Decizia nr. 161/2007

Articolul 2

alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 : "Prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate.";

-

Articolul 10

lit. b) și c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 : "Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:[...]

b) neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;

c) emiterea bonului fiscal fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1)";

- Art. 11 alin. (1) lit. a)-b) și

art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 :

"(1) Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică agenților economici, cu excepția celor prevăzute la lit. d), astfel:

a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g) și o) se sancționează cu amendă de la 20 milioane lei la 40 milioane lei;

b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 80 milioane lei la 400 milioane lei; [...]

(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității agenților economici, potrivit art. 14."

Autoarea excepției susține, pe de o parte, că dispozițiile

art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

încalcă prevederile art. 139 alin. (1) din Constituție referitoare la impozite, taxe și alte contribuții, iar, pe de altă parte, că prevederile art. 10 lit. b) și c), ale art. 11 alin. (1) lit. a)-b) și ale

art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (8) și (9) privind dreptul de proprietate privată, precum și celor ale art. 136 alin. (6) referitoare la inviolabilitatea proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

I. Prevederile

art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare, între alte dispoziții constituționale, și la cele privind impozite, taxe și alte contribuții, invocate în prezenta cauză.

Astfel, prin

Decizia nr. 228 din 21 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 21 iunie 2005, Curtea Constituțională, respingând o excepție cu același obiect și întemeiată tot pe invocarea pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 139 alin. (1) din Constituție, a reținut că, "deși, potrivit legii, amenzile se fac venit la bugetul de stat, stabilirea lor pentru săvârșirea contravențiilor nu are aceeași semnificație cu stabilirea impozitelor și taxelor sau a altor contribuții ale bugetului de stat, în sensul textului constituțional al art. 139 alin. (1), cu caracter obligatoriu și prestabilit. În cazul amenzilor, baza legală a prevederii lor ca venituri la buget o constituie reglementarea cuprinsă în

art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , aprobată prin

Legea nr. 180/2002 , potrivit căreia «Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat», precum și dispozițiile din anexa nr. 1 la

Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, dispoziții care prevăd, la «diverse venituri», cuantumul total estimat al veniturilor din amenzi și din alte sancțiuni aplicate, potrivit dispozițiilor legale. Spre deosebire de plată impozitelor și taxelor sau a altor contribuții ale bugetului de stat, a cărei obligație constituțională a cetățenilor este prevăzută de art. 56 din Constituție, în sensul că aceștia contribuie prin impozite și taxe la finanțarea cheltuielilor publice, amenda nu face parte din categoriile de venituri prevăzute de art. 139 alin. (1) din Constituție; ea nu este o sursă de venit dacă legea este respectată, ceea ce reprezintă situația normală, dezirabilă. Specificul derivă din caracterul de sancțiune al amenzii, de consecință a încălcării unei norme legale prin săvârșirea unei contravenții. Faptul generator al raportului juridic al obligației de plată a amenzii îl constituie comiterea contravenției".

Soluția Curții Constituționale în cauza respectivă, precum și considerentele care au stat la baza acesteia își păstrează valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu se invocă elemente noi, de natură a schimba această jurisprudență.

II. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 lit. b) și c), art. 11 alin. (1) lit. a)-b) și

art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , se constată că acestea au mai fost supuse controlului Curții Constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 319 din 9 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 7 octombrie 2003, și

Decizia nr. 299 din 8 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 14 august 2003, Curtea Constituțională a statuat că aceste texte de lege sunt constituționale. Cu acele prilejuri, Curtea a reținut, în esență, că stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni contravenționale pentru agenții economici care nu respectă dispozițiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparținând agenților economici. Consecința încălcării acestor dispoziții legale o constituie confiscarea sumelor a căror proveniență nu poate fi justificată. Curtea a mai constatat că textele de lege criticate dau expresie prevederilor constituționale în virtutea cărora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni sau contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii", fiind deci în deplină concordanță cu textele constituționale menționate în susținerea excepției.

Soluția și considerentele deciziilor sus-menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 10 lit. b) și c), art. 11 alin. (1) lit. a)-b) și

art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rico Servicom" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 7.583/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2007.