Hotărârea nr. 36/1996

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Sorin Marinescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea contestațiilor privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996, depuse la Biroul Electoral Central, după cum urmează:

- nr. 248 din 26 septembrie 1996, a domnului Siromascenco Ștefan;

- nr. 249 din 26 septembrie 1996, a domnului Moasa Ioan;

- nr. 250 din 26 septembrie 1996, a domnului Mogos Constantin.

Contestațiile au fost înaintate Curții Constituționale și formează obiectul dosarelor nr. 234 D/1996, nr. 235 D/1996 și nr. 236 D/1996.

Curtea a decis soluționarea contestațiilor fără citarea părților, având în vedere cerința legală a rezolvarii lor în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , art. 11 alin. (2) și (3) și

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , raportate la

art. 85 din Legea nr. 68/1992

și coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Magistratul-asistent prezintă obiectul contestațiilor.

În motivarea contestației depuse de domnul Siromascenco Ștefan se arata ca domnul Ion Iliescu a început sa îndeplinească funcția de Președinte al României, pe bază de mandat continuu, din 8 iunie 1990; domnul Ion Iliescu, folosind sintagmele "mandat limitat" și "constituționalitatea mandatelor", contesta ca a îndeplinit un mandat constituțional în perioada 8 decembrie 1991 - 30 octombrie 1992; art. 82 din Constituție folosește sintagma "validarea mandatului"; în temeiul art. 144 lit. d) și art. 72 pct. 3 lit. a) din Constituție, precum și al art. 721, coroborate cu dispozițiile art. 137 din Codul de procedură civilă ridica "excepția de ordine publică" privind validitatea mandatului Președintelui României, calitate în care a promulgat

Legea nr. 47/1992

și

Legea nr. 69/1992 ; actele normative semnate de domnul Ion Iliescu în perioada 22 decembrie 1989 - 20 mai 1990 sunt acte cu caracter constituțional; la data de 20 mai 1990 domnul Ion Iliescu a început sa exercite un "mandat nelimitat în timp" în temeiul

Decretului-lege nr. 92/1990 ; de la data de 8 decembrie 1991, în temeiul dispozițiilor constituționale ale art. 49, art. 51 alin. (1), art. 83 alin. (1) și (2), domnul Ion Iliescu îndeplinește funcția de Președinte al României pentru un mandat de 4 ani; corectitudinea și legalitatea alegerilor din septembrie 1992 sunt confirmate și de reprezentanții organizațiilor europene care au supravegheat desfășurarea acestora; făcând aplicarea dispozițiilor

art. 150 alin. (1) din Constituție, Decretul-lege nr. 92/1990

este abrogat, dar efectele acestuia rămân în vigoare, prin limitarea mandatului la 4 ani; domnul Ion Iliescu începe exercitarea celui de-al doilea mandat cu o durată de 4 ani după alegerile din 1992; sunt incalcate dispozițiile art. 81 alin. (4) din Constituție, care limitează numărul mandatelor la doua, or, domnul Ion Iliescu a fost ales ca Președinte al României, pentru primul mandat, la 20 mai 1990, în temeiul

Decretului-lege nr. 92/1990 , și de la 8 decembrie 1991 la 30 octombrie 1992, sub imperiul Constituției, iar pentru al doilea mandat, de la data de 30 octombrie 1992 până la alegerile din 3 noiembrie 1996; sunt incalcate dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 69/1992 . În motivarea contestației este citata

Hotărârea Curții Constituționale nr. 18/1992 .

Prin contestație domnul Siromascenco Ștefan solicita constatarea de către Curtea Constituțională a nulității absolute a înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României; respectarea dispozițiilor art. 10 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, coroborate cu dispozițiile art. 11 și 20 din Constituție, precum și publicitatea dezbaterilor; citarea domnului Ion Iliescu la interogatoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 721 coroborate cu dispozițiile art. 112 pct. 5 alin. 5 și art. 114 pct. 4 din Codul de procedură civilă; apărarea contestatorului de către "Avocatul Poporului", în conformitate cu art. 55 și art. 56 din Constituție.

În motivarea contestației domnului Moasa Ioan se susține încălcarea art. 81 alin. (4) din Constituție, prin aceea ca domnul Ion Iliescu a îndeplinit deja doua mandate în funcția de Președinte al României, după cum urmează: primul, de la intrarea în vigoare a Constituției și până la alegerile din toamna anului 1992, iar al doilea, din septembrie 1992 și până în prezent; participarea domnului Ion Iliescu al alegerile din acest an ar avea ca rezultat încălcarea dispozițiilor constituționale și, în fapt, îndeplinirea a mai mult de doua mandate (8 ani) în funcția de Președinte al României; lipsa de interes a domnului Ion Iliescu pentru aprobarea de către Parlament a Legii privind Agenția de Dezvoltare și Amenajare Rurală; aprobarea de către domnul Ion Iliescu a Legii nr. 18/1991 a permis fărâmițarea pământului arabil în milioane de parcelute, iar de 2-3 ani se vorbește ca acestea ar trebui comasate, dar neluarea de măsuri în acest sens duce la încălcarea prevederilor art. 50 alin. (2) din Constituție; domnul Ion Iliescu ar fi trebuit sa ceara poporului, conform art. 90 din Constituție, să-și exprime, prin referendum, voința și părerea cu privire la problemele de interes național, cum ar fi: Legea fondului funciar, Legea caselor naționalizate și Legea privatizării.

În motivarea contestației domnului Mogos Constantin se susține ca, potrivit art. 81 alin. (4) din Constituție și

art. 10 din Legea nr. 69/1992 , domnul Ion Iliescu nu mai are dreptul sa candideze, deoarece a îndeplinit de doua ori funcția de Președinte al României în perioadele mai 1990 - septembrie 1992 și septembrie 1992 - noiembrie 1996; oricâte mandate ar avea domnul Ion Iliescu și oricit de mult l-ar iubi o parte a populației României, domnia sa nu poate să încalce legile tarii prin participarea la alegerile din acest an; domnul Ion Iliescu "încalcă legile române, legile logicii, legile limbii române și legea bunului simt", deoarece domnia sa a inventat noțiunea de "mandat constituțional", în scopul argumentarii înscrierii pentru un al treilea mandat; în situația în care se admite ca primul mandat a fost în perioada 1992-1996, toate actele normative emise anterior și promulgate de domnul Ion Iliescu sunt "nule de drept". În sprijinul motivarii din contestație este invocată și

Hotărârea Curții Constituționale nr. 18/1992 .

Deoarece contestațiile au același obiect, și anume înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu, iar între motivele invocate exista o strinsa legătură, președintele Curții Constituționale, pentru o mai buna administrare a justiției, pune în discuție conexarea dosarelor.

Procurorul este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 236 D/1996 și nr. 235 D/1996 la Dosarul nr. 234 D/1996, care a fost primul înregistrat, urmînd a se pronunța asupra tuturor contestațiilor printr-o singura hotărâre.

Procurorul, având cuvintul pe fond, pune concluzii de respingere a contestațiilor, întrucît, în legătură cu candidatura domnului Ion Iliescu pentru un nou mandat, Curtea Constituțională a statuat prin

Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996 . Apreciază ca celelalte motive invocate de contestatori nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale.

CURTEA,

luând în dezbatere contestațiile înaintate de Biroul Electoral Central, constata ca este competența să le soluționeze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

și al

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 .

Analizînd contestațiile în raport cu prevederile Constituției, ale

Legii nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României și vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine următoarele:

Contestațiile se întemeiază, în esenta, pe un singur motiv, și anume depunerea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru un al treilea mandat. În legătură cu acest motiv, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 septembrie 1996, și nu exista motive să se revină asupra celor statuate. Astfel, s-a stabilit ca "mandatul presedintial reglementat de Constituția României nu poate fi așezat în prelungirea unor durate de îndeplinire a funcției de Președinte al României anterioare intrării în vigoare a legii fundamentale" și ca "mandatul de Președinte al României în perioada 1992-1996 este primul mandat constituțional al domnului Ion Iliescu". În consecința, motivul invocat în legătură cu numărul mandatelor exercitate până în prezent de domnul Ion Iliescu este neîntemeiat.

În sprijinul argumentarii din contestațiile domnilor Siromascenco Ștefan și Mogos Constantin s-a invocat și referirea la funcția de Președinte al României din

Hotărârea nr. 18/1992

a Curții Constituționale, pronunțată într-un litigiu ce interesa funcțiile îndeplinite de domnul Ion Iliescu ca președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale și al Consiliului Provizoriu de Uniune Naționala, nefacându-se însă distincția necesară între aceste funcții anterioare Constituției și regimul juridic al funcției de Președinte al României definit prin mandatul constituțional prevăzut de art. 81 alin. (4).

În contestația formulată, domnul Siromascenco Ștefan solicita citarea domnului Ion Iliescu și publicitatea dezbaterilor.

Cît privește cererea de publicitate a dezbaterilor, aceasta nu se justifica, întrucît, asa cum s-a precizat, judecata se face în condițiile art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, coroborate cu

art. 16 din Legea nr. 47/1992 . Consecința a faptului ca judecata s-a făcut fără citarea părților, cererea de chemare al interogatoriu a candidatului, precum și cererea de reprezentare în judecata a contestatorului nu sunt admisibile.

Cît privește referirea facuta de contestator la necesitatea respectării actelor de drept internațional în domeniul drepturilor omului, trebuie observat ca regulile speciale de procedura prevăzute de lege și care se aplică în cadrul contenciosului electoral sunt în deplin acord cu normele de drept internațional în materie; astfel cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedura, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunind posibilitatea neingradita a celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și modalitățile instituite de lege.

Celelalte "motive" invocate de contestatori nu reprezintă impedimente juridice pentru ca o persoană să poată candida la funcția de Președinte al României, în sensul art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3), art. 35 alin. (2) și art. 81 alin. (4) din Constituție, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu la alegerile președințiale din 3 noiembrie 1996. În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe hotărâri, cu prilejul alegerilor din 1992 și al alegerilor din acest an, neexistand temeiuri pentru a se reveni asupra celor statuate.

Prin natura lor, aceste motive de ordin public, economic și moral exced atribuțiile Curții Constituționale, definite de Constituție și de

Legea nr. 69/1992 , putind fi, eventual, apreciate numai de corpul electoral cu prilejul exprimarii votului.

În consecința, contestațiile ce fac obiectul judecații de fața urmează a fi respinse.

Pentru considerentele arătate și vazind dispozițiile art. 144 lit. d) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. B. a), ale

art. 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , precum și pe cele ale art. 2 alin. (2) și

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neintemeiate contestațiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României, formulate de domnii Siromascenco Ștefan, Moasa Ioan și Mogos Constantin.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.