Decizia nr. 142/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002

privind colectarea creanțelor bugetare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Coremi" - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 1.014/CA/2002 al Tribunalului Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției. Arata ca dispozițiile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

au fost preluate de

Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 , iar acestea nu contravin prevederilor constituționale invocate de autoarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 noiembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.014/CA/2002, Tribunalul Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 și următoarele, precum și ale

art. 13-15 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Coremi" - S.A. din Craiova într-o cauza administrativă având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui proces-verbal emis de parata Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Dolj.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 53 referitoare la așezarea justa a sarcinilor fiscale, prin faptul că nu prevăd limitări ale nivelului majorărilor de întârziere, "cu atât mai mult cu cat același act normativ prevede că mai întâi se executa majorările și penalitățile", situație care pune debitorul în imposibilitatea de a executa aceasta obligație.

Tribunalul Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ opineaza ca excepția este neîntemeiată întrucât, potrivit art. 53 din Constituție, cetățenii au obligația de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice, iar dispozițiile criticate nu încalcă sistemul legal de impuneri care asigura așezarea justa a sarcinilor fiscale.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata deoarece, în ceea ce privește ordinea plății obligațiilor bugetare,

Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 , în art. 22, a preluat reglementarea cuprinsă în

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , astfel ca, dispozițiile ce fac obiectul excepției fiind menținute ca soluții legislative de principiu în noua reglementare din

Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 , în cauza rămân valabile considerentele

Deciziei nr. 284/2002 , prin care Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea textului atacat.

Avocatul Poporului considera ca instituirea unor majorări de întârziere pentru achitarea cu întârziere a creanțelor bugetare nu intră în sfera sistemului legal de impunere, ci în cea a răspunderii juridice pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege. Sancționarea întârzierii la plata obligațiilor bugetare nu încalcă prevederile constituționale referitoare la așezarea justa a sarcinilor fiscale, întrucât majorările de întârziere nu sunt parte componenta a sistemului legal de impunere.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor în vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, asa cum rezultă din încheierea de sesizare și din susținerile autoarei excepției, îl constituie dispozițiile art. 8 și următoarele, precum și ale

art. 13-15 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările și completările ulterioare. Ulterior sesizării Curții Constituționale, prin

Ordonanța Guvernului nr. 61/2002

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002 și aprobată cu modificări prin

Legea nr. 79/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 26 martie 2003), care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările și completările ulterioare, au fost abrogate.

Critica de neconstituționalitate nu privește însă întreaga reglementare cuprinsă în textele de lege enumerate, ci numai modul de stabilire a cuantumului majorărilor de întârziere, respectiv al dobânzilor, a căror reglementare este cuprinsă în prezent în

art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 , având următorul conținut:

"(1) Nivelul dobânzii se stabilește prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, corelat cu nivelul dobânzii de referința a Băncii Naționale a României, o dată pe an, în luna decembrie pentru anul următor sau în cursul anului, dacă aceasta se modifica cu peste 5 puncte procentuale.

(2) Cota penalitatilor de întârziere se poate modifica anual prin legea bugetului de stat."

În jurisprudenta sa, Curtea Constituțională a statuat ca, atunci când dispoziția legală criticata a fost modificată sau preluată în noul act normativ, excepția poate să fie examinata dacă textul legal, în noua sa redactare, păstrează soluția legislativă inițială (de exemplu, prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995). Ca atare, Curtea urmează să soluționeze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002

privind colectarea creanțelor bugetare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale menționate sunt contrare prevederilor art. 53 din Constituția României, al căror conținut este următorul:

- Art. 53: "(1) Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestații sunt interzise, în afară celor stabilite prin lege, în situații excepționale."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca nivelul dobânzilor se stabilește, potrivit

art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 , corelat cu nivelul de referința al Băncii Naționale a României, deci pe baza unor determinări financiare obiective și nu prin liberul arbitru al Executivului, asa cum, fără temei, susține autorul excepției. Asadar, nu se poate retine ca, prin delegarea Guvernului de a stabili nivelul dobânzii pentru neplata la termenul scadent a obligațiilor bugetare, se creează cadrul de stabilire abuzivă a unor obligații exorbitante în sarcina debitorilor.

De altfel, prin

Legea nr. 79/2003

de aprobare a

Ordonanței Guvernului nr. 61/2002 , dispozițiile alin. (2) din textul criticat au fost modificate în sensul că nivelul penalitatilor de întârziere se poate modifica anual prin legea bugetului de stat.

Ținând seama de aceste considerente, Curtea constata ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor art. 53 din Constituție referitoare la sistemul legal de impunere și așezarea justa a sarcinilor fiscale, invocate de autorul excepției, și nici unei alte prevederi din Legea fundamentală.

În sfârșit, Curtea constata ca prin Decizia nr. 106 din 11 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 . Neexistand elemente noi, de natura a reconsidera aceasta jurisprudenta, considerentele deciziei amintite și soluția pronunțată rămân valabile și în prezenta cauza.

Fața de cele mai sus arătate, în temeiul art. 53, al art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002

privind colectarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 79/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Coremi" - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 1.014/CA/2002 al Tribunalului Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 aprilie 2003.