Decizia nr. 315/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Jenica Dumitrașcu și Ionel Pușcă în Dosarul nr. 2.610/91/2014 al Tribunalului Vrancea - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.259 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Se arată, în acest sens, că autorii excepției consideră, în esență, că împrejurarea că procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție beneficiază de suportul unor specialiști determină încălcarea rolului constituțional al procurorului și, totodată, încălcarea principiului separației puterilor în stat. Se susține că, dimpotrivă, existența acestor specialiști la care fac trimitere textele criticate permite procurorului să desfășoare anchete specializate încă din fazele inițiale ale anchetei penale, aspect ce contribuie la realizarea rolului constituțional al procurorului și la apărarea ordinii de drept. Se arată, de asemenea, că reglementarea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție a unor asemenea specialiști este în conformitate cu cerințele Convenției penale privind corupția, ratificată prin

Legea nr. 27/2002

pentru ratificarea Convenției penale privind corupția, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2002, care, la art. 20, prevede obligația statelor membre de a avea organe specializate care să lupte împotriva corupției și că, în paragraful 95 al Raportului explicativ al acestei convenții se arată că investigarea și prevenirea faptelor de corupție trebuie să beneficieze de suportul unor persoane în domenii precum drept, finanțe, economie, contabilitate sau inginerie. Se mai arată că textul criticat nu încalcă nici principiul separației puterilor în stat, de vreme ce nu toți angajații instanțelor exercită funcții judiciare, după cum nu toți angajații parchetelor exercită funcții judiciare. De asemenea, se face trimitere la jurisprudența constantă a Curții Constituționale, conform căreia textele criticate nu contravin dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 2 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.610/91/2014/a4, Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Jenica Dumitrașcu și Ionel Pușcă, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate în temeiul art. 347 din Codul de procedură penală și

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, împotriva unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale și a excepțiilor și cererilor cu privire la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4), întrucât dau dreptul procurorilor Direcției Naționale Anticorupție, care aparțin autorității judecătorești, așa cum aceasta este reglementată la cap. VI al titlului III din Constituție, să intervină în cariera unor funcționari publici ce aparțin puterii executive, determinând, astfel, locul de muncă și activitatea acestora. Se arată, totodată, că posibilitatea conferită de

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

procurorului Direcției Naționale Anticorupție de a numi specialiști ai acestei direcții excede rolului și statutului constituțional al procurorilor, așa cum acestea sunt definite la art. 131 și art. 132 din Constituție. Se subliniază faptul că normele constituționale anterior referite nu prevăd dreptul procurorilor de a recruta categorii de funcționari publici și de a le conduce activitatea, art. 131 alin. (3) din Constituție limitând sfera organelor care pot fi conduse și supravegheate de procurori la organele poliției judiciare.

6. Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la

deciziile Curții Constituționale nr. 805 din 3 iulie 2008 , nr. 242 din 21 mai 2013 și nr. 190 din 3 aprilie 2014.

7. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și că își menține punctele de vedere trimise în dosarele Curții Constituționale nr. 1.490D/2012 și nr. 594D/2013, reținute în

deciziile nr. 133 din 7 martie 2013

și

nr. 190 din 3 aprilie 2014 .

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 11 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din data de 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 503/2002 , care au următorul cuprins: "(1) În cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt numiți, prin ordin al procurorului șef al acestei direcții, cu avizul ministerelor de resort, specialiști cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.

(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) au calitatea de funcționar public și își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurorilor din Direcția Națională Anticorupție. Specialiștii au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru funcționarii publici, cu excepțiile menționate în prezenta ordonanță de urgență. De asemenea, specialiștii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la

art. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, cu modificările și completările ulterioare."

12. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației puterilor, art. 117 cu privire la angajarea răspunderii Guvernului, art. 131 referitor la rolul Ministerului Public și art. 132 cu privire la statutul procurorilor.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 11 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , prin

Decizia nr. 952 din 23 septembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 22 octombrie 2008,

Decizia nr. 850 din 9 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 1 iulie 2009,

Decizia nr. 926 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 6 august 2010,

Decizia nr. 133 din 7 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 12 aprilie 2013,

Decizia nr. 190 din 3 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 23 mai 2014, și

Decizia nr. 297 din 28 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 18 iunie 2015, prin care a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate.

14. Prin

Decizia nr. 133 din 7 martie 2013

și

Decizia nr. 190 din 3 aprilie 2014 , Curtea a reținut că prevederile

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

întrunesc exigențele impuse de un proces echitabil, inclusiv cea referitoare la necesitatea respectării principiului egalității armelor de care părțile pot dispune în cadrul unei proceduri judiciare. Astfel, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a reținut că partea interesată are posibilitatea ca, odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, în condițiile art. 250-254 din Codul de procedură penală (din 1968) să ia cunoștință de existența constatării tehnico-științifice ca mijloc de probă efectuat de specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Subsecvent, poate formula obiecțiuni la raportul de constatare sau poate contesta în fața instanței de judecată, în condiții de contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv. De asemenea, Curtea a observat că în procesul deliberării judecătorul verifică și evaluează materialul probator și își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea și aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la constatările tehnico-științifice întocmite de specialiștii prevăzuți de textele de lege criticate, astfel că informațiile conținute în constatările tehnico-științifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură.

15. Totodată, cu privire la statutul specialiștilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Curtea a constatat că faptul că aceștia își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și sub controlul nemijlocit al procurorilor nu echivalează cu lipsa de obiectivitate sau de imparțialitate a acestora. Pe de altă parte, soluția legislativă este firească, de vreme ce procurorul supraveghează întreaga urmărire penală.

16. De asemenea, prin

Decizia nr. 297 din 28 aprilie 2015 , paragraful 24, Curtea a reținut că o reglementare similară cu cea criticată era cuprinsă în art. 112 din Codul de procedură penală din 1968, potrivit căruia, în anumite cazuri, organul de urmărire penală poate folosi cunoștințele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-științifice, care se efectuează, de regulă, de către specialiști sau tehnicieni care funcționează în cadrul ori pe lângă instituția de care aparține organul de urmărire penală, dar care poate fi efectuată și de către specialiști sau tehnicieni care funcționează în cadrul altor organe. Prin aceeași decizie, paragraful 26, Curtea a constatat că și Codul de procedură penală în vigoare prevede, la art. 97 alin. (2) lit. e), ca mijloace de probă, rapoartele de expertiză sau de constatare, iar art. 172 alin. (9) și (10) din același cod arată că atunci când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate dispune prin ordonanță efectuarea unei constatări, iar această constatare este efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. De asemenea, ca o garanție suplimentară, art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală prevede că, după finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se dispune efectuarea unei expertize.

17. Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că prevederile

art. 11 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16, art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 124, art. 131 alin. (3) și nici dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerente deciziilor anterior analizate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

19. Distinct de cele reținute prin deciziile anterior invocate, Curtea reține că, potrivit

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , Direcția Națională Anticorupție este o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, Curtea reține că principiul separației puterilor nu exclude funcționarea în cadrul instanțelor și al parchetelor, pe lângă judecători și procurori, a unor specialiști care să sprijine activitatea acestora. Așa fiind, numirea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, conform textelor criticate, a unor specialiști, în domeniile enumerate în cuprinsul acestora, având calitatea de funcționari publici, nu este de natură a contraveni principiului separației puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituție. Curtea constată că, prin dispozițiile

art. 11 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , legiuitorul, conform atribuțiilor sale constituționale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere prevăzută de acestea, a reglementat implicarea în activitatea Direcției Naționale Anticorupție a unor persoane cu o înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii de competență ale acestei direcții a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea clarificării unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală. Având în vedere această reglementare, constatările tehnico-științifice efectuate de către acești specialiști din cadrul Direcției Naționale Anticorupție constituie mijloc de probă, în sensul dispozițiilor art. 172 și următoarele din Codul de procedură penală referitoare la expertiză și la constatare. Acest mijloc de probă poate fi contestat de către părțile interesate, atât în cadrul procedurii în camera preliminară, prin invocarea de excepții referitoare la legalitatea și temeinicia actelor de urmărire penală, cât și în etapa judecății, conform dispozițiilor procesual penale referitoare la administrarea probelor. De altfel, textele criticate reprezintă o aplicare a prevederilor art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală, conform cărora constatarea este efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora.

20. Pentru aceleași motive, Curtea constată că nu poate reține nici încălcarea, prin prevederile

art. 11 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , a dispozițiilor art. 132 din Constituție referitoare la statutul procurorilor, întrucât acestea prevăd desfășurarea activității procurorilor conform principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, precum și incompatibilitatea funcției pe care o dețin cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior, aspecte legale cu care textele criticate sunt în deplină concordanță.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Jenica Dumitrașcu și Ionel Pușcă în Dosarul nr. 2.610/91/2014 al Tribunalului Vrancea - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 11 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 17 mai 2016.