Decizia nr. 44/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, , cu modificările și completările ulterioare
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 1
- Legea nr. 51/1995 7 iunie 1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale
art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Maria Morariu în Dosarul nr. 260/2002 al Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 16 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 260/2002, Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale
art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Excepția a fost ridicată de Maria Morariu cu ocazia soluționării unei acțiuni în contencios administrativ formulate în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din România.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 1 alin. (1) și ale
art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 , republicată, contravin prevederilor constituționale ale art. 16, 20, 22, 38 și 51. În esenta, autorul excepției arata ca textele de lege criticate "acorda competența unei autorități publice ca, printr-o structura a sa, Consiliul Uniunii Avocaților din România, sa adopte norme cu putere de lege", precum Statutul profesiei de avocat. În acest sens, se invoca art. 28 alin. (9) din statut care, dând "posibilitatea Uniunii Avocaților din România sa aprecieze cine poate fi primit în avocatura fără examen [...]", ingradeste dreptul la munca și la alegerea locului de muncă, consfintit de art. 38 din Constituție.
Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ apreciază ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. Astfel, se arata ca "statutul se dezbate, adopta și modifica de către Consiliul Uniunii Avocaților din România, conform atribuțiilor pe care acest organ le are în baza legii", și, în consecința, prevederile legale atacate nu încalcă dreptul la munca, drept garantat prin Constituție.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, Curtea a solicitat și punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul, apreciind ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, arata ca "posibilitatea reglementării prin statut a unor aspecte care țin de organizarea profesiei nu este de natura a atrage neconstituționalitatea dispozițiilor legale", ci, din contra, apare ca "o modalitate de valorificare a autonomiei organizării și funcționarii profesiei de avocat". Se considera, de asemenea, ca aspectele ce privesc "concordanta dintre lege și un act normativ cu forta juridică inferioară adoptat în temeiul acesteia reprezintă o problemă de aplicare a legii și nu de constituționalitate, astfel încât în ceea ce privește aceste aspecte trebuie să se pronunțe instanța de drept comun competența în materie". În acest sens se invoca jurisprudenta Curții Constituționale, concretizata în Decizia nr. 146/1999 și Decizia nr. 391/1997.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se apreciază ca prevederile
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995
"nu fac decât sa dispună ca organizarea și funcționarea autonome ale profesiei de avocat nu se pot valorifica decât în condițiile unui statut al profesiei". Conform normelor de tehnica legislativă, acest statut nu trebuie însă sa exceada legii, ci, în acord cu aceasta, trebuie să reglementeze toate acele probleme referitoare la profesia de avocat care nu puteau fi cuprinse în legea de organizare și exercitare a profesiei. De asemenea, se arata ca "acest statut se dezbate, adopta și modifica de către Consiliul Uniunii Avocaților din România, conform atribuțiilor pe care acest organ le are de la lege", și ca, deși "statutul reglementează în amănunt condițiile prevăzute de lege pentru a solicita primirea în profesia de avocat, aceasta nu presupune și primirea tuturor celor care îndeplinesc aceste condiții, deoarece legea nu prevede obligația, ci facultatea de a primi".
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1) și ale
art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, modificată și completată ulterior prin
Legea nr. 489/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 5 august 2002.
Aceste texte de lege au următoarea redactare:
- Art. 1 alin. (1): "Profesia de avocat este libera și independenta, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei.";
- Art. 63 lit. b): "Consiliul uniunii se întrunește trimestrial și ori de câte ori este nevoie. El are următoarele atribuții: [...]
b) dezbate, adopta și modifica statutul profesiei;".
În susținerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul excepției invoca încălcarea următoarelor prevederi constituționale:
- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";
- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";
- Art. 22: "(1) Dreptul la viața, precum și dreptul la integritate fizica și psihică ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman sau degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.";
- Art. 38: "(1) Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere.
(2) Salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice.
(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. [...]";
- Art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."
Dispozițiile art. 1 și ale art. 58, devenit
art. 63 ca urmare a republicarii Legii nr. 51/1995 , au mai fost supuse controlului Curții Constituționale, care, prin Decizia nr. 146 din 7 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 23 decembrie 1999, a reținut, în esenta, ca prevederile constituționale ale art. 38 și 51 nu au "nici o concludenta în demonstrarea neconstitutionalitatii legii".
Examinând excepția de neconstituționalitate ce formează obiectul prezentului dosar, Curtea constata ca, în conceptia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat și funcționând după reguli stabilite de lege. Statutul profesiei de avocat a fost adoptat, în baza
art. 63 din Legea nr. 51/1995 , de Consiliul Uniunii Avocaților, fără ca aceasta să contravină prevederilor constituționale invocate. Aceasta opțiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstitutionala, având în vedere ca scopul ei este asigurarea unei asistente juridice calificate, iar normele în baza cărora funcționează nu contravin principiilor constituționale. Faptul ca accesul la profesia de avocat este condiționat de satisfacerea anumitor cerințe nu poate fi privit ca o ingradire a dreptului la munca sau a alegerii libere a profesiei.
Cat privește raportarea dispozițiilor legale criticate la celelalte prevederi constituționale menționate, Curtea observa ca este lipsită de relevanta pentru susținerea excepției de neconstituționalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6), precum și al
art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale
art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Maria Morariu în Dosarul nr. 260/2002 al Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.