Decizia nr. 78/1997

Ioan Muraru

- președinte

Costică Bulai

- judecător

Nicolae Popa

- judecător

Florin Bucur Vasilescu

- judecător

Romul Petru Vonica

- judecător

Raul Petrescu

- procuror

Florentina Geangu

- magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de Rotaru Elena (Dosarul nr. 99C/1996), Borgovan Georgeta Anca (Dosar nr. 114C/1996), Mrean Ștefan Dan și Mrean Aurelia (Dosar nr. 154C/1996), împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996*).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 aprilie 1997, în prezenta părților și a reprezentantului Ministerului Public și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea pentru data de 22 aprilie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 17 mai 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330, invocată de Rotaru Elena, iar, prin încheierile din 6 iunie 1996 și 25 iunie 1996, cu excepțiile de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicate de Borgovan Georgeta Anca, Mrean Ștefan Dan și Mrean Aurelia.

Prin Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă și a constatat ca excepțiile privind dispozițiile art. 330^1 din același cod sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărîrilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, și pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, definitivă, ținând seama de obligativitatea, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție, a deciziilor Curții Constituționale.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri Rotaru Elena în Dosarul nr. 99C/1996, Borgovan Georgeta Anca în Dosar nr. 114C/1996, Mrean Ștefan Dan și Mrean Aurelia în Dosarul nr. 154C/1996.

Recursurile declarate de Rotaru Elena și Borgovan Georgeta Anca au un conținut identic, întemeindu-se pe următoarele motive:

- necitarea recurentelor la judecata în fond;

- încălcarea principiului disponibilității procesuale, fiind legal ca numai părțile participante la proces să aibă dreptul de a folosi căile de atac, nu și procurorul general.

În recursul declarat de Mrean Ștefan Dan și Mrean Aurelia se susține ca Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996 este nemotivată, pentru ca se limitează doar la referiri privitoare la decizii anterioare ale Curții Constituționale.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucît excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursurile declarate sunt nefondate, deoarece Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996 se întemeiază pe prevederi ale unor decizii definitive ale Curții Constituționale, care, potrivit Constituției și Legii nr. 47/1992, sunt obligatorii.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Motivul de recurs privind necitarea recurentilor la judecata în fond este neîntemeiat. Legea nr. 47/1992, la art. 24 alin. (2), prevede că, atunci când excepția este vadit nefondata, soluția se adoptă de completul de judecată, cu unanimitate de voturi, fără citarea părților. Legiuitorul a prevăzut însă și garanții pentru părți: o atare soluție poate fi pronunțată numai cu unanimitate de voturi, iar împotriva deciziei se poate exercita calea de atac a recursului, care, în toate cazurile, se soluționează cu citarea părților și a Ministerului Public. Rezultă ca dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 sunt derogatorii de la dreptul comun. În acest sens sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 88 din 3 octombrie 1995 și nr. 96 din 24 octombrie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 26 octombrie 1995 și, respectiv, nr. 274 din 24 noiembrie 1995.

Nici motivul de recurs, privind dreptul procurorului general de a ataca cu recurs în anulare hotărârile judecătorești irevocabile, nu este întemeiat. Curtea Constituțională s-a pronunțat în acest sens prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, în care s-a statuat ca: "...existenta unor cai de atac, chiar extraordinare, nu contravine dispozițiilor constituționale. Aceasta, chiar dacă exercitarea este recunoscută numai procurorului general, deoarece este fără indoiala ca și în materie civilă exista interese generale ale societății, care, în activitatea judiciară, sunt reprezentate, potrivit art. 130 alin. (1) din Constituție, de către Ministerul Public".

De asemenea, este neîntemeiat și motivul de recurs privind nemotivarea deciziei de fond prin trimiterea la precedente judiciare, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aceasta statuează numai asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legală nu poate fi constituțională într-o cauza și neconstitutionala în alta cauza, cît timp legitimitatea sa constituțională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispozițiile sau principiile constituționale, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Pe cale de consecința, referirea la decizii anterioare prin care Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă nu înseamnă o nemotivare, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispozițiilor constituționale și legale.

Curtea constata ca, la judecata în fond, Borgovan Georgeta Anca, Mrean Ștefan Dan și Mrean Aurelia au invocat neconstituționalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă, text care a fost modificat prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997. În urma modificării, recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de către procurorul general, ci numai în termen de 6 luni de când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Pe cale de consecința, recursurile declarate de Borgovan Georgeta Anca, Mrean Ștefan Dan și Mrean Aurelia urmează a fi admise, iar pe fond, în temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, ținând seama de noua redactare a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, excepțiile de neconstituționalitate urmează a fi respinse ca lipsite de obiect.

Pentru motivele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c.), ale art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge recursul declarat de Rotaru Elena împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996 privind prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă.

2. Admite recursurile declarate de Borgovan Georgeta Anca, Mrean Ștefan Dan și Mrean Aurelia privind dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă și modifica Decizia Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996, în sensul că respinge excepțiile de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă ca fiind lipsite de obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 1997.

-------------------------

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu