Decizia nr. 411/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Dana Titian - procuror

Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 80/2001

privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice, excepție ridicată de Niculina Ilade în Dosarul nr. 145/CF/2005 al Tribunalului Neamț - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că principiul autonomiei locale nu conferă autorităților administrației publice locale dreptul sau atributul de a folosi bugetul local în alte scopuri decât cele prevăzute de lege și nici nu poate fi invocat pentru a justifica depășirea plafonului legal de cheltuieli stabilit în mod expres pentru anumite domenii sau activități ce intră în competența autorităților administrației publice locale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 145/CF/2005, Tribunalul Neamț - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2001

privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 242/2002 , astfel cum a fost modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 68/2002

și

Ordonanța Guvernului nr. 25/2003 ". Excepția a fost ridicată de Niculina Ilade într-o cauză având ca obiect examinarea încheierii de sesizare a Camerei de Conturi Județene Neamț - Direcția de control financiar ulterior, prin care se solicită stabilirea răspunderii juridice a autorului excepției în urma efectuării controlului de execuție bugetară și al bilanțului contabil pe anul 2003 al Consiliului Local al Comunei Grumăzești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2001 , cu modificările și completările ulterioare, contravin principiului constituțional al autonomiei locale, consacrat de art. 119 și art. 120 alin. (1) din Constituție, în forma anterioară revizuirii.

În acest sens se precizează că măsura reducerii cheltuielilor anuale pentru convorbiri telefonice, prevăzută de textul de lege criticat, "este incompatibilă cu principiul constituțional al autonomiei locale", având efectul unei plafonări a nivelului cheltuielilor lunare, în condițiile în care consiliul local, ca autoritate a administrației publice locale, are atât competența aprobării bugetului local, precum și "obligația de a gestiona resursele proprii, în acord cu atribuțiile ce îi revin potrivit dispozițiilor Legii administrației publice locale, acestea fiind proporționale cu competențele și responsabilitățile prevăzute de lege".

Prin autonomia locală, în sensul

art. 3 din Legea nr. 215/2001 , modificată, autorul excepției înțelege "dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivității locale pe care o reprezintă, treburile publice, în condițiile legii". Așadar, autonomia locală este "numai administrativă și financiară, fiind exercitată pe baza și în limitele prevăzute de lege, aceste competențe fiind depline și exclusive".

Tribunalul Neamț - Secția comercială și contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu încalcă principiul constituțional al autonomiei locale.

Având în vedere înțelesul autonomiei locale, așa cum acesta rezultă din prevederile art. 3 alin. (1) și ale

art. 4 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , modificată, se arată că reducerea cheltuielilor anuale pentru convorbiri telefonice, în procentul stabilit de textele de lege criticate, constituie o măsură care corespunde cadrului politicii economice naționale, "nefiind incompatibilă cu principiul constituțional al autonomiei locale, cu atât mai mult cu cât autoritățile administrației publice locale au obligația de a gestiona resursele proprii potrivit atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii, acestea trebuind să fie proporționale cu competențele și responsabilitățile prevăzute de lege".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

În acest sens se precizează că

Ordonanța Guvernului nr. 80/2001

a fost modificată prin

Legea nr. 154/2004 , astfel că "prevederile art. 7 alin. (2) includ la exceptarea aplicării prevederilor art. 7 alin. (1) și consiliile locale și județene". Ca atare, excepția de neconstituționalitate a rămas fără obiect, nefiind încălcate nici dispozițiile art. 120 alin. (1) din Constituție, referitoare la principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere prin care apreciază că dispozițiile

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2001

sunt constituționale.

Astfel, se arată că dispozițiile de lege criticate nu contravin sub nici un aspect prevederilor art. 120 și ale art. 121 alin. (1) din Constituție, deoarece "principiul autonomiei locale se realizează prin activitatea consiliilor locale alese și a primarilor aleși, în condițiile legii, potrivit atribuțiilor și competențelor stabilite prin

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , modificată și completată, și nu exclude obligația autorităților administrației publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul țării". În sprijinul acestor argumente este invocată și jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Decizia nr. 102/2003 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a instanței de judecată, dispozițiile

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2001

privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 1 septembrie 2001, "aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 68/2002

și

Ordonanța Guvernului nr. 25/2003 ". Din motivarea autorului excepției de neconstituționalitate reiese însă faptul că acesta are în vedere doar prevederile alin. (1) și (2) ale art. 7 din ordonanță, nu și pe cele ale alin. (1^1) ale aceluiași articol, care au fost introduse prin

art. I pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2003

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 80/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 30 august 2003, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 154/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 mai 2004.

În consecință, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie în realitate dispozițiile alin. (1) al

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2001 , modificate prin

art. I pct. 4 din Legea nr. 188/2003

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2002

pentru modificarea alin. (6) și (7) ale

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 15 mai 2003, precum și dispozițiile alin. (2) al art. 7 din ordonanță, completate prin pct. 3 al articolului unic din

Legea nr. 154/2004

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 85/2003

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 80/2001 . Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 7 alin. (1) și (2): "(1) Cheltuielile anuale pentru convorbiri telefonice se reduc cu 10% pentru toate autoritățile administrației publice și instituțiile publice, comparativ cu media anuală a acestor cheltuieli efectiv realizate în anul 2001.

Cheltuielile privind convorbirile telefonice vor putea fi majorate în raport cu evoluția indicelui inflației.

(...)

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică autorităților administrației publice și instituțiilor publice prevăzute la art. 1 alin. (3) și (4), Ministerului Afacerilor Externe și misiunilor diplomatice ale României, Ministerului Administrației și Internelor, Agenției Naționale de Presă ROMPRES, Centrului Național pentru Programul de Formare Profesională «Leonardo da Vinci», Agenției Naționale "Socrates", precum și consiliilor locale și județene."

În motivarea excepției ridicate autorul acesteia invocă încălcarea art. 119 și a art. 120 alin. (1) din Constituție, în forma sa nerevizuită. În urma revizuirii și republicării Legii fundamentale art. 119 a fost modificat și completat, dispozițiile acestuia regăsindu-se în art. 120 alin. (1) din Constituție, iar art. 120 alin. (1) a fost preluat fără modificări de art. 121 alin. (1) din aceasta și au următorul cuprins:

- Art. 120 alin. (1): "Administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice.";

- Art. 121 alin. (1): "Autoritățile administrației publice, prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe, sunt consiliile locale alese și primarii aleși, în condițiile legii."

Examinând critica de neconstituționalitate formulată, Curtea reține că autorul excepției consideră că măsura reducerii cu 10% a cheltuielilor anuale pentru convorbiri telefonice, pentru toate autoritățile administrației publice și instituțiile publice, comparativ cu media anuală a acestor cheltuieli efectiv realizate în anul 2001, așa cum aceasta este prevăzută de alin. (1) al

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2001 , contravine principiilor constituționale ale descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice, consacrate de art. 120 alin. (1) și de art. 121 alin. (1). Se arată că atribuția aprobării bugetului local aparține în exclusivitate consiliului local, autoritate a administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală și care are "capacitatea efectivă de a soluționa și de a gestiona, în numele și interesul colectivității locale, treburile publice, în condițiile legii".

Totodată însă Curtea Constituțională constată că dispozițiile alin. (2) al art. 7 din ordonanța criticată stabilesc în mod expres și limitativ o serie de autorități ale administrației publice și instituții publice asupra cărora prevederile alin. (1) al aceluiași articol nu se aplică. Or, dispozițiile alin. (2) al

art. 7 au fost completate prin pct. 3 al articolului unic din Legea nr. 154/2004

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 85/2003

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 80/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 mai 2004, în sensul că sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) și consiliile locale și județene.

Având în vedere că obiectul cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate îl constituie soluționarea unei sesizări prin care se solicită stabilirea răspunderii juridice a autorului excepției în urma efectuării de către Curtea de Conturi a controlului contului de execuție bugetară și al bilanțului contabil pe anul 2003 al unui consiliu local, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu mai sunt în vigoare cu privire la consiliile locale. Întrucât textele de lege criticate erau în vigoare în forma completată prin

Legea nr. 154/2004

la data ridicării excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată, aplicând prevederile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale ar fi trebuit ca, prin încheiere motivată, să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, fără a mai sesiza instanța de contencios constituțional.

De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor ce constituie obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate, iar prin

Decizia nr. 342 din 28 iunie 2005 , nepublicată, a reținut, pe baza unor argumente similare și în temeiul

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , că excepția este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 80/2001

privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice, excepție ridicată de Niculina Ilade în Dosarul nr. 145/CF/2005 al Tribunalului Neamț - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2005.