Decizia nr. 32/1997

-----------

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin Încheierea din 23 mai 1996, pronunțată în Dosarul nr. 2.158/1996 al Judecătoriei Sectorului 1 București, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 17/1994

pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafețe locative. Excepția a fost invocată de reclamantul Manta Dragomir, în cadrul unei acțiuni civile.

În motivarea excepției autorul considera contractul de locațiune ca fiind "un atribut al proprietății". Acest contract presupune doua părți - locator și locatar - și consimțământul valabil pentru ambele părți. Or, se arata în argumentarea excepției, "puterea legislativă, prin

Legea nr. 17/1994 , s-a substituit proprietarului, fără a fi indrituita constituțional". Autorul excepției considera, în sensul celor arătate, ca prelungirea prin lege a contractelor de închiriere încalcă o serie de texte ale Constituției, și anume: art. 41 alin. (1), alin. (2) și alin. (7), art. 135 alin. (1) și alin. (6).

În afară de invocarea încălcării unor prevederi constituționale, autorul excepției se adresează Curții Constituționale și pentru ca aceasta să constate ca în litigiul civil în care el are calitatea de reclamant nu sunt aplicabile prevederile

Legii nr. 17/1994 , de vreme ce contractul de închiriere invocat în speta fusese încheiat pentru un termen ce expirase în anul 1993. "Prevederea

Legii nr. 17/1994

privind prelungirea contractelor nu poate fi aplicată în cazul în speta, deoarece - arata autorul - nu se poate prelungi ceea ce nu mai exista".

De asemenea, sunt invocate, în sprijinul excepției de neconstituționalitate, principii și texte din legislația civilă.

În încheierea de sesizare a Curții Constituționale, Judecătoria Sectorului 1 București nu a consemnat punctul sau de vedere asupra excepției invocate, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, astfel încât au fost necesare insistente repetate în aceasta privinta. În cele din urma instanța a comunicat Curții opinia sa, în sensul că

Legea nr. 17/1994

"este conformă cu Constituția".

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, actele și lucrările dosarului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile din

Legea nr. 17/1994

raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția, fiind legal sesizată.

Cu privire la constituționalitatea textelor

Legii nr. 17/1994 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin doua decizii și anume:

- prin Decizia nr. 30 din 6 aprilie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 18 aprilie 1994, în care, sesizată potrivit art. 144 lit. a) din Constituție, Curtea a stabilit ca art. 1-4 din legea amintita sunt constituționale;

- prin Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, definitivă ca urmare a Deciziei nr. 135 din 5 noiembrie 1996, ambele fiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, în care, soluționând, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, o excepție de neconstituționalitate a

art. 5 din Legea nr. 17/1994 , Curtea a respins excepția.

Astfel cum rezultă din formularea excepției de neconstituționalitate, ca și din motivarea acesteia, se constată că ea se referă la

art. 1 și 2 din Legea nr. 17/1994 , iar textele constituționale, a căror încălcare este invocată, sunt acelea avute în vedere și în Decizia nr. 30/1994 a Curții Constituționale. Este adevărat ca, în plus față de textele constituționale invocate în decizia menționată, autorul excepției se referă și la art. 135 alin. (6) al legii fundamentale; acest alineat, care se referă la inviolabilitatea, în condițiile legii, a proprietății private, nu aduce însă elemente noi și semnificative în aprecierea constituționalității măsurilor dispuse prin

Legea nr. 17/1994 .

Urmează ca excepția să fie respinsă ca vadit nefondata, întrucît nu exista motive pentru modificarea practicii Curții.

În ceea ce privește problemele legate de aplicabilitatea, în procesul civil, a prevederilor

Legii nr. 17/1994

la raporturile de locațiune între părțile în litigiu, acestea urmează să fie rezolvate de instanțele ordinare. Nefiind vorba despre chestiuni de constituționalitate, Curtea Constituțională nu are competența de a le soluționa.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate:

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 și 2 din Legea nr. 17/1994

pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafețe locative, invocată de Manta Dragomir în Dosarul nr. 2.158/1996 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 19 februarie 1997.