Decizia nr. 136/1996

Mihai Constantinescu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 24 mai 1996, pronunțată în Dosarul nr. 1.999/1995, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de necostitutionalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă.

Din cuprinsul încheierii de sesizare rezultă ca excepția a fost invocată de Leizerovici Gita și privea dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995.

Întrucît excepția se referea la prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, iar sesizarea, cît și opinia instanței priveau art. 330 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională a solicitată instanței de judecată rectificarea actului de sesizare.

Prin Încheierea din 28 octombrie 1996, Curtea Suprema de Justiție arata ca, potrivit consemnarilor din caietul de ședința din 24 mai 1996, intimata Leizerovici Gita a invocat excepția de necostitutionalitate a prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, iar conform notelor depuse la dosar a invocat și excepția de necostitutionalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995.

Exprimindu-și opinia, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța suprema apreciază ca excepția de necostitutionalitate privind art. 330^1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată și ca "prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 nu au nici o incidența în cauza". În consecința, prin dispozitivul încheierii, Curtea a fost sesizată numai cu excepția de necostitutionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă.

Fața de cele arătate și având în vedere ca instanța de judecată a considerat, în conformitate cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ca irelevanta excepția de necostitutionalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, urmează ca, prin decizia de fața, Curtea Constituțională să se pronunțe numai cu privire la neconstituționalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția invocată, fiind legal sesizată.

Cît privește dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă și obligatorie, Curtea Constituțională a modificat Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, prin care se respinsese excepția de necostitutionalitate, și a decis ca prevederile art. 330^1 sunt neconstituționale în măsura în care acestea se aplică hotărîrilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. Rezultă ca excepția de necostitutionalitate invocată în cauza de fața, referitoare la art. 330^1, este inadmisibila în limitele interpretării date pentru ca, asa cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, o prevedere legală declarata neconstituțională printr-o decizie a Curții nu mai poate face obiectul unei noi excepții. Faptul ca Decizia nr. 96/1996 a constatat neconstituționalitatea, în limitele interpretării date, nu conduce la o alta consecința, deoarece sensul deciziei este circumstantierea legitimitatii constituționale a textului de lege respectiv și deci constatarea caracterului sau neconstituțional pentru ceea ce excede acestei legitimitati. În acest sens, Curtea s-a pronunțat și prin Decizia nr. 92 din 12 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995.

În ce privește posibilitatea atacarii cu recurs în anulare a hotărîrilor judecătorești pronunțate după 26 iulie 1993, soluția din Decizia nr. 96/1996 își păstrează valabilitatea, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție, întrucît nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei soluții. Asa fiind, excepția de necostitutionalitate privind dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca vadit nefondata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) și ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de necostitutionalitate privind dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de Leizerovici Gita în Dosarul nr. 1.999/1995 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, constatind ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea Constituțională a statuat ca prevederile sale sunt neconstituționale în măsura în care acestea se aplică hotărîrilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la 5 noiembrie 1996.