Legea nr. 45/1993
pentru modificarea și completarea Codului de procedura penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Înlocuiește prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 3
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 92/1992 4 august 1992 (prevederi anume) pentru organizarea judecătorească
Parlamentul României adopta prezenta lege.
Articolul I
Codul de procedură penală se modifica și se completează după cum urmează:
1. Articolul 1 alineatul 2 va avea următorul cuprins:
"Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor."
2. Secțiunea I din capitolul I al titlului II din partea generală va avea următorul cuprins:
"Secțiunea I
Competența după materie și după calitatea persoanei
Competența judecătoriei
Articolul 25
Judecătoria judeca în prima instanța toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
Competența tribunalului militar
Articolul 26
Tribunalul militar judeca în prima instanța:
1. infracțiunile săvârșite de militari până la gradul de căpitan inclusiv, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe;
2. următoarele infracțiuni săvârșite de civili:
a) infracțiunile contra bunurilor aflate în proprietatea, administrarea sau folosință Ministerului Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerului Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor -, Serviciului Roman de Informații, Serviciului de Informații Externe și Serviciului de Protecție și Paza, care prin natura sau destinația lor au un caracter militar sau interesează capacitatea de apărare;
b) infracțiunile prevăzute în art. 348-354 din Codul penal;
3. infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de către salariații civili din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informații, Serviciul de Informații Externe și Serviciul de Protecție și Paza, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
Competența tribunalului
Articolul 27
Tribunalul:
1. judeca în prima instanța:
a) infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 174-177, 179, 189 alin. 3, 190, 197 alin. 2, 211 alin. 2, dacă fapta a avut vreuna dintre urmările arătate în art. 182, 212, 218, 219 alin. 3, dacă fapta a avut ca urmare un dezastru, și alin. 4, art. 223 alin. 3, 224 alin. 3, 225 alin. 2, dacă fapta a avut vreuna dintre urmările prevăzute în art. 182, și alin. 3, art. 226, 229 alin. 3, 231 alin. 3 și 4, 232 alin. 3 și 4, 248 alin. 2, 252, 254, 255, 257, 266-270, 273 alin. 2, 274 alin. 2, 275 alin. 3, 276, 279 alin. 3, 280, 280'1, 282, 298, 302^2, 312 și 317, precum și infracțiunea de contrabanda, dacă a avut ca obiect arme, muniții sau materii explozive ori radioactive;
b) infracțiunile săvârșite cu intenție, care au avut ca urmare moartea unei persoane;
c) alte infracțiuni date prin lege în competența sa;
2. ca instanța de apel, judeca apelurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate de judecătorii în prima instanța, cu excepția celor privind infracțiunile menționate în art. 279 alin. 2 lit. a);
3. ca instanța de recurs, judeca recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate de judecătorii, în cazul infracțiunilor menționate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege;
4. soluționează conflictele de competența ivite între judecătoriile din raza sa teritorială.
Competența tribunalului militar teritorial
Articolul 28
Tribunalul militar teritorial:
1. judeca în prima instanța:
a) infracțiunile săvârșite de ofițerii superiori, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe;
b) infracțiunile menționate în art. 27 pct. 1 lit. a) și b), săvârșite de militari până la gradul de căpitan inclusiv, ori săvârșite în legătură cu serviciul de către salariații civili din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informații, Serviciul de Informații Externe și Serviciul de Protecție și Paza;
c) alte infracțiuni date prin lege în competența sa;
2. ca instanța de apel, judeca apelurile împotriva hotărîrilor pronunțate în prima instanța de tribunalele militare, cu excepția infracțiunilor menționate în art. 279 alin. 2 lit. a) și a infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
3. ca instanța de recurs, judeca recursurile împotriva hotărîrilor pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor menționate în art. 279 alin. 2 lit. a) și al infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege;
4. soluționează conflictele de competența ivite între tribunalele militare din raza sa teritorială.
Competența Curții de Apel
Articolul 28^1
Curtea de Apel:
1. judeca în prima instanța:
a) infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 și 356-361;
b) infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, precum și de notarii de stat;
c) infracțiunile săvârșite de judecătorii și controlorii financiari ai camerelor de conturi județene;
d) alte infracțiuni date prin lege în competența sa;
2. ca instanța de apel, judeca apelurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate în prima instanța de tribunale;
3. ca instanța de recurs, judeca recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate de tribunale în apel, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege;
4. soluționează conflictele de competența ivite între tribunale sau între judecătorii și tribunale din raza sa teritorială, ori între judecătorii din circumscripția unor tribunale diferite, aflate în raza teritorială a Curții.
Competența Curții Militare de Apel
Articolul 28^2
Curtea Militară de Apel:
1. judeca în prima instanța:
a) infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 și 356-361, săvârșite de militari ori săvârșite în legătură cu serviciul de către salariații civili din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informații, Serviciul de Informații Externe și Serviciul de Protecție și Paza;
b) infracțiunile săvârșite de judecătorii tribunalelor militare și ai tribunalelor militare teritoriale, precum și de procurorii militari de la parchetele militare de pe lângă aceste instanțe;
c) alte infracțiuni date prin lege în competența sa;
2. ca instanța de apel, judeca apelurile împotriva hotărîrilor pronunțate în prima instanța de tribunalele militare teritoriale;
3. ca instanța de recurs, judeca recursurile împotriva hotărîrilor pronunțate de tribunalele militare teritoriale în apel, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege;
4. soluționează conflictele de competența ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare și tribunalele militare teritoriale ori între tribunale militare din raza de competența a unor tribunale militare teritoriale diferite.
Competența Curții Supreme de Justiție
Articolul 29
Curtea Suprema de Justiție:
1. judeca în prima instanța:
a) infracțiunile săvârșite de senatori și deputați;
b) infracțiunile săvârșite de membrii Guvernului;
c) infracțiunile săvârșite de judecătorii Curții Constituționale, membrii, judecătorii, procurorii și controlorii financiari ai Curții de Conturi și de președintele Consiliului Legislativ;
d) infracțiunile săvârșite de maresali, amirali și generali;
e) infracțiunile săvârșite de șefii cultelor religioase organizate în condițiile legii și de ceilalți membri ai Inaltului Cler, care au cel puțin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;
f) infracțiunile săvârșite de judecătorii și magistrații asistenți de la Curtea Suprema de Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe;
g) alte cauze date prin lege în competența sa;
2. ca instanța de recurs, judeca:
a) recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate, în prima instanța, în curțile de apel și Curtea Militară de Apel;
b) recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate, ca instanțe de apel, de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;
c) recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate, în prima instanța, de secția penală și secția militară ale Curții Supreme de Justiție;
3. judeca recursurile în interesul legii;
4. judeca recursurile în anulare;
5. soluționează:
a) conflictele de competența în cazurile în care Curtea Suprema de Justiție este instanța superioară comuna;
b) cazurile în care cursul justiției este întrerupt;
c) cererile de strămutare. "
3. Articolul 30 alineatul 3 va avea următorul cuprins:
"Când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiție sau de către parchetele de pe lângă curțile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către un organ de cercetare central ori județean, procurorul, prin rechizitoriu, stabilește căreia dintre instanțele prevăzute în alin. 1 îi revine competența de a judeca, ținând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfășurare a procesului penal. "
4. Articolul 31 alineatul 1 va avea următorul cuprins:
"Infracțiunile săvârșite în afară teritoriului tarii se judeca, după caz, de către instanțele civile sau militare în a căror rază teritorială își are domiciliul sau locuiește făptuitorul. Dacă acesta nu are domiciliul și nici nu locuiește în România, și fapta este de competența judecătoriei, se judeca de Judecătoria sectorului 2, iar în celelalte cazuri, de instanța competența după materie și calitatea persoanei, din municipiul București. "
5. Articolul 37 alineatele 1 și 2 vor avea următorul cuprins:
"În cazurile de indivizibilitate prevăzute în art. 33 lit. a) și b), precum și în cele de conexitate, cauzele sunt reunite, dacă ele se afla în fața primei instanțe de judecată, chiar după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs.
Cauzele se reunesc și la instanțele de apel, precum și la cele de recurs, de același grad, dacă se afla în același stadiu de judecată."
6. Articolul 40 alineatul 1 va avea următorul cuprins:
"Când competența instanței este determinata de calitatea inculpatului, instanța rămâne competența a judeca, chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate. "
7. Articolul 42 alineatul 4 va avea următorul cuprins:
"Hotărârea de declinare a competentei nu este supusă apelului și nici recursului."
8. Articolul 43 alineatul 8 va avea următorul cuprins:
"Când instanța sesizată cu soluționarea conflictului de competența constata ca acea cauza este de competența altei instanțe decît cele între care a intervenit conflictul și față de care nu este instanța superioară comuna trimite dosarul instanței superioare comune."
9. Articolul 47 alineatul 1 va avea următorul cuprins:
"Judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o instanța superioară sau la judecarea cauzei după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs."
10. Articolul 49 alineatul 3 va avea următorul cuprins:
"Procurorul care a participat ca judecător la soluționarea cauzei în prima instanța nu poate pune concluzii la judecarea ei în apel sau în recurs."
11. Articolul 63 alineatul 2 va avea următorul cuprins:
"Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală și de instanța de judecată potrivit convingerii lor, formată în urma examinării tuturor probelor administrate și conducindu-se după constiinta lor."
12. Articolul 85 va avea următorul cuprins:
"Jurămîntul martorului
Articolul 85
Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurămînt
"Jur ca voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. Asa să-mi ajute Dumnezeu !"
În timpul depunerii jurământului, martorul tine mina pe cruce sau pe biblie.
Referirea la divinitate din formula jurământului se schimba potrivit credinței religioase a martorului.
Martorului de alta religie decît cea creștină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fără confesiune va depune următorul jurămînt:
"Jur pe onoare și constiinta ca voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu."
Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun jurămîntul vor rosti în fața instanței următoarea formula: " Ma oblig ca voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. "
Situațiile la care se referă alin. 3, 4, 5 și 6 se rețin de organul judiciar pe baza afirmațiilor făcute de martor.
După depunerea jurământului, președintele va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevărul, săvârșește infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Despre toate acestea se face mențiune în declarația scrisă.
Minorul care nu a împlini 14 ani nu depune jurămînt; i se atrage însă atenția sa spună adevărul."
13. Articolul 136 alineatul 4 se abroga.
14. După articolul 137 se introduce un nou articol, articolul 137^1, care va avea următorul cuprins:
"Aducerea la cunoștința a motivelor luării măsurilor preventive și a invinuirii
Articolul 137^1
Persoanei reținute sau arestate i se aduc, de îndată, la cunoștința, motivele reținerii sau ale arestării. Învinuirea se aduce la cunoștința celui arestat, în cel mai scurt termen, în prezenta unui avocat
Când se dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului, procurorul sau instanța de judecată încunoștințează despre aceasta, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemnează invinuitul sau inculpatul, consemnindu-se aceasta într-un proces-verbal."
15. Articolul 140^1 alineatul 5 va avea următorul cuprins:
"Instanța se pronunța în aceeași zi, prin încheiere, asupra legalității măsurii, după ascultarea învinuitului sau inculpatului."
16. La articolul 140^1, după alineatul 5 se introduce un alineat nou, cu următorul cuprins:
"Încheierea este supusă recursului. Termenul de recurs este de 3 zile și curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsa. Inculpatul este adus la judecarea recursului numai când instanța considera necesar."
17. Articolul 152 alineatul 4 va avea următorul cuprins:
"Dacă mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta menționează pe mandat data prezentării inculpatului și procedează de îndată la ascultarea acestuia, după care dispune prin rezoluție asupra arestării inculpatului. Dacă între timp cauza a ajuns în fața instanței de judecată, procurorul va trimite pe arestat instanței."
18. Articolul 152 alineatul 6 se abroga.
19. Articolul 155 va avea următorul cuprins:
"Prelungirea duratei arestării
Articolul 155
Durata arestării inculpatului poate fi prelungită în caz de necesitate și numai motivat
Prelungirea duratei arestării inculpatului poate fi dispusă de instanța căreia i-ar reveni competența sa judece cauza în fond sau de instanța corespunzătoare în a carei raza teritorială se afla locul de deținere."
20. Articolul 156 va avea următorul cuprins:
"Propunerea pentru prelungirea arestării
Articolul 156
Prelungirea duratei arestării se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectuează urmărirea penală. Propunerea organului de cercetare penală este avizată de procurorul care exercită supravegherea
Propunerea se înaintează conducătorului parchetului din care face parte cel care a făcut sau a avizat propunerea sau, după caz, procurorului șef de secție din Parchetul General, cu cel puțin 8 zile înainte de expirarea duratei arestării. Acesta, dacă apreciază că nu este cazul ca inculpatul să fie pus în libertate, sesizează, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea termenului, instanța competența.
Dacă arestarea a fost dispusă de procurorul de la parchetul ierarhic inferior celui corespunzător instanței competente sa acorde prelungirea, propunerea se înaintează procurorului de la parchetul ierarhic superior, care, dacă o socotește intemeiata, sesizează instanța, potrivit alin. 2.
Propunerea se anexează la adresa de sesizare a instanței. În cuprinsul adresei se pot arata și alte motive care justifica prelungirea arestării decît cele cuprinse în propunere." 21. Articolele 157 și 158 se abroga.
22. La articolul 159, alineatul 1 se abroga.
23. La articolul 159, după alineatul 5 se introduce un alineat nou, care va avea următorul cuprins:
"Instanța se pronunța asupra prelungirii arestării preventive înainte de expirarea duratei mandatului."
24. Articolul 159 alineatul 7 va avea următorul cuprins:
"Încheierea prin care s-a hotărît asupra prelungirii poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile și curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsa. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare."
25. La articolul 159, după alineatul 7 se introduc doua alineate, care devin alineatele 8 și 9, cu următorul cuprins:
"Inculpatul este adus la judecarea recursului numai când instanța considera necesar.
Măsura dispusă de instanța se comunică administrației locului de deținere, care este obligată sa o aducă la cunoștința inculpatului."
26. Articolul 159 alineatul ultim va avea următorul cuprins:
"Instanța poate acorda și alte prelungiri, fiecare neputind depăși 30 de zile. Dispozițiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător."
27. Articolele 160^6-160^10 compun un paragraf nou, paragraful 3, denumit "Dispoziții comune", în cadrul secțiunii V din capitolul I al titlului IV din partea specială.
28. Articolul 160^8 alineatul 3 va avea următorul cuprins:
"Soluționarea cererii se face de către procuror, după ascultarea inculpatului asistat de apărător, iar de către instanța, după ascultarea inculpatului și a concluziilor aparatorului, precum și ale procurorului."
29. Articolul 160^8 alineatul 6 va avea următorul cuprins:
"Încheierea instanței este supusă recursului. Termenul de recurs este de 3 zile și curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsa."
30. La articolul 160^8, după alineatul 6 se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
"Inculpatul este adus la judecarea recursului numai când instanța considera necesar."
31. Articolul 160^9 alineatul 2 va avea următorul cuprins:
"Împotriva ordonanței procurorului se poate face plîngere la instanța căreia i-ar reveni competența sa judece cauza în fond. Încheierea instanței prin care se soluționează plîngerea, precum și încheierea de respingere a cererii de liberare provizorie sunt supuse recursului."
32. Articolul 164 alineatul 5 se abroga.
33. Articolul 172 alineatul 6 va avea următorul cuprins: " Apărătorul are dreptul de a se plînge, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situațiile prevăzute în alin. 2, 4 și 5, procurorul este obligat sa rezolve plîngerea în cel mult 48 de ore."
33 bis. La articolul 172 se introduce un alineat final, cu următorul conținut:
"Apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistența juridică a învinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligații, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocați, spre a lua măsuri."
34. Articolul 173 alineatul 1 va avea următorul cuprins:
"Apărătorul părții vătămate, al părții civile și al părții responsabile civilmente are dreptul de a formula cereri și de a depune memorii. Apărătorul are dreptul sa asiste la efectuarea următoarelor acte de urmărire penală: ascultarea părții pe care o apara, cercetări la fața locului, perchezitii și autopsii, prelungirea duratei arestării, iar la efectuarea altor acte de urmărire poate asista cu încuviințarea organului de urmărire penală."
35. Articolul 174 alineatul 1 litera a) va avea următorul cuprins:
"În cursul judecații, inculpatul poate fi reprezentat:
a) la judecarea cauzei în prima instanța ori la rejudecarea ei după desființarea hotărârii în apel sau după casare de către instanța de recurs, numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecații este amenda sau închisoarea de cel mult un an;"
36. Articolul 184 alineatul 1 va avea următorul cuprins:
"Mandatul de aducere se executa prin organele poliției."
37. Articolul 192 alineatul 2 va avea următorul cuprins:
"În cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori și-a retras apelul, recursul sau cererea."
38. Articolul 198 alineatul 1, partea de început, va avea următorul cuprins:
"Următoarele abateri săvârșite în cursul procesului penal se sancționează cu amendă judiciară de la 5.000 la 20.000 lei."
39. Articolul 209 alineatul 1 va avea următorul cuprins:
"Procurorul exercita supravegherea asupra actelor de urmărire penală; în exercitarea acestei atribuții procurorii conduc și controlează activitatea de cercetare penală a poliției și a altor organe."
40. Articolul 209 alineatul 3 va avea următorul cuprins:
"Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 155-173, 174-177, 179, 189-191, 212, 225 alin. 3, 226, 236, 239 alin. 2, 252, 254, 255, 257, 265, 266, 267, 267^1, 268, 273-276, 282-285, 299-302, 302^2, 317 și 356-361 din Codul penal, în cazul infracțiunilor arătate în art. 26 pct. 2 lit. a), art. 27 pct. 1 lit. b), art. 28'1 pct. 1 lit. b) și c) și art. 29 pct. 1 din acest cod, precum și în cazul infracțiunilor împotriva protecției muncii."
41. Articolul 209 alineatul 4 va avea următorul cuprins:
"Este competent să efectueze urmărirea penală, în cazurile prevăzute în alineatul precedent, și sa exercite supravegherea asupra activității de cercetare penală procurorul de la unitatea de procuratura corespunzătoare instanței care, potrivit legii, judeca în prima instanța cauza."
42. Articolul 212 se abroga.
43. La articolul 217, după alineatul 1 se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
"Preluarea unei cauze de către un organ de cercetare penală ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercită supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penală care preia cauza și după încunoștințarea procurorului care exercită supravegherea acesteia."
44. Articolul 217 alineatul 2, devenit alineatul 3, va avea următorul cuprins:
"În cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției."
45. Articolul 218 va avea următorul cuprins:
"Modalități de exercitare a supravegherii
Articolul 218
Procurorul conduce și controlează activitatea de cercetare penală a poliției și a altor organe și supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale
Organele de cercetare penală sunt obligate sa încunoștiințeze de îndată pe procuror despre infracțiunile de care au luat cunoștința.
Procurorul poate să asiste la efectuarea oricărui act de cercetare penală sau sa-l efectueze personal. Procurorul poate să ceara spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penală, care este obligat sa-l trimită, cu toate actele, materialele și datele privitoare la fapte care formează obiectul cercetării. "
46. Articolul 247 va avea următorul cuprins:
" Punerea în executare a ordonanței prin care s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ
Articolul 247
Executarea mustrării și mustrării cu avertisment, prevăzute în art. 91 din Codul penal, aplicate de procuror o dată cu dispunerea încetării urmăririi penale în cazul înlocuirii răspunderii penale, se face potrivit art. 487, care se aplică în mod corespunzător
Împotriva ordonanței prin care s-a dispus înlocuirea răspunderii penale se poate face plîngere în termen de 5 zile de la înștiințarea prevăzută în art. 246.
Punerea în executare a ordonanței prin care s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii se face după expirarea termenului prevăzut în alin. 2, iar dacă s-a făcut plîngere și a fost respinsă, după respingerea acesteia.
Executarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii se efectuează potrivit art. 442 și 443."
47. Articolul 249^1 va avea următorul cuprins:
"Scoaterea de sub urmărire în temeiul art. 10 lit. b^1)
Articolul 249^1
În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit. b^1), executarea sancțiunilor cu caracter administrativ, prevăzute în art. 18^1 din Codul penal, se face potrivit art. 247, care se aplică în mod corespunzător
Punerea în executare a ordonanței prin care s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii se face după expirarea termenului prevăzut în art. 247 alin. 2, iar dacă s-a făcut plîngere și a fost respinsă, după respingerea acesteia."
48. Articolul 262 punctul 2 litera a) alineatul 2 va avea următorul cuprins:
"Dacă procurorul dispune înlocuirea răspunderii penale o dată cu încetarea urmăririi penale, face aplicatia art. 91 din Codul penal."
49. Articolul 268 alineatul 1 va avea următorul cuprins:
"Când procurorul constata ca pentru vreuna din infracțiunile sau infractorii arătați în art. 207, 208 și 209 alin. 3 și 4 urmărirea penală s-a făcut de un alt organ decît cel prevăzut în textele menționate, ia măsuri ca urmărirea să fie facuta de organul competent."
50. Articolul 273 alineatul 2 se abroga.
51. Articolul 274 alineatul 2 va avea următorul cuprins:
"Durata arestării inculpatului poate fi prelungită potrivit art. 155, 159 și 160."
52. La articolul 279 alineatul 2 litera a) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:
"Aceste prevederi se aplică și în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 193, 205 și 206 din Codul penal, săvârșite prin presa sau orice mijloace de comunicare în masa."
53. Articolul 279 litera c) va avea următorul cuprins:
"c) organului competent să efectueze urmărirea penală, când plîngerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător, procuror, notar de stat, militar, judecător și controlor financiar de la camera de conturi judeteana sau contra uneia din persoanele arătate la art. 29 pct. 1."
54. Articolul 287 alineatul 2 va avea următorul cuprins:
"Instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauza."
55. Articolul 290 alineatul 2 va avea următorul cuprins:
"Dacă judecarea în ședința publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, instanța, la cererea procurorului, a părților ori din oficiu, poate declara ședința secreta pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei."
56. Articolul 311 alineatul 2 va avea următorul cuprins:
"Hotărârea prin care instanța se pronunța asupra apelului, recursului, recursului în anulare, recursului în interesul legii, precum și hotărârea pronunțată de instanța de recurs în rejudecarea cauzei se numește decizie."
57. Articolul 316 alineatul 1 va avea următorul cuprins:
"În desfășurarea cercetării judecătorești și a dezbaterilor, procurorul exercita rolul sau activ în vederea aflarii adevărului și a respectării dispozițiilor legale. Procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le considera întemeiate, potrivit legii, ținând seama de probele administrate."
58. Articolul 357 alineatul 4 va avea următorul cuprins:
"Dispozitivul trebuie să cuprindă totdeauna mențiunea ca hotărârea este supusă apelului sau, după caz, recursului, cu arătarea termenului în care poate fi exercitat și menționarea datei când hotărârea a fost pronunțată și ca pronunțarea s-a făcut în ședința publică."
59. Articolul 358 alineatul 2 va avea următorul cuprins:
"După pronunțare, președintele explica părților prezente ca pot declara apel sau, după caz, recurs."
60. Denumirea capitolului III al titlului II din partea specială este următoarea: " Căile de atac ordinare."
61. Capitolul III al titlului II din partea specială va avea următorul cuprins:
" CAP. 3
Căile de atac ordinare
Secțiunea I Apelul
Hotărârile supuse apelului
Articolul 361
Sentințele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel
a) sentințele pronunțate de judecătorii privind infracțiunile menționate în art. 279 alin. 2 lit. a);
b) sentințele pronunțate de tribunalele militare privind infracțiunile menționate în art. 279 alin. 2 a) și infracțiunile contra ordinii și disciplinei militare sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;
d) sentințele pronunțate de secția penală și secția militară ale Curții Supreme de Justiție;
e) sentințele de dezinvestire.
Încheierile date în prima instanța pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul.
Apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea sentinței.
Persoanele care pot face apel
Articolul 362
Pot face apel
a) procurorul, în ce privește latura penală și latura civilă;
b) inculpatul, în ce privește latura penală și latura civilă. Împotriva sentinței de achitare sau de încetare a procesului penal, inculpatul poate declara apel și în ce privește temeiurile achitării sau încetării procesului penal;
c) partea vătămată, în cauzele în care acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă, dar numai în ce privește latura penală;
d) partea civilă și partea responsabilă civilmente, în ce privește latura civilă;
e) martorul, expertul, interpretul și apărătorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora;
f) orice persoană ale carei interese legitime au fost vătămate printr-o măsura sau printr-un act al instanței.
Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la lit. b)-f) și de către reprezentantul legal, de către apărător, iar pentru inculpat, și de către soțul acestuia.
Termenul de declarare a apelului
Articolul 363
Termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel
Pentru procuror, termenul curge de la pronunțare. În cauzele în care procurorul nu a participat la dezbateri, termenul curge de la înregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului. După redactarea hotărârii, instanța este obligată sa trimită de îndată dosarul procurorului, iar acesta este obligat sa-l restituie după expirarea termenului de apel.
Pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cît și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centrul de reeducare sau într-un institut medical educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
În cazul prevăzut în art. 362 lit. e), calea de atac poate fi exercitată de îndată după pronunțarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare și cel mai tirziu în 10 zile de la pronunțarea sentinței prin care s-a soluționat cauza. Judecarea apelului se face numai după soluționarea cauzei, afară de cazul când procesul a fost suspendat.
Repunerea în termen
Articolul 364
Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constata ca intirzierea a fost determinata de o cauza temeinica de împiedicare, iar cererea de apel a fost facuta în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile
Până la soluționarea repunerii în termen, instanța de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate.
Apelul peste termen
Articolul 365
Partea care a lipsit atât la judecata, cît și la pronunțare, poate declara apel și peste termen, dar nu mai tirziu decît 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile
Apelul declarat peste termen nu suspenda executarea.
Instanța de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate.
Declararea apelului
Articolul 366
Apelul se declara prin cerere scrisă. Cererea trebuie semnată de persoana care face declarația
Pentru persoana care nu poate să semneze, cererea va fi atestata de un grefier de la instanța a carei hotărâre se ataca sau de apărător. Cererea poate fi atestata și de primarul sau secretarul consiliului local, ori de funcționarul desemnat de aceștia, din localitatea unde domiciliază.
Cererea de apel nesemnata ori neatestata poate fi confirmată în instanța de parte ori de reprezentantul ei.
Procurorul și oricare dintre părțile prezente la pronunțarea hotărârii pot declara apel oral în ședința în care s-a pronunțat hotărârea. Instanța ia act și consemnează aceasta într-un proces-verbal.
Instanța la care se depune apelul
Articolul 367
Cererea de apel se depune la instanța a carei hotărâre se ataca. Persoana care se afla în stare de deținere poate depune cererea de apel și la administrația locului de deținere
Dacă apelul este declarat oral, aceasta se constata într-un proces-verbal.
Cererea de apel înregistrată sau atestata în condițiile art. 187 ori procesul-verbal întocmit de administrația locului de deținere se înaintează de îndată instanței prevăzute la alin. 1.
Renunțarea la apel
Articolul 368
După pronunțarea hotărârii și până la expirarea termenului de declarare a apelului, părțile pot renunța în mod expres la aceasta cale de atac
Asupra renunțării, cu excepția apelului care privește latura civilă a cauzei, se poate reveni înăuntrul termenului pentru declararea apelului.
Renunțarea sau revenirea asupra renunțării poate să fie facuta personal de parte sau prin mandatar special.
Retragerea apelului
Articolul 369
Până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se afla în stare de deținere, printr-o declarație atestata sau consemnată într-un proces- verbal de către conducerea locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a carei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel
Reprezentanții legali pot retrage apelul cu respectarea, în ceea ce privește latura civilă, a condițiilor prevăzute de legea civilă. Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sau legal.
Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
Apelul declarat de procuror și retras poate fi insusit de partea în favoarea căreia a fost declarat.
Efectul suspensiv al apelului
Articolul 370
Apelul declarat în termen este suspensiv de executare, atât în ce privește latura penală, cît și latura civilă, afară de cazul când legea dispune altfel
Efectul devolutiv al apelului și limitele sale
Articolul 371
Instanța judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces
În cadrul limitelor arătate în alineatul precedent, instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Neagravarea situației în propriul apel
Articolul 372
Instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel
De asemenea, în apelul exercitat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.
Efectul extensiv
Articolul 373
Instanța de apel examinează cauza prin extindere și cu privire la părțile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, putind hotărî și în privinta lor, fără să poată crea acestor părți o situație mai grea
Motivarea apelului
Articolul 374
Motivele de apel se formulează în scris, prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat, care trebuie să fie depus la instanța de apel cel mai tirziu până în ziua judecații. Motivele de apel se pot formula și oral în ziua judecații
Fixarea termenului de judecată și prezenta părților
Articolul 375
Președintele instanței de apel, primind dosarul, fixează termen pentru judecarea apelului
Judecarea apelului se face cu citarea părților.
Judecarea apelului nu poate avea loc decît în prezenta inculpatului, când acesta se afla în stare de deținere.
Dispozițiile alineatului precedent nu sunt aplicabile în cazul judecării apelului declarat împotriva hotărîrilor prin care s-a dispus restituirea pentru completarea urmăririi sau prin care s-a soluționat un conflict de competența.
Prezenta procurorului
Articolul 376
Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie, oricare ar fi obiectul cauzei
Ordinea în care se da cuvintul
Articolul 377
Dacă la termenul fixat apelul este în stare de judecată, președintele completului da cuvintul apelantului, apoi intimatului și în urma procurorului. Dacă între apelurile declarate se afla și apelul procurorului, primul cuvint îl are acesta
În cazul în care procurorul sau părțile invoca necesitatea administrării de noi probe, apelantul trebuie să arate aceste probe și mijloacele de proba cu ajutorul cărora pot fi administrate.
Procurorul și părțile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.
Inculpatul are cel din urma cuvintul.
Judecarea apelului
Articolul 378
Instanța, judecind apelul, verifica hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanța de apel
În vederea soluționării apelului, instanța poate da o noua apreciere probelor din dosarul cauzei și poate administra orice noi probe pe care le considera necesare.
Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate.
Soluțiile la judecata în apel
Articolul 379
Instanța, judecind apelul, pronunța una dintre următoarele soluții
1. respinge apelul, mentinind hotărârea atacată:
a) dacă apelul este tardiv sau inadmisibil;
b) dacă apelul este nefondat;
2. admite apelul și:
a) desființează sentinta primei instanțe, pronuntind o noua hotărâre și procedează potrivit art. 345 și urmărirea privind judecata în fond;
a) desființează sentinta primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a carei hotărâre a fost desfiintata, pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanța a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citata, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre aceasta posibilitate, ori prin hotărâre nu a fost rezolvat fondul cauzei. Dacă hotărârea a fost desfiintata pentru caz de incompetenta, se dispune rejudecarea de către instanța competența.
Soluții complimentare
Articolul 380
Dacă hotărârea este desfiintata pentru ca s-a constatat existenta vreuneia din situațiile arătate în art. 333, se dispune restituirea cauzei procurorului, pentru a lua măsuri în vederea completării urmăririi penale
Chestiuni complimentare
Articolul 381
Instanța, deliberind asupra apelului, face, când este cazul, aplicatia dispozițiilor privitoare la reluarea dezbaterilor și a celor privitoare la repararea pagubei, la măsurile asiguratorii, la cheltuielile judiciare și la orice alte probleme de care depinde soluționarea completa a apelului. De asemenea, instanța de apel verifica dacă s-a făcut o justa aplicare de către prima instanța a dispozițiilor privitoare la computarea reținerii și arestării și adauga, dacă este cazul, timpul de arestare scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel
Instanța deliberează și hotărăște asupra oricărei alte probleme de care depinde soluționarea completa a apelului.
Desființarea apelului
Articolul 382
În caz de admitere a apelului, hotărârea atacată se desființează în întregime, dar în limitele prevăzute în art. 371 și 373
Hotărârea poate fi desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce privește latura penală sau civilă, dacă aceasta nu împiedica justa soluționare a cauzei.
Când prima instanța a dispus arestarea inculpatului, instanța de apel poate menține măsura arestării în caz de desființare a hotărârii.
Conținutul deciziei
Articolul 383
Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă în partea introductivă mențiunile prevăzute la art. 355, iar în expunere, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluțiile prevăzute în art. 379 pct. 2. Dispozitivul trebuie să cuprindă soluția data de instanța de apel, data pronunțării deciziei și mențiunea ca pronunțarea s-a făcut în ședința publică
În cazul când inculpatul s-a aflat în stare de deținere, în expunere și dispozitiv trebuie să se arate timpul care se deduce din pedeapsa.
Când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul.
Când s-a decis restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale, la redactarea deciziei se tine seama și de dispozițiile art. 333 alin. 2, care se aplică în mod corespunzător.
Procedura de rejudecare
Articolul 384
Judecarea în fond a cauzei de către instanța de apel sau rejudecarea cauzei după desființarea hotărârii atacate se desfășoară potrivit dispozițiilor cuprinse în partea specială, titlul II, cap. I și II, care se aplică în mod corespunzător
Limitele rejudecarii
Articolul 385
Instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de apel, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea apelului
Dacă hotărârea a fost desfiintata în apelul procurorului, declarat în defavoarea inculpatului, sau în apelul părții vătămate, instanța care rejudeca poate pronunța și o pedeapsă mai grea decît cea arătată în art. 372 alin. 2 și art. 373 alin. 2.
Când hotărârea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce privește latura penală sau civilă, instanța de rejudecare se pronunța în limitele în care hotărârea a fost desfiintata.
Secțiunea II Recursul
Hotărârile supuse recursului
Articolul 385
'1. - Pot fi atacate cu recurs
a) sentințele pronunțate de judecătorii, în cazul infracțiunilor menționate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum și în alte cazuri prevăzute de lege;
b) sentințele pronunțate de tribunalele militare, în cazul infracțiunilor menționate în art. 279 alin. 2 lit. a) și al infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;
d) sentințele pronunțate de secția penală și secția militară ale Curții Supreme de Justiție;
e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunalele județene, tribunalele militare teritoriale, curțile de apel și Curtea Militară de Apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinta sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Recursul declarat împotriva sentinței sau deciziei se socotește făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea hotărârii.
Nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privinta cărora părțile nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede aceasta cale de atac.
Persoanele care pot face recurs
Articolul 385^2
Pot face recurs persoanele arătate în art. 362, care se aplică în mod corespunzător
Termenul de declarare a recursului
Articolul 385^3
Termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel
Dispozițiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a caii de atac se aplică în mod corespunzător.
Declararea, renunțarea și retragerea recursului
Articolul 385^4
Recursul se declara în condițiile prevăzute în art. 366 și 367, care se aplică în mod corespunzător
Părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.
Efectul suspensiv al recursului
Articolul 385^5
Recursul este suspensiv de executare atât în ce privește latura penală, cît și latura civilă, afară de cazul când legea dispune altfel
Efectul devolutiv și limitele sale
Articolul 385^6
Instanța judeca recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces
Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385^9.
Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385'9, iar instanța este obligată ca, în afară temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, sa examineze întreaga cauza sub toate aspectele.
Efectul extensiv și limitele sale
Articolul 385^7
Instanța de recurs examinează cauza prin extindere și cu privire la părțile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se referă, putind hotărî și în privinta lor, fără să poată crea acestor părți o situație mai grea
Procurorul, chiar după expirarea termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de el în termen și față de alte persoane decît acelea la care s-a referit, fără a se putea crea acestora o situație mai grea.
Neagravarea situației în propriul recurs
Articolul 385^8
Instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat recurs
În recursul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de recurs nu poate agrava situația acesteia.
Cazurile în care se poate face recurs
Articolul 385^9
Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri
1. nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei;
2. instanța nu a fost sesizată legal;
3. instanța nu a fost compusa potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate;
4. ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
5. judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
6. judecata a avut loc în lipsa aparatorului, când prezenta acestuia era obligatorie;
7. judecata s-a făcut fără efectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori minori;
8. când nu a fost efectuată expertiza psihiatrica a inculpatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de art. 117 alin. 1 și 2;
9. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege;
10. instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natura sa garanteze drepturile lor și sa influenteze soluția procesului;
11. instanța a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau introdusă tardiv;
12. când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o alta fapta decît cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecata, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334-337;
13. când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
14. când s-au aplicat pedepse în alte limite decît cele prevăzute de lege;
15. când persoana condamnata a fost înainte judecata în mod definitiv pentru aceeași fapta sau dacă exista o cauza de inlaturare a răspunderii penale, pedeapsa a fost gratiata ori a intervenit decesul inculpatului;
16. când în mod greșit inculpatul a fost achitat pentru motivul ca fapta săvârșită de el nu este prevăzută de legea penală sau când, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal pentru motivul ca exista autoritate de lucru judecat sau o cauza de inlaturare a răspunderii penale ori ca a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost gratiata;
17. când faptei săvârșite i s-a dat o gresita încadrare juridică;
18. când s-a comis o eroare grava de fapt;
19. când judecătorii de fond au comis un exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat;
20. când a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului;
21. când apelul s-a judecat în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citata, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre aceasta imposibilitate.
Cazurile prevăzute la pct. 1-7, 10, 13, 14, 19 și 20 se iau în considerare totdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 11, 12, 15, 17 și 18 se iau în considerare din oficiu numai când au influentat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.
Când instanța ia în considerare motivele de casare din oficiu, este obligată să le pună în discuția părților.
Motivarea recursului
Articolul 385^10
Recursul trebuie motivat
Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Dispozițiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut de art. 385'6 alin. 3, când recursul poate fi motivat și oral în ziua judecații.
Prezenta părților și a procurorului
Articolul 385^11
Judecarea recursului se face cu citarea părților
Judecarea recursului nu poate avea loc decît în prezenta inculpatului, când acesta se afla în stare de deținere.
Dispozițiile alineatului precedent nu sunt aplicabile în cazurile prevăzute în art. 375 alin. 4 și nici în judecarea recursului împotriva încheierilor privind măsurile preventive.
Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie în toate cazurile.
Raportul scris
Articolul 385^12
Președintele instanței de recurs, primind dosarul, fixează termen pentru judecarea recursului și poate delega, totodată, unul din judecători să facă un raport scris asupra recursului. La Curtea Suprema de Justiție, raportul poate fi întocmit de un judecător sau un magistrat asistent
Raportul trebuie să cuprindă, pe scurt, obiectul procesului, soluțiile pronunțate de instanțe și faptele reținute de ultima instanța, în măsura în care sunt necesare soluționării recursului.
Raportul trebuie să mai conțină observații asupra condițiilor de admisibilitate a recursului, precum și expunerea motivelor de recurs, cu referiri, dacă este cazul, la jurisprudenta și doctrina, fără a se arata opinia raportorului.
În raport se semnaleaza din oficiu și cazurile de casare arătate în art. 385^9 alin. 2.
Magistratul raportor face în mod obligatoriu parte din compunerea instanței de judecată, iar în caz de imposibilitate se numește un nou raportor cu cel puțin 48 de ore înainte de judecată.
Dezbaterea recursului
Articolul 385^13
După citirea raportului, când s-a dispus întocmirea acestuia, președintele completului da cuvintul recurentului, apoi intimatului și în urma procurorului. Dacă între recursurile declarate se afla și recursul procurorului, primul cuvint îl are acesta
Procurorul și părțile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.
Inculpatul are cel din urma cuvintul.
Verificarea hotărârii
Articolul 385^14
Instanța, judecind recursul, verifica hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanța de recurs
Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror și de părți.
Soluțiile
Articolul 385^15
Instanța, judecind recursul, pronunța una din următoarele soluții
1. respinge recursul, mentinind hotărârea atacată:
a) dacă recursul este tardiv sau inadmisibil;
b) dacă recursul este nefondat;
2. admite recursul, casind hotărârea atacată și:
a) menține hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit admis;
b) achită pe inculpat sau dispune încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 11;
c) dispune rejudecarea de către instanța a carei hotărâre a fost casată pentru vreunul din cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. 2, cu excepția cazului de incompetenta, când se dispune rejudecarea de către instanța competența. Rejudecarea de către instanța a carei hotărâre a fost casată se dispune și în cazurile când judecarea la acea instanța a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate, sau care, legal citata, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre aceasta imposibilitate ori unei părți i s-a respins în mod nejustificat o cerere de amînare și din aceasta cauza nu a putut să-și facă apărarea sau prin hotărâre nu a fost rezolvat fondul cauzei.
Când recursul privește atât hotărârea primei instanțe, cît și hotărârea instanței de apel, în caz de admitere și dispunerea rejudecarii de către instanța a carei hotărâre a fost casată, cauza se trimite la prima instanța, dacă ambele hotărâri au fost casate și la instanța de apel când numai hotărârea acesteia a fost casată.
Curtea Suprema de Justiție, dacă admite recursul, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanța a carei hotărâre a fost casată sau, când interesele justiției o cer, de către o alta instanța egala în grad;
d) dispune rejudecarea de către instanța de recurs în celelalte cazuri decît cele prevăzute la lit. c).
Soluții și chestiuni complimentare
Articolul 385^16
Când instanța de recurs casează hotărârea și retine cauza spre rejudecare, potrivit art. 385^15 pct. 2 lit d), se pronunța și asupra probelor ce urmează a fi administrate, fixind termen pentru rejudecare
Dispozițiile art. 380 și 381 se aplică în mod corespunzător.
Desființarea hotărârii și conținutul deciziei
Articolul 385^17
În caz de admitere a recursului, hotărârea atacată se casează în întregime, dar în limitele prevăzute în art. 385'6 și 385'7
Dispozițiile art. 382 alin. 2 și 3 se aplică în mod corespunzător.
Decizia instanței de recurs trebuie să cuprindă, în partea introductivă, mențiunile prevăzute în art. 355, iar în expunere, temeiurile de fapt și cele de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea recursului, precum și temeiurile care au dus la adoptarea soluțiilor prevăzute în art. 385'15 pct. 2. Dispozitivul trebuie să cuprindă soluția data de instanța de recurs, data pronunțării deciziei și mențiunea ca pronunțarea s-a făcut în ședința publică.
Dispozițiile art. 383 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.
Dacă instanța retine cauza spre rejudecare, în decizie se menționează probele ce urmează a fi administrate.
Limitele rejudecarii
Articolul 385^18
Instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului
Când hotărârea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce privește latura penală sau civilă, instanța de rejudecare se pronunța în limitele în care hotărârea a fost casată.
Procedura de rejudecare
Articolul 385^19
Rejudecarea cauzei după casarea hotărârii atacate se desfășoară potrivit dispozițiilor cuprinse în partea specială, titlul II, cap. I și II, care se aplică în mod corespunzător."
62. Secțiunea II "Contestația în anulare", secțiunea I "Revizuirea" și secțiunea IV "Recursul extraordinar", care primește o noua denumire "Recursul în anulare și recursul în interesul legii", compun un nou capitol, capitolul IV, în cadrul titlului II din partea specială, intitulat "Căile extraordinare de atac", care are următoarele secțiuni: secțiunea I "Contestația în anulare"; secțiunea II "Revizuirea"; secțiunea III "Recursul în anulare și recursul în interesul legii".
63. Secțiunea II " Contestația în anulare " din capitolul III al titlului II din partea specială devine secțiunea I din capitolul IV al titlului II.
64. Articolul 392 alineatul 4 va avea următorul cuprins:
"Sentinta data în contestație este supusă apelului, iar decizia data în apel este supusă recursului."
65. Secțiunea III "Revizuirea" din capitolul III al titlului II din partea specială devine secțiunea II din capitolul IV al titlului II.
66. Articolul 397 alineatul 1 va avea următorul cuprins:
"Cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în prima instanța."
67. Articolul 401 va avea următorul cuprins:
"Instanța competența
Articolul 401
Competența sa judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în prima instanța. Când temeiul cererii de revizuire consta în existenta unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determina potrivit dispozițiilor art. 35."
68. Articolul 407 va avea următorul cuprins:
"Calea de atac
Articolul 407
Sentințele instanței de revizuire, date potrivit art. 403 alin. 3 și art. 406 alin. 1, sunt supuse apelului, iar decizia data în apel este supusă recursului."
69. Secțiunea IV "Recursul extraordinar" din capitolul III al titlului II din partea specială devine secțiunea III din capitolul IV al titlului II, cu denumirea "Recursul în anulare și recursul în interesul legii".
70. Secțiunea III "Recursul în anulare și recursul în interesul legii", din capitolul IV al titlului II al părții speciale, va avea următorul cuprins:
" Secțiunea III
Recursul în anulare și recursul în interesul legii
Recursul în anulare
Articolul 409
Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, poate ataca cu recurs în anulare la Curtea Suprema de Justiție orice hotărâre definitivă
Cazurile în care se poate face recurs în anulare
Articolul 410
Hotărârile definitive de condamnare, achitare și încetare a procesului penal pot fi atacate cu recurs în anulare în următoarele cazuri
I. Cazurile în care recursul are efect cu privire la situația părților din proces:
1. instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare;
2. când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o alta fapta decît cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecata, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334-337;
3. când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
4. când s-au aplicat pedepse în alte limite decît cele prevăzute de lege;
5. când persoana condamnata a fost mai înainte judecata în mod definitiv pentru aceeași fapta sau dacă exista o cauza de inlaturare a răspunderii penale, pedeapsa a fost gratiata ori a intervenit decesul inculpatului;
6. când în mod greșit inculpatul a fost achitat pentru motivul ca fapta săvârșită de el nu este prevăzută de legea penală sau când, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal pentru motivul ca exista autoritate de lucru judecat sau o cauza de inlaturare a răspunderii penale ori ca a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost gratiata;
7. când faptei săvârșite i s-a dat o gresita încadrare juridică;
8. când s-a comis o eroare grava de fapt;
9. când judecătorii de fond au comis un exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat.
II. Cazurile în care recursul poate fi declarat numai în favoarea condamnatului:
1. nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei;
2. instanța nu a fost sesizată legal;
3. instanța nu a fost compusa potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate;
4. ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
5. judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
6. judecata a avut loc în lipsa aparatorului, când prezenta acestuia era obligatorie;
7. judecata s-a făcut fără efectuarea anchetei sociale, în cauzele cu infractori minori;
8. când nu a fost efectuată expertiza psihiatrica a inculpatului în cazurile și în condițiile prevăzute de art. 117 alin. 1 și 2;
9. instanța a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau introdusă tardiv.
Hotărârile definitive, altele decît cele prevăzute la alin. 1, pot fi atacate cu recurs în anulare numai dacă sunt contrare legii.
Termenul de declarare
Articolul 411
Recursul în anulare în favoarea celui condamnat poate fi declarat oricând, chiar după moartea acestuia, cu privire la latura penală, iar cu privire la latura civilă, numai dacă soluționarea acesteia se răsfrânge asupra laturii penale
Dispozițiile alineatului precedent se aplică și în cazul când recursul în anulare se face în favoarea persoanei față de care s-a încetat procesul penal.
În celelalte cazuri, recursul în anulare poate fi declarat numai în termen de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.
Suspendarea executării
Articolul 412
Procurorul general poate dispune suspendarea executării hotărârii înainte de introducerea recursului în anulare
După sesizarea Curții Supreme de Justiție, aceasta poate dispune suspendarea executării atacate sau sa revină asupra suspendării acordate.
Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul în care cel condamnat a început executarea pedepsei.
Aducerea la îndeplinire a dispozițiilor de suspendare a executării hotărârii se face prin instanța de executare.
Citarea părților
Articolul 413
La judecarea recursului în anulare, declarat în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau față de care s-a încetat procesul penal, părțile se citeaza. Dacă recursul este declarat în favoarea condamnatului, părțile se citeaza când Curtea Suprema de Justiție considera necesar, precum și în cazul când s-ar putea modifica despăgubirile civile
Părțile prezente la judecarea recursului în anulare au dreptul la cuvint, chiar dacă nu au fost citate.
Retragerea recursului în anulare
Articolul 414
Până la închiderea dezbaterilor, procurorul general poate retrage recursul în anulare
Retragerea recursului în anulare trebuie motivată.
Motivarea, judecarea și soluționarea recursului în anulare
Articolul 414^1
Motivarea, judecarea și soluționarea recursului în anulare se fac potrivit dispozițiilor din cap. III, secțiunea II, care se aplică în mod corespunzător și se completează cu dispozițiile din aceasta secțiune
Când condamnatul se găsește în curs de executare a pedepsei, Curtea Suprema de Justiție, admițând recursul în anulare și pronuntind casarea cu trimitere, dispune asupra stării de libertate a acestuia.
Când recursul în anulare este făcut în favoarea unui condamnat decedat sau când, după introducerea recursului în anulare, condamnatul în favoarea căruia a fost făcut recursul a decedat, prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. g), recursul va fi judecat, iar în caz de admitere, Curtea Suprema de Justiție, pe baza lucrărilor din dosar, sau instanța de trimitere, când a fost necesară completarea probelor, va hotărî potrivit dispozițiilor din art. 13 alin. 2 și 3, care se aplică în mod corespunzător.
Recursul în interesul legii
Articolul 414^2
Procurorul general, direct, sau ministrul justiției, prin intermediul procurorului general, are dreptul, pentru a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legilor penale și de procedura penală pe întreg teritoriul tarii, sa ceara Curții Supreme de Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au primit o soluționare diferita din partea instanțelor de recurs
Deciziile prin care se soluționează sesizările se pronunța de secțiile unite și se aduc la cunoștința instanțelor de Ministerul Justiției.
Soluțiile se pronunța numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărîrilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese."
71. Articolul 416 va avea următorul cuprins:
"Rămînerea definitivă a hotărârii primei instanțe
Articolul 416
Hotărârile primei instanțe rămân definitive
1. la data pronunțării, când hotărârea nu este supusă apelului și nici recursului;
2. la data expirării termenului de apel;
a) când nu s-a declarat apel în termen;
b) când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
3. la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel;
4. la data expirării termenului de recurs în cazul hotărîrilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins:
a) când nu s-a declarat recurs în termen;
b) când recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
5. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărîrilor menționate la pct. 4, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;
6. la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărîrilor menționate la pct. 4."
72. După articolul 416 se introduce articolul 416^1, cu următorul cuprins:
" Rămînerea definitivă a hotărârii instanței de apel
Articolul 416^1
Hotărârile instanței de apel rămân definitive
1. la data expirării termenului de recurs:
a) când apelul a fost admis fără trimitere pentru rejudecare și nu s-a declarat recurs în termen;
b) când recursul declarat împotriva hotărârii menționate la lit. a) a fost retras înăuntrul termenului;
2. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârii menționate la lit. a), dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs.
3. la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârii menționate la lit a)."
73. Articolul 418 alineatele 1 și 2 vor avea următorul cuprins:
"Hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanța de judecată, la instanța de apel sau la instanța de recurs, se pune în executare de către prima instanța de judecată.
Hotărârile pronunțate în prima instanța de către Curtea Suprema de Justiție se pun în executare, după caz, de Tribunalul municipiului București sau de tribunalul militar teritorial cu sediul în București."
74. Articolul 420 alineatul 2 va avea următorul cuprins:
"În cazul când prin hotărârea instanței s-a dispus executarea pedepsei în închisoare militară, se face mențiunea despre aceasta în mandatul de executare."
75. Articolul 422^2 alineatul 2 va avea următorul cuprins:
"O copie de pe dispozitivul hotărârii se trimite de instanța de executare consiliului local în a cărui raza teritorială își are domiciliul condamnatul."
76. Articolul 424 se abroga.
77. Articolul 425 alineatul 3 litera b) va avea următorul cuprins:
"b) în cazul când cel condamnat nu se găsește în vreuna din situațiile prevăzute la lit. a), comunică organului financiar și consiliului local al localității în care domiciliază condamnatul un extras de pe acea parte din dispozitiv care privește aplicarea amenzii."
78. Articolul 425 alineatul 5 va avea următorul cuprins:
"În situația prevăzută în alineatul precedent, instanța de executare comunică organului financiar al consiliului local al localității în care domiciliază condamnatul un extras de pe acea parte din dispozitiv care privește aplicarea amenzii."
79. Articolul 426 va avea următorul cuprins:
"Interzicerea exercițiului unor drepturi
Articolul 426
Pedeapsa interzicerii exercițiului unor drepturi se pune în executare prin trimiterea de către instanța de executare a unei copii de pe dispozitivul hotărârii, consiliului local în a cărui raza își are domiciliul condamnatul și organului care supraveghează exercitarea acestor drepturi."
80. Articolul 434 alineatul 1 va avea următorul cuprins:
"Judecătoria, după primirea încunoștiințării prevăzute în art. 433 alin. 2, ascultând concluziile procurorului, ale aparatorului și, dacă găsește necesar, și ale persoanei internate, dispune fie încetarea internării, fie înlocuirea acesteia cu măsura obligării la tratament medical."
81. La articolul 434, după alineatul 2 se introduce un alineat nou, care devine alineatul 3, cu următorul cuprins:
"Dacă cel internat nu are apărător, i se asigura un avocat din oficiu."
82. Articolul 437 alineatul 2 va avea următorul cuprins:
"Revocarea poate fi cerută și de procuror. Soluționarea cererii se face cu citarea persoanei cu privire la care este luată măsura, ascultându-se și concluziile aparatorului și procurorului."
83. La articolul 437, după alineatul 2 se introduce un alineat nou, cu următorul cuprins:
"Dacă cel internat nu are apărător, i se asigura un avocat din oficiu."
84. Articolul 448 se abroga.
85. Articolul 450 alineatul 1 va avea următorul cuprins:
"Liberarea condiționată se dispune, la cererea sau la propunerea facuta potrivit dispozițiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a carei raza teritorială se afla locul de deținere, iar în cazul prevăzut în art. 62 alin. 3 din Codul penal, de către tribunalul militar în a cărui raza teritorială se afla închisoarea militară."
86. Articolul 450 alineatul 4 va avea următorul cuprins:
"Termenul de apel și cel de recurs sunt de 3 zile. Apelul și recursul declarate de procuror sunt suspensive de executare."
87. Articolul 451 va avea următorul cuprins:
"Înlocuirea executării pedepsei pentru militari
Articolul 451
Înlocuirea executării pedepsei închisorii cu executarea în închisoare militară, în cazul condamnaților care au devenit militari în termen în cursul judecații la o instanța civilă, precum și pentru cei care au devenit militari în termen după rămînerea definitivă a hotărârii de condamnare, se dispune de către tribunalul militar în a cărui raza teritorială se găsește unitatea militară din care face parte cel condamnat, la sesizarea comandantului
Înlocuirea executării pedepsei într-o închisoare militară, cu executarea într-un loc de deținere în cazul condamnaților care au fost trecuți în rezerva înainte de începerea executării pedepsei, se dispune de către instanța prevăzută la alineatul precedent, din oficiu sau la sesizarea comandantului unității militare din care făcea parte cel condamnat." 88. Articolul 452 va avea următorul cuprins:
"Reducerea pedepsei pentru militari
Articolul 452
Reducerea pedepsei ce se executa în închisoare militară în cazul și condițiile prevăzute în art. 62 alin. 2 din Codul penal se face la sesizarea comandantului acelei inchisori
Instanța competența sa reducă pedeapsa este tribunalul militar în a cărui raza teritorială se afla închisoarea militară."
89. Articolul 459 alineatul ultim se abroga.
90. Articolul 477 va avea următorul cuprins:
"Apelul și recursul
Articolul 477
Termenul de apel și cel de recurs sunt de 3 zile de la pronunțare
Dosarul cauzei se înaintează instanței de apel sau, după caz, instanței de recurs în următoarele 24 de ore de la declararea apelului ori a recursului.
Judecarea în apel și în recurs se face de urgenta."
91. Articolul 483 alineatul 1 va avea următorul cuprins:
"Cauzele în care inculpatul este minor se judeca potrivit regulilor de competența obișnuită, de judecători desemnați de către ministrul justiției."
92. După articolul 491 se introduce art. 491^1, care va avea următorul cuprins:
"ART. 491^1. - Executarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare poate fi amînată sau întreruptă în cazurile și condițiile prevăzute de art. 453 și 455."
93. Articolul 493 va avea următorul cuprins:
"Dispoziții privind apelul și recursul
Articolul 493
Dispozițiile art. 483-489 se aplică în mod corespunzător și la judecata în instanța de apel și de recurs, în cauzele privitoare la infracțiuni săvârșite de minori."
95. Articolul 494 va avea următorul cuprins:
"Instanța competența
Articolul 494
Competența să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în prima instanța cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a carei raza teritorială domiciliază condamnatul."
96. Articolul 501 va avea următorul cuprins:
"Apelul și recursul
Articolul 501
Hotărârea prin care instanța rezolva cererea de reabilitare este supusă apelului, iar hotărârea pronunțată de instanța de apel este supusă recursului."
97. Articolul 512 alineatul 4 va avea următorul cuprins:
"Hotărârea de reconstituire este supusă apelului, iar hotărârea pronunțată de instanța de apel este supusă recursului."
Articolul II
Următorii termeni din Codul de procedură penală și din alte legi cu dispoziții de procedura penală se înlocuiesc astfel:
- "Republica Socialistă România" cu "România";
- "Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România" cu "Monitorul Oficial al României";
- "Tribunalul Suprem" cu "Curtea Suprema de Justiție";
- "tribunal județean" cu "tribunal";
- "tribunal militar de mare unitate" cu "tribunal militar";
- "unitate de procuratura" cu "parchet";
- "procuror șef" cu "prim-procuror";
- "consiliu popular" cu "consiliu local" sau, după caz, cu "consiliu județean";
- "președintele sau secretarul comitetului", respectiv "biroului executiv al consiliului popular", cu "primarul sau secretarul consiliului local", ori, după caz, cu "președintele sau secretarul consiliului județean."
Articolul III
1. Cauzele în curs de urmărire penală la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse dispozițiilor prevăzute de această lege. Actele și lucrările efectuate până la acea data, potrivit legii anterioare, rămân valabile.
2. Cauzelor aflate în curs de judecată, în prima instanța, la data intrării în vigoare a prezentei legi li se aplică dispozițiile prevăzute în această lege.
Aceeași regula se aplică și cauzelor ce se rejudeca după casare.
Actele și lucrările efectuate până la intrarea în vigoare a prezentei legi, potrivit legii anterioare, rămân valabile.
3. Hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi sunt supuse căilor de atac ordinare, prevăzute în această lege.
Recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi considerate apeluri și vor fi judecate potrivit competentei prevăzute de prezenta lege când hotărârea atacată este supusă apelului.
4. Cererile de revizuire și contestațiile în anulare privind hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se judeca de instanța competența, potrivit acestei legi. Hotărârile pronunțate în judecarea acestor cereri sunt supuse căilor de atac prevăzute de prezenta lege.
5. Recursurile extraordinare, aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor continua să fie judecate potrivit legii anterioare, iar în cazul casării cu trimitere se aplică legea de fața.
6. Hotărârile rămase definitive înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, care nu au fost atacate cu recurs extraordinar, pot fi atacate cu recurs în anulare potrivit legii de fața.
7. Termenele pentru exercitarea căilor de atac ordinare, aflate în curs la 1 iulie 1993, încep să curgă, din nou, de la această dată.
8. În toate cazurile în care, potrivit prezentei legi, competența instanței investite anterior este modificată, dosarele se trimit din oficiu instanței competente. Părțile vor fi încunoștințate în scris despre aceasta.
9. Cauzele aflate în curs de judecată la tribunalele militare la data intrării în vigoare a prezentei legi, date în competența instanțelor civile, vor continua să fie judecate de tribunalele militare, potrivit legii anterioare.
10. Cauzele privind infracțiunile care au fost scoase din competența organelor procuraturii militare, aflate în curs de urmărire penală la data intrării în vigoare a prezentei legi, trec în competența parchetelor județene. Actele și lucrările de urmărire efectuate rămân valabile.
11. În județele în care nu au putut fi organizate toate judecătoriile și parchetele prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească până la intrarea în vigoare a prezentei legi, cauzele penale vor fi soluționate în continuare de către judecătoriile și parchetele care au funcționat în baza legii anterioare, potrivit competentei acolo stabilite.
Articolul IV
Orice dispoziție contrară prezentei legi se abroga.
Articolul V
Prezenta lege intră în vigoare pe data de 1 iulie 1993.
Articolul VI
Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, precum și cu modificările făcute până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se va republica în Monitorul Oficial al României.
Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 29 iunie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.
PREȘEDINTELE SENATULUI prof. univ. de. OLIVIU GHERMAN Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 30 iunie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României. p. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR MARȚIAN DAN
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.