Decizia nr. 15/1995

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Gabriela Radu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, invocată de inculpatii Marinescu Calin Dragomir, Toanchina Virgil, Posedaru Romanuel Nicolae, Constantinescu Mihail, Bobes Constantin, Dan Minerva Elena, Sava Severina și Musat Mariana, precum și a excepției de neconstituționalitate a

art. 5 și 20 din Legea nr. 15/1990 , invocată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 27/MF/1994 al Tribunalului Constanta, Secția maritima și fluviala.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7 decembrie 1994, concluziile aparatorilor inculpaților Toanchina Virgil, Posedaru Romanuel Nicolae, Constantinescu Mihail și Dan Minerva Elena, precum și ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea, succesiv, pentru datele de 23 decembrie 1994, 4 ianuarie 1995, 10 ianuarie 1995, 30 ianuarie 1995 și pentru astăzi, 6 februarie 1995.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine:

Prin Rechizitoriul nr. 9/PMF/1994 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta, Secția maritima și fluviala, au fost trimiși în judecata inculpatii Marinescu Calin Dragomir, Toanchina Virgil, Constantinescu Mihail, Posedaru Romanuel Nicolae, Bobes Constantin, Dan Minerva Elena și Sava Severina pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (art. 248 alin. 2, art. 289 și art. 291 din Codul penal; art. 72 lit. a) din Codul vamal; art. 195 pct. 5 din Legea nr. 3/1990) și Musat Mariana pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 din Codul penal și la art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990.

Cu privire la infracțiunea prevăzută la art. 248 din Codul penal s-a reținut ca inculpatii, abuzând de funcțiile avute, prin activitățile lor, au adus un prejudiciu de 217.000.000 dolari S.U.A., contravaloarea mijloacelor materiale și financiare din capitalul de stat, angajate abuziv de către inculpați pe seama Societății Comerciale "Petromin" - S.A. Constanta, ca și a unei pagube importante aduse economiei naționale.

În fața Tribunalului Constanta - Secția maritima și fluviala, pe rolul căruia se afla cauza spre soluționare, la termenul din 26 septembrie 1994 apărătorii inculpaților Marinescu Calin Dragomir, Toanchina Virgil, Constantinescu Mihail, Dan Minerva Elena, Bobes Constantin, Musat Mariana, Posedaru Romanuel Nicolae au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, iar reprezentantul Ministerului Public, excepția de neconstituționalitate a

art. 5 și 20 din Legea nr. 15/1990 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 248 alin. 2 din Codul penal s-au invocat următoarele:

Deoarece exista deja o Decizie a Curții Constituționale (nr. 11 din 8 martie 1994) cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 248 alin. 1, nu este posibila o tratare constituțională diferențiată a celor două forme ale infracțiunii, "simpla" - prevăzută de alin. 1 - și "calificată" - prevăzută de alin. 2 - numai ca urmare a criteriului avut în vedere de legiuitorul din anul 1965, și anume acela al diferentierii de ordin cantitativ a urmărilor produse prin fapta respectiva.

Se apreciază ca între notiunile de avut obștesc și economie naționala nu existau diferentieri de esenta în conceptia legiuitorului din anul 1968. Plecind de la notiunile de patrimoniu obștesc și titular al acestuia vom constata ca, indiferent de localizarea unui prejudiciu, în raport cu o entitate economică sau alta, patrimoniul obștesc era cel vătămat.

De asemenea, se susține ca legiferarea infracțiunii de abuz în serviciu corespundea conceptiei constituționale care consacra economia socialistă; tratarea din punct de vedere constituțional actual nu poate fi rupta de conceptia actuala a legiuitorului, care consacra economia de piața, în actualul context nemaiputându-se folosi noțiunea de economie naționala, ci aceea de economie de piața, cu toate consecințele ce decurg din aceasta (politico-economico-juridice).

Reprezentantul Ministerului Public a invocat, în raport cu dispozițiile art. 41 alin. (3) și următoarele din Constituție, care garantează proprietatea indiferent de titular, excepția de neconstitutionala a

art. 5 și 20 din Legea nr. 15/1990 .

Tribunalul Constanta, Secția maritima și fluviala, prin Încheierea din 26 septembrie 1994, a sesizat Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate. În opinia instanței, exprimată pe larg, se arata în esenta ca excepția de neconstituționalitate a art. 248 alin. 2 din Codul penal trebuie respinsă ca fiind fără obiect, întrucît prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 7 septembrie 1993 s-a statuat ca dispozițiile din Codul penal referitoare la avutul obștesc, deci și infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor obștești, sunt abrogate parțial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, fapta inculpaților referindu-se la cele 7 nave din 89 ale Societății Comerciale "Petromin" - S.A. Constanta, care nu ar aparține domeniului public, se retine ca noțiunea de economie naționala din art. 248 alin. 2 din Codul penal nu poate fi rupta de cea de avut obștesc. În acest spirit se observa ca în art. 5 al Constituției din anul 1965 se prevedea structura socialistă a economiei naționale, economie ce se fundamenta pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producție. în prezent nu se mai poate pune egalitate între economia naționala, aflată sub incidența art. 248 alin. 2 din Codul penal, și conținutul economiei naționale, consacrat de actuala Constituție ca economie de piața.

Cu privire la cea de-a doua excepție de neconstituționalitate invocată de reprezentantul Ministerului Public, respectiv a

art. 5 și 20 din Legea nr. 15/1990 , instanța nu este de acord, susținând ca finalitatea și scopul

Legii nr. 15/1990

au fost de a institui cadrul juridic al reorganizării unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale.

Aceste dispoziții legale nu contravin dispozițiilor art. 41 din Constituție, conform cărora proprietatea este ocrotită în mod egal, indiferent de titular, și, coroborate cu alte dispoziții legale prevăzute prin

art. 6, 14 și 21 din Legea nr. 15/1990 , se asigura statului dreptul de a-și apara aceste bunuri aduse în regii autonome și societăți comerciale cu capital de stat.

Este fără echivoc ca proprietatea de stat nu se confunda cu domeniul public și, cu atât mai puțin, cu fostul avut obștesc. Creind condițiile inlaturarii principiilor economiei socialiste,

Legea nr. 15/1990

corespunde consacrării constituționale a economiei României ca economie de piața.

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, Curtea a solicitat, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, însă acestea nu au fost comunicate până la data soluționării cauzei.

În legătură cu competența de soluționare a excepției, potrivit practicii sale constante, Curtea constata ca atât timp cît instanța de judecată nu a reținut ca un text legal nu este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție, sesizind Curtea cu soluționarea excepției, aceasta este obligată ca, în virtutea dreptului constituțional al cetățenilor de a invoca neconstituționalitatea unui text legal pe care instanța înțelege sa îl aplice, să se pronunțe asupra excepției. Abrogarea, potrivit dispozițiilor art. 150 alin. (1) din Constituție, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constituției, astfel încât ea constituie nu numai o consecința a aplicării legii în timp, ci și o problemă de constituționalitate, ca urmare a supremației legii fundamentale în cadrul sistemului juridic.

În legătură cu dispozițiile art. 248 alin. (2) din Codul penal, se rețin următoarele:

a) Practica constanta a Curții Constituționale a stabilit sensul ce trebuie acordat, în actualul stadiu de evoluție a economiei românești, termenului de avut obștesc care trebuie înțeles, în calificarea faptelor ce constituie infracțiuni, ca aplicindu-se numai bunurilor ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice.

Deci, fapta prevăzută în art. 248 alin. 1 din Codul penal, atunci când aceasta cauzează o paguba avutului obștesc, trebuie calificată prin aceasta prisma, agravantă prevăzută în alin. 2 al aceluiași articol neatrăgând în nici un fel o astfel de calificare.

Într-adevăr, dacă, în condițiile economiei centralizate sub imperiul căreia a fost editat textul, se putea pune semnul egalității între conceptele de avut obștesc și de economie naționala - valoarea care este protejata prin cel de-al doilea alineat -, astăzi, în condițiile economiei de piața, în care, potrivit Constituției, proprietatea publică coexista cu proprietatea privată, aceasta identificare nu mai este posibila.

b) Departe de a fi părăsit ca un concept legat exclusiv de regimul colectivist, termenul de economiei naționala, îmbogățit în substanța prin apariția sectorului privat, reprezintă una dintre notiunile de baza ale economiei politice.

Prejudicierea economiei naționale poate avea loc, nu numai prin lezarea bunurilor ce formează obiectul exclusiv al proprietăți publice, ci și a celorlalte bunuri din domeniul public sau privat al statului ca și din cele ce formează obiectul proprietății private.

Este de observat ca valorile sociale protejate prin art. 248 alin. 2 din Codul penal sunt mai complexe decît apărarea proprietății. Fapta ce face obiectul acestei infracțiuni poate consta în perturbarea activității economice, funcționarii anumitor unități etc., deci consecințe care se situeaza la nivel macroeconomic, care produc, direct sau indirect, urmări nefaste asupra economiei naționale mai grave poate decît simpla pagubire a unei persoane juridice.

Ca urmare, prevederile art. 248 alin. 2 din Codul penal nu sunt cu nimic afectate de restrîngerea sferei bunurilor ce sunt ocrotite prin infracțiunile contra avutului obștesc, ele nefiind asadar în contradictie cu nici un text din Constituția României, astfel încât excepția de neconstituționalitate a acestui text urmează a fi respinsă.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate privind prevederile

art. 5 și 20 din legea nr. 15/1990 , Curtea ia act de renunțarea la susținerea ei a reprezentantului Ministerului Public.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, invocată de Marinescu Calin Dragomir, Toanchina Virgil, Posedaru Romanuel Nicolae, Constantinescu Mihail, Bobes Constantin, Dan Minerva Elena, Sava Severina și Musat Mariana în Dosarul nr. 27/MF/1994 al Tribunalului Constanta - Secția maritima și fluviala, și ia act de renunțarea la susținerea, de către reprezentantul Ministerului Public, a excepției de neconstituționalitate a

art. 5 și 20 din Legea nr. 15/1990 .

Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 1995.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.