Decizia nr. 97/1996

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Ioan Griga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea recursului declarat de Dumitrescu Ene împotriva Deciziei nr. 53, pronunțată la data de 2 mai 1996, prin care Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 și art. 223 alin. 3 din Codul penal, precum și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor organizațiilor socialiste, modificată prin Legea nr. 54/1994.

La apelul nominal făcut de magistratul-asistent răspunde prezent recurentul Dumitrescu Ene. Lipsesc celelalte părți legal citate.

Magistratul-asistent referă asupra recursului.

Președintele completului de judecată constata ca dosarul este în stare de judecată și da cuvintul recurentului, cara arata ca este nevinovat de producerea prejudiciului și solicita admiterea recursului și desființarea deciziei atacate.

Luând cuvintul, reprezentantul Ministerului Public constata, în principal, ca recursul este nul, iar în subsidiar, ca excepția invocată este fără obiect, deoarece Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 39 din 5 mai 1995.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea de Apel Galați, prin Încheierea din 18 ianuarie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 1.640/1995, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 145 și art. 223 alin. 3 din Codul penal, invocată de inculpata Carcei Virginia, precum și cu excepția de neconstituționalitate a art. 30 din Legea nr. 22/1969, invocată de partea responsabilă civilmente, Dumitrescu Ene.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 53 din 2 mai 1996, a respins ca vadit nefondate excepțiile invocate, retinind ca dispozițiile atacate au mai făcut obiectul controlului constituțional. Se menționează în acest sens Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 7 septembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993, prin care s-a statuat ca dispozițiile din Codul penal referitoare la infracțiunile contra avutului obștesc sunt abrogate parțial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție și, în consecința, acestea urmează să se aplice numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice, precum și Decizia nr. 39 din 5 aprilie 1995, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 17 iulie 1995, prin care s-a constatat ca art. 30 din Legea nr. 22/1969, modificată prin Legea nr. 54/1994, care reglementează răspunderea subsidiară, nu încalcă nici o prevedere constituțională, fiind conform cu dispozițiile art. 41 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 53 din 2 mai 1996

a declarat recurs Dumitrescu Ene.

În raport cu prevederile art. 16 și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, precum și ale art. 101 alin. 1, art. 102 alin. 1 și art. 303 alin. 1 și alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea constata ca recursul este nul, deoarece, deși declarat în termen, nu a fost motivat în cele 10 zile libere, socotite de la data comunicării deciziei atacate.

În temeiul art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu a reținut nici un motiv de recurs de ordine publică pe care să-l invoce din oficiu cu privire la decizia care face obiectul recursului.

Având în vedere cele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) și ale art. 25 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Constata ca recursul declarat de Dumitrescu Ene împotriva Deciziei nr. 53, pronunțată de Curtea Constituțională la data de 2 mai 1996, este nul.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 1996.