Decizia nr. 32/1996

Ioan Deleanu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Valer-Vasile Bica - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata:

Prin Încheierea din 22 august 1995, pronunțată în Dosarul nr. 1.796/C/1995, Tribunalul Timiș, Secția civilă, a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Decretului nr. 221/1960

și ale

H.C.M. nr. 792/1960 , excepție ridicată în fața instanței de către contestatorii Botyan Iosif, Botyan Ilka și Balasz Estera și care constituie obiectul Dosarului Curții nr. 124 C/1995.

Prin Încheierea din 28 septembrie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 1.117/C/1995, Tribunalul Timiș, Secția civilă, a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Decretului nr. 221/1960

și a prevederilor

H.C.M. nr. 792/1960 , excepție ridicată în fața instanței de către contestatorii Szabo Gabor și Szabo Ana, și care constituie obiectul Dosarului Curții nr. 125 C/1995.

Prin Încheierea din 4 octombrie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 1.892 C/1995, Tribunalul Timiș, Secția civilă, a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a a prevederilor

H.C.M. nr. 792/1960 , excepție ridicată în fața instanței, prin avocat Popa Constantin Gheorghe, și care constituie obiectul Dosarului Curții nr. 126 C/1995.

În toate cauzele, părțile au invocat neconstituționalitatea

Decretului nr. 221/1960

și a

H.C.M. nr. 792/1960 , pe motiv ca dispozițiile acestora contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 20, art. 41 alin. (2), art. 72 alin. (3) lit. h), art. 125 alin. (3), art. 135 alin. (1) și art. 150 alin. (1) din Constituție, ceea ce creează o inegalitate între diferiți titulari ai dreptului de proprietate privată.

Încheierea din 22 august 1995, pronunțată în Dosarul nr. 1.796/C/1995, înregistrat la Tribunalul Timiș, Secția civilă, nu cuprinde, în sensul celor prevăzute de art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale părților pentru susținerea sau combaterea excepției, nici opinia instanței asupra excepției.

Prin Încheierea din 28 septembrie 1995 a Tribunalului Timiș, Secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. 1.117/C/1995, instanța și-a insusit punctul de vedere al Curții Constituționale, exprimat prin Decizia nr. 132 din 23 noiembrie 1994.

Prin Încheierea din 4 octombrie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 1.892/C/1995, Tribunalul Timiș, Secția civilă, considera ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata.

CURTEA,

examinînd încheierile de sesizare, raportul judecătorului-raportor, dispozițiile

Decretului nr. 221/1960

și ale

H.C.M. nr. 792/1960

raportate la prevederile Constituției, retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate care au fost formulate și înaintate cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 din Legea nr. 47/1992.

Deoarece încheierile de sesizare a Curții Constituționale provin de la aceeași instanța, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, iar în doua dintre litigiile pe rolul instanței are calitate de parte același creditor-urmăritor, în scopul mai bunei administrări a justiției, fiind întrunite cerințele art. 164 din Codul de procedură civilă, urmează să se conexeze Dosarele nr. 125 C/1995 și nr. 126 C/1995 la Dosarul nr. 124 C/1995.

Cu privire la constituționalitatea prevederilor Decretului nr. 221/1990, Curtea s-a pronunțat deja prin deciziile nr. 132 din 23 noiembrie 1994 și nr. 128 din 6 decembrie 1995, rămase definitive.

Prin Decizia nr. 132 din 23 noiembrie 1994, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Decretului nr. 221/1960 . În motivarea deciziei s-a arătat, între altele, ca, deși în condițiile actuale nu mai exista organizații socialiste, prevederile decretului arătat sunt aplicabile în unele situații. Garantarea dreptului de proprietate - arata instanța - implica, potrivit art. 41 alin. (6) din Constituție, și respectarea de către proprietar a obligațiilor ce îi revin în aceasta calitate și deci instituirea unei proceduri de executare silită, pentru ipoteza în care nu-și îndeplinește de buna voie obligațiile, nu poate fi privită ca neconstitutionala. În legătură cu faptul dacă trebuie să se urmeze aceeași procedura de executare în toate cazurile, s-a arătat ca este necesar să se observe ca art. 41 alin. (2) din Constituție are în vedere ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular, dar dispozițiile amintite nu pun semnul egalității între proprietatea privată și proprietatea publică, în ce privește protecția juridică a acestora. Instituirea, deci, de către legiuitor, a unei proceduri de executare diferita de cea de drept comun, dacă se referă la alte situații decît cele avute în vedere de art. 41 alin. (2) din Constituție, nu poate fi considerată contrară legii fundamentale. Dintr-o asemenea perspectiva, prevederile

Decretului nr. 221/1960

sunt aplicabile în unele situații, urmînd însă ca, în aplicarea lui, să se ia în considerare modificările impuse de adoptarea Constituției din 1991. În contenciosul constituțional a cărui rezolvare a făcut obiectul

Deciziei nr. 132 din 23 noiembrie 1994 , ținând seama de caracterul instituției ce avea calitatea de creditor-urmăritor, s-a respins excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile

art. 31 și 32 din Decretul nr. 221/1960 .

Prin Decizia nr. 128 pronunțată de Curtea Constituțională la 6 decembrie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 28 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 15 mai 1996, admitindu-se excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Decretului nr. 221/1960 , Curtea Constituțională a constatat ca dispozițiile acestuia referitoare la executarea silită împotriva persoanelor fizice a creanțelor bănești ale organizațiilor socialiste sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, în prezent fostelor organizații socialiste fiindu-le aplicabile normele de drept comun în materie.

Soluția din aceasta ultima decizie este obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, astfel ca excepțiile invocate în cauzele de fața sunt lipsite de obiect și interes. Aceasta întrucît creditori-urmăritori sunt doua persoane juridice de drept privat, Societatea Comercială "Banc Post" - S.A. și Banca "Dacia Felix" - S.A., precum și o persoană fizica, Vasilescu Marioara, asa încât prevederile

Decretului nr. 221/1960

nu sunt aplicabile.

Fața de acestea, excepțiile de neconstituționalitate invocate urmează să fie respinse ca vadit nefondate.

De altfel, potrivit art. 116 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, la data intrării sale în vigoare (90 de zile de la publicare),

Decretul nr. 221/1960

se abroga.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 24 alin. (2) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, precum și al art. 164 din Codul de procedură civilă, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Dispune conexarea dosarelor nr. 125 C/1995 și nr. 126 C/1995 la Dosarul nr. 124 C/1995.

2. Respinge ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate vizind

Decretul nr. 221/1960

și

H.C.M. nr. 792/1960 , invocate în dosarele Tribunalului Timiș nr. 1.796/C/1995, nr. 1.117/C/1995 și nr. 1.892/C/1995.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința din 21 martie 1996.