Decizia nr. 74/2005
referitoare la excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 28^1 și ale art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penala
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al României
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Marinela Minca - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 28^1 și ale art. 278^1 din Codul de procedură penala, ridicata de Marin Frunza în Dosarul nr. 974/P/2004 al Curtii de Apel Galați - Sectia penala.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a excepției de neconstitutionalitate ca neîntemeiata, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin încheierea din 17 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 974/P/2004, Curtea de Apel Galați - Sectia penala a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 28^1 și ale art. 278^1 din Codul de procedură penala, ridicata de Marin Frunza în cadrul recursului formulat împotriva sentintei prin care s-a respins ca inadmisibila plângerea acestuia împotriva Ordonantei nr. 515/11/2/5 iunie 2001 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Galați.
În motivarea excepției de neconstitutionalitate se sustine, în ceea ce priveste art. 278^1 din Codul de procedură penala, ca acest text legal limiteaza în mod nejustificat actele procurorului ce pot fi atacate cu plângere la instanța, fiind contrar dispozițiilor constitutionale ca pe aceasta cale să poată fi contestata la instanța numai "solutia de neîncepere a urmaririi penale data de procuror". Astfel, autorul excepției arata ca în speta, desi este nemultumit de o serie de acte ale procurorului, nu are posibilitatea de a le "controla în justiție", întrucât "dispozitiile art. 278^1 din Codul de procedură penala nu prevad posibilitatea de a fi controlata în justiție orice solutie data de procuror".
În motivarea criticii de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28^1 din Codul de procedură penala se indica doar textele constitutionale, precum și cele din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale, pretins încalcate, fără a se prezenta vreun argument în susținerea criticii de neconstitutionalitate.
Curtea de Apel Galați - Sectia penala, exprimându-și opinia asupra excepției de neconstitutionalitate, apreciaza ca aceasta este neîntemeiata. Astfel, în ceea ce priveste critica art. 28^1 din Codul de procedură penala se apreciaza ca solutionarea cauzei deduse judecatii nu depinde de întregul text ce face obiectul excepției, ci numai de dispozitiile cuprinse la pct. 3 al art. 28^1, care, în opinia instanței, sunt constitutionale. Se arata ca aceste prevederi nu încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât nu înlătura posibilitatea participantilor la proces de a beneficia de drepturile și garantiile procesuale instituite de lege și, de asemenea, nu încalcă dreptul la doua grade de jurisdictie în materie penala, instituirea regulilor de desfășurare a procesului fiind, de altfel, de competența legiuitorului.
În ceea ce priveste critica art. 278^1 din Codul de procedură penala, instanța apreciaza ca, față de motivele invocate de autorul excepției, aceasta vizeaza numai prevederile alin. 1 ale acestui articol. Și sub acest aspect instanța considera ca excepția de neconstitutionalitate este neîntemeiata, aratând ca introducerea dispozițiilor
art. 278^1 din Codul de procedură penala prin Legea nr. 281/2003
este consecința faptului ca prin
Curtea Constituțională a constatat ca dispozitiile art. 278 din Codul de procedură penala sunt constitutionale numai în măsura în care nu opresc persoana nemultumita de solutionarea plângerii împotriva masurilor luate sau a actelor dispuse de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta și care nu ajung în fața instanțelor judecătorești, să se adreseze justiției.
În conformitate cu dispozitiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca excepția de neconstitutionalitate este neîntemeiata, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale, respectiv celor din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale, invocate de autorul excepției. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28^1 din Codul de procedură penala se arata ca stabilirea competentei, inclusiv a celei după calitatea persoanei, este atributul exclusiv al legiuitorului, care poate prevedea, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedura, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, fără ca prin aceasta să se aduca atingere prevederilor constitutionale invocate de autorul excepției. Astfel, nu este încalcat dreptul la un proces echitabil, întrucât nu este înlăturată posibilitatea inculpatilor de a beneficia de drepturile și garantiile procesuale instituite de lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanța independenta, impartiala și stabilita prin lege, într-un termen rezonabil, condiții care sunt asigurate și în situația judecarii cauzelor în prima instanța de către curtile de apel, fiind asigurat și dreptul la doua grade de jurisdictie în materie penala, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale. Faptul că nu se poate folosi, în cauza, calea de atac a apelului nu afectează drepturile procesuale ale inculpatului, având în vedere faptul ca recursul, în acest caz, nu se limiteaza la motivele de casare enumerate de art. 385^9 din Codul de procedură penala, iar instanța este obligata sa examineze întreaga cauza sub toate aspectele.
Referitor la critica de neconstitutionalitate a art. 278^1 din Codul de procedură penala, se apreciaza ca aceasta este neîntemeiata, întrucât exercitarea în condiții diferite a cailor de atac împotriva hotarârii instanței de judecată prin care se solutioneaza plângerea împotriva rezolutiei sau a ordonantei procurorului de netrimitere în judecata în situațiile în care, pe de o parte, instanța retine cauza spre judecare, iar pe de altă parte, în cazurile în care instanța menține solutia procurorului sau o invalideaza, trimitând cauza acestuia în vederea începerii sau a redeschiderii urmaririi penale, se face în temeiul competentei exclusive a legiuitorului de a institui reguli deosebite în considerarea unor situații diferite. Totodata, se arata ca încheierea prin care instanța admite plângerea împotriva rezolutiei sau ordonantei de netrimitere în judecata și retine cauza spre judecare poate fi atacata cu apel sau cu recurs o dată cu fondul ori cu sentinta sau decizia recurata, asigurându-se atât accesul la justiție, cât și dreptul la exercitarea cailor de atac.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale ale art. 124, întrucât acestea reprezinta norme procedurale, a caror reglementare este de competența exclusiva a legiuitorului.
Referitor la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28^1 din Codul de procedură penala față de art. 11 și 20 din Constitutie, cu raportare la art. 6, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale, se arata ca aceasta nu poate fi retinuta, întrucât textul de lege nu îngradeste posibilitatea nici unei persoane de a se adresa efectiv unei instante naționale și nu aduce atingere solutionarii cauzelor într-un termen rezonabil și îndeplinirii condițiilor unui proces echitabil.
Se mai arata ca prevederile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penala nu aduc atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justiție.
În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 28^1 din Codul de procedură penala față de art. 1 și 15 din Constitutie, respectiv a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penala față de art. 1, 15 și 20 din Constitutie, se apreciaza ca textele constitutionale invocate nu au incidența în cauza.
În concluzie, Avocatul Poporului considera ca excepția este neîntemeiata.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului excepției și concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozitiile
Legii nr. 47/1992 , retine urmatoarele:
Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , sa solutioneze excepția de neconstitutionalitate ridicata.
În ceea ce priveste obiectul excepției, Curtea urmeaza să se pronunte asupra prevederilor art. 28^1 și ale art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penala, având urmatorul continut:
- Art. 28^1: "Curtea de Apel:
1. judeca în prima instanța:
a) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 și 356-361;
b) infractiunile săvârșite de judecatorii de la judecatorii și tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lânga aceste instante, precum și de notarii publici;
c) infractiunile săvârșite de judecatorii, procurorii și controlorii financiari ai camerelor de conturi judetene, precum și de controlorii financiari de la Curtea de Conturi;
d) alte infractiuni date prin lege în competența sa;
2. ca instanța de apel, judeca apelurile împotriva hotarârilor penale pronuntate în prima instanța de tribunale;
3. ca instanța de recurs, judeca recursurile împotriva hotarârilor penale pronuntate de tribunale în apel, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competența ivite între tribunale sau între judecatorii și tribunale din circumscripția sa ori între judecatorii din circumscripția unor tribunale diferite aflate în circumscripția Curtii, precum și alte cazuri anume prevăzute de lege;
5. solutioneaza cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoanelor condamnate în strainatate.";
- Art. 278^1 alin. 1: "După respingerea plângerii facute conform art. 275-278 împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penala sau de încetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum și orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicarii de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța careia i-ar reveni, potrivit legii, competența sa judece cauza în prima instanța."
Autorul excepției sustine ca prevederile art. 28^1 din Codul de procedură penala contravin dispozițiilor constitutionale ale art. 1, privind statul român, ale art. 11, privind dreptul international și dreptul intern, ale art. 15, privind universalitatea drepturilor și libertatilor fundamentale, ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 124, referitoare la înfăptuirea justiției, și ale art. 126, privind instantele judecătorești, cu raportare la prevederile din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale, cuprinse în art. 6, care reglementeaza dreptul la un proces echitabil, în art. 13, care reglementeaza dreptul la un recurs efectiv, în art. 14, privind interzicerea discriminarii, și în art. 17, referitoare la interzicerea abuzului de drept.
Articolul 278
^1 din Codul de procedură penala este considerat de autorul excepției ca fiind în contradictie atât cu dispozitiile constitutionale invocate în motivarea criticii art. 28^1 din Codul de procedură penala, cât și cu prevederile art. 21 din Legea fundamentala, care reglementeaza accesul liber la justiție.
Examinând excepția de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
I. În ceea ce priveste art. 28^1 din Codul de procedură penala, Curtea constata ca acest text legal da expresie competentei legiuitorului stabilite de prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, în temeiul cărora poate să reglementeze competența instanțelor judecătorești, procedura de judecată, precum și condițiile de exercitare a cailor de atac (în speta, calea de atac a recursului), cum ar fi: termenele de declarare a acestora; forma în care trebuie să fie facuta declaratia și conținutul sau; instanța la care se depune; competența și modul de judecare; solutiile ce pot fi adoptate și altele de acelasi gen. Asadar, stabilirea, prin dispozitiile art. 28^1 din Codul de procedură penala, a competentei curtii de apel nu aduce atingere dispozițiilor constitutionale ale art. 126, ci constituie chiar o aplicare a acestora, critica autorului excepției, sub acest aspect, fiind neîntemeiata.
Nu poate fi retinuta, de asemenea, existenta vreunei contradictii între dispozitiile art. 28^1 din Codul de procedură penala și normele constitutionale care consacra statul de drept, universalitatea drepturilor și libertatilor fundamentale, înfăptuirea justiției, respectiv prevederile din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, interzicerea discriminarii și interzicerea abuzului de drept. Astfel, nimic nu împiedica partea ca, în cadrul recursului în fața curtii de apel, sa uzeze, ca în fața oricarei alte instante, de aceleasi garantii procesuale ce caracterizeaza un proces echitabil, fără nici o îngradire sau discriminare față de criteriile egalitatii în drepturi consacrate de art. 4 din Legea fundamentala.
II. În ceea ce priveste dispozitiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penala, criticate de asemenea de autorul excepției, Curtea constata ca s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa, de exemplu prin
Decizia nr. 411 din 12 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 9 noiembrie 2004, și
Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004, reținând ca acestea sunt constitutionale.
Cu acele prilejuri Curtea a statuat ca art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penala, care reglementeaza tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanța de judecată împotriva acelor acte prin care procurorul solutioneaza cauza penala fără ca aceasta sa mai ajunga în fața instanței, respectiv împotriva "rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale sau a ordonantei, ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penala sau de încetare a urmaririi penale date de procuror", nu îngradeste liberul acces la justiție, ci, dimpotriva, asigură realizarea acestui drept în conformitate cu prevederile art. 21 din Constitutie, respectiv cu prevederile art. 6 pct. 1 și art. 13 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale. S-a retinut, de asemenea, ca extinderea dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penala la alte situații neprevazute în text, în sensul de a se permite atacarea pe calea plângerii la instantele judecătorești nu doar a rezolutiilor și ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata, ci și a altor acte sau măsuri ale procurorului (extindere vizata și în prezenta excepție de neconstitutionalitate), nu poate fi acceptata, întrucât ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, în contradictie cu art. 61 din Constitutie, potrivit caruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii, solutia și considerentele deciziilor mai sus menționate îsi păstrează valabilitatea și în prezenta cauza.
Curtea constata ca sunt neîntemeiate și criticile aduse aceluiasi text legal în raport de dispozitiile constitutionale referitoare la statul de drept, universalitatea drepturilor și libertatilor fundamentale, instantele judecătorești și înfăptuirea justiției. Aceasta deoarece introducerea în Codul de procedură penala, prin Legea nr. 28^1/2003, a art. 278^1, privind plângerea împotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata, este de fapt o aplicare a textelor constitutionale invocate de autorul excepției, în deplina concordanta asadar cu principiile statului de drept.
Pentru considerentele aratate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUTIONALA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 28^1 și ale art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penala, ridicata de Marin Frunza în Dosarul nr. 974/P/2004 al Curtii de Apel Galați - Sectia penala.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în sedinta publică din data de 8 februarie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.