Decizia nr. 13/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Popa - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor formulate de Cosma Teodor Constantin (Dosarul nr. 94C/1996), Antus Rodica Liliana și Dantzer Dragu Cristina (Dosarul nr. 126C/1996) împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14 ianuarie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților, legal citate, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea pentru data de 23 ianuarie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin încheierile din 24 aprilie 1996 și 20 iunie 1996, pronunțate în dosarele nr. 488/1996 și nr. 415/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1 și ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, invocate de Cosma Teodor Constantin, Antus Rodica Liliana și Dantzer Dragu Cristina.

Prin Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a constatat ca excepțiile privind prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărîrilor pronunțate înainte de data de 26 iulie 1993, iar excepțiile referitoare la art. 330^2 alin. 1 din același cod sunt lipsite de obiect. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, și pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, ținând seama de obligativitatea, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție, a deciziilor Curții Constituționale.

Împotriva acestei decizii au fost declarate, în termen legal, recursuri în dosarele Curții nr. 94C/1996 și nr. 126C/1996.

În Dosarul nr. 94C/1996 a declarat recurs Cosma Teodor Constantin, pentru următoarele motive:

- încălcarea dispozițiilor art. 125 alin. (3) și ale art. 128 din Constituție, în sensul că: "... instituirea unei cai de atac care poate fi exercitată oricând contravine principiilor statului de drept", afectindu-se autoritatea lucrului judecat, stabilitatea hotărîrilor judecătorești, raporturile juridice validate sau infirmate prin aceste hotărâri;

- încălcarea art. 6 pct. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, potrivit căruia soluționarea cauzelor civile și penale trebuie să aibă loc "într-un termen rezonabil", ceea ce nu este cazul art. 330^1 din Codul de procedură civilă.

Recursul declarat în Dosarul nr. 126C/1996 de Antus Rodica Liliana și Dantzer Dragu Cristina este nemotivat, mentionindu-se doar ca decizia recurată a fost pronunțată fără citarea părților, dar fără a se critica acest fapt ca motiv de casare.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucît excepțiile au fost respinse ca vadit nefondate, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursurile formulate sunt neintemeiate, având în vedere ca reglementarea recursului în anulare a făcut obiectul unor decizii ale Curții Constituționale, definitive, care, potrivit dispozițiilor art. 145 alin. (2) din Constituție, preluate în art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1 și ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Referitor la recursul exercitat de Cosma Teodor Constantin, se constată că asupra motivelor de casare invocate Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă și obligatorie, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție - asa cum, de altfel, se motiveaza și în decizia recurată, în care se arata ca:

- dispozițiile art. 128 și ale art. 125 alin. (3) din Constituție nu sunt incalcate, ele precizînd ca împotriva hotărîrilor judecătorești căile de atac se pot exercita în condițiile stabilite de lege, iar competența și procedura de judecată sunt tot cele stabilite de lege, fapt care a fost realizat prin dispozițiile actuale ale Codului de procedura civilă, care prevăd calea de atac - recursul în anulare - și condițiile exercitării lui. Asadar, nici unul dintre textele Constituției, invocate, nu a fost violat;

- puterea lucrului judecat și stabilitatea hotărîrilor judecătorești nu sunt principii constituționale; dar, chiar dacă s-ar face abstractie de acest fapt, este de reținut ca aceste hotărâri, deși definitive, pot fi atacate prin alte cai de atac legale, cum ar fi contestația în anulare și revizuirea; faptul ca pentru recursul în anulare regimul termenului este diferit, nu înseamnă ca, pe aceasta cale, art. 330^1 din Codul de procedură civilă ar deveni neconstitutional;

- practica Comisiei și a Curții Europene, rezultată din aplicarea art. 6 pct. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, este constanta în a aprecia ca invocată cerința a termenului rezonabil nu se analizează în abstract, ci se raportează de la caz la caz, în concret, tinindu-se seama de o serie de elemente specifice fiecărei pricini (durata procedurii, natura pretențiilor, complexitatea procesului etc.); textul invocat nu are în vedere interzicerea unei cai de atac a carei exercitare ar putea doar ipotetic sa conducă la depășirea unui termen rezonabil; simpla posibilitate de a se exercită oricând recursul în anulare nu contravine cerinței de a se soluționa cauza într-un termen rezonabil, examinarea respectării ei facindu-se la o speta determinata.

Din cele arătate, rezultă ca recursul este nefondat, urmînd a fi respins.

Cît privește recursul declarat de Antus Rodica Liliana și Dantzer Dragu Cristina, Curtea constata ca, față de prevederile art. 16 și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, precum și ale art. 101 alin. 1, art. 102 alin. 1 și ale art. 303 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, recursul, deși introdus în termen, nu a fost motivat.

Potrivit art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Cercetând decizia, potrivit art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța nu a reținut nici un motiv de recurs de ordine publică pe care să-l invoce din oficiu cu privire la decizia care face obiectul recursului.

Pentru cele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, precum și ale art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul formulat de Cosma Teodor Constantin împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996 .

Constata ca recursul declarat de Antus Rodica Liliana și Dantzer Dragu Cristina împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996

este nul, nefiind motivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 1997.