Decizia nr. 142/1996

---------

Costica Bulai - judecător

Lucian Stangu - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin încheierile din 19 și 26 aprilie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, ale art. 330^1 și ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, invocate de Hozoc Maria în Dosarul nr. 2.135/1995, Paslaru Ecaterina în Dosarul nr. 2.222/1995, Flamaropol Teodor Havra și Flamaropol Hermina în Dosarul nr. 2.321/1995, Mazilu Carmen, Ghimis Dan, Ghimis Marilena și Popescu Tatiana în Dosarul nr. 2.484/1995, dosarele fiind pe rolul acestei instanțe.

Excepțiile formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 52C/1996, nr. 53C/1996, nr. 54C/1996 și nr. 55C/1996.

Din concluziile scrise, depuse în motivarea excepției de către Mazilu Carmen, Ghimis Dan, Ghimis Marilena și Popescu Tatiana în Dosarul nr. 2.484/1995 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, rezultă ca aceasta privește și dispozițiile art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă. De aceea, având în vedere obligația instanței de judecată de a sesiza Curtea cu excepția astfel cum a fost ridicată de părți, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, rezultă ca, în vederea soluționării excepției, Curtea urmează să se pronunțe având în vedere și dispozițiile art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, iar nu numai asupra art. 330, art. 330^1 și art. 330^2 din același cod, cum a fost prevăzut în mod expres în dispozitivul încheierii de sesizare, deoarece aceste prevederi, împreună cu cele ale art. 330^3 și ale art. 330^4, configureaza regimul juridic al recursului în anulare.

În toate excepțiile, în esenta, se susține ca prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, întrucît sunt incalcate prevederile art. 16, art. 41 alin. (1), art. 128, art. 130 alin. (1) și ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, deoarece procurorul general are posibilitatea de a declara recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești irevocabile, fără a se stabili un termen, creind astfel o inechitate în raport cu ceilalți participanți în procesul civil. De asemenea, se mai susține ca, dîndu-se posibilitatea declarării oricând a recursului în anulare, Ministerul Public își "încalcă rolul și menirea pentru care a fost creat".

În motivarea excepțiilor invocate de Hozoc Maria se susține ca art. 330, art. 330^1 și art. 330^2 din Codul de procedură civilă contravin "principiului constituțional al stabilitatii raporturilor juridice, prevăzut de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992". În fine, Mazilu Carmen, Ghimis Dan, Ghimis Marilena și Popescu Tatiana susțin ca motivele prevăzute în art. 330 pct. 1 și 2 din Codul de procedură civilă se regăsesc în dispozițiile art. 304 pct. 1 și ale art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, care reglementează calea de atac a recursului și a revizuirii, și pentru care sunt reglementate termene înăuntrul cărora pot fi exercitate.

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, exprimindu-și opinia, apreciază ca excepția este neîntemeiată.

Deoarece excepțiile de neconstituționalitate se referă la aceleași dispoziții legale și pentru o mai buna administrare a justiției, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 53C/1996, nr. 54C/1996 și nr. 55C/1996 la Dosarul nr. 52C/1996, care a fost înregistrat primul, urmînd a se pronunța asupra tuturor excepțiilor prin decizia de fața.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992, constata ca este competența să soluționeze excepția invocată, fiind legal sesizată.

Pe fond, constata ca asupra dispozițiilor art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă, decizând ca ele sunt constituționale. Întrucît nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei soluții, excepția de neconstituționalitate privind aceste prevederi legale urmează, potrivit practicii constante a Curții Constituționale, să fie respinsă ca vadit nefondata.

Cît privește dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă și obligatorie, Curtea Constituțională a modificat Decizia nr. 73/1996, prin care se respinsese excepția de neconstituționalitate referitoare la acest articol, și a decis ca prevederile art. 330^1 sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărîrilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. Rezultă ca excepția de neconstituționalitate referitoare la art. 330^1 este inadmisibila în limitele interpretării date, pentru ca, asa cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, o prevedere legală declarata neconstitutionala printr-o decizie a Curții nu mai poate face obiectul unei noi excepții. Faptul ca Decizia Curții Constituționale nr. 96/1996 a constatat neconstituționalitatea, în limitele interpretării date, nu conduce la o alta consecința, deoarece sensul deciziei este circumstantierea legitimitatii constituționale a textului de lege respectiv și deci constatarea caracterului sau neconstitutional pentru ceea ce excede acestei legitimitati. În acest sens, Curtea s-a pronunțat și prin Decizia nr. 92/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995.

În ceea ce privește posibilitatea atacarii cu recurs în anulare a hotărîrilor judecătorești pronunțate după data de 26 iulie 1993, soluția pronunțată prin Decizia Curții Constituționale nr. 96/1996 își păstrează valabilitatea, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție, întrucît nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei soluții.

Fața de cele arătate, rezultă ca excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 330^1 urmează a fi respinsă ca vadit nefondata.

În sfârșit, cu privire la dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, este de reținut ca prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă, Curtea Constituțională a constatat ca acestea sunt neconstituționale. Având în vedere ca o excepție de neconstituționalitate admisă nu mai poate fi reiterata, deoarece, potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constituție și ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curții Constituționale sunt obligatorii erga omnes, excepția invocată în cauza de fața privind prevederile art. 330^2 alin. 1 este lipsită de obiect și, în consecința, urmează a fi respinsă tot ca vadit nefondata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate invocate de

Hozoc Maria în Dosarul nr. 2.135/1995, Paslaru Ecaterina în Dosarul nr. 2.222/1995, Flamaropol Teodor Havra și Flamaropol Hermina în Dosarul nr. 2.321/1995, Mazilu Carmen, Ghimis Dan, Ghimis Marilena și Popescu Tatiana în Dosarul nr. 2.484/1995, ale Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, privind:

1. dispozițiile art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă;

2. dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, constatind ca prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996 Curtea Constituțională a statuat ca prevederile acestui articol sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărîrilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

3. dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constatind ca excepțiile invocate în legătură cu aceste prevederi sunt lipsite de obiect.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la 20 noiembrie 1996.