Hotărârea nr. 2/1996

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Virgil Firuleasa - procuror

Georgeta Panoviciu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea contestației privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României la alegerile din 3 noiembrie 1996, depusa de doamna Georgeta Banica la Biroul Electoral Central cu nr. 32 din 6 septembrie 1996.

Contestația a fost înaintată Curții Constituționale la data de 7 septembrie 1996 și formează obiectul Dosarului nr. 168 D/1996.

Curtea a decis soluționarea contestației fără citarea părților, având în vedere cerința legală a rezolvarii în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , art. 11 alin. (2) și alin. (3) și

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , raportate la

art. 85 din Legea nr. 68/1992

și coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Magistratul-asistent prezintă obiectul contestației.

În motivarea acesteia, se susține, în esenta, ca domnul Ion Iliescu candidează la al treilea mandat presedintial, ceea ce este neconstitutional, deoarece: a fost ales prin vot în 1990 și 1992, indeplinind "cel mult două mandate", asa cum prevede Constituția; perioada 8 decembrie 1991 - noiembrie 1992 reprezintă un mandat constituțional, în care președintele "s-a manifestat cu drepturi constituționale"; al doilea mandat a fost îndeplinit începând din 1992; Constituția prevede o perioadă de timp de 8 ani pentru "cel mult" doua mandate, or, un nou mandat ar depăși cu mult această perioadă. În sprijinul contestației se invoca și unele opinii ale unor juriști, care neagă dreptul la un nou mandat presedintial, precum și declarația domnului Ion Iliescu de acceptare a candidaturii la al doilea mandat constituțional, care ar avea semnificatia unei presiuni politice.

Procurorul, având cuvintul în fond, apreciază ca neîntemeiată contestația privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, susținând, în esenta, următoarele:

Decretul-lege nr. 92/1990

este un act normativ cu caracter provizoriu și tranzitoriu, care nu se referă la noțiunea de mandat presedintial, ci la unele prerogative ale funcției de Președinte al României; definirea notiunii de mandat presedintial se realizează pentru prima data prin

Legea nr. 69/1992 , adoptată în temeiul Constituției din 1991, de unde rezultă ca singurul mandat presedintial, în înțeles constituțional, este cel îndeplinit ca urmare a alegerilor din septembrie 1992. În consecința, solicita respingerea contestației.

CURTEA,

luând în dezbatere contestația înaintată de Biroul Electoral Central, constata ca este competența sa o soluționeze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

și al

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 .

Analizînd contestația în raport cu prevederile Constituției, ale

Legii nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, și vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine următoarele:

În legătură cu temeiurile contestației, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996

și nu exista motive să se revină asupra celor statuate.

Cît privește perioada 8 decembrie 1991 - noiembrie 1992 care, în opinia contestatarei, reprezintă un mandat constituțional, este de remarcat ca activitatea președintelui în această perioadă s-a desfășurat sub incidența prevederilor art. 151 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Instituțiile republicii, existente la data intrării în vigoare a prezentei Constituții, rămân în funcțiune până la constituirea celor noi". Prevederile menționate au asigurat continuitatea vieții statale a tarii prin prorogarea funcționarii autorităților publice existente până la constituirea celor noi, după regulile stabilite în Constituție. În aceste condiții și-au desfășurat activitatea Președintele României, Parlamentul, Guvernul, instanțele judecătorești, organele de procuratura etc. Cît privește autoritățile publice cu caracter electiv - Parlamentul și Președintele României -, acestea și-au continuat activitatea, în temeiul art. 151 alin. (1) din Constituție, pe baza legitimării conferite anterior, în urma scrutinului din 20 mai 1990, conform

Decretului-lege nr. 92/1990 .

În consecința, numai prin alegerile din 1992, organizate înăuntrul termenului de un an de la adoptarea Constituției, prevăzut de art. 80 alin. (2) combinat cu

art. 99 din Decretul-lege nr. 92/1990 , aceste autorități publice s-au constituit pentru prima oara ca instituții noi, în sensul art. 151 din Constituție.

S-a susținut în contestație ca, dacă ar fi ales, domnul Ion Iliescu ar depăși limita maxima a doua mandate de 4 ani, prevăzută de art. 81 alin. (4) și art. 83 alin. (1) din Constituție, fără a se tine însă seama ca, în realitate, a fost exercitat un singur mandat constituțional, în urma alegerilor din septembrie 1992.

În sprijinul contestației se invoca și declarații ale domnului Ion Iliescu, precum și opiniile unor juriști, publicate în presa. Acestea toate nu pot fi reținute ca argumente juridice în fața Curții Constituționale, care, potrivit

art. 13 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunța în numele legii". Pe de altă parte, art. 29 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale precizează explicit și imperativ: "Curtea nu statuează decît asupra problemelor de drept".

Fața de cele arătate, rezultă ca mandatul de Președinte al României din perioada 1992-1996 este primul mandat constituțional al domnului Ion Iliescu. În consecința, contestația ce face obiectul judecații de fața urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele arătate și vazind dispozițiile art. 144 lit. d) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. B.a) și ale

art. 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , precum și cele ale art. 2 alin. (2) și

art. 11 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 69/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată contestația privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României, formulată de doamna Georgeta Banica.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.