Hotărârea nr. 72/1996

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Virgil Firuleasa - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea contestației în anulare, formulată în temeiul art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă de Alianta Civică, de doamna Dorana Cosoveanu și de domnul Neculai Prelipceanu împotriva Hotărârii Curții Constituționale nr. 1 din 8 septembrie 1996, de respingere a contestației privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu.

Contestația în anulare a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 5 București.

Prin Sentinta civilă nr. 5.157 din 8 octombrie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 8.837/1996, Judecătoria Sectorului 5 București, invocind din oficiu excepția de necompetentă absolută, și-a declinat competența de soluționare a contestației în anulare în favoarea Curții Constituționale.

Curtea a decis soluționarea prezentei contestații fără citarea contestatarilor, potrivit procedurii legale referitoare la soluționarea contestarii candidaturilor la funcția de Președinte al României, având în vedere caracterul sau de incident procedural în cadrul contenciosului electoral și ținând seama de cerința legală a rezolvarii litigiilor în domeniul electoral cu respectarea termenelor prevăzute de lege, conform prevederilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , ale art. 11 alin. (2) și alin. (3) și ale

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 . De aceea, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , Curtea constata ca prevederile art. 85 și următoarele din Codul de procedură civilă, referitoare la citarea sau înfățișarea părților, sunt incompatibile cu procedura jurisdicțională de soluționare a contestației de fața.

Magistratul-asistent prezintă obiectul contestației.

În contestație se cere anularea hotărârii atacate pe aceasta cale, întrucît judecata s-a făcut fără citarea contestatarilor, considerindu-se ca sunt incidente prevederile art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, conform cărora hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii, iar acest motiv nu a putut fi invocat pe căile ordinare de atac.

În motivarea contestației se invoca prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

și Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale conform cărora ședințele de judecată pot sa nu fie publice, dar din motive întemeiate, precum și prevederile art. 6 alin. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în care se prevede că orice persoană are dreptul la o judecata în mod public de către o instanța independenta și impartiala, în procesele privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. În acest sens se arata ca ședința poate să nu fie publică "doar din motive întemeiate, ori atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției".

Pe fond, se considera ca soluționarea contestației împotriva înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu fără citarea părților constituie o încălcare a principiului contradictorialității, a dreptului la apărare și a principiului oralitatii. Chiar dacă, potrivit prevederilor

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992

și ale

art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 , soluționarea contestației se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanța președințială, care, potrivit art. 581 din Codul de procedură civilă, poate fi data și fără citarea părților, contestatorii considera ca aceasta ultima posibilitate are un caracter de excepție. În acest sens, precizează ca existenta interesului public legat de soluționarea contestației privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu impunea ca judecarea să se facă cu citarea părților, mai ales ca, în ceea ce privește ordonanța președințială, exista calea de atac a apelului, care în toate cazurile se judeca cu citarea părților. Totodată, se apreciază ca termenul de 5 zile pentru inminarea citației putea fi "prescurtat" și ca prevederea legală referitoare la soluționarea contestației în maximum 48 de ore nu prevalează asupra principiilor publicității, contradictorialității, oralitatii și dreptului la apărare. Se mai apreciază ca necitarea părților ar fi echivalenta cu antepronuntare și ca, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituție, prevalează dispozițiile convenției europene sus-menționate, indicindu-se unele hotărâri pronunțate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg referitoare la drepturi civile și interese private, care au consacrat publicitatea dezbaterilor, principiile "egalității armelor" și oralitatii, precum și faptul ca aceste exigente se aplică și jurisdicției curților constituționale. În finalul contestației se invoca unele motive de combatere a unor posibile contraargumente, și anume faptul ca numai candidatul la funcția de Președinte al României ar fi avut motive să se plângă că nu a fost citat, ca practica jurisdicțională a Curții nu constituie izvor de drept, asa încât nu ar fi semnificativă evocarea hotărîrilor anterioare.

Procurorul, având cuvintul, arata ca în legătură cu prezenta contestație operează autoritatea lucrului judecat, Curtea Constituțională pronunțăndu-se prin Hotărârea nr. 31/1996. În consecința, solicita respingerea contestației.

CURTEA,

luând în dezbatere contestația în anulare, constata ca este competența sa o soluționeze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

și al

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 , raportate la art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Analizînd contestația în raport cu prevederile Constituției, ale

Legii nr. 47/1992 , ale

art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 , ale

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992

și observind dispozițiile art. 166 din Codul de procedură civilă, Curtea retine următoarele:

Contestația în anulare este identică cu cea soluționată prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 31 din 25 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 30 septembrie 1996, ea având același obiect, fiind intemeiata pe aceeași cauza, între aceleași părți și în aceeași calitate.

Întrucît Curtea s-a pronunțat deja asupra contestației în anulare, formulată de Alianta Civică, de doamna Dorana Cosoveanu și de domnul Neculai Prelipceanu, în temeiul art. 166 din Codul de procedură civilă, se constată că în cauza operează autoritatea de lucru judecat, asa încât prezenta contestație urmează a fi respinsă.

Pentru considerentele arătate și vazind dispozițiile art. 144 lit. d) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. B. a) și ale

art. 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , ale art. 2 alin. (2) și ale

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , ale

art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992

raportate la art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 166 din Codul de procedură civilă, cu unanimitate de voturi,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge contestația în anulare formulată de Alianta Civică, de doamna Dorana Cosoveanu și de domnul Neculai Prelipceanu împotriva Hotărârii Curții Constituționale nr. 1 din 8 septembrie 1996.

Decizia este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.