Decizia nr. 308/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România - Frăția în Dosarul nr. 947/2004 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că aceasta a mai făcut obiectul unui dosar la Curtea Constituțională și a fost respinsă, iar în cauza de față nu au intervenit elemente noi, de natură a impune o schimbare a jurisprudenței.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 947/2004, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România - Frăția cu prilejul soluționării unei contestații împotriva dispoziției Primarului General al Municipiului București prin care s-a respins notificarea privind un imobil revendicat în conformitate cu prevederile

Legii nr. 10/2001 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate încalcă prevederile art. 21 și 44 din Constituție. Astfel, textul de lege criticat precizează categoriile de persoane juridice îndreptățite să beneficieze de măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. De asemenea, legea conține și o enumerare limitativă a condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru ca persoana juridică să fie îndreptățită la măsuri reparatorii, fiind astfel înlăturate de la beneficiile acestei legi toate persoanele juridice care nu îndeplinesc aceste condiții. Așadar, se susține că, prin "modul defectuos de redactare a textului de lege", este încălcat principiul constituțional al accesului liber la justiție, cuprins în art. 21, precum și dispozițiile constituționale care garantează dreptul de proprietate privată, cuprinse în art. 44.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu împiedică accesul liber la justiție, dat fiind că "orice persoană fizică sau juridică, nemulțumită de modul de soluționare a cererii sale are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată, prin exercitarea unei căi de atac prevăzute de lege, cum de altfel a procedat și autorul excepției de neconstituționalitate". Prevederile criticate nu contravin nici dispozițiilor art. 44 din Constituție, deoarece "este firesc ca legiuitorul să fi prevăzut modalitatea în care se poate face dovada identității între titularul dreptului de proprietate și cel care pretinde acest drept, iar, pe de altă parte, dispozițiile

art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001

consacră soluția și pentru situația în care persoana juridică nu și-a mai continuat activitatea sau, deși desființată ori interzisă, nu și-a reluat activitatea după 1989, fiind astfel acoperite toate situațiile în care, în mod abuziv, au fost preluate imobile din proprietatea unor persoane juridice".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, " art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001

nu împiedică nici o persoană juridică să se adreseze justiției [...]. Nici prevederile

art. 44 din Constituție nu sunt încălcate, deoarece Legea nr. 10/2001 , în ansamblul ei, reprezintă un act reparator prin care se restabilesc drepturile de proprietate asupra unor imobile abuziv preluate în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, printr-o procedură administrativă simplificată".

Guvernul consideră că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Astfel, se arată că textul de lege criticat, delimitând sfera de aplicare a legii, enumeră categoriile de persoane juridice care sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent, și instituie condiții pentru aplicarea acestor măsuri, așa încât nu aduce nici o atingere principiului constituțional al accesului liber la justiție.

Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi reținută încălcarea art. 21 din Constituție, deoarece textul de lege criticat nu împiedică părțile să se adreseze justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime. Se arată, în acest sens, că

Legea nr. 10/2001

conține norme cu caracter special în materia revendicării imobiliare. Acest fapt însă nu împiedică persoanele interesate să se prevaleze de dispozițiile legale generale, în materie, în cazul în care condițiile prevăzute de actul normativ special nu sunt îndeplinite. Nu poate fi reținută nici încălcarea art. 44 din Constituție, deoarece, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, "garantarea constituțională a proprietății private este, în mod necesar, subsecventă existenței unui titlu de proprietate, eliberat cu respectarea dispozițiilor legale".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dispoziții potrivit cărora:

"Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent [...]:

c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă, precum și partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă și-au reluat activitatea în condițiile legii."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 21 și 44 din Constituție, potrivit cărora:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.";

- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că

art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001

prevede pentru persoanele juridice posibilitatea de a obține restituirea imobilelor care fac obiect de reglementare al

Legii nr. 10/2001 . Potrivit acestui text, îndreptățirea la restituire este condiționată, pe de o parte, de continuarea activității persoanei juridice respective de la data deposedării până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001

și, pe de altă parte, de reluarea activității, în condițiile legii, după 22 decembrie 1989, în cazul persoanelor juridice a căror activitate a fost întreruptă ori interzisă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. De asemenea, prevederea legală criticată precizează că vocația la restituire a persoanelor juridice a căror activitate a fost interzisă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 este condiționată de existența unei hotărâri judecătorești prin care să se constate că persoana juridică constituită după decembrie 1989 este aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă. Sunt exceptate partidele politice, în cazul cărora nu este necesară o astfel de hotărâre judecătorească, fiind suficientă reluarea activității, în condițiile legii.

Curtea constată că aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de aceeași confederație sindicală, a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 165 din 22 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 9 mai 2005, Curtea a reținut că "textul de lege criticat nu încalcă principiul accesului liber la justiție, prevăzut în art. 21 din Constituție, ci condiționează exercitarea acestui drept de îndeplinirea anumitor condiții prevăzute de lege. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, de exemplu Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus nici unei condiționări". Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a impune o schimbare a jurisprudenței, considerentele și soluția amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

De altfel, asupra măsurilor reparatorii instituite prin lege, Curtea Constituțională s-a pronunțat deseori, spre exemplu prin

Decizia nr. 483 din 11 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 4 februarie 2004, reținând că "este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunității vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunța, dar, în principiu, n-ar putea să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel legiuitor pozitiv".

În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului constituțional al garantării dreptului de proprietate privată, prevăzut în

art. 44 din Constituție, prin excluderea de la aplicarea Legii nr. 10/2001

a unor categorii de persoane juridice, Curtea constată că această susținere nu este întemeiată. După cum s-au pronunțat atât Curtea Constituțională, spre exemplu în

Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Fernandez-Molina Gonzales ș.a. contra Spaniei din 18 octombrie 2002, dispozițiile privind garantarea și ocrotirea proprietății se aplică numai titularilor dreptului de proprietate; or, în prezenta cauză, categoriile de persoane juridice la care se referă autorul excepției nu și-au stabilit calitatea de proprietar.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România - Frăția în Dosarul nr. 947/2004 al Tribunalului București Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2005.