Decizia nr. 198/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 6.162/1996 al Judecătoriei Sectorului 6 al Municipiului București.

La apelul nominal răspunde Leon Nica. Lipsește Olga Cristina Baron, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Nu sunt formulate cereri prealabile.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției arata ca

Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru este o lege "anacronica și rusinoasa", deoarece aduce atingere demnității cetățeanului neprotejat de statul român împotriva celor care îl pagubesc. De aceea dispozițiile acestei legi contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 care consfințesc accesul liber la justiție, ale art. 41 privitoare la protecția proprietății private, ale art. 51, potrivit cărora respectarea Constituției este obligatorie, ale art. 53 referitoare la contribuțiile financiare ale cetățenilor și ale art. 150 alin. (1), care arata ca legile rămân în vigoare în măsura în care nu contravin legii fundamentale. De asemenea, autorul excepției apreciază ca textele de lege criticate nu sunt în concordanta cu principiile izvorâte din Pactul internațional pentru drepturile politice și civile și nici cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Considera ca instituirea taxelor judiciare de timbru, indiferent de cuantum, precum și a achitării anticipate a acestora ingradeste nepermis dreptul cetățeanului român de a se adresa justiției, incalcandu-se astfel dispozițiile art. 3 din Codul civil, care reglementează denegarea de dreptate, și ale art. 130 din Codul de procedură civilă, privind rolul activ al judecătorului. În continuare arata ca, dacă nu vor fi respectate drepturile și libertățile fundamentale, consfințite în Constituție și prevăzute în tratatele și pactele internaționale la care România este parte, se va adresa Curții Europene a Drepturilor Omului. În final, solicita admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca, potrivit art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecată. În final, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale și faptul ca în speta nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acesteia, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 1 aprilie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 6.162/1996, Judecătoria Sectorului 6 al Municipiului București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Leon Nica într-o cauza civilă ce are ca obiect pretenții.

Prin notele scrise, depuse în motivarea excepției, se susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 50 referitoare la fidelitatea față de țara, precum și ale art. 151 privind instituțiile existente.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca normele legale atacate "nu vin în contradictie cu dispozițiile constituționale", deoarece "accesul liber la justiție permite depunerea oricărei cereri a carei rezolvare este de competența autorităților judecătorești, asupra caracterului legitim al pretențiilor formulate urmând însă a se pronunța instanța în urma judecării cauzei".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, apreciază ca excepția este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, notele scrise depuse în motivarea excepției, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să se pronunțe asupra excepției ridicate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, care au următorul cuprins:

- Art. 1: "Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxeaza în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege."

- Art. 2: "(1) Acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxeaza astfel:

a) până la valoarea

5.000 lei;

de 100.000 lei

b) între 100.000 lei

5.000 lei + 10% pentru ce

și 1.000.000 lei

depășește 100.000 lei;

c) între 1.000.000 lei

95.000 lei + 8% pentru ce

și 10.000.000 lei

depășește 1.000.000 lei;

d) între 10.000.000 lei

815.000 lei + 6% pentru ce

și 50.000.000 lei

depășește 10.000.000 lei;

e) între 50.000.000 lei

3.215.000 lei + 4% pentru ce

și 100.000.000 lei

depășește 50.000.000 lei;

f) între 100.000.000 lei

5.215.000 lei + 2% pentru ce

și 500.000.000 lei

depășește 100.000.000 lei;

g) peste 500.000.000 lei

13.215.000 lei + 1% pentru

ce depășește 500.000.000 lei.

(2) În cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contesta sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 500.000 lei, indiferent de valoarea contestată.

(3) Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarata în acțiune sau în cerere. Dacă aceasta valoare este contestată sau apreciată de instanța ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege."

Autorul excepției considera ca aceste dispoziții legale infrang cu deosebire art. 21 din Constituție, potrivit căruia:

"(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând excepția, Curtea constata ca asupra constituționalității unor prevederi legale prin care s-au instituit taxe de timbru pentru introducerea unor cereri în justiție, între care și

art. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997 , în jurisprudenta acesteia s-a statuat, în mod constant, ca accesul liber la justiție nu înseamnă ca acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit. Art. 21 din Constituție nu instituie nici o interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De altfel contribuția justițiabilului, prin avansarea unei părți din aceste cheltuieli, poate fi recuperată, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, de la partea care cade în pretenții. Prin urmare, regula este cea a timbrarii acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.

În acest sens urmează să se retina considerentele mai multor decizii, precum: Decizia nr. 7 din 2 martie 1993, rămasă definitivă prin Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993; Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994; Decizia nr. 18 din 29 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 164 din 4 iunie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 iulie 1997. Deoarece în raport cu situația de fapt din speta nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții în acest domeniu, excepția de neconstituționalitate intemeiata pe încălcarea dispozițiilor art. 21 din Constituție urmează să fie respinsă.

În legătură cu invocarea infrangerii principiilor și normelor constituționale prevăzute la art. 1 alin. (3), art. 20, 41, 50, 51, 53, art. 150 alin. (1) și la art. 151, Curtea constata ca aceste critici sunt nerelevante pentru soluționarea excepției de fața, neavând incidența cu obiectul acesteia.

De altfel Curtea nu poate retine nici critica privind neconcordanta dintre dispozițiile legale criticate, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, deoarece acestea nu conțin prevederi care să consacre gratuitatea actului de justiție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 6.162/1996 al Judecătoriei Sectorului 6 al Municipiului București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 noiembrie 1999.