Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 422/2013

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale art. II art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

prezumat în vigoare

Data actului
24 octombrie 2013
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 766 din 9 decembrie 2013
Citat de
7 acte
Citează
14 acte
Structură
3 articole · 31.492 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce i s-a întâmplat acestui act

Stă la baza 1

  • Decizia nr. 445/2014 16 septembrie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 teza a doua din Le…

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 285/2010 28 decembrie 2010 (prevederi anume) privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

Are ca temei 2

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 283/2011

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Teritorial Profesional "Comunitatea", în numele membrilor de sindicat Nicolae Dica, Alexandru Andrei, Iulian Gabriel Baroană, Marian Baroană, Stelian Buga, Stelian Bunea, Iuri Ștefănel Ciobanu, Tache Costache, Marian Delcă, Cezar Dobrescu, Stelian Jumugă, Radian Leonte, Daniel Lupu, Gabriel Marinel, Alexandrina Marinescu, Traian Mihai, Florin Mirea, Marian Miu, Marian Nedelea, Leonard Nițu, Ionel Pereanu, Gheorghiță Popescu, Iulian Radoslav, Lucian Trăilă Dobrescu, Claudiu Udroiu, Aurelian Voicu și Grigore Zane în Dosarul nr. 1.837/87/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 242D/2013.

La apelul nominal răspunde pentru Sindicatul Teritorial Profesional, "Comunitatea" președintele Iulian Gabriel Baroană, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Sindicatului Teritorial Profesional "Comunitatea", care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că dispozițiile de lege criticate contravin Codului muncii. Or, prin

Decizia nr. 1.415/2009 , Curtea Constituțională a statuat că "atât timp cât este în vigoare, Codul muncii trebuie respectat și în mediul public, nu doar în cel privat".

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, deoarece legiuitorul poate stabili și alt tip de compensare a muncii suplimentare, în afară de compensarea bănească sub forma unui spor la salariu. Cu privire la invocarea art. 16 din Constituție, privind egalitatea în fața legii, consideră că autorul excepției critică în realitate dispoziții cuprinse într-un ordin de miniștri, ordin care nu poate face obiect al controlului de constituționalitate. Referitor la critica privind lipsa de previzibilitate a textelor de lege, susține că aceasta este neîntemeiată, de vreme ce, potrivit art. 122 din Codul muncii, este precizat un termen în care se poate acorda compensarea cu timp liber corespunzător a muncii suplimentare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 807 din 20 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.837/87/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 283/2011

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurentul - reclamant Sindicatul Teritorial Profesional "Comunitatea", în numele membrilor săi Nicolae Dica și alții, într-o cauză având ca obiect obligarea Primarului Municipiului Roșiorii de Vede la plata către polițiștii locali - membri de sindicat a sporului de 100% pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, pentru perioada 1 ianuarie 2011- 31 martie 2012.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece creează discriminări între categorii de salariați. Astfel, potrivit Codului muncii, sporul pentru munca prestată în zilele libere și în zilele de sărbători legale se acordă sub forma unui adaos procentual la salariul de bază. Eliminarea acestei compensații generează situații discriminatorii între salariații ce au un program de lucru obișnuit, de luni până vineri, cu repaus în zilele de sâmbătă/duminică și salariații care, prin specificul activității sub obligația continuității serviciului, lucrează frecvent sâmbăta/duminica. Mai mult, datorită lipsei de predictibilitate și previzibilitate, textele de lege criticate creează premisele unei "discriminări directe". Astfel, prin "anexa la Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 285/2010 " se prevede că pentru personalul din cadrul familiei ocupaționale "Sănătate" se acordă plata unui spor de 100% a orelor lucrate în zilele de sâmbătă și duminică și sărbători legale. Or, acest lucru creează o discriminare directă între această categorie de salariați și alte categorii de salariați bugetari, care, pentru asigurarea continuității serviciului, lucrează obligatoriu în aceste zile.

Totodată, autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile de lege criticate încalcă și prevederile art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece textele de lege criticate derogă de la prevederile titlului III "Timpul de lucru și timpul de odihnă" din Codul muncii, respectiv art. 137, ce reglementează repausul săptămânal. Invocă în acest sens considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 1.415/2009 .

De asemenea, consideră că textele de lege criticate încalcă principiul securității juridice și cel al calității legii. Astfel, potrivit

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010

și " art. 7 alin. (1) din Legea nr. 283/2011 ", munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se va compensa numai cu timp liber corespunzător.

Dacă pentru orele suplimentare, art. 122 alin. (1) din Codul muncii prevede compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite în următoarele 60 zile calendaristice după efectuarea acesteia, pentru orele lucrate în zile nelucrătoare, art. 142 alin. (1) din aceeași lege prevede compensarea muncii prestate în zilele declarate nelucrătoare cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. Nerespectarea acestor termene atrage sancționarea angajatorului.

Pentru zilele lucrate sâmbăta și duminica, art. 137 din Codul muncii nu reglementează substituirea sporului cu timp liber corespunzător, din acest motiv neexistând sancțiuni pentru angajator.

Așadar, dispozițiile de lege criticate sunt insuficient de precis formulate în a determina modalitatea de înlocuire a sporului cu timp liber corespunzător, fără a se preciza și un termen-limită de acordare a lui, așa cum este prevăzut pentru orele suplimentare și orele lucrate în zile de sărbători legale. Astfel, textele de lege criticate nu respectă criteriile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească. Lipsa unei sancțiuni și a unui termen-limită de acordare a acestuia poate conduce la pierderea acestui drept de către salariați, în cazul în care angajatorul refuză acordarea timpului liber corespunzător, acest lucru neputând fi câștigat nici pe calea justiției.

Referitor la principiul stabilității/securității raporturilor juridice, autorul excepției invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit cărora, odată ce statul adoptă o soluție, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabile pentru a evita insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluții. În acest sens sunt Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunțată în Cauza Androne împotriva României, Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României, Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunțată în Cauza Petra împotriva României, precum și Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit.

În final, autorul excepției invocă dispozițiile

art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că - în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție - măsura avută în vedere se aplică, fără discriminare, întregului personal din sectorul bugetar.

În ceea ce privește eliminarea posibilității de compensare a muncii suplimentare prin acordarea unui spor la salariu, consideră că textele de lege criticate nu prevăd nicio excepție de la obligativitatea aplicării măsurilor întregului personal din sectorul bugetar.

Referitor la eventuala încălcare a art. 41 din Constituție, consideră că textul constituțional nu prevede modalitatea concretă de stabilire a măsurilor de protecție socială, compensarea orelor suplimentare cu timp liber fiind o opțiune legitimă în acest sens a legiuitorului.

Avocatul Poporului apreciază, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că, potrivit dispozițiilor de lege criticate, forma de compensare admisă de lege în anii 2011 și 2012 pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar, precum și pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale, a fost compensarea cu timp liber corespunzător, legiuitorul nefăcând nicio excepție de la această regulă.

Consideră că, în realitate, autorul excepției critică o situație de fapt, prin raportare la persoanele care, prin specificul activității, asigură continuitatea serviciului. Aceste persoane nu execută muncă suplimentară în zilele de sâmbătă și duminică, dat fiind natura activității desfășurate care presupune prezența la locul de muncă. Activitatea desfășurată de aceste persoane se încadrează în durata normală a timpului de lucru și nu constituie muncă efectuată suplimentar peste această durată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actul de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, și ale

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 283/2011

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011.

Articolul 9

alin. (1) din Legea nr. 285/2010

are următorul cuprins: "În anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător."

În ceea ce privește celălalt text de lege criticat, Curtea reține că

Legea nr. 283/2011

aprobă, cu modificări și completări,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, ordonanță de urgență publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010.

Astfel,

Legea nr. 283/2011 , prin articolul său unic, pe de-o parte, modifică titlul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , titlu care va avea următorul cuprins: "Ordonanță de urgență pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar", iar, pe de altă parte, introduce un nou articol,

art. II, în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , cu următorul conținut:

"Art. II. - Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

[...]

Articolul 7

(1)

În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător."

Prin urmare, Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și art. II

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2011 .

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii și ale art. 41 alin. (1) și (2) privind munca și protecția socială a muncii, precum și principiilor securității juridice și calității legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Cu privire la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate limitată în timp, după cum urmează:

-

Articolul 9

alin. (1) din Legea nr. 285/2010

prevede - pentru anul 2011 - că munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător;

- Art. II

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

are același conținut normativ, dar cu aplicabilitate pentru anul 2012.

Cu toate acestea, prevederile de lege criticate continuă să își producă efectele juridice în cauza în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, astfel încât, potrivit

Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituționalitatea acestora.

II. Referitor la cadrul legal relevant în speță, Curtea reține că, potrivit

art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, "Pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se aplică prevederile

Legii nr. 53/2003

- Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare."

Pentru anul 2011 și pentru anul 2012, prevederile de lege criticate instituie - pentru personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere - regula potrivit căreia munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.

Autorii excepției de neconstituționalitate sunt funcționari publici care ocupă funcții publice specifice de polițist local, încadrați la Direcția poliție locală din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Roșiorii de Vede, prin reorganizarea poliției comunitare, potrivit

Legii poliției locale nr. 155/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 15 iulie 2010. Potrivit art. 16 alin. (1) din aceeași lege, "Raporturile de serviciu ale polițiștilor locali și ale funcționarilor publici care ocupă funcții publice generale se stabilesc, se modifică, se suspendă și încetează în condițiile stabilite potrivit prevederilor prezentei legi și ale

Legii nr. 188/1999 , republicată, cu modificările și completările ulterioare", iar

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, prevede că "Pentru orele lucrate din dispoziția conducătorului autorității sau instituției publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcționarii publici de execuție au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate depăși 360 într-un an."

Totodată, potrivit art. 17 alin. (2) din

Directiva 2003/88/CE

a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 18 noiembrie 2003, pot fi admise derogări de la perioadele obligatorii de repaus, derogări ce "pot fi adoptate prin acte cu putere de lege și acte administrative sau prin convenții colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali, cu condiția ca lucrătorii în cauză să beneficieze de perioade de repaus echivalente compensatorii sau dacă, în cazuri excepționale în care nu este posibil, din motive obiective, să se acorde asemenea perioade de repaus echivalente compensatorii, lucrătorii să beneficieze de protecție adecvată". O astfel de derogare se poate face, potrivit alin. (3) lit. b) al aceluiași articol, "în cazul activităților de securitate și supraveghere care necesită prezența permanentă în scopul de a proteja bunuri și persoane, în special gardieni, paznici sau firme de pază și securitate."

III. Asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate raportate la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:

1. Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituție privind egalitatea în fața legii prin eliminarea compensației bănești a muncii suplimentare și a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, eliminare care, în opinia autorilor excepției, generează situații discriminatorii între salariații ce au un program de lucru obișnuit, de luni până vineri, cu repaus în zilele de sâmbătă/duminică, și salariații care, prin specificul activității sub obligația continuității serviciului, lucrează frecvent sâmbăta/duminica, Curtea reține că, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, principiul constituțional al egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În acest sens este

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.

Or, potrivit dispozițiilor de lege criticate, în anii 2011 și 2012, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere beneficiază de compensarea muncii suplimentare și a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, numai cu timp liber corespunzător, iar nu de o compensare bănească, sub forma unui spor. Aceste prevederi fac parte din legi anuale de salarizare - pentru anii 2011 și 2012 - și se aplică întregului personal bugetar încadrat în funcții de execuție și de conducere în cadrul schimbului normal de lucru.

Este adevărat că

art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010

prevede că pentru munca suplimentară și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se aplică prevederile

Legii nr. 53/2003 , însă aceste prevederi ale legii-cadru de salarizare nu s-au aplicat în anii 2011 și 2012, întrucât au fost adoptate legile anuale de salarizare, și anume

Legea nr. 285/2010

pentru anul 2011 și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru anul 2012, legi anuale care derogă de la prevederile legii-cadru.

Curtea constată că atâta vreme cât această modalitate de compensare a muncii suplimentare și a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se aplică întregului personal bugetar, fără privilegii sau discriminări, nu se încalcă principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție.

2. Cu privire la susținerea referitoare la lipsa de predictibilitate și claritate a textelor de lege criticate, prin faptul că "Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 285/2010 " prevăd că pentru personalul din cadrul familiei ocupaționale "Sănătate" se acordă plata unui spor de 100% a orelor lucrate în zilele de sâmbătă și duminică și sărbători legale, ceea ce - în opinia autorului excepției de neconstituționalitate - "creează premisele unei discriminări directe", aceasta nu poate fi primită.

Astfel, prin această susținere, autorul excepției critică, în realitate, prevederile cuprinse în pct. II lit. G) pct. 9 - "Stabilirea salariilor personalului din cadrul familiei ocupaționale «sănătate»" din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor

Legii nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 42/77/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 19 ianuarie 2011, care se referă la persoana care lucrează în 3 ture, iar nu în cadrul schimbului normal de lucru și care își desfășoară activitatea în vederea asigurării continuității activității.

Or, această critică vizează în realitate prevederi din Normele metodologice și, ca atare, nu poate fi analizată de Curtea Constituțională, întrucât ar fi contrar dispozițiilor art. 146 din Constituție și celor ale art. 2 alin. (1) și

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea neputând asigura controlul constituționalității ordinelor miniștrilor.

După cum s-a arătat mai sus, prevederile de lege criticate, și anume

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010

și art. II

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , care fac obiectul excepției de neconstituționalitate, nu instituie prin conținutul lor normativ privilegii sau discriminări care să încalce art. 16 din Constituție.

3. Referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile de lege criticate sunt "insuficient de precis formulate în a determina modalitatea de înlocuire a sporului cu timp liber corespunzător", întrucât nu precizează și un termen-limită de acordare a timpului liber corespunzător și nici sancțiunile pentru neacordarea acestuia, Curtea nu poate reține această critică, întrucât autorul excepției invocă, în realitate, o situație de fapt constând în neacordarea de către angajator a timpului liber corespunzător pentru munca suplimentară prestată, ceea ce reprezintă o problemă de aplicare a textelor de lege criticate, a cărei soluționare nu intră în competența Curții Constituționale, ci în competența instanțelor judecătorești.

4. Referitor la pretinsa încălcare a art. 41 alin. (1) și (2) privind munca și protecția socială a muncii, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui spor, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează dreptul la salariu.

În jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, făcând referire la

Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a reținut că statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, "ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula".

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, un stat poate introduce, suspenda sau elimina plata unor remunerații, prin intermediul unor modificări legislative. În acest sens este Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Ketchko împotriva Ucrainei, paragraful 23.

Pe de altă parte, Curtea reține că nu există obligația constituțională a statului de a asigura personalului bugetar compensare bănească pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.

De asemenea, nici

Directiva 2003/88/CE

a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 nu prevede compensarea bănească a muncii suplimentare și a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, ci compensare cu timp liber corespunzător.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Teritorial Profesional Comunitatea, în numele membrilor de sindicat Nicolae Dica, Alexandru Andrei, Iulian Gabriel Baroană, Marian Baroană, Stelian Buga, Stelian Bunea, Iuri Ștefănel Ciobanu, Tache Costache, Marian Delcă, Cezar Dobrescu, Stelian Jumugă, Radian Leonte, Daniel Lupu, Gabriel Marinel, Alexandrina Marinescu, Traian Mihai, Florin Mirea, Marian Miu, Marian Nedelea, Leonard Nițu, Ionel Pereanu, Gheorghiță Popescu, Iulian Radoslav, Lucian Trăilă Dobrescu, Claudiu Udroiu, Aurelian Voicu și Grigore Zane în Dosarul nr. 1.837/87/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale art. II

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
___________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.