Decizia nr. 510/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 146/1997 24 iulie 1997 (prevederi anume) privind taxele judiciare de timbru
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Federalcoop Constanța în Dosarul nr. 48/2005 al Judecătoriei Mangalia.
La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin consilier juridic, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Autorul excepției, Federalcoop Constanța, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a
art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 , pe care îl consideră neconstituțional "prin raportare la prevederile
privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dar și referitor la art. 16 din Constituție". Astfel, arată că persoana care revendică un imobil și unitatea deținătoare a acestuia sunt tratate în mod diferit, deoarece persoana îndreptățită la restituire nu plătește taxă de timbru, în vreme ce unitatea deținătoare, care revendică o parte din imobil sau cere despăgubiri pentru îmbunătățirile substanțiale aduse acestuia, este obligată la plata unei sume mari, cu titlu de taxă de timbru.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că plata taxelor sau impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor, iar textul legal criticat nu face diferențieri între contribuabili pe criterii arbitrare.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 14 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 48/2005, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor a
art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de către Federalcoop Constanța cu prilejul soluționării unei contestații la executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a arătat, sumar, că invocă "neconstituționalitatea
art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997
raportată la
art. 51 din Legea nr. 10/2001 , în raport cu art. 16 din Constituția României", fără a-și prezenta însă argumentele pe care înțelege să își întemeieze critica de neconstituționalitate.
Judecătoria Mangalia apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, arătând că nemulțumirea autorului acesteia se leagă, în principal, de faptul că nu a fost scutit de taxa de timbru în baza
Legii nr. 10/2001 , iar nu de încălcarea vreunui text din Constituție.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.
Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Astfel, autorul excepției își raportează critica mai degrabă la
art. 55 din Legea nr. 10/2001 , decât la un text din Constituție. "Așa fiind, este evident că cele invocate de semnatarul excepției nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci vizează modul de interpretare și de aplicare a normelor în discuție de către instanța de judecată." De altfel, potrivit practicii constante a Curții Constituționale, textul de lege criticat de autorul excepției nu face nici o discriminare între contribuabili și nu constituie o atingere adusă principiului egalității în drepturi consacrat de Legea fundamentală.
Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat este constituțional. Astfel, față de prevederile art. 16 din Constituție, se constată că "instituirea de către legiuitor a unor scutiri de taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nici o diferențiere între contribuabili și nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituțional al egalității în drepturi [...]." Totodată, stabilirea și dimensionarea taxelor judiciare de timbru reprezintă atribuția exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție, care prevede că "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin
Decizia nr. 162/2003 . Mai mult, dispozițiile
art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997
sunt constituționale și pentru faptul că, potrivit art. 21 din Legea nr. 147/1996, "[...] instanța judecătorească, pe baza unor criterii clare și în condițiile prevăzute de art. 74-81 din Codul de procedură civilă, poate acorda înlesniri (scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări) la plata taxelor judiciare de timbru".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, dispoziții potrivit cărora:
"Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la:
[...] p) orice alte acțiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru."
Din susținerea neconstituționalității acestor texte de lege reiese că autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, potrivit cărora:
"(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile
au fost supuse în numeroase rânduri controlului de constituționalitate, iar, prin numeroase decizii, instanța de contencios constituțional a respins criticile de neconstituționalitate ca neîntemeiate. În acest sens sunt
Decizia nr. 202 din 29 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 9 iunie 2004,
Decizia nr. 151 din 25 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 19 aprilie 2004,
Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003, ori
Decizia nr. 509 din 18 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 20 ianuarie 2005.
În aceste decizii, Curtea a statuat că stabilirea cuantumului taxelor de timbru, precum și posibilitatea scutirii anumitor subiecte de drept de la plata acestora nu aduc atingere principiului egalității în drepturi, deoarece nu fac diferențieri între contribuabili pe criterii arbitrare. Cu privire la obligativitatea plății taxelor de timbru, Curtea a arătat că Legea fundamentală nu instituie nici o interdicție cu privire la taxele în justiție, așa încât este legal și firesc ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Constituție, în conformitate cu care "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice", plata taxelor sau impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor. Pe de altă parte, Curtea a arătat că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecată stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții.
De asemenea, nici scutirea anumitor subiecte de drept de la plata taxei de timbru nu este neconstituțională dacă este prevăzută prin lege și este justificată, în mod obiectiv și rațional, așa cum este cazul, spre exemplu, în
art. 17 din Legea nr. 146/1997
sau în legi speciale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în deciziile menționate mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Federalcoop Constanța în Dosarul nr. 48/2005 al Judecătoriei Mangalia.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mădălina Ștefania Diaconu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.