Decizia nr. 26/1997

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Societatea Comercială "Sidermet" - S.A. Calan împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 108 din 2 octombrie 1996 .

Dezbaterile au avut loc în ședința din 4 februarie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților, legal citate, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea pentru data de 11 februarie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 108 din 2 octombrie 1996 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a

Decretului nr. 523/1973

privind aprobarea tarifelor-etalon reasezate, precum și unele măsuri pentru stabilirea tarifelor reasezate, pentru transporturile de mărfuri pe calea ferată și cu mijloace auto, precum și a Ordinului S.N.C.F.R. nr. 204/1991, partea a III-a B, cod 56.05, ridicată de Societatea Comercială "Sidermet" - S.A. Calan. Pentru a pronunța aceasta soluție s-a reținut ca, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile cuprinse la cod 56.05 din Tariful local de mărfuri, aprobat prin ordinul sus-menționat, iar nu

Decretul nr. 523/1973 . În consecința, având în vedere prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și practica sa constanta, Curtea a reținut ca excepția nu intră în competența sa, deoarece controlul legalității actelor normative și individuale ale Guvernului, ministerelor și celorlalte autorități ale administrației publice aparține instanțelor judecătorești.

Împotriva

Deciziei nr. 108 din 2 octombrie 1996

Societatea Comercială "Sidermet" - S.A. Calan a declarat recurs în termen legal, cu motivarea ca excepția de neconstituționalitate invocată privește numai

Decretul nr. 523/1973 , care are putere de lege, iar Ordinul S.N.C.F.R. nr. 204/1991, menționat anterior, nu modifica raporturile juridice fundamentale stabilite prin

Decretul nr. 523/1973 , ci doar indexează tarifele aplicate de calea ferată.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivul de recurs invocat, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile

Decretului nr. 523/1973

și ale Ordinului S.N.C.F.R. nr. 204/1991, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Motivul de recurs invocat nu este întemeiat și urmează a fi respins. În mod corect, prin Decizia nr. 108/1996 s-a reținut că nu intră în competența Curții Constituționale verificarea legalității, inclusiv a constituționalității unei prevederi legale instituite printr-un ordin al S.N.C.F.R., întrucît potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, competența Curții privește exclusiv controlul constituționalității legilor și ordonanțelor, nu și a celorlalte acte normative al căror control de legalitate este o prerogativa a instanței judecătorești.

Prin cererea de recurs, recurentul a precizat însă ca excepția invocată privește

Decretul nr. 523/1973

ca temei al Ordinului S.N.C.F.R. nr. 204/1991, o reglementare preconstitutionala despre care se susține ca ar fi contrară prevederilor Constituției, ceea ce ar atrage incidența art. 150 alin. (1) din Constituție.

Se constata însă ca prin Legea nr. 129 din 16 octombrie 1996 privind transportul pe căile ferate române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 30 octombrie 1996,

Decretul nr. 523/1973

a fost abrogat expres. De aceea, în prezent, invocarea neconstitutionalitatii acestui decret este lipsită de obiect, întrucît Curtea este competența să se pronunțe doar asupra unei prevederi legale în vigoare. În acest sens este și practica jurisdicțională constanta a Curții, asa cum rezultă, de exemplu, din Decizia nr. 128 din 23 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 7 ianuarie 1997, în care s-a stabilit că nu este de competența Curții să se pronunțe asupra constituționalității unui text legal ce nu mai este în vigoare la data pronunțării deciziei.

În concluzie, din cele arătate rezultă ca atât recursul formulat, cît și excepția de neconstituționalitate sunt în prezent lipsite de obiect, deoarece dispoziția legală la care acestea se referă a fost abrogată în mod expres.

Având în vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Societatea Comercială "Sidermet" - S.A. Calan împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 108 din 2 octombrie 1996 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 1997.