Decizia nr. 172/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Emanuel Băncilă în Dosarul nr. 5.403/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal răspund reprezentantul autorului excepției, avocat Silviu Udangiu, precum și partea Marian Pană. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia, arătând că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 124 și 126, prin aceea că limitează dreptul justițiabilului de a ataca la instanțele judecătorești actele emise de procuror.

Partea Marian Pană solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că, în realitate, autorul excepției solicită interpretarea și aplicarea art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală în funcție de o anumită situație de fapt, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 5.403/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Emanuel Băncilă în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale invocate, fără a se aduce nici un argument în sprijinul acestor susțineri. Motivarea cuprinsă în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei vizează neconstituționalitatea dispozițiilor art. 278 alin. 2 din Codul de procedură penală, privind plângerea contra actelor procurorului, autorul excepției considerând că reglementarea soluționării plângerii împotriva actelor și măsurilor procurorului, de către procurorul ierarhic superior, este contrară normelor constituționale la care a făcut referire. Însă, așa cum rezultă din considerentele încheierii de sesizare, autorul excepției a precizat oral, în fața instanței, obiectul excepției de neconstituționalitate, "în sensul că vizează dispozițiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală în raport de aceleași texte constituționale invocate", fără a aduce argumente noi, cu incidență asupra conținutului acestor prevederi din Codul de procedură penală, referitoare la plângerea în fața instanței împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următoarea redactare: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță."

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, în art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, în art. 126 alin. (1) privind realizarea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite prin lege, precum și în art. 132 alin. (1) privind statutul procurorilor.

Examinând excepția astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat prin numeroase decizii asupra constituționalității art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală. De exemplu, în

Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4 august 2005, Curtea Constituțională a statuat că plângerea reglementată de dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală reprezintă un răspuns la necesitatea consacrării legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instanței de judecată competente, atunci când este nemulțumită de soluția dată plângerii sale contra actelor procurorului, așadar o concretizare a dispozițiilor art. 21 din Legea fundamentală, care consacră dreptul de acces liber la justiție.

În același sens, în

Decizia nr. 293 din 9 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 iulie 2005, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, Curtea a reținut că dispozițiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală asigură exercitarea efectivă a dreptului de acces la justiție. Faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală nu sunt prevăzute, în mod expres, și alte acte ale procurorului nu reprezintă o problemă de constituționalitate, de competența Curții Constituționale, Curtea statuând în acest sens în mod constant că "nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite" ( Decizia nr. 45 din 2 mai 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995), "ea nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică", spre a îndeplini rolul de "legislator pozitiv" ( Decizia nr. 27 din 12 martie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).

De asemenea, în

Decizia nr. 74 din 8 februarie 2005

Curtea a statuat că prevederile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale cuprinse în art. 124 privind înfăptuirea justiției și în art. 126 privind instanțele judecătorești.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția pronunțată prin deciziile menționate, cât și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

În ceea ce privește prevederile constituționale ale art. 132 alin. (1) referitoare la statutul procurorilor, invocate de asemenea de autorul excepției în motivarea acesteia, acestea nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Emanuel Băncilă în Dosarul nr. 5.403/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2006.