Decizia nr. 383/2004

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Cioboată în Dosarul nr. 2.013/2004 al Judecătoriei Buftea.

La apelul nominal se prezintă părțile Ion Boncilică și Maria Boncilică, personal și asistați de avocat Athena Piceauă, lipsind autorul excepției de neconstituționalitate, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Apărătorul părților prezente solicită Curții respingerea excepției, apreciind motivele invocate de autorul excepției ca fiind lipsite de temei juridic.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, în acest sens fiind și jurisprudența constantă a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 aprilie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.013/2004, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Cioboată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că art. 581 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura ordonanței președințiale, este neconstituțional, întrucât încalcă egalitatea în drepturi a cetățenilor, dreptul la apărare, dreptul la proprietate, precum și condițiile în care poate fi restrânsă exercitarea acestor drepturi.

Judecătoria Buftea apreciază că textele de procedură oferă suficiente garanții în vederea ocrotirii dreptului la apărare. Se observă că, pe calea ordonanței președințiale, nu se rezolvă în fond litigiul dintre părți, nu se creează o situație definitivă, iar, datorită acestui caracter provizoriu, partea nemulțumită de măsura dispusă se poate adresa justiției pe calea dreptului comun. Așa fiind, această procedură specială nu încalcă dreptul la apărare și nici principiul egalității cetățenilor în fața legii, neinstituind discriminări sau privilegii pentru cetățeni. De asemenea, nu se poate susține nici încălcarea dreptului de proprietate, întrucât, în cele mai multe cazuri, luarea unor măsuri urgente și vremelnice se justifică în situațiile în care titularul dreptului de proprietate pierde folosința dreptului său, fiind împiedicat să își exercite prerogativele pe care i le conferă acest drept. În lipsa acestei proceduri, s-ar încuraja abuzul, nu s-ar putea preveni pagube iminente și nici nu s-ar putea interveni cu promptitudine în scopul protecției drepturilor și intereselor legitime.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că autorul excepției nu a oferit nici o motivare excepției invocate și nici nu a indicat în ce fel dispozițiile procedurale ar veni în conflict cu principiile constituționale.

De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra excepției având ca obiect procedura ordonanței președințiale, de exemplu prin

Decizia nr. 107/2003

sau

Decizia nr. 173/2004 , constatând că textul de lege criticat este constituțional.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile criticate necontravenind prevederilor art. 16 din Constituție, republicată, întrucât sunt aplicabile oricărei părți din proces care dorește să facă uz de procedura ordonanței președințiale, fără discriminări sau privilegii. Pe de altă parte, posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii judecătorești pronunțate pe calea ordonanței președințiale constituie un argument în favoarea deplinei respectări a dreptului la apărare.

Referitor la susținerile autorului excepției privind încălcarea dreptului de proprietate, se arată că dispozițiile prin care se instituie o procedură specială, potrivit căreia instanța de judecată poate dispune luarea unor măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgență este justificată de evitarea prejudicierii unor drepturi, nu contravin dreptului de proprietate privată, ci, dimpotrivă, reprezintă o modalitate de garantare a acestuia.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției republicate, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 581 din Codul de procedură civilă, care are următorul conținut: "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.

Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen."

Autorul excepției susține că dispozițiile criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.";

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 44 alin. (1) și (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.";

- Art. 127: "Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.";

- Art. 136 alin. (1): "Proprietatea este publică sau privată."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că art. 581 din Codul de procedură civilă a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin mai multe decizii (de exemplu,

Decizia nr. 281/2002

sau

Decizia nr. 56/2004 ), Curtea Constituțională respingând excepția ca neîntemeiată. Cu acele prilejuri s-a reținut că textul de lege criticat instituie o procedură specială potrivit căreia instanța de judecată poate dispune, prin ordonanță președințială, luarea unor măsuri cu caracter vremelnic a căror urgență este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Ca atare, Curtea nu poate reține contrarietatea dintre aceste dispoziții și cele ale art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, deoarece ele nu sunt aplicabile doar unei categorii de persoane, ci oricărei persoane aflate în situațiile menționate în ipoteza normei.

În ceea ce privește susținerile autorului excepției, referitoare la încălcarea principiilor statului de drept, Curtea reține că, prin definiție, acesta presupune obligativitatea respectării Constituției și a legilor, așa cum prevăd și dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Or, procedura ordonanței președințiale se circumscrie domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 24 din Constituție, republicată, Curtea constată, de asemenea, că nici aceasta nu poate fi primită, întrucât prin procedura de urgență instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului persoanei la apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiției în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanței președințiale sau a contestării executării acesteia, posibilitate prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectări a dreptului la apărare.

Mai mult, posibilitatea recunoscută părților interesate, ca în anumite condiții, expres și limitativ prevăzute de lege, să poată acționa pentru a-și apăra drepturile și interesele legitime, solicitând luarea unor măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, nu aduce atingere dreptului la garantarea proprietății private, așa cum consideră autorul excepției, ci reprezintă exclusiv o garanție a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

Curtea mai constată că nu au incidență în cauză prevederile art. 53 din Constituție, republicată, deoarece textele de lege criticate nu restrâng exercițiul unor drepturi sau libertăți fundamentale și, prin urmare, nu se pune nici problema limitelor sau a proporționalității unei restrângeri.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și alin. (3), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Cioboată în Dosarul nr. 2.013/2004 al Judecătoriei Buftea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2004.