Decizia nr. 260/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 82 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Silvian Mihoc în Dosarul nr. 680/2004 al Judecătoriei Salonta.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că avocatura este organizată și funcționează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat și funcționând după reguli stabilite de lege.

Această opțiune a legiuitorului nu poate fi considerată neconstituțională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistențe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcționează nu contravin principiilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 680/2004, Judecătoria Salonta a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 82 din Legea nr. 255/2004

privind modificarea și completarea

Legii nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Silvian Mihoc.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 82 din Legea nr. 51/1995 , astfel cum au fost modificate și completate prin

Legea nr. 255/2004 , contravin prevederilor constituționale ale art. 40 privind dreptul de asociere, precum și instrumentelor juridice internaționale care consfințesc acest drept, și anume Convenția europeană a drepturilor omului și Declarația Universală a Drepturilor Omului. Totodată arată că prin dispozițiile legale criticate este încălcat și principiul separației puterilor în stat, printr-o imixtiune inadmisibilă a legislativului în activitatea judecătorească, constând în instituirea interdicției de exercitare a oricăror activități juridice în afara structurilor organizate ale avocaturii, deși asemenea activități fuseseră autorizate anterior de către autoritățile competente. În opinia autorului excepției, măsura astfel dispusă este de natură să îi prejudicieze moral pe cei în cauză.

Judecătoria Salonta apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece este normal ca anumite profesii să fie riguros și unitar reglementate, în vederea asigurării unor servicii de cea mai bună calitate, responsabile și eficiente, în beneficiul tuturor cetățenilor. Instanța observă totodată că dreptul de asociere nu este încălcat prin dispozițiile

Legii nr. 255/2004 , întrucât acestea reglementează doar accesul în profesia de avocat și modul de exercitare a acesteia.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că profesia de avocat este o profesie liberală și independentă, ale cărei organizare și exercitare sunt reglementate de

Legea nr. 51/1995 . Având în vedere importanța pe care aceasta o prezintă pentru administrarea justiției în România, statul a reglementat profesia de avocat de așa natură încât să asigure desfășurarea activităților acesteia la un nivel de profesionalism corespunzător importanței pe care o are pentru înfăptuirea actului de justiție. În acest context, pentru a aduce clarificări cadrului normativ privind exercitarea profesiei de avocat,

Legea nr. 51/1995

a fost modificată, prin dispozițiile legale criticate statuându-se că orice formă de exercitare a activităților specifice profesiei de avocat va înceta în scopul realizării legalității. Ca atare, Guvernul apreciază că nu se poate reține încălcarea prevederilor art. 40 alin. (1) din Constituție, cu atât mai mult cu cât dispozițiile

art. 82 din Legea nr. 51/1995

nu se referă la dreptul de asociere al cetățenilor, ci la modul de exercitare a activităților specifice profesiei de avocat.

În susținerea punctului său de vedere Guvernul invocă jurisprudența instanței de contencios constituțional, și anume deciziile nr. 234/2004 și nr. 321/2004.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 82 din Legea nr. 255/2004

față de art. 40 din Constituție, întrucât prevederea potrivit căreia persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate să desfășoare activități de consultanță, reprezentare sau asistență juridică, în orice domenii, își încetează de drept activitatea nu aduce atingere sub nici un aspect dreptului de asociere al cetățenilor. De altfel, consideră că textul de lege criticat reprezintă opțiunea legiuitorului ca profesia de avocat să se desfășoare după reguli stabilite prin lege specială, și anume

Legea nr. 51/1995 , având drept scop asigurarea unei asistențe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcționează nu contravin principiilor constituționale. În acest sens este invocată jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 195/2004 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 82 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și funcționarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 68 din Legea nr. 255/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 82: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviințate prin hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultanță, reprezentare sau asistență juridică, în orice domenii, își încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activități constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.

(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicțional prin care au fost recunoscute ori încuviințate activități de consultanță, reprezentare și asistență juridică contrare dispozițiilor prezentei legi.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică profesiei de consilier juridic, care va fi exercitată potrivit dispozițiilor

Legii nr. 514/2003

privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic.

(4) Consiliile și decanii barourilor au obligația și autorizarea să urmărească ducerea la îndeplinire a prevederilor alin. (1) și (2) și să ia măsurile legale în acest sens."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 40, precum și principiului separației puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție, prevederi care au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (4): "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.";

- Art. 40: "(1) Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independenței României sunt neconstituționale.

(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică.

(4) Asociațiile cu caracter secret sunt interzise."

De asemenea, autorul excepției apreciază că prevederile

art. 82 din Legea nr. 51/1995

încalcă și dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și pe cele ale Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Examinând excepția, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la prevederile constituționale ale art. 40.

Astfel, prin

Decizia nr. 88 din 10 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005, Curtea a reținut că

art. 1 din Legea nr. 51/1995

prevede caracterul liberal și independent al profesiei de avocat, iar în ceea ce privește dreptul de asociere, art. 5 din acest act normativ dispune în legătură cu formele de organizare a activității, avocatul având opțiunea de a alege varianta în care își exercită profesia. De asemenea, prin

Decizia nr. 44 din 4 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 13 martie 2003, Curtea a statuat că, în concepția legiuitorului, avocatura este un serviciu public care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat și funcționând după reguli stabilite de lege. Această opțiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstituțională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistențe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcționează nu contravin principiilor constituționale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea și să accepte regulile impuse de aceasta. Astfel se explică de ce condițiile de organizare și exercitare a profesiei de avocat sunt prevăzute într-o lege specială și nu se supun normei generale cuprinse în

Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, cu modificările ulterioare.

De altfel, Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, și nu împotriva ei, astfel că nici acest drept, specific prin natura lui profesiilor liberale, nici dispozițiile cuprinse în art. 40 din Constituție nu sunt nesocotite prin

art. 82 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și funcționarea profesiei de avocat, astfel cum a fost modificat prin

Legea nr. 255/2004 .

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Curtea reține totodată că, deși avocatura este o profesie liberală și independentă, exercitarea sa trebuie să se desfășoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive, rațiuni care au impus constituirea unor structuri organizatorice unitare și prohibirea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicării aceleiași activități, fără suport legal. O atare soluție legislativă nu poate fi calificată însă ca venind în contradicție cu dreptul de asociere.

Referitor la critica privind înfrângerea art. 1 alin. (4) din Constituție, Curtea constată că, în condițiile în care avocatura este un serviciu public și nu o autoritate publică, aceasta nu se circumscrie puterii judecătorești, așa cum în mod greșit consideră autorul excepției și, drept urmare, reglementarea legală a acesteia, potrivit opțiunii legiuitorului, nu poate fi calificată ca o încălcare a principiului separației puterilor. De altfel, chiar dacă teza autorului excepției, în sensul că avocatura face parte din puterea judecătorească, ar fi adevărată, ceea ce nu este cazul, atâta vreme cât, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, reglementarea dedusă controlului nu are cum să contravină principiului separației puterilor. A admite o atare susținere ar însemna a refuza legiuitorului posibilitatea de a reglementa în această materie, ceea ce, evident, contravine Constituției.

Curtea observă că în realitate autorul excepției face o confuzie, extinzând interdicția imixtiunii în actul de justiție, constând în interpretarea și aplicarea unei norme legale la o situație de fapt concretă, și cu privire la posibilitatea reglementării normative a infrastructurii justiției, ca și asupra procedurii pe care aceasta este ținută să o respecte în derularea activității proprii, de înfăptuire a justiției.

Așa fiind, critica adusă reglementării legale în cauză privind încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituție este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 82 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Silvian Mihoc în Dosarul nr. 680/2004 al Judecătoriei Salonta.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2005.