Lege · Marea Adunare Națională

Legea nr. 25/1969

privind regimul străinilor în Republica Socialistă România

prezumat în vigoare republicat

Aceasta este o ediție anterioară a actului. Vedeți ediția curentă (republicată în BULETINUL OFICIAL nr. 57 din 18 mai 1972).

Data actului
17 decembrie 1969
Emitent
Marea Adunare Națională
Publicat în
Buletinul Oficial nr. 146 din 17 decembrie 1969
Citat de
13 acte
Citează
4 acte
Ediții
inițial 17 decembrie 1969 · republicat 18 mai 1972
Structură
40 de articole · 26.274 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce i s-a întâmplat acestui act

Decizii de neconstituționalitate 3

  • Decizia nr. 225/2000 16 noiembrie 2000 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 25/…
  • Decizia nr. 106/2001 11 aprilie 2001 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. 1, 2 și 3 ș…
  • Decizia nr. 105/2001 11 aprilie 2001 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 și 31 din Legea n…

Ce face acest act

Are ca temei 1

  • Decretul nr. 153/1970 24 martie 1970 pentru stabilirea și sancționarea unor contravenții privind regulile de conviețuire social…

EXPUNERE DE MOTIVE

Dezvoltarea continua a relațiilor externe ale tarii noastre în diversele domenii (politic, economic, cultural-științific, sportiv, turistic) a determinat o creștere a interesului pentru țara noastră și ca urmare o sporire a numărului străinilor care vin în România.

Legislația referitoare la străini -

Decretul nr. 260/1957

privind reglementarea intrării, șederii și iesirii străinilor - cuprindea unele dispoziții restrictive, cum erau cele privitoare la schimbarea domiciliului și deplasarea străinilor, care au fost depășite, și totodată nu era completa întrucît nu cuprindea drepturile și toate obligațiile principale pe care le au străinii pe timpul șederii lor în România; de asemenea, nu stabilea condițiile angajării lor în munca și nici criteriile în baza cărora organele competente pot permite intrarea acestora în țara.

Considerentele arătate reclamau adoptarea unei noi legi privind regimul străinilor.

În acest scop s-a adoptat alăturată lege.

Prin această lege se stabilește principiul ca în România străinii au, în condițiile legii, drepturile cetățenilor români, precum și drepturile ce le sînt recunoscute prin alte legi sau prin tratate internaționale la care România este parte.

Străinii nu se bucura însă de drepturile politice, acestea neputind aparține decît cetățenilor români.

De asemenea, legea prevede că, pe timpul șederii în România străinii sînt datori să respecte legile române.

Prin aceasta se precizează drepturile și îndatoririle ce revin străinilor în România și se da expresie poziției adoptate de țara noastră în recunoașterea drepturilor omului, în conformitate cu principiile înscrise în diferite acte internaționale la promovarea cărora România a contribuit în mod activ.

Recunoscind străinilor dreptul de a intră în țara noastră, legea precizează totodată și situațiile în care, în interesul securității statului și al ordinii publice, li se poate refuza intrarea.

În scopul facilitării turismului, în lege se precizează scutirea de obligația înregistrării la organele Ministerului Afacerilor Interne a străinilor care vin în țara pe o durată mai mica de 90 zile.

La stabilirea duratei mai mici de 90 zile s-a avut în vedere faptul ca

Decretul nr. 973/1968

privind regimul pașapoartelor prevede la art. 7 alin. 2 ca viza turistica da dreptul la ședere în Republica Socialistă România de la 3 la 30 zile și va putea fi prelungită, la cerere, pînă la maximum 90 zile.

Prelungirea vizei turistice este acordată de organele Ministerului Afacerilor Interne care, cu aceasta ocazie, exercita un control asupra străinilor care rămîn în țara și peste termenul de 30 zile.

Se păstrează însă obligația înregistrării pentru străinii care intră în țara în mod repetat pe o durată totală mai mare de 90 zile într-un an.

Legea stabilește condițiile eliberării actelor române de identitate pentru străini, iar în scopul de a se pune capăt unor practici necorespunzătoare interzice darea sau primirea spre păstrare a actelor de identitate ale străinilor, cu excepția organelor de urmărire penală care pot păstra actele persoanelor reținute.

În ce privește deplasarea străinilor dintr-o localitate în alta, schimbarea domiciliului și a reședinței lor, în lege s-a prevăzut ca dispozițiile legale existente în aceasta materie pentru cetățenii români se aplică în mod corespunzător și străinilor. În felul acesta se inlatura restricțiile prevăzute prin vechea reglementare în aceasta problema.

Pentru consideratii ce interesează ordinea publică sau securitatea statului, legea prevede că Ministerul Afacerilor Interne poate limita deplasarea străinilor, precum și stabilirea domiciliului sau reședinței acestora în anumite zone sau localități. Strainul căruia i se face o comunicare în acest sens urmează să-și schimbe domiciliul sau reședința în alta localitate.

În lege se prevede obligația persoanelor care pun la dispoziția unui străin locuinta pentru gazduire sau teren pentru instalarea mijloacelor de cazare, de a anunta despre sosirea și plecarea acestuia organul local al Ministerului Afacerilor Interne în termen de 24 ore. Aceasta dispoziție a fost necesară întrucît legea nu mai menține obligația strainului care se deplaseaza, de a se prezenta personal la organele Ministerului Afacerilor Interne. Se tine seama astfel de interesele tarii noastre în dezvoltarea turismului și se are în vedere practica în aceasta materie din alte tari.

Potrivit legii, strainului care încalcă legea română sau care prin atitudinea ori comportarea lui prejudiciază interesele statului român i se poate ridica sau limita dreptul de ședere în România de către Ministerul Afacerilor Interne. Aceasta măsura este prevăzută și în înțelegerile internaționale încheiate de țara noastră cu alte tari și se găsește reglementată în legislația interna a altor state.

Strainul căruia i s-a ridicat dreptul de a rămîne în țara și care nu părăsește teritoriul român în termenul prevăzut de lege poate fi expulzat prin ordinul ministrului afacerilor interne.

Pentru cazul cînd strainului împotriva căruia s-a luat măsura expulzării nu i se permite accesul pe teritoriul statului în care urmează să între sau sa treacă, se precizează ca, prin ordin al ministrului afacerilor interne, i se va stabili obligația șederii într-o localitate determinata, interzicîndu-i-se deplasarea în afară acesteia.

Pentru consideratii privind interesele statului, legea reglementează modul și condițiile în care străinii pot fi angajați în munca pe timpul șederii lor în România.

Este de menționat ca angajarea străinilor este supusă și în alte state unor restrictii decurgind din interesele apărării securității statului și alte interese superioare de stat.

Potrivit legii, ieșirea străinilor din România se poate face, ca și intrarea, în baza actelor prevăzute de lege pentru trecerea frontierei de stat române. Legea prevede însă posibilitatea interzicerii iesirii din România a străinilor împotriva cărora se efectuează acte de urmărire penală sau exista un proces penal, pînă la încetarea motivelor care au determinat această măsură.

Pentru a corespunde angajamentelor pe plan internațional pe care Republica Socialistă România și le-a asumat, în lege se prevede că dispozițiile acesteia cu privire la regimul străinilor nu se aplică străinilor cetățeni ai statelor cu care România a încheiat acorduri internaționale, în măsura în care prin acestea se dispune altfel.

Mergind pe linia trecerii unor fapte penale care prezintă un pericol social redus în categoria abaterilor administrative, legea stabilește contravențiile ce se săvîrșesc prin încălcarea prevederilor sale, precum și sancțiunile corespunzătoare.

Marea Adunare Naționala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.

Capitolul 1 Dispoziții generale

Articolul 1

În România străinii au, în condițiile legii, drepturile fundamentale ale cetățenilor români -cu excepția drepturilor politice-, drepturile civile ale acestora, precum și orice alte drepturi recunoscute prin lege sau prin acorduri internaționale la care România este parte.

Pe timpul șederii în România străinii sînt datori să respecte legile române.

Articolul 2

Sînt străini, în sensul prezentei legi, persoanele care nu au cetățenia română - fie ca au o cetățenie străină, fie că nu au nici o cetățenie.

Capitolul 2 Intrarea străinilor în România

Articolul 3

Străinii pot intra pe teritoriul României în baza actelor pentru trecerea frontierei de stat române, prevăzute de lege.

Actele pentru trecerea frontierei de stat române trebuie să fie prevăzute cu viza română, care se acordă către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale Republicii Socialiste România. Străinii care doresc sa viziteze România ca turiști pot intră în țara pe baza vizei turistice ce se acordă, la cerere, și de către punctele de control pentru trecerea frontierei de stat române.

Sînt scutite de viza română actele pentru trecerea frontierei de stat române, eliberate de organele competente ale altui stat, în conformitate cu înțelegerile internaționale la care România este parte.

Articolul 4

Strainului i se poate refuza intrarea în România, dacă:

a) a acționat împotriva intereselor României sau exista indicii temeinice ca venind în țara ar putea acționa împotriva intereselor statului român;

b) sînt indicii temeinice ca intenționează să între în țara pentru a comite infracțiuni:

c) a încălcat normele referitoare la regimul străinilor în România sau legile vamale, valutare ori cele cu privire la trecerea frontierei de stat române;

d) i s-a ridicat dreptul de ședere în România, a fost expulzat ori este indezirabil;

e) nu face dovada ca are posibilități de întreținere pe timpul șederii în România.

Capitolul 3 Șederea străinilor în România

Articolul 5

Dispozițiile legale cu privire la domiciliu și reședința stabilite pentru cetățenii români se aplică în mod corespunzător și străinilor.

Strainul care intră în România pentru a se stabili cu domiciliul sau pentru a-și stabili reședința pe o durată mai mare de 90 zile își va anunta sosirea la organul Ministerului Afacerilor Interne din localitatea unde urmează a domicilia sau a avea reședința, în termen de 3 zile de la trecerea frontierei de stat române, în vederea luării în evidenta și a obținerii actului român de identitate. Aceeași obligație o au și străinii care au intrat în țara în mod repetat, în interes personal, pe o durată totală mai mare de 90 zile într-un an.

Pentru copilul sub 14 ani, obligația de anuntare revine părintelui sau altui reprezentant legal ori insotitorului lui.

Străinii veniti în România pentru o ședere mai mica de 90 zile nu sînt obligați să se prezinte la organele Ministerului Afacerilor Interne pentru a-și declara reședința.

Articolul 6

Străinilor care au împlinit vîrsta de 14 ani li se eliberează următoarele acte române de identitate:

a) carnet de identitate, pentru străinii care își stabilesc domiciliul în România;

b) legitimatie provizorie, pentru străinii care își stabilesc reședința în România pe o durată mai mare de 90 zile.

Copilul sub 14 ani se trece în actul de identitate al părintelui sau altui reprezentant legal ori al insotitorului lui.

La împlinirea virstei de 14 ani, străinii sînt obligați să se prezinte cu actele necesare la organul local al Ministerului Afacerilor Interne, în vederea obținerii actului român de identitate.

Articolul 7

Carnetul de identitate se eliberează pe baza actului de trecere a frontierei de stat și a actelor de stare civilă.

Legitimatia provizorie se eliberează pe baza actului de trecere a frontierei de stat.

Articolul 8

Carnetul de identitate se eliberează cu termen de valabilitate de 10 ani și se vizează anual.

Legitimatia provizorie se eliberează cu termen de valabilitate pe perioada pentru care s-a aprobat șederea în România.

Articolul 9

Cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea vizei anuale sau a valabilității carnetului de identitate, străinii se vor prezenta la organul local al Ministerului Afacerilor Interne în evidenta căruia figurează, pentru viza anuală sau eliberarea unui nou carnet.

Posesorul legitimatiei provizorii, care dorește să obțină prelungirea termenului de ședere în România, se va prezenta cu cel puțin 24 ore înainte de expirarea valabilității acesteia la organul prevăzut la alineatul precedent, pentru eliberarea unei noi legitimatii sau prelungirea valabilității legitimatiei.

Articolul 10

Orice modificare, adăugire sau mențiune facuta pe carnetul de identitate sau pe legitimatia provizorie de către alte organe decît cele ale Ministerului Afacerilor Interne este interzisă și atrage nulitatea acestor acte.

Articolul 11

Se eliberează un nou carnet de identitate sau o noua legitimatie provizorie:

a) la expirarea termenului de valabilitate pentru care au fost eliberate;

b) la schimbarea numelui;

c) în caz de anulare;

d) în caz de distrugere, deteriorare, furt sau pierdere.

Articolul 12

În termen de 48 ore de la constatarea lipsei carnetului de identitate sau a legitimatiei provizorii, titularul actului va anunta cel mai apropiat organ al Ministerului Afacerilor Interne.

Persoana care găsește un act de identitate pentru străini îl va preda celui mai apropiat organ al Ministerului Afacerilor Interne.

Articolul 13

Actele române de identitate ce au fost eliberate străinilor vor fi predate, în cel mult 3 zile de la ridicarea lor, organului competent al Ministerului Afacerilor Interne, de către:

a) organul care a dispus arestarea; în cazul cînd măsura a fost luată de instanța judecătorească, obligația de a preda actele revine organului care a executat arestarea:

b) organul de stare civilă, pentru morți.

Articolul 14

Darea sau primirea spre păstrare în orice scop a actelor de identitate ale străinilor, în afară de cazurile prevăzute la art. 13, este interzisă. Organul de urmărire penală poate păstra actele persoanelor reținute, pe timpul cît durează reținerea.

Articolul 15

Actele române de identitate eliberate strainului se retrag de către organele competente ale Ministerului Afacerilor Interne, dacă acesta:

a) părăsește teritoriul tarii;

b) i s-a ridicat dreptul de ședere în țara sau este expulzat;

c) a dobîndit cetățenia română.

Articolul 16

Persoana fizica sau juridică care pune la dispoziția unui străin locuinta pentru gazduire sau teren pentru instalarea mijloacelor de cazare mobile este obligată sa anunțe despre sosirea și plecarea acestuia organului local al Ministerului Afacerilor Interne, în termen de 24 ore.

Pentru anuntare se va cere strainului sa completeze o fișa de evidenta tip, al carei conținut va fi stabilit de Ministerul Afacerilor Interne.

În cazul cînd se constată că strainul nu are pasaport ori alt act de trecere a frontierei de stat, carnet de identitate sau legitimatie provizorie, cel căruia i se solicita gazduirea este obligat sa anunțe de îndată organul local al Ministerului Afacerilor Interne.

Articolul 17

Strainul domiciliat în România va anunta organului Ministerului Afacerilor Interne, în evidenta căruia se afla, orice act sau fapt de stare civilă privind persoana sa, în termenele prevăzute de lege pentru cetățenii români. Actul sau faptul de stare civilă intervenit în străinătate se va anunta la data cînd strainul a aflat despre aceasta, respectiv la data cînd s-a reintors în România.

Articolul 18

Pentru consideratii ce interesează ordinea publică sau securitatea statului, Ministerul Afacerilor Interne poate limita deplasarea străinilor, precum și stabilirea domiciliului sau reședinței acestora în anumite zone sau localități.

Strainul cu domiciliul sau reședința într-o zona sau localitate din cele prevăzute în alineatul precedent este obligat ca, în termenul stabilit în comunicarea ce i se face de către organul Ministerului Afacerilor Interne, să-și schimbe domiciliul sau reședința în alta localitate.

Articolul 19

Strainul venit în România pentru o ședere temporară este obligat sa părăsească țara la expirarea termenului de ședere.

Șederea în România poate fi prelungită de către organul competent al Ministerului Afacerilor Interne. Cererea de prelungire se va face cu cel puțin 24 ore înainte de expirarea termenului de ședere; în caz de forta majoră, ea poate fi facuta și după expirarea termenului de ședere, dar nu mai tirziu de 24 ore de la încetarea forței majore.

Articolul 20

Ministrul afacerilor interne poate ridica sau limita dreptul de ședere în România strainului care a încălcat legea română, precum și aceluia care prin atitudinea sau comportarea sa a adus prejudicii intereselor statului român.

Articolul 21

Strainul aflat temporar în România căruia i s-a ridicat dreptul de ședere este obligat sa părăsească țara în termen de 48 ore de la data cînd aceasta i s-a adus la cunoștința, iar dacă dreptul de ședere i-a fost limitat, este obligat sa părăsească țara la data fixată.

Strainul cu domiciliul în România căruia i s-a ridicat dreptul de a rămîne în țara este obligat sa părăsească teritoriul României în termen de 60 zile de la data cînd i s-a adus la cunoștința aceasta.

În cazul cînd nu se conformează prevederilor alineatelor precedente, strainul poate fi expulzat prin ordinul ministrului afacerilor interne. Dacă strainului nu i se permite accesul pe teritoriul statului în care urmează să între sau prin care urmează sa treacă, prin ordinul ministrului afacerilor interne i se va stabili obligația de ședere într-o localitate determinata, pînă cînd plecarea din țara va fi posibila.

Strainul căruia i s-a stabilit obligația șederii într-o anumită localitate nu se poate deplasa în afară acesteia decît cu aprobarea organelor competente ale Ministerului Afacerilor Interne.

Articolul 22

Strainul este obligat să se prezinte de îndată la invitația ce i se face de orice organ de stat. De asemenea, atunci cînd i se cere de către un organ de stat, el trebuie să-și declare calitatea de străin.

Capitolul 4 Angajarea în munca a străinilor sau dobindirea de către aceștia a calității de membri ai organizațiilor obștești

Articolul 23

Străinii nu pot fi angajați în aparatul organelor puterii de stat, în unitățile Ministerului Forțelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne, Consiliului Securității Statului și nici în celelalte organe ale administrației de stat; de asemenea, ei nu pot fi aleși sau angajați în organele judecătorești sau ale procuraturii.

Străinii pot fi angajați, fără a putea ocupa funcții de conducere, în instituții, în întreprinderi sau organizații economice, de stat ori obștești, cu excepția acelora care prin specificul activității lor prezintă importanța pentru apărarea și securitatea statului. Ministerele și celelalte organe centrale de stat și obștești vor stabili instituțiile, întreprinderile și organizațiile economice în care nu pot fi angajați străinii.

Străinii pot dobîndi calitatea de membri ai organizațiilor obștești dacă statutul acestor organizații nu le interzice dobindirea acestei calități.

Pentru angajarea străinilor potrivit prevederilor alineatului 2, cît și pentru dobindirea calității de membri ai unei organizații obștești, este necesar acordul Ministerului Afacerilor Interne.

Acordul prevăzut la alineatul precedent nu se cere la angajarea în munca a cetățenilor străini care vin în România pentru desfășurarea unei activități pe o durată determinata, în baza unor contracte sau a unor angajamente internaționale încheiate de organizațiile socialiste.

Articolul 24

Angajarea, transferarea și încetarea angajării străinilor se anunta în termen de 5 zile de către cel care angajează, la organul local al Ministerului Afacerilor Interne. Aceeași obligație revine, în mod corespunzător, organizațiilor obștești, în ce privește pe străinii care devin membri ai acestor organizații.

Articolul 25

Străinii veniti în România pentru o ședere temporară în scop personal ori aflați în tranzit pe teritoriul român nu pot fi angajați în munca și nici nu pot desfășura pe cont propriu vreo activitate lucrativă.

Capitolul 5 Ieșirea străinilor din România

Articolul 26

Străinii pot ieși din România în baza actelor prevăzute de lege pentru trecerea frontierei de stat române.

Articolul 27

Strainul invinuit sau inculpat într-o cauza penală nu poate părăsi țara decît numai după scoaterea de sub urmărire, încetarea urmăririi penale, încetarea procesului penal sau achitare, iar în caz de condamnare, numai după executarea pedepsei.

În cazul în care condamnarea a fost pronunțată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, strainul poate părăsi țara după ce hotărîrea a rămas definitivă.

Strainul care nu are domiciliul în România și este invinuit sau inculpat într-o cauza penală poate părăsi țara chiar și fără îndeplinirea condițiilor prevăzute în alineatul 1, dacă a depus cauțiunea prevăzută de lege.

Strainului care are de îndeplinit o obligație de întreținere sau o obligație rezultată din prestarea unor servicii publice i se poate permite ieșirea din țara, dacă exista garanții corespunzătoare ca acestea vor fi îndeplinite.

Articolul 28

În cazurile prevăzute la art. 27, organele competente sau persoanele interesate vor înștiința Ministerul Afacerilor Interne despre obligațiile ce revin strainului, comunicînd și actele doveditoare.

Capitolul 6 Contravenții

Articolul 29

Încălcarea dispozițiilor din prezenta lege, arătate mai jos, constituie contravenții și se sancționează după cum urmează:

a) cu amendă de la 80 la 200 lei, contravențiile la dispozițiile art. 5, 6 alin. 3. art. 9, 17, 22 și 38;

b) cu amendă de la 160 la 300 lei, contravențiile la dispozițiile art. 10, 12 alin. 1, art. 14 și art.16 alin.1 și 2;

c) cu amendă de la 200 la 500 lei, contravențiile la dispozițiile art. 16 alin. 3, art. 19, 24 și 39;

d) cu amendă de la 300 la 1000 lei, contravențiile la dispozițiile art. 18 alin. 2, art. 21 alin. 4, art. 23 alin. 1, 2 și 4 și art. 25.

Articolul 30

Constatarea contravențiilor prevăzute în prezenta lege se face de ofițerii și subofiterii de militie, care, prin procesul-verbal de constatare, aplica și sancțiunea.

Articolul 31

Contravenienții pot face plîngere contra procesului-verbal de constatare a contravenției în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia, după caz, la șeful Inspectoratului militiei municipiului București, la șeful inspectoratului militiei județene, la șeful militiei municipiului sau orașului, ori la loctiitorii acestora.

Plîngerea se soluționează, prin încheiere motivată, în termen de cel mult 30 zile de la data înregistrării ei.

Încheierea prin care s-a soluționat plîngerea este definitivă și executorie.

Articolul 32

Ori de cîte ori faptele considerate contravenții prin prezenta lege se săvîrșesc în astfel de condiții încît, potrivit legii penale, constituie infracțiuni, acestea vor fi urmărite, judecate și sancționate potrivit legii penale.

Capitolul 7 Dispoziții finale și tranzitorii

Articolul 33

În înțelesul prezentei legi, organe ale Ministerului Afacerilor Interne sînt: Direcția pentru pașapoarte, evidenta străinilor și controlul trecerii frontierei, Inspectoratul militiei municipiului București și inspectoratele militiei județene, organele municipale, orășenești și comunale ale militiei.

Articolul 34

Evidenta străinilor se tine de către organele Ministerului Afacerilor Interne.

Ministerul Afacerilor Interne va asigura tipărirea fișelor de evidenta necesare, pe care le va pune la dispoziția persoanelor juridice și fizice care acorda gazduire străinilor.

De la prevederile alineatului 1 se exceptează următoarele categorii de străini, a căror evidenta se tine de către Ministerul Afacerilor Externe:

a) membrii misiunilor diplomatice, reprezentantelor permanente, oficiilor consulare și reprezentantelor consular-comerciale, precum și membrii familiilor lor;

b) pe bază de reciprocitate, invitații membrilor misiunilor diplomatice, reprezentantelor permanente, oficiilor consulare și reprezentantelor consular-comerciale;

c) străinii veniti în misiuni oficiale la organizațiile și organismele internaționale guvernamentale sau la secțiile acestora, precum și membrii familiilor lor;

d) corespondenții publicațiilor agentiilor de știri și a radio-televiziunilor străine, precum și membrii lor de familie, pe bază de reciprocitate.

Articolul 35

Prin hotărîre a Consiliului de Miniștri se vor stabili norme speciale privind evidenta și deplasarea străinilor menționați în art. 34 alin. 3.

Articolul 36

Străinii cărora li se acordă dreptul de azil pot fi scutiți, de către ministrul afacerilor interne, de unele obligații ce le revin conform dispozițiilor prezentei legi.

Articolul 37

Dispozițiile prezentei legi se aplică și străinilor cetățeni ai statelor cu care România a încheiat acorduri internaționale, în măsura în care prin acestea nu se dispune altfel.

Articolul 38

Străinii care vin în Republica Socialistă România și utilizează mijloace de cazare proprii nu se pot stabili cu acestea decît pe terenuri special amenajate sau care se pot închiria în acest scop.

Articolul 39

Organizațiile socialiste care au angajați străini sînt obligate ca, în termen de 60 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, sa înainteze propunerile lor organelor Ministerului Afacerilor Interne, în vederea obținerii acordului prevăzut la art. 23 alin. 4. În cazul cînd organele Ministerului Afacerilor Interne nu sînt de acord cu menținerea strainului în locul de muncă în care se afla, sau strainul, potrivit prevederilor art. 23, nu poate rămîne în funcție, cel care l-a angajat îl va transfera în alt loc de muncă, în condițiile Codului muncii, cu respectarea prevederilor art. 23 din prezenta lege.

Articolul 40

Decretul nr. 260/1957

privind reglementarea intrării, șederii și iesirii străinilor din Republica Socialistă România, publicat în Buletinul Oficial nr. 15 din 15 iunie 1957, cu modificările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare prezentei legi, se abroga.

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.