Decizia nr. 131/1997

-----------

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 28 februarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 3.218/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de intimatul-reclamant Popp Ștefan Mircea.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile atacate, reglementand "exercitarea recursului în anulare de către procurorul general", precum și "posibilitatea declarării recursului în anulare oricând", încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 20 și ale art. 128 din Constituție, precum și ale art. 6 pct. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Exprimandu-și opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța suprema apreciază ca excepția este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.

Asupra constituționalității art. 330 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a constatat ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii constante a Curții Constituționale, excepția privind dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca vadit nefondata.

În ceea ce privește dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au suferit modificări.

Recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de către Ministerul Public, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 1, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 din Codul de procedură civilă. Astfel, motivele de neconstituționalitate invocate nu pot fi reținute. Din cele arătate rezultă ca, în urma modificării textului de lege atacat, excepția este lipsită de obiect, urmând a fi respinsă ca vadit nefondata.

În acest sens, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate invocată de Popp Ștefan Mircea în Dosarul nr. 3.218/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, privind:

- dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă;

- dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, fiind lipsită de obiect.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 22 mai 1997.