Decizia nr. 155/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Georgeta Ion în Dosarul nr. 1.287/2004 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă.

La apelul nominal este prezentă personal Georgeta Ion, lipsind partea Mihail Vințeanu, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției solicită admiterea excepției, deoarece dispozițiile de lege criticate vin în contradicție cu prevederile art. 21 din Constituție referitoare la liberul acces la justiție. Astfel, plata unor taxe judiciare, precum și faptul că acestea trebuie să fie achitate anticipat, fără a se ține seama de circumstanțele speciale ale cauzei, încalcă dreptul de liber acces la justiție garantat de art. 21 din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că dispozițiile de lege criticate au mai făcut obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea Constituțională statuând, de exemplu, prin

Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003, și

Decizia nr. 499 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 31 ianuarie 2005, că acestea sunt constituționale. Nici o dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit Constituției, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.287/2004, Tribunalul Ialomița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Georgeta Ion prin procurator Liga Democratică pentru Dreptate din România, cu prilejul soluționării unei acțiuni civile.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că nivelul ridicat al unor taxe judiciare, precum și faptul că acestea trebuie să fie achitate anticipat, fără a se ține seama de circumstanțele speciale ale cauzei, încalcă dreptul de liber acces la justiție garantat de art. 21 din Constituție. Totodată, nu se menține un just echilibru între interesul statului de a colecta taxele judiciare de timbru și interesul particularilor aflați în situații deosebite din punct de vedere financiar de a introduce o acțiune în fața instanței. Perioada de plată a acestor taxe fiind foarte scurtă, impunerea lor constituie o restrângere disproporționată adusă însuși dreptului de acces la judecată, ceea ce reprezintă o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens invocă și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza Kreuz contra Poloniei din 19 iunie 2001.

Tribunalul Ialomița - Secția civilă apreciază că, deși autorul excepției se referă la

art. 21 din Legea nr. 146/1997 , motivarea în fapt a excepției are în vedere dispozițiile art. 20 din aceeași lege, articol asupra căruia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004 , statuând că liberul acces la justiție nu înseamnă gratuitatea proceselor.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază că, deși autorul excepției a invocat neconstituționalitatea

art. 21 din Legea nr. 146/1997 , motivarea în fapt a excepției se referă la prevederile art. 20 din același act normativ, privitoare la modul de plată a taxei judiciare de timbru. Pe fondul excepției, consideră că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Astfel, după cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în repetate rânduri, accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate, iar Constituția nu interzice stabilirea taxelor judiciare de timbru. Plata acestor taxe reprezintă contribuția justițiabililor la înfăptuirea actului de justiție, iar pe de altă parte, valoarea lor se poate recupera la sfârșitul procesului, fiind integrată în valoarea cheltuielilor de judecată.

Avocatul Poporului arată că reglementarea prin dispozițiile legale indicate a modului de acordare a înlesnirilor la plata taxelor judiciare de timbru nu contravine sub nici un aspect principiului egalității în drepturi a cetățenilor prevăzut în art. 16 din Constituție, ci, dimpotrivă, dă expresie acestui principiu, materializând preocuparea legiuitorului de a complini insuficiența posibilităților materiale ale celor care apelează la justiție. Consideră că nici critica față de art. 21 din Constituție nu poate fi reținută, deoarece dreptul părților de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, precum și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil nu interzic stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Autorul excepției critică, în fața instanței de judecată, prevederile

art. 21 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, însă motivarea în fapt a excepției privește stabilirea nivelului taxelor de timbru și modul de plată al acestora, la care se referă art. 20 din același act normativ. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, așadar, dispozițiile

art. 20 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Alineatul (5) al acestui articol a fost modificat în mai multe rânduri, cea mai recentă modificare fiind adusă prin

Ordonanța Guvernului nr. 34/2001

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, aprobată prin

Legea nr. 742/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001. În urma acestor modificări, dispozițiile criticate au următoarea redactare:

- Art. 20: "(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.

(3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

(4) Dacă în momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

(5) În situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (2) și ale art. 21 din Constituție, potrivit cărora:

- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 20 alin. (2): "Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, nu înseamnă gratuitate. Nici o dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.

Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii. Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.

Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.

De altfel,

Legea nr. 146/1997

prevede în art. 21 alin. (1) că "Instanța judecătorească poate acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru în condițiile art. 74-81 din Codul de procedură civilă", eliminând astfel restrângerea accesului la justiție din lipsa ori din puținătatea mijloacelor bănești. Pe de altă parte, la finalul procesului judiciar, sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenții sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestațiile efectuate, în condițiile legii, de organele de justiție.

În sensul celor expuse mai sus, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 499 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 31 ianuarie 2005,

Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004,

Decizia nr. 473 din 4 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 10 ianuarie 2005,

Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003,

Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000 și

Decizia nr. 245 din 23 noiembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 29 martie 2001.

Soluția adoptată și considerentele deciziilor citate sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a prevederilor art. 1 alin. (5) și ale art. 20 din Constituție, Curtea reține că aceste dispoziții constituționale nu au relevanță în cauza dedusă controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Georgeta Ion în Dosarul nr. 1.287/2004 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 martie 2005.