Decizia nr. 67/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 32/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare și ale art. 3 lit. c) alin. 1, 2 și 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari) la Legea locuinței nr. 114/1996
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Stă la baza 1
- Decizia nr. 188/2023 6 aprilie 2023 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 teza a doua din …
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 32/2002 30 ianuarie 2002 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu apa și de canaliz…
Ion Predescu - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 32/2002
privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare și a celor ale art. 3 lit. c) alin. 2 și 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari) la
Legea locuinței nr. 114/1996 , excepție ridicată de Mircea Nan în Dosarul nr. 5.261/2005 al Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.057 D/2005, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Virginia Băncilă și Maria Imbăruș în Dosarul nr. 5.262/2005 al Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor sus-menționate, având în vedere obiectul identic al excepțiilor ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.057 D/2005 la Dosarul nr. 734 D/2005, care este primul înregistrat.
Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate în susținerea acesteia. Astfel, limitele stabilite prin lege cu privire la dreptul de proprietate se justifică pentru asigurarea dreptului de administrare a imobilului, așa cum a statuat Curtea prin
Decizia nr. 455 din 20 septembrie 2005 . Nu poate fi reținută nici critica cu privire la încălcarea art. 1 pct. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece textele de lege criticate reglementează folosința bunurilor conform interesului general, adică cu respectarea art. 1 pct. 2 din protocolul menționat.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierile din 20 septembrie 2005 și 7 noiembrie 2005, pronunțate în dosarele nr. 5.261/2005 și nr. 5.262/2005, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 32/2002
și a celor ale art. 3 lit. c) alin. 2 și 4 din anexa nr. 2 la
Legea nr. 114/1996 , excepție ridicată de Mircea Nan, Virginia Băncilă și Maria Imbăruș în cauze având ca obiect obligația de a face.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile
art. 17 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 32/2002
restrâng dreptul de proprietate al persoanei fizice care locuiește într-un imobil în care sunt mai mulți proprietari, întrucât aceasta nu se poate separa de ceilalți cu instalațiile de apă și canalizare pentru a achita doar ceea ce consumă. Se încalcă în acest fel și dispozițiile art. 49 (devenit art. 53 din Constituția revizuită) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, este încălcat principiul egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituție, deoarece ar trebui ca toate persoanele să utilizeze serviciile publice de gospodărire comunală, iar nu doar "utilizatorii" în sensul
art. 17 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 32/2002 .
Referitor la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 3 lit. c) alin. 2 și 4 din anexa nr. 2 la
Legea locuinței nr. 114/1996 , autorii excepției susțin că obligarea proprietarului unui apartament de a rămâne la nesfârșit în indiviziune pentru instalațiile și părțile care sunt destinate folosirii comune încalcă principiul ocrotirii egale a dreptului de proprietate privată, indiferent de titular, consacrat de art. 41 alin. (2) [devenit art. 44 alin. (2) din Constituția revizuită].
Judecătoria Sibiu consideră că dispozițiile legale criticate "nu contravin dispozițiilor art. 44 și 53 din Constituție".
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată, în esență, că
art. 17 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 32/2002
"definește doar noțiunea de utilizator, fără să cuprindă vreo dispoziție care să îngrădească într-un fel sau altul dreptul de proprietate, în conținutul său, sau exercitarea acestui drept."
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, arătând că textele de lege criticate "nu sunt de natură a aduce atingere dreptului de proprietate, întrucât
art. 17 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 32/2002
se referă exclusiv la drepturile utilizatorilor de servicii publice de alimentare cu apă și de canalizare, și nu la exercitarea dreptului de proprietate". În ceea ce privește prevederile art. 3 lit. c) alin. 2 și 4 din anexa nr. 2 din
Legea nr. 114/1996 , în punctul de vedere prezentat se precizează că aceste texte, definind proprietatea comună, "dau expresie competenței legiuitorului de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate privată, conform art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 17 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 32/2002
privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, precum și cele ale art. 3 lit. c) alin. 2 și 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari) la
Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificările și completările ulterioare.
Este de observat în legătură cu obiectul excepției că, deși autorul acesteia indică în mod expres alin. 2 și 4 ale art. 3 lit. c) din anexa nr. 2 la
Legea nr. 114/1996 , în realitate, din motivarea acesteia și mai ales prin reproducerea textului pe care îl consideră neconstituțional, rezultă că se referă și la alin. 1 al articolului respectiv.
În consecință, Curtea urmează a se pronunța asupra dispozițiilor
art. 17 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 32/2002
privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare și ale art. 3 lit. c) alin. 1, 2 și 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari) la
Legea locuinței nr. 114/1996 .
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
-
Articolul 17
alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 32/2002 : "Utilizator al serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare poate fi orice persoană fizică sau juridică, proprietară sau cu împuternicire de proprietar al unui imobil având branșament propriu de apă potabilă sau racord propriu de canalizare și care beneficiază pe bază de contract de serviciile operatorului.";
- Art. 3 lit. c) alin. 1, 2 și 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari) la
Legea locuinței nr. 114/1996 : "Termenii utilizați în prezentul regulament au următorul înțeles:
[...] c) Prin proprietate comună se înțelege toate părțile dintr-o clădire aflată în proprietate, care nu sunt apartamente și care sunt destinate folosirii în comun de către toți proprietarii din acea clădire.
Proprietatea comună este indivizibilă și este deținută de proprietarii apartamentelor individuale, conform cotelor calculate. [...]
Proprietatea comună include instalații ale clădirii aflate în folosință comună cu care a fost înzestrată clădirea în timpul construcției sau cu care a fost dotată mai târziu de către proprietari, ca de exemplu: canale pluviale, paratrăsnete, antene, instalații de telefonie, instalații electrice, conducte de apă, sisteme de încălzire și conducte de gaze care pot trece prin proprietatea comună până la punctele de distribuție din apartamentele individuale."
Critica de neconstituționalitate constă în susținerea că prevederile legale supuse controlului încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 alin. (2) teza întâi [devenit art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituția revizuită] privind protecția egală a proprietății private, indiferent de titular, precum și pe cele ale art. 49 (devenit art. 53 din Constituția revizuită) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
De asemenea, autorul invocă în susținerea excepției și încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
Coproprietatea forțată permite, datorită naturii bunului comun, exercitarea mai liberă de către fiecare coproprietar a drepturilor sale asupra bunului respectiv, dar, în același timp, impune și obligații, printre care obligația de a suporta proporțional cu cota-parte a fiecăruia cheltuielile de întreținere și conservare a bunului comun.
Critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. c) alin. 1, 2 și 4 din anexa nr. 2 la
în raport cu prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție nu poate fi reținută, deoarece regimul de proprietate comună perpetuă și forțată asupra instalațiilor din clădirile cu mai multe apartamente, instalații aflate în folosință comună, se încadrează în dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora prin lege se stabilesc conținutul și limitele dreptului de proprietate.
În acest sens, Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 455 din 20 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 20 octombrie 2005, statuând că "limitele aduse prin lege dreptului de proprietate, în speță asupra părților destinate folosirii în comun de către toți proprietarii dintr-o clădire cu mai multe locuințe, se justifică constituțional prin asigurarea posibilității efective de administrare, folosire, întreținere și exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuințe din acel imobil".
Nu poate fi reținută așadar nici încălcarea art. 53 din Constituție, de vreme ce limitele impuse dreptului de proprietate sunt stabilite prin textele de lege criticate, iar acestea se justifică prin necesitatea respectării drepturilor tuturor proprietarilor dintr-o clădire cu mai multe locuințe.
Curtea reține că protecția proprietății private, garantată prin art. 1 pct. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune dreptul statului de a reglementa folosința bunurilor, conform interesului general, potrivit art. 1 pct. 2 din același act internațional. Așa fiind, nu se poate reține încălcarea prin textele de lege criticate a art. 1 pct. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, deoarece limitarea dreptului de proprietate se datorează necesității ca statul să reglementeze folosința bunurilor aflate în coproprietate forțată și perpetuă, conform interesului general.
Curtea constată că prevederile
art. 17 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 32/2002
definesc doar noțiunea de utilizator al serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, fără a cuprinde vreo dispoziție care să încalce art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție privind protecția egală a proprietății private, indiferent de titular, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, din Legea fundamentală, precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Curtea observă că atât
art. 17 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 32/2002 , cât și art. 3 lit. c) alin. 1, 2 și 4 din anexa nr. 2 la
nu aduc atingere art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare.
Curtea reține că referirea autorului excepției la unele necorelări care ar exista între reglementarea criticată și unele dispoziții din Codul civil sau din
Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001
nu are relevanță, întrucât coordonarea legislativă este de competența autorității legiuitoare, iar nu a instanței de contencios constituțional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 32/2002
privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare și a celor ale art. 3 lit. c) alin. 1, 2 și 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari) la
Legea locuinței nr. 114/1996 , excepție ridicată de Mircea Nan în Dosarul nr. 5.261/2005 al Judecătoriei Sibiu și de Virginia Băncilă și Maria Imbăruș în Dosarul nr. 5.262/2005 al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 februarie 2006.
PREȘEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.