Decizia nr. 701/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36, art. 38 și

art. 104 teza finală din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție invocată de Societatea Comercială "E.ON Gaz România" din Târgu Mureș în Dosarul nr. 403.5/64/2007 al Curții de Apel Brașov - Secția comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 378/R din 20 august 2009, pronunțată în Dosarul nr. 403.5/64/2007, Curtea de Apel Brașov - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36, art. 38 și

art. 104 teza finală din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție invocată de Societatea Comercială "E.ON Gaz România" din Târgu Mureș într-o cauză având ca obiect soluționarea recursurilor declarate împotriva unei sentințe a judecătorului-sindic în cadrul procedurii de insolvență.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că

art. 36 din Legea nr. 85/2006

este neconstituțional, întrucât furnizorul de servicii se află în imposibilitatea de a formula cereri sau acțiuni judiciare în realizarea creanțelor pe care le are față de debitorul supus procedurii insolvenței.

Se mai apreciază că prevederile

art. 38 din Legea nr. 85/2006

nesocotesc dreptul de proprietate al societății, care este obligată să furnizeze gazele naturale către debitorul aflat în stare de reorganizare, fără a exista obligația corelativă a acesteia din urmă de a plăti gazele furnizate. Având în vedere iminenta stare de faliment a debitorului, furnizorul se află în situația "pierderi aproape sigure", în condițiile în care cuantumul creanței pe care o are deja de încasat de la debitor se află în continuă creștere.

Autorul consideră, de asemenea, că prevederile

art. 104 teza finală din Legea nr. 85/2006

prin care se limitează cuantumul cauțiunii ce garantează plata serviciilor furnizate la 30% din costul serviciilor prestate încalcă, de asemenea, dispozițiile art. 44 din Constituție, care garantează dreptul de proprietate.

Curtea de Apel Brașov - Secția comercială apreciază că dispozițiile criticate nu încalcă textele constituționale invocate și, prin urmare, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 36, art. 38 și

art. 104 teza finală din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 36: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor.";

- Art. 38: "Orice furnizor de servicii - electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea - nu are dreptul, în perioada de observație și în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau către averea debitorului, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii.";

- Art. 104: "Prin excepție de la dispozițiile art. 38, judecătorul-sindic poate, la cererea furnizorului, să dispună ca debitorul să depună o cauțiune la o bancă, drept condiție pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfășurării procedurii prevăzute în prezenta secțiune. O astfel de cauțiune nu va putea depăși 30% din costul serviciilor prestate debitorului și neachitate ulterior deschiderii procedurii."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

I. Deși

art. 36 din Legea nr. 85/2006

a fost modificat prin

Legea nr. 277/2009

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 173/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței și pentru modificarea lit. c) a

art. 6 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 14 iulie 2009, soluția legislativă de principiu a rămas neschimbată. În aceste condiții, se constată că asupra problemei de principiu evocate de autorul excepției Curtea s-a mai pronunțat, spre exemplu, prin

Decizia nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008, prin care s-a stabilit că, "în cadrul procedurii insolvenței, creditorii pot folosi toate mijloacele procedurale puse la dispoziție de lege pentru realizarea drepturilor lor. În legătură cu acestea, se observă că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili procedura de judecată, iar situația specifică avută în vedere la reglementarea procedurii insolvenței a justificat instituirea unor norme de procedură speciale. Acest fapt nu înseamnă, însă, că nu se asigură o garanție efectivă drepturilor creditorilor.

În al doilea rând, Curtea reține că dreptul la acțiune al creditorilor, suspendat de textul de lege criticat, nu dispare, el fiind conservat prin

art. 40 din Legea nr. 85/2006 , care prevede, de asemenea, suspendarea curgerii termenelor de prescripție a acțiunilor la care se referă textul de lege criticat. Aceste termene încep să curgă din nou în cazul respingerii sau închiderii procedurii insolvenței, în condițiile

art. 15 din Decretul nr. 167/1958 , publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958.

Existența riscului ca, ulterior încheierii procedurii insolvenței, creditorul să nu-și mai poată recupera creanța are ca temei lipsa de diligență a creditorului care nu a acționat pentru valorificarea drepturilor sale în cadrul procedurii colective și nu poate fi privită ca aducând vreo atingere dreptului la un proces echitabil sub aspectul puterii obligatorii a hotărârilor instanței de judecată".

II. Referitor la excepția de neconstituționalitate care vizează art. 38 și

art. 104 teza finală din Legea nr. 85/2006 , se constată că instanța de contencios constituțional, prin

Decizia nr. 1.487 din 10 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2010, a stabilit constituționalitatea acestora în raport cu o critică identică pe care chiar autorul prezentei excepții a formulat-o. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, "potrivit dispozițiilor criticate, debitorul aflat în poziția de consumator captiv are dreptul să beneficieze de serviciile de electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea, furnizorii fiind obligați să nu schimbe, să nu refuze sau să nu întrerupă temporar aceste servicii pe perioada de observație și în perioada de reorganizare. Într-o situație contrară, șansele debitorului care, din motive tehnice, economice sau de reglementare, nu își poate alege furnizorii serviciilor menționate, de a-și reorganiza activitatea ar fi compromise, demersul său în temeiul

Legii nr. 85/2006

devenind inutil.

Cu toate acestea, în scopul protejării furnizorilor, la cererea acestora, judecătorul-sindic poate dispune ca debitorul să consemneze la o bancă o cauțiune care nu va depăși 30% din costul serviciilor prestate debitorului și neachitate față de respectivul furnizor-creditor. Obligația de plată a cauțiunii are ca finalitate, pe de o parte, instituirea unei garanții pentru creditor, în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării și, pe de altă parte, constituie o condiție pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfășurării procedurii reorganizării.

Curtea, ținând seama de bogata sa jurisprudență în materia cauțiunii, reține că instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție și nici dreptul de proprietate al debitorului, ci, dimpotrivă, constituie tocmai expresia valorificării lor în cadrul raporturilor juridice concrete, asigurându-se în această manieră echilibrul între persoane cu interese contrare".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36, art. 38 și

art. 104 teza finală din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție invocată de Societatea Comercială "E.ON Gaz România" din Târgu Mureș în Dosarul nr. 403.5/64/2007 al Curții de Apel Brașov - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2010.