Decizia nr. 184/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 și 3 din Decretul nr. 31/1954

privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, precum și a dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cristrans" - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 3.791/2005 al Judecătoriei Târgu Mureș.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că prevederile

art. 2 și 3 din Decretul nr. 31/1954

privitor la persoanele fizice și persoanele juridice își păstrează valabilitatea în raport de dispozițiile actualei Legi fundamentale, iar în ceea ce privește prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, apreciază că acestea nu contravin dispozițiilor art. 21 și 44 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 3.791/2005, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 și 3 din Decretul nr. 31/1954

privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, precum și a dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cristrans" - S.R.L. din Târgu Mureș.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile

art. 2 și 3 din Decretul nr. 31/1954

contravin principiilor constituționale referitoare la statul de drept, prin referirile la organizațiile socialiste, întreprinderile și organizațiile economice de stat sau cooperatiste sau orice organizații obștești, invocând în acest sens art. 1 alin. (3) și (4), art. 8, 29, 30, 44, 45, 135 și 136 din Constituție.

În opinia autorului excepției prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, referitoare la plata cheltuielilor de judecată, conduc la o confiscare a proprietății private și contravin astfel principiului constituțional al liberului acces la justiție și gratuității serviciului public al justiției.

Judecătoria Târgu - Mureș apreciază că prevederile

art. 2 și 3 din Decretul nr. 31/1954

fixează limitele de exercitare a drepturilor subiective civile și nu aduc atingere intereselor generale ale societății sau intereselor subiective legitime ale altor subiecte de drept. Se mai arată că dispozițiile referitoare la "organizațiile socialiste" cuprinse în art. 2 din decret sunt abrogate implicit, în temeiul art. 154 alin. (1) din Constituție. În ceea ce privește prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, instanța consideră că plata cheltuielilor de judecată reprezintă o aplicare a principiului răspunderii civile delictuale, principiu aflat în concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că prevederile

art. 2 și 3 din Decretul nr. 31/1954

sunt în acord cu dispozițiile art. 15 alin. (1) și ale art. 57 din Constituție, potrivit cărora drepturile și obligațiile cetățenilor sunt prevăzute de lege și trebuie exercitate cu bună-credință și fără încălcarea drepturilor și libertăților altora. În ceea ce privește prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, se arată că acest text de lege are la bază principiul răspunderii pentru culpa procesuală constatată prin hotărâre judecătorească și nu contravine dispozițiilor constituționale invocate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale, fiind în deplină concordanță cu art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit căruia drepturile, libertățile și obligațiile cetățenilor sunt consacrate prin Constituție și prin alte legi.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl reprezintă prevederile

art. 2 și 3 din Decretul nr. 31/1954

privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, precum și ale art. 274 din Codul de procedură civilă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993, potrivit cărora:

Prevederile

art. 2 și 3 din Decretul nr. 31/1954

au următorul conținut:

- Art. 2: "Drepturile civile pe care le au, ca persoane juridice, organizațiile socialiste, precum organele de stat și celelalte instituții de stat, întreprinderile și organizațiile economice de stat sau cooperatiste, orice organizații obștești, ca și societățile de colaborare economică sunt recunoscute în scopul de a asigura creșterea neîncetată a bunei stări materiale și a nivelului cultural al oamenilor muncii, prin dezvoltarea puterii economice a țării.";

- Art. 3: "Drepturile civile sunt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic și social.";

- Art. 274 din Codul de procedură civilă prevede: "Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.

Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile art. 2 și cele ale

art. 3 din Decretul nr. 31/1954

contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (4) referitoare la statul de drept și principiul separației puterilor statale, art. 8 - Pluralismul și partidele politice, art. 29 - Libertatea conștiinței și art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 45 - Libertatea economică, art. 135 - Economia și art. 136 - Proprietatea.

În ceea ce privește prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, acestea sunt considerate a fi contrare următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 44 - Dreptul de proprietate privată și art. 136 - Proprietatea.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate prevederile

art. 2 și 3 din Decretul nr. 31/1954

contravin dispozițiilor constituționale privind statul de drept, prin referirile la organizațiile socialiste, întreprinderile și organizațiile economice de stat sau cooperatiste sau orice organizații obștești.

Analizând aceste susțineri, Curtea constată că prevederile

art. 2 din Decretul nr. 31/1954

reglementează recunoașterea drepturilor subiective civile ale persoanelor juridice, nominalizate potrivit contextului organizării statale existente la data adoptării actului normativ.

Curtea reține că prin

Legea nr. 15/1990 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, unitățile economice de stat au fost reorganizate în regii autonome și societăți comerciale, astfel încât sintagmele "organizații socialiste" și "organizații economice de stat sau cooperatiste" nu mai sunt actuale, din moment ce unitățile economice la care se referă au fost transformate în regii autonome și societăți comerciale.

În acest sens, Curtea constată că prin

Decizia nr. 86 din 4 septembrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 7 ianuarie 1997, s-a pronunțat asupra unei critici similare, cu prilejul soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 din Codul muncii, referitor la persoanele încadrate într-o fostă unitate socialistă, și a reținut că, admițându-se modificarea sintagmei de "unități socialiste", nu există nici o incompatibilitate între textul de lege criticat și dispozițiile Constituției.

Cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, astfel încât Curtea constată că prevederile

art. 2 din Decretul nr. 31/1954 , reglementând recunoașterea drepturilor subiective civile pentru persoanele juridice de drept public sau de drept privat, sunt în deplină conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, referitor la statul de drept, democratic și social.

În ceea ce privește prevederile

art. 3 din Decretul nr. 31/1954 , Curtea constată că acest text de lege, statuând asupra ocrotirii prin norme juridice a drepturilor subiective civile, precum și asupra obligației exercitării lor potrivit scopului economic și social în vederea căruia sunt recunoscute de lege, nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, ci este în deplină conformitate cu art. 57 din Legea fundamentală, referitor la exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință.

II. În opinia autorului excepției prevederile art. 274 alin. (1) din Codul de procedură civilă, referitoare la plata cheltuielilor de judecată, conduc la o confiscare a proprietății private și contravin astfel principiului constituțional al liberului acces la justiție, precum și gratuității serviciului public al justiției.

Curtea constată că unul dintre principiile organizării justiției, ca serviciu public, este și gratuitatea acestuia. Semnificația să se referă însă la faptul că părțile nu au obligația de a contribui la remunerația persoanelor desemnate în soluționarea cauzelor deduse instanțelor de judecată, acestea fiind salariate ale statului, astfel încât obligativitatea plății cheltuielilor de judecată, incluzând taxele de timbru și onorariile avocaților, de către partea ale cărei pretenții nu au fost admise de către instanța de judecată are la bază ideea de culpă procesuală a acesteia și nu contravine dispozițiilor art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție.

De altfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, de exemplu

Decizia nr. 198 din 23 noiembrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 7 ianuarie 2000, accesul liber la justiție nu presupune și gratuitatea acestuia, fiind legal și normal ca justițiabilii care beneficiază de activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora.

Autorul excepției mai susține că prevederile art. 274 alin. (2) din Codul de procedură civilă contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 44 - Dreptul de proprietate privată și art. 136 - Proprietatea, fără a arăta în ce constă pretinsa contrarietate între norma legală și dispozițiile Legii fundamentale invocate.

Curtea constată că textul de lege criticat instituie interdicția pentru judecători de a micșora cuantumul cheltuielilor de judecată dovedite, cu excepția onorariilor avocaților, reglementare ce nu contravine sub nici un aspect principiilor constituționale ale accesului liber la justiție și garantării dreptului la apărare și a dreptului de proprietate.

În ceea ce privește prevederile art. 274 alin. (3) din Codul de procedură civilă referitoare la dreptul judecătorilor de a mări sau de a micșora onorariile avocaților, prin

Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Curtea a examinat constituționalitatea acestui text de lege, cu raportare la dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea fundamentală, referitor la dreptul părților de a fi asistate de un avocat, text invocat și în prezenta cauză, statuând că acestea sunt constituționale.

Prin decizia menționată s-a statuat că nici o prevedere constituțională nu interzice consacrarea prin lege a prerogativei instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocatului, raportat la complexitatea activității depuse, cu atât mai mult cu cât onorariul urmează a fi suportat de partea adversă, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil, prin însușirea lui de către instanță prin hotărâre judecătorească.

Cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 și 3 din Decretul nr. 31/1954

privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, precum și a dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cristrans" - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 3.791/2005 al Judecătoriei Târgu Mureș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 martie 2006.