Hotărârea nr. 44/2000
privind contestarea înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Mariana Trofimescu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
La data de 7 noiembrie 2000 Biroul Electoral Central a înaintat Curții Constituționale, în vederea soluționării, Contestația înregistrată la nr. 382 din 6 noiembrie 2000, formulată de domnul Mircea Cucu, Contestația înregistrată la nr. 381 din 6 noiembrie 2000, formulată de domnul Ion Talau, precum și Contestația înregistrată la nr. 380 din 6 noiembrie 2000, formulată de domnul Nicolae Valerel I. Oghina.
Contestațiile privesc înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României la alegerile din 26 noiembrie 2000 și formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 390D/2000, nr. 391D/2000 și, respectiv, nr. 392D/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 4 teza întâi din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, astfel cum a fost modificat prin
Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 19 din 17 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 17 octombrie 2000, contestațiile se soluționează fără citarea părților, cu participarea numai a judecătorilor Curții, pe baza sesizării și a celorlalte documente aflate la dosar.
În cuprinsul contestației care formează obiectul Dosarului nr. 390D/2000 se susține ca domnul Ion Iliescu nu mai are dreptul sa candideze la funcția de Președinte al României la alegerile din 26 noiembrie 2000, deoarece a îndeplinit doua mandate în aceasta funcție. Totodată se susține ca domnul Ion Iliescu se face vinovat de venirea minerilor în București, în zilele de 13-15 iunie 1990, precum și de "primirea de la Moscova a unei aparaturi telefonice speciale ce urma să fie montata la Cotroceni". Se mai afirma ca domnul Ion Iliescu nu poate fi președinte, deoarece se afla într-un proces la Paris, chemat în judecata de domnul Adrian Costea pentru neplata afiselor electorale comandate în campania electorală din anul 1996.
În motivarea contestației ce formează obiectul Dosarului nr. 391D/2000 se susține ca domnul Ion Iliescu a condus statul "în perioada decembrie 1989 - noiembrie 1996, timp de 7 ani cu 3 mandate, al treilea ilegal". În continuare sunt formulate unele consideratii de ordin politic, pentru care autorul contestației apreciază ca domnul Ion Iliescu nu poate candida la funcția de Președinte al României.
În contestația ce formează obiectul Dosarului nr. 392D/2000 se susține ca domnul Ion Iliescu "a îndeplinit doua mandate constituționale de Președinte al României și, potrivit prevederilor Constituției, nu mai are vocație pentru un al treilea mandat".
Deoarece toate contestațiile au același obiect, și anume înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, și se întemeiază pe aceeași prevedere constituțională [art. 81 alin. (4) din Constituție], iar între motivele invocate exista o strânsă legătură, Curtea ridica din oficiu problema conexarii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, precum și al
art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, dispune conexarea dosarelor nr. 391D/2000 și nr. 392D/2000 la Dosarul nr. 390D/2000.
Reprezentantul Ministerului Public, punând concluzii în temeiul
art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992
pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, coroborat cu
art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992
pentru alegerea Președintelui României, apreciază ca fiind tardive toate cele trei contestații, arătând ca acestea au fost depuse la data de 6 noiembrie 2000, deși ultima zi de depunere a fost 5 noiembrie 2000, potrivit
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 69/1992
pentru alegerea Președintelui României. În consecința se solicita respingerea pe acest temei a tuturor contestațiilor.
CURTEA,
analizând contestațiile în raport cu prevederile Constituției și ale
pentru alegerea Președintelui României, cu modificările ulterioare, și vazand concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum și documentele aflate la dosar, retine următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 144 lit. d) din Constituție, ale
art. 26 din Legea nr. 47/1992 , republicată, ale art. 2 alin. (2) și ale
art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 , Curtea Constituțională constata ca este competența să soluționeze contestațiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României.
Curtea Constituțională retine ca, potrivit
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 69/1992
pentru alegerea Președintelui României, "Până la 20 de zile înainte de data alegerilor, candidatul, partidele, formațiunile politice sau cetățenii pot contesta înregistrarea sau neînregistrarea candidaturii. Contestația se depune la Biroul Electoral Central, care o înaintează împreună cu dosarul candidaturii, în termen de 24 de ore, spre soluționare, Curții Constituționale".
Verificand respectarea de către contestatori a acestor dispoziții legale, Curtea constata ca toate cele trei contestații au fost depuse după expirarea termenului legal prevăzut la
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 69/1992
pentru alegerea Președintelui României, întrucât ultima zi de depunere a contestațiilor la Biroul Electoral Central era 5 noiembrie 2000, iar acestea, conform înregistrării la acest birou, au fost depuse la data de 6 noiembrie 2000.
Într-adevăr, data alegerilor pentru Camera Deputaților, Senat și Președintele României a fost stabilită la 26 noiembrie 2000 prin
Hotărârea Guvernului nr. 910/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 12 octombrie 2000. În raport cu această dată termenul legal pentru depunerea contestațiilor împotriva înregistrării ori neinregistrarii candidaturilor la funcția de Președinte al României a expirat în ziua de 5 noiembrie 2000, la ora 24,00. Acest termen limita este stabilit, de altfel, și prin
Hotărârea Guvernului nr. 911/2000
privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor prevăzute în
pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și în
pentru alegerea Președintelui României (publicată, de asemenea, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 12 octombrie 2000).
Curtea retine ca procedura de desfășurare a alegerilor este de ordine publică. Asa fiind, în aceasta materie nu se poate aplica regula generală din dreptul comun, stabilită prin dispozițiile art. 104 din Codul de procedură civilă, conform cărora "Actele de procedura trimise prin posta instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui". Într-adevăr, dacă aceasta regula de drept comun s-ar aplica în procedura electorală, ar determina o stare de incertitudine și imposibilitatea respectării celorlalte termene.
De altfel, textul
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 69/1992
prevede în mod expres ca orice contestație privind înregistrarea sau neînregistrarea candidaturii "[...] se depune la Biroul Electoral Central". În acest fel nu se exclude posibilitatea expedierii contestației prin posta sau prin alte cai de comunicare, cu condiția însă ca aceasta să fie primită și înregistrată la Biroul Electoral Central înlăuntrul termenului stabilit de lege.
Întrucât termenul prevăzut la
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 69/1992
este un termen de decădere, Curtea constata ca sunt tardiv introduse toate contestațiile (împotriva înregistrării sau neinregistrarii candidaturilor la funcția de Președinte al României pentru alegerile programate la 26 noiembrie 2000) depuse la Biroul Electoral Central după data de 5 noiembrie 2000, ora 24,00.
În consecința Curtea urmează sa respingă, ca fiind tardiv depuse, contestațiile care constituie obiectul prezentei cauze.
În temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. B.a), al
art. 16, 26 și 27 din Legea nr. 47/1992 , republicată, precum și al art. 2 alin. (2) și al
art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992
pentru alegerea Președintelui României,
CURTEA
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca fiind tardiv depuse la Biroul Electoral Central, contestațiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, contestații formulate de domnii Mircea Cucu, Ion Talau și Nicolae Valerel I. Oghina.
Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.