Decizia nr. 16/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 78/2000 8 mai 2000 (prevederi anume) pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Nelu Prisecaru în Dosarul nr. 2.124/2004 al Judecătoriei Brașov.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 21 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.124/2004, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Nelu Prisecaru în dosarul menționat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat încalcă principiul egalității în fața legii, precum și normele constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, întrucât limitează folosința creditului devenit proprietatea societății comerciale care l-a contractat. Se susține totodată că
art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000
încalcă libertatea economică, prin aceea că obligă administratorul societății să utilizeze creditul "conform unui scop care, la un moment dat, poate previziona un faliment". În sfârșit, este criticată redactarea prevederilor legale care fac obiectul excepției, arătându-se că acestea nu sunt clare, explicite.
Judecătoria Brașov apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie
art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care prevede: "Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:
[...] c) utilizarea creditelor sau a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate."
Autorul excepției consideră că aceste prevederi legale sunt contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16, privind egalitatea în drepturi, în art. 44 alin. (2), privind ocrotirea și garantarea proprietății private, indiferent de titular, și în art. 45, privind libertatea economică. Se invocă totodată încălcarea art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind egalitatea în fața legii.
Examinând excepția astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Articolul 10
lit. c) din Legea nr. 78/2000
se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare, așa încât, contrar susținerilor autorului excepției, este în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale și cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, care consacră egalitatea în drepturi.
Referitor la pretinsa încălcare, prin textul de lege criticat, a dreptului de proprietate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor
art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000
în raport de critici similare, reținând, în
Decizia nr. 384 din 7 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 19 august 2005, că limitarea dreptului de folosire a creditelor sau a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate nu contravine art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție.
Curtea s-a pronunțat de asemenea și asupra constituționalității
art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000
în raport cu prevederile
art. 45 din Legea fundamentală. Astfel, în Decizia nr. 489 din 29 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005, Curtea a reținut că, prin incriminarea faptei de utilizare a creditelor sau a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, nu este îngrădită libertatea economică, deoarece art. 45 din Legea fundamentală garantează exercitarea liberei inițiative și accesul persoanei la o activitate economică "în condițiile legii", iar textul de lege criticat nu face decât să sancționeze nerespectarea unor astfel de condiții legale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții, atât soluția pronunțată prin deciziile menționate, cât și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.
Cât privește criticile privind lipsa de claritate a prevederilor legale ce fac obiectul excepției, acestea nu intră în competența Curții, întrucât, potrivit dispozițiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Prin urmare, Curtea nu se poate pronunța cu privire la o eventuală redactare defectuoasă a textului legal criticat și nici de a face propuneri de lege ferenda.
Pentru cele arătate mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Nelu Prisecaru în Dosarul nr. 2.124/2004 al Judecătoriei Brașov.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 ianuarie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.