Decizia nr. 391/1997
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 3, art. 14, art. 22 și ale art. 78 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 51/1995 7 iunie 1995 (prevederi anume) pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Mihai Constantinescu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 3, art. 14, art. 22 și ale
art. 78 din Legea nr. 51/1995 , invocată de Croitoru Ioan în Dosarul nr. 4/1997 al Curții de Apel Alba Iulia.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Încheierea din 19 februarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 4/1997 al acestei instanțe, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 3, art. 14, art. 22 și ale
art. 78 din Legea nr. 51/1995 , invocată de Croitoru Ioan.
În motivarea excepției se arata ca dispozițiile atacate sunt "total neconstituționale", incalcand "în mod vadit" următoarele articole din Constituție: art. 15 alin. (2), art. 37, art. 38, art. 39, art. 41, art. 49, art. 51 și art. 54, întrucât profesia de avocat ar trebui să se poată exercita în multiple forme de organizare și la ea ar trebui să aibă acces orice licențiat în drept, fără nici o discriminare sau condiție, examenele fiind necesare numai "pentru obținerea de grade profesionale".
Exprimandu-și opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea de Apel Alba Iulia arata ca aceasta este intemeiata cu privire la
art. 14 din Legea nr. 51/1995 , care prevede că dreptul de primire în profesia de avocat se obține pe baza unui examen, organizat conform prevederilor legii și statutului profesiei, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 2 lit. a)-c) - când primirea în profesie se poate face fără examen -, prin aceasta prevedere fiind limitat dreptul de exercitare libera a unei profesii, garantată de art. 38 din Constituție.
În conformitate cu dispozițiile din
art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituțională a fost comunicată celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele lor de vedere.
În punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunități și validari a Senatului se arata ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca avocatura se realizează de un corp profesional cu o îndelungată tradiție și este organizată și funcționează prin lege proprie, iar cei care doresc sa practice această profesie sunt datori să respecte legea și sa accepte regulile impuse de ea. De aceea dreptul de a profesa avocatura îl are orice absolvent al facultății de drept, cu condiția să respecte cerințele impuse de legea care guvernează această profesie. Se arata ca prevederile
art. 14, ca și ale celorlalte texte din Legea nr. 51/1995 , invocate de autorul excepției, nu sunt discriminatorii și nu contravin prevederilor art. 38 din Constituție, care garantează dreptul la munca, nici principiului egalității în fața legii și a autorităților publice a cetățenilor, prevăzut la art. 16, și ca prevederile
art. 14 din Legea nr. 51/1995
nu constituie o restrangere a exercițiului unor drepturi, în sensul art. 49 din Constituție. Condiția de examen, prevăzută la
art. 14 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 , constituie o exigenta impusa de necesitatea selectării pe criterii profesionale a specialiștilor.
În opinia Guvernului, prevederile legale menționate nu contravin nici Pactului internațional privitor la drepturile civile și politice, adoptat de Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite la 16 decembrie 1966, ratificat de țara noastră prin
Decretul nr. 212/1974 , care, în art. 6 pct. 1 și art. 7 lit. d), prevede că "dreptul la munca cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obține posibilitatea de a-și procura cele necesare vieții sale printr-o munca aleasă sau acceptată". Se face, totodată, trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 45/1995, care s-a pronunțat asupra constituționalității
art. 14 din Legea nr. 51/1995 .
În concluzie, se arata ca legea criticata nu cuprinde dispoziții contrare Constituției, astfel ca excepția de neconstituționalitate este nefondata.
Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunități și validari a Senatului și al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale
Legii nr. 47/1992 , constata următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , Curtea este competența să se pronunțe asupra excepției cu care a fost legal sesizată.
Deși se referă în special la anumite articole din
Legea nr. 51/1995 , autorul excepției de neconstituționalitate vizează, în realitate, legea în întregul ei, pe care o considera în totală contradictie cu principiile Constituției.
Critica adusă dispozițiilor
art. 1 și 3 din Legea nr. 51/1995 , care sunt considerate ca neconstituționale, deoarece aduc atingere unor drepturi fundamentale garantate de Constituție, cum ar fi dreptul de asociere sau dreptul la munca, este neîntemeiată.
În conceptia autorului excepției se considera ca activitatea avocatului trebuie privită ca o activitate comercială care se desfășoară potrivit normelor din Codul comercial. În conceptia legiuitorului însă avocatura este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat și funcționând după reguli stabilite de lege. Aceasta opțiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstitutionala, având în vedere ca scopul ei este asigurarea unei asistente juridice calificate, iar normele în baza cărora funcționează nu contravin principiilor constituționale. Faptul ca accesul la profesia de avocat este condiționat de satisfacerea anumitor cerințe, în special de pregătire profesională și de moralitate, nu poate fi privit ca neconstitutional, toate legile de organizare a profesiei de avocat cuprinzând asemenea condiții.
Referitor la prevederile
art. 14 din Legea nr. 51/1995 , prin care se condiționeaza obținerea dreptului de sustinere a unui examen organizat conform prevederilor legii și ale statutului profesiei, se constată că acestea au constituit în principal obiectul criticilor autorului excepției, iar instanța, în fața căreia a fost ridicată excepția, Curtea de Apel Alba Iulia, considera excepția ca intemeiata, afirmând ca, prin aceasta condiție cerută de lege, se limitează dreptul de exercitare libera a unei profesii, garantat de art. 38 din Constituție.
Articolul 14
prevede, într-adevăr, prin dispoziția din alin. 1, ca "Dreptul de primire în profesie se obține pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi și statutului profesiei", iar la alin. 2 lit. a)-c) sunt prevăzute cazurile în care o persoană poate fi primită în profesie cu scutiri de examen.
În ceea ce privește dispoziția din alin. 1 al art. 14, aceasta nu poate fi considerată, asa cum se susține, ca o ingradire a dreptului la munca, ci ca un mijloc de selectare, pr criterii profesionale, a specialiștilor care urmează sa exercite profesia de avocat. Aceasta condiție era prevăzută și în legislația românească interbelica. Astfel Legea avocaturii din 1923 prevedea, la art. 1, printre condițiile de admitere în corpul avocaților și de exercitare a profesiei de avocat, "Trecerea unui examen de admitere în corpul avocaților", iar Legea pentru organizarea corpului de avocați din 18 decembrie 1931 prevedea, la art. 34, ca "După terminarea stagiului, stagiarul va trece un examen de libera practica avocațială".
Cat privește dispozițiile din alin. 2 lit. a)-c) ale
art. 14 din Legea nr. 51/1995 , care prevăd cazurile de primire în profesie fără examen, acestea, de asemenea, nu pot fi considerate ca neconstituționale. În dispoziția de la lit. a) este menționat titularul diplomei de doctor în drept. Excepția este justificată prin calificarea superioară pe care o presupune titlul științific de doctor în drept și nu poate fi inteleasa ca o încălcare a egalității în drepturi. De asemenea, este justificată excepția cuprinsă în dispozițiile de la lit. b), care se referă la primirea ca stagiari a absolvenților facultăților de drept, dacă solicita înscrierea ca avocați stagiari în cel mult 6 luni de la trecerea examenului de licență, deoarece, potrivit art. 15, la începutul exercitării profesiei, avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, după care va susține examenul de definitivare.
Cu privire la constituționalitatea dispoziției de la lit. c), Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, retinand ca aceasta este constituțională, deoarece, pe de o parte, nu se regăsesc criteriile nediscriminarii stabilite la art. 4 alin. (2) din Constituție, iar pe de altă parte, nu se poate invoca nici încălcarea principiului egalității, fiind vorba de persoane care se afla în situații deosebite.
Autorul excepției critica, de asemenea, dispozițiile
art. 22 din Legea nr. 51/1995 , care prevăd ca exercitarea profesiei de avocat de către o persoană care nu este înscrisă în Tabloul avocaților constituie infracțiune și se sancționează potrivit legii penale.
Garantand dreptul de apărare, Constituția prevede la art. 24 alin. (2) ca, în timpul procesului, părțile au dreptul la asistența unui avocat, înțelegand prin aceasta o persoană care are calitatea de avocat dobandita în condițiile prevăzute de lege, astfel ca incriminarea faptelor de exercitare nelegală a profesiunii de avocat nu este decât consecința logica a reglementării legale.
Autorul excepției critica, de asemenea, dispozițiile art. 78 din aceeași lege, care prevăd ca "La data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele fizice sau juridice, care au fost autorizate în baza altor legi sa acorde consultanța juridică, își încetează aceasta activitate", sustinand ca aceasta dispoziție contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție privind neretroactivitatea legii.
Afirmatia este însă neîntemeiată, deoarece
dispune pentru viitor, iar activitatea desfășurată de aceste persoane, până la data intrării în vigoare a legii, este legală.
Cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 22 și 78, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 66 din 21 mai 1996, definitivă prin Decizia nr. 124 din 22 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 5 decembrie 1996, stabilind ca aceste dispoziții sunt constituționale și, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea soluției, urmează ca excepția privind dispozițiile acestor articole să fie respinsă.
În fine, cu privire la susținerea ca dispozițiile atacate contravin prevederilor art. 49 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora exercițiul unor drepturi sau cel al unor libertăți poate fi restrâns prin lege, dacă aceasta se impune, între altele, pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, Curtea constata ca acestea nu au legătură cu prevederile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 3, art. 14, art. 22 și ale
art. 78 din Legea nr. 51/1995 , invocată de Croitoru Ioan în Dosarul nr. 4/1997 al Curții de Apel Alba Iulia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 1997.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Nicolae Popa Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.