Decizia nr. 385/2003

Curtea Constituțională a fost sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. a) din Constituție, de 27 de senatori aparținând Grupului parlamentar al Partidului România Mare, în vederea exercitării controlului de constituționalitate asupra Legii de revizuire a Constituției României.

Potrivit tabelului cuprinzând semnăturile autorilor sesizării de neconstituționalitate, cei 27 de senatori sunt următorii: Dumitru Badea, Angela Mihaela Balan, Ioan Aurel Rus, Gheorghe Acatrinei, Ionel Alexandru, Corneliu Bichinet, Constantin Biciu, Gheorghe Bunduc, Gheorghe Buzatu, Ion Carciumaru, Eugen Marius Constantinescu, Carol Dina, Valentin Dinescu, Viorel Dumitrescu, Eugeniu Constantin Florescu, Constantin Gaucan, Ilie Ilascu, Nicolae Iorga, Mihail Lupoi, Ion Marcu, Ștefan Gheorghe Margineanu, Mircea Mihordea, Ioan Pastiu, Nicolae Patru, Ilie Petrescu, Mihai Ungheanu, Gheorghe Zlavog.

Sesizarea a fost trimisa Curții Constituționale prin Adresa nr. L297 din 9 octombrie 2003 a secretarului general al Senatului și a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 4.657 din 9 octombrie 2003, formând obiectul Dosarului nr. 449A/2003. Sesizarea înaintată Curții cuprinde critici de neconstituționalitate cu privire la adoptarea Legii de revizuire a Constituției României prin încălcarea procedurii prevăzute la art. 147 alin. (1) din Constituție și cu privire la revizuirea dispozițiilor prevăzute la: art. 1 alin. (4) și (5); art. 4 alin. (1); art. 11 alin. (3); art. 16 alin. (4); art. 19 alin. (1^1); art. 21 alin. (4); art. 23 alin. (4), (4^1), (4^2) și (4^3); art. 33^1; art. 35^1; art. 37 alin. (1); art. 38 alin. (1) și (2); art. 39 alin. (2) lit. a); art. 41 alin. (2); art. 55 alin. (2); art. 62 lit. f); art. 69 alin. (2); art. 72 lit. p) și r); art. 73^1 alin. (2); art. 91; art. 114 alin. (4^1); art. 117 alin. (1) și (2); art. 118; art. 119 alin. (1) și (2); art. 122 alin. (1), (2) și (3^1); art. 124 alin. (1^1); art. 127 alin. (2), (3) și (4); art. 129; art. 130 alin. (3); art. 132 alin. (1)-(6); art. 135 alin. (3); art. 136 alin. (2); art. 138 alin. (3); art. 145 alin. (1) și (4); art. 145^1 și 145^2.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituționalitate, dispozițiile art. 72-78, art. 144 lit. a) și g), art. 146, 147 și ale

art. 148 din Constituție, ale Legii nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, precum și ale

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, retine:

Legea de revizuire a Constituției României a fost adoptată de Camera Deputaților și de Senat la 18 septembrie 2003 și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 22 septembrie 2003, urmând să fie supusă aprobării prin referendumul ale cărui organizare și desfășurare au fost stabilite prin

Legea nr. 375/2003 , publicată în același număr al Monitorului Oficial al României.

Curtea Constituțională a mai fost sesizată, la data de 22 septembrie 2003, de un număr de 69 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului România Mare, în vederea exercitării controlului de constituționalitate asupra Legii de revizuire a Constituției României. Prin Decizia nr. 356 din 23 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 din 30 septembrie 2003, Curtea Constituțională a constatat ca soluționarea acestei sesizări nu este de competența sa.

Examinând prezenta sesizare, Curtea constata, de asemenea, că nu intră în atribuțiile sale controlul constituționalității Legii de revizuire a Constituției României, după adoptarea acesteia de către Parlament și care urmează să fie supusă aprobării prin referendum, cu motivarea cuprinsă în decizia anterioară, pe care Curtea o reitereaza și în prezenta decizie.

În conformitate cu prevederile art. 146 și 147 din Constituția României, revizuirea acesteia are loc în cadrul unui proces legislativ care începe prin inițierea revizuirii și se termina după aprobarea prin referendum a legii de revizuire adoptate de cele două Camere ale Parlamentului.

Atribuțiile Curții Constituționale în ceea ce privește initiativele de revizuire a Constituției sunt limitativ prevăzute în

art. 144 lit. a) teza finala din Constituția României, în Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, și în

Legea nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000.

Potrivit art. 144 lit. a) teza finala din Constituția României, Curtea Constituțională se pronunța din oficiu asupra inițiativelor de revizuire a Constituției. La lit. g) a aceluiași articol se prevede atributia Curții Constituționale de a veghea la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului și confirmarea rezultatelor acestuia.

Pentru exercitarea atributiei stabilite prin art. 144 lit. a) teza finala din Constituție, prevederile

art. 36 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, stabilesc ca, înainte de sesizarea Parlamentului cu o inițiativă de revizuire a Constituției, proiectul de lege sau propunerea legislativă se depune la Curtea Constituțională, care este obligată să se pronunțe în termen de 10 zile asupra constituționalității sale. Decizia Curții Constituționale se pronunța în plen, cu votul a două treimi din numărul judecătorilor Curții, și se comunică celor care au initiat proiectul de lege sau propunerea legislativă ori, după caz, reprezentantului acestora. Decizia se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În exercitarea atributiei prevăzute de art. 144 lit. g) din Constituție, potrivit

art. 45 din Legea nr. 3/2000 , Curtea Constituțională confirma rezultatele referendumului național, pe care le publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Legea de revizuire a Constituției României intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Curții Constituționale de confirmare a rezultatelor referendumului.

Curtea Constituțională și-a exercitat atribuțiile privind controlul constituționalității inițiativelor de revizuire a Constituției, prevăzute de art. 144 lit. a) teza finala din Constituție, pronunțându-se, din oficiu, asupra constituționalității sale prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003.

Nici Legea fundamentală, nici alte legi nu prevăd atributia Curții Constituționale de a se pronunța și la sesizare asupra constituționalității Legii de revizuire a Constituției României, adoptată de Parlament în condițiile prevăzute de art. 147 alin. (1) și (2) din Constituție.

Nu s-ar putea retine atributia Curții Constituționale de a examina sesizarea privind neconstituționalitatea legii de revizuire, pe baza dispozițiilor cuprinse în prima teza a art. 144 lit. a) din Constituție, dat fiind ca acest text se referă în mod explicit la legile supuse promulgării după adoptarea acestora de către Parlament, adică la legile organice și la cele ordinare, cu privire la care procesul legislativ este reglementat prin art. 73-78 din Legea fundamentală. Or, Legea de revizuire a Constituției României face parte din categoria legilor constituționale, potrivit art. 72 alin. (2) din Constituție, iar procedura de adoptare și de intrare în vigoare a acesteia este reglementată prin dispozițiile cu caracter special ale art. 146 și 147 din Constituție, care nu prevăd procedura promulgării legii de către Președintele României. Această lege devine definitivă ca urmare a referendumului și intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Curții Constituționale de confirmare a rezultatului referendumului.

De principiu, atunci când poporul, deținătorul suveranității naționale, este chemat să se pronunțe prin referendum asupra Legii de revizuire a Constituției României și din momentul în care Parlamentul a adoptat legea respectiva, cu respectarea procedurii și limitelor stabilite de Constituantă, nici o autoritate publică nu se mai poate pronunța. Astfel se explica faptul ca instanța de contencios constituțional, în cadrul unui control a priori, potrivit art. 144 lit. a) teza finala din Constituție, se pronunța, din oficiu, numai asupra inițiativelor de revizuire a Constituției.

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispozițiile art. 72-78, art. 144 lit. a) teza finala și lit. g), ale

art. 146, 147 și 148 din Constituție, ale Legii nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, precum și ale

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Constata ca soluționarea sesizării privind neconstituționalitatea Legii de revizuire a Constituției României, adoptată de Camera Deputaților și de Senat în ședințele din 18 septembrie 2003, nu intră în atribuțiile Curții Constituționale.

Decizia se trimite președintelui Camerei Deputaților și președintelui Senatului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă.

Dezbaterea a avut loc la data de 15 octombrie 2003 și la ea au participat: Nicolae Popa, președinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Șerban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu, Ioan Vida, judecători.