Decizia nr. 194/2002

Articolul 18

din Legea nr. 333/2001

instituie o discriminare între investitorii Fondului Național de Investiții și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, în sensul că aceasta din urma este scutită de taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și orice alte taxe referitoare la acțiunile în justiție, ceea ce reprezintă o nedreptate, un abuz din partea statului și contravine dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul cetățeanului la un proces echitabil.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a comercială apreciază ca scopul

Legii nr. 333/2001

este fixat de art. 1 al acesteia și consta în a stabili cadrul juridic pentru acordarea de ajutoare financiare unor investitori la Fondul Național de Investiții, unele măsuri pentru recuperarea sumelor investite la acest fond, precum și pentru reglementarea unor raporturi între C.E.C. și Oficiul pentru Recuperarea Creanțelor Bancare, în prezent Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare. Ca atare, legea, în ansamblul ei, conține dispoziții care se circumscriu scopului stabilit, prevederi ce nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. De asemenea, se considera ca prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele din primul Protocol adițional nu pot fi invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate a

Legii nr. 333/2001 , întrucât dispozițiile dintr-o lege sau ordonanța se raportează numai la prevederile constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca dispozițiile

art. 3 din Legea nr. 333/2001

sunt în concordanta cu prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și ale

art. 20 din Legea fundamentală, deoarece Legea nr. 333/2001

are ca obiect de reglementare acordarea de ajutoare financiare unor categorii de investitori ai Fondului Național de Investiții, ceea ce corespunde art. 43 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Cetățenii au dreptul [...] la alte forme de asistența socială prevăzute de lege". Cu privire la constituționalitatea

art. 14-16 din Legea nr. 333/2001

se arata ca aceste dispoziții legale urmăresc să soluționeze o stare de criza, sa conserve patrimoniul Fondului Național de Investiții și drepturile de creanta ale investitorilor, nefiind vorba de o încălcare a principiului garantarii proprietății private și al inviolabilitatii acesteia, sens în care Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 335 din 28 noiembrie 2001 și prin Decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002. Pentru aceleași ratiuni nu poate fi admisă nici încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În ceea ce privește dispozițiile

art. 18 din Legea nr. 333/2001 , se considera ca acestea sunt constituționale și nu contravin art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală și nici ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Guvernul arata ca dispozițiile

art. 3 din Legea nr. 333/2001

sunt în concordanta cu prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și ale art. 20 din Legea fundamentală, deoarece obiectul de reglementare al

Legii nr. 333/2001

îl constituie acordarea unor ajutoare financiare unor categorii de investitori aflați în situații sociale și financiare deosebite, ceea ce este permis de art. 43 alin. (2) din Constituție. În ceea ce privește încălcarea art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se arata ca

Legea nr. 333/2001

nu urmărește răscumpărarea unităților de fond de la Fondul Național de Investiții și, ca atare, pe aceasta cale nu se aduce nici o atingere nici art. 14 din convenție și nici art. 20 din Legea fundamentală.

Cu privire la neconstituționalitatea

art. 14-16 din Legea nr. 333/2001 , Guvernul considera ca aceste dispoziții legale urmăresc soluționarea unei situații de criza, conservarea patrimoniului Fondului Național de Investiții și a drepturilor de creanta ale investitorilor, nefiind vorba de o încălcare a principiului garantarii proprietății private și al inviolabilitatii acesteia, sens în care Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 335 din 28 noiembrie 2001 și prin Decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002.

În ceea ce privește neconstituționalitatea

art. 18 din Legea nr. 333/2001 , Guvernul apreciază ca aceasta sustinere este neîntemeiată, deoarece scutirea de la plata taxei judiciare de timbru nu afectează accesul liber la justiție, reglementat la art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală și la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform Încheierii de sesizare din 30 ianuarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a comercială în Dosarul nr. 1.575/2001, dispozițiile

Legii nr. 333/2001 , în ansamblu. În realitate, potrivit susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate, sunt criticate dispozițiile art. 3,

art. 14-16 și 18 din Legea nr. 333/2001

privind unele măsuri pentru diminuarea consecințelor încetării răscumpărării de unități de fond de către Fondul Național de Investiții, care au următorul cuprins:

- Art. 3: "(1) Beneficiază de un ajutor financiar de până la 10.000.000 lei persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) au investit în unități de fond la Fondul Național de Investiții și nu au efectuat nici o răscumpărare de unități de fond;

b) au un venit net lunar pe membru de familie, în luna depunerii cererii pentru acordarea ajutorului financiar, de până la 1.000.000 lei.

(2) În sensul prezentei legi, prin termenul familie se înțelege soțul, sotia și copiii minori aflați în întreținerea acestora. Se asimilează termenului familie și persoana singura care are copii în întreținere.

(3) În cazul în care suma care a fost investită este mai mica decât ajutorul financiar prevăzut la alin. (1), ajutorul care se acordă persoanei în cauza se reduce până la limita sumei investite."[...];

- Art. 14: "(1) Oficiul pentru Recuperarea Creanțelor Bancare preia fără plata toate drepturile și obligațiile Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A., rezultate din actele juridice încheiate de aceasta cu Fondul Național de Investiții și/sau cu Societatea Comercială SOV INVEST - S.A., prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

(2) Oficiul pentru Recuperarea Creanțelor Bancare se subroga în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. și dobândește calitatea procesuala pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită.";

- Art. 15: "Oficiul pentru Recuperarea Creanțelor Bancare efectuează toate demersurile legale în vederea conservării și realizării drepturilor de creanta rezultate din actele juridice prevăzute la art. 14.";

- Art. 16: "(1) Creanțele Oficiului pentru Recuperarea Creanțelor Bancare, decurgând din actele juridice prevăzute la art. 14, se realizează potrivit legii speciale privind valorificarea și executarea silită a creanțelor bancare neperformante.

(2) Orice titlu constatator al creanței Oficiului de Recuperare a Creanțelor Bancare, precum și orice act încheiat de acesta pentru realizarea creanțelor preluate potrivit art. 14 constituie titlu executoriu, fără a fi necesară investirea cu formula executorie.";

- Art. 18: "Acțiunile în justiție, indiferent de natura lor, precum și căile de atac exercitate de Oficiul pentru Recuperarea Creanțelor Bancare în legătură cu actele juridice preluate în temeiul art. 14 sunt scutite de taxe judiciare de timbru, timbru judiciar și de orice alte taxe."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate aceste texte de lege contravin dispozițiilor constituționale sau altor dispoziții legale, astfel:

-

art. 3 din Legea nr. 333/2001

este contrar prevederilor constituționale ale art. 4 alin. (2) "Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni", art. 16 alin. (1) "Egalitatea în drepturi", precum și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la interzicerea discriminarii;

- art. 14-16 din lege încalcă dispozițiile art. 41 alin. (1) și (2) "Protecția proprietății private", ale art. 135 alin. (1) și (6) "Proprietatea" din Constituție, precum și prevederile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind protecția proprietății;

- art. 18 din legea criticata contravine art. 4 alin. (2) "Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni" și art. 21 alin. (1) "Accesul liber la justiție" din Constituție. De asemenea, se susține și încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă.

I. O prima categorie de critici privește dispozițiile art. 3 din lege, în legătură cu care se susține, în esenta, ca instituie o discriminare bazată pe avere între investitorii Fondului Național de Investiții, deoarece numai cei care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 3 din lege devin beneficiari ai acesteia. Asa cum se poate constata, prevederile

art. 3 din Legea nr. 333/2001

nu urmăresc sa despăgubească investitorii Fondului Național de Investiții pentru pagubele suferite prin încetarea capacității de plată a fondului, ci au rolul de a acorda ajutoare sociale acelor investitori care se găsesc într-o situație de natura celei reglementate de art. 43 alin. (2), conform căruia cetățenii au dreptul la diferite forme de asistența socială prevăzute de lege. Ratiunea acestor dispoziții legale - asa cum se arata în Decizia Curții Constituționale nr. 335 din 28 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 30 ianuarie 2002 - rezida în faptul ca la sfârșitul lunii mai 2000 Fondul Național de Investiții, înființat în anul 1995, a încetat răscumpărarea unităților de fond, iar investitorii fondului au fost pagubiti cu sume importante de bani și au reclamat organelor în drept existenta unor fapte penale care au determinat prăbușirea fondului. Pe rolul instanțelor judecătorești se afla mai multe cauze ce au ca obiect "criza FNI" și pentru eliminarea tensiunii sociale a fost adoptată

Legea nr. 333/2001 , care vizează, pe de o parte, acordarea unor ajutoare persoanelor care au investit în fond ultimele economii, iar pe de altă parte, sa conserve disponibilitățile fondului și să soluționeze problema implicarii C.E.C. în aceasta criza.

Ca atare, dispozițiile

art. 3 din Legea nr. 333/2001

nu creează vreo discriminare între investitori pe criteriul averii, astfel că nu sunt incalcate prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) din Constituție și nici ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

II. Cea de a doua critica de neconstituționalitate vizează dispozițiile

art. 14-16 din Legea nr. 333/2001 . Se arata ca prin aceste dispoziții ale legii, potrivit cărora Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare se subroga C.E.C., cu toate ca instanțele judecătorești au stabilit valabilitatea contractului de fidejusiune/cauțiune dintre F.N.I. și C.E.C., scad sansele investitorilor F.N.I. de a fi despăgubiți și se ajunge la apărarea exclusiva a intereselor statului în dăuna celor ale investitorilor F.N.I.

Din examinarea dispozițiilor legale criticate rezultă ca preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a drepturilor și obligațiilor C.E.C. rezultate din acte juridice încheiate cu Fondul Național de Investiții și cu Societatea Comercială "SOV INVEST" - S.A. reprezintă, alături de celelalte soluții legale, o măsura menita sa concure la soluționarea unei stări de criza, la conservarea patrimoniului fondului și a drepturilor de creanta ale creditorilor. Ca atare, nu sunt incalcate dispozițiile constituționale privitoare la ocrotirea și inviolabilitatea proprietății private și nici prevederile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

III. A treia critica de neconstituționalitate se referă la

art. 18 din Legea nr. 333/2001

care ar institui o discriminare între investitorii Fondului Național de Investiții și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare prin scutirea acesteia din urma de plată taxei judiciare de timbru, timbru judiciar și alte taxe referitoare la acțiunile în justiție, ceea ce contravine art. 21 alin. (1) din Constituție și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea Constituțională a stabilit în practica sa ca liberul acces la justiție nu este afectat de instituirea unor taxe de timbru sau de scutirea de la plata acestora. Astfel, prin Decizia nr. 29 din 30 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 26 aprilie 2002, și Decizia nr. 28 din 30 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 1 martie 2002, Curtea a statuat ca legiuitorul poate acorda scutiri de taxe fără sa încalce liberul acces la justiție.

Cu privire la constituționalitatea unor dispoziții ale

Legii nr. 333/2001 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 335 din 28 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 30 ianuarie 2002, și prin Decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 1 martie 2002, constatând constituționalitatea acestora. Soluția și considerentele deciziilor menționate sunt valabile și în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,

art. 14-16 și 18 din Legea nr. 333/2001

privind unele măsuri pentru diminuarea consecințelor încetării răscumpărării de unități de fond de către Fondul Național de Investiții, excepție ridicată de Nicolae Bobalca în Dosarul nr. 1.575/2001 al Curții de Apel București - Secția a IV-a comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2002.