Regulamentul din 7 iunie 2006

Statutul de agent economic autorizat, prevăzut la art. 32 din Codul vamal, denumit în continuare AEA, poate fi acordat după cum urmează:

a) certificatul AEA - Simplificari Vamale pentru agenții economici care doresc sa beneficieze de simplificarile prevăzute în reglementările vamale;

b) certificatul AEA - Securitate și Siguranța pentru agenții economici care doresc sa beneficieze de facilități în ceea ce privește controalele vamale de securitate și siguranța aplicate la intrarea sau ieșirea mărfurilor de pe teritoriul vamal al României;

c) certificatul AEA - Simplificari Vamale/Securitate și Siguranța pentru agenții economici care doresc sa beneficieze atât de simplificarile cat și de facilitățile prevăzute la lit. a) și b).

Conform art. 32 alin. (2) și (3) din Codul vamal:

a) un certificat AEA - Simplificari Vamale se acordă unui agent economic care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 24-26;

b) un certificat AEA - Securitate și Siguranța se acordă unui agent economic care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 24-27;

c) un certificat AEA - Simplificari Vamale/Securitate și Siguranța se acordă unui agent economic care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 24-27.

Dacă, pe baza unui certificat AEA - Simplificari vamale sau a unui certificat AEA - Simplificari vamale/securitate și siguranța, un agent economic autorizat solicita una sau mai multe autorizații prevăzute la art. 202, 205, 211, 214, 218, 219, 225, 226, 292 și 354, autoritatea vamală verifica numai acele criterii care nu sunt acoperite de criteriile pentru acordarea statutului de AEA. Toate celelalte criterii sunt considerate a fi îndeplinite.

Statutul de AEA se ia în considerare în cadrul analizei de risc.

Dacă, în urma unei analize de risc efectuate, biroul vamal competent selectioneaza pentru o verificare suplimentară un transport acoperit de o declarație sumară sau o declarație vamală depusa de un agent economic autorizat, controlul se efectuează cu prioritate.

Cererea de acordare a statului de AEA este prezentată în scris sau, când este posibil, sub forma electronică, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 2.

În cazul în care autoritatea vamală considera ca cererea depusa nu conține toate informațiile necesare, autoritatea vamală, în termen de 30 de zile, solicita agentului economic care a depus cererea, denumit în continuare solicitant, sa furnizeze informațiile necesare pentru justificarea cererii.

Termenul prevăzut la art. 29 alin. (1) și art. 31 alin. (2) curge din momentul în care autoritatea vamală dispune de toate informațiile necesare pentru luarea unei decizii; autoritatea vamală aduce la cunoștința solicitantului faptul ca informația a fost recepționată și comunică data de la care curge acest termen.

Cererea se depune la Autoritatea Naționala a Vamilor pentru verificarea existenței condițiilor și criteriilor necesare obținerii statutului de AEA.

Solicitantul desemnează un punct central de acces sau o persoană de contact din cadrul conducerii solicitantului pentru a permite accesul autorității vamale la toate informațiile necesare pentru verificarea îndeplinirii cerințelor privind acordarea acestui statut.

Cererea se respinge dacă nu corespunde prevederilor din art. 21 și 22.

Cererea se respinge dacă, în momentul prezentării sale, solicitantul se afla în procedura de faliment. Dacă solicitantul are un reprezentant legal în materie de vama, care a suferit o condamnare penală definitivă, pentru încălcarea reglementărilor vamale legată de activitatea sa ca reprezentant legal, cererea se respinge.

Condiția privind lipsa înregistrărilor în baza de date a autorității vamale referitoare la încălcarea reglementărilor vamale de către agentul economic solicitant, conform art. 32 alin. (2) lit. a) din Codul vamal, se considera îndeplinită dacă agentul economic solicitant, persoanele responsabile din companie sau care exercită control asupra gestionării companiei, reprezentantul legal în materie de vama al solicitantului sau persoana desemnată sa răspundă de problemele vamale în cadrul companiei, nu au comis încălcări grave sau repetate ale reglementărilor vamale în ultimii 3 ani ce preced depunerea cererii.

Acest criteriu poate fi considerat îndeplinit și în cazul de încălcări repetate ale reglementărilor vamale, atunci când autoritatea vamală le considera de importanța neglijabila care nu afectează buna credința a solicitantului și atribuirea acestui certificat.

Dacă persoana care exercită controlul asupra companiei este stabilită într-o alta țara sau solicitantul este stabilit de mai puțin de trei ani pe teritoriul României, antecedentele sunt examinate pe baza înregistrărilor și informațiilor disponibile.

Condiția referitoare la solvabilitatea financiară a solicitantului, prevăzută la art. 32 alin. (2) lit. c) din Codul vamal este considerată îndeplinită dacă aceasta poate fi atestata pentru ultimii trei ani. Prin solvabilitate, în sensul prezentului articol, se înțelege o poziție financiară buna, care este suficienta pentru îndeplinirea de către solicitant a obligațiilor.

În cazul în care solicitantul și-a început activitatea de mai puțin de trei ani, solvabilitatea sa financiară se analizează pe baza înregistrărilor și informațiilor de care dispune.

Autoritatea Naționala a Vamilor emite norme pentru interpretarea unitară a criteriilor de acordare a statutului de agent economic autorizat și de aplicare uniforma a auditului efectuat în baza acestor criterii.

Tipul și dimensiunea activității solicitantului sunt luate în considerare atunci când autoritatea vamală verifica conformitatea acestuia cu criteriile prevăzute la art. 24-27.

Autoritatea Naționala a Vamilor comunică în termen de 5 zile existenta unei cereri către birourile vamale și direcțiile regionale vamale prin intermediul unei rețele informatice.

Birourile vamale și direcțiile regionale vamale furnizează toate informațiile utile de care dispun în legătură cu solicitantul, care pot prejudicia acordarea certificatului.

Autoritatea Naționala a Vamilor are obligația de a analiza dacă sunt îndeplinite condițiile și criteriile pentru acordarea statutului de AEA.

În cazul în care s-a efectuat o expertiza în legătură cu condițiile și criteriile de acordare a statutului de AEA, Autoritatea Naționala a Vamilor poate, pe proprie răspundere, sa accepte elementele probante furnizate.

Autoritatea Naționala a Vamilor emite certificatul prin care se acordă statutul de AEA conform modelului și instrucțiunilor de completare prevăzute în anexa nr. 3 și îl transmite de îndată solicitantului. Limitele facilităților acordate prin certificate se stabilesc de Autoritatea Naționala a Vamilor.

Certificatul AEA se emite în termen de 60 de zile calendaristice de la prezentarea cererii. Termenul poate fi prelungit cu 30 de zile calendaristice, iar în acest caz autoritatea vamală informează solicitantul în legătură cu motivele acestei prelungiri, înainte de expirarea termenului de 60 de zile.

Dacă rezultatele verificării conduc la respingerea cererii, autoritatea vamală comunică solicitantului constatările sale și îl consulta înainte de luarea acestei decizii.

Respingerea unei cereri nu atrage și retragerea altor autorizații existente pentru solicitant, acordate în conformitate cu reglementările vamale.

În cazul în care cererea este respinsă, Autoritatea Naționala a Vamilor comunică solicitantului, în termenele prevăzute la alin. (2), motivele care au stat la baza deciziei.

Certificatul AEA produce efecte juridice în cea de-a 10 zi lucrătoare de la emiterea sa.

Durata de valabilitate a certificatului nu este limitată.

Certificatul AEA este acceptat de toate birourile vamale și direcțiile regionale vamale.

Fără să se înlăture aplicarea prevederilor alin. (2), Autoritatea Naționala a Vamilor reexamineaza periodic conformitatea cu condițiile și criteriile care trebuie respectate de agentul economic autorizat, astfel:

a) cel puțin o dată la trei ani; în cazul în care autorizația este eliberata unui solicitant care își desfășoară activitatea de mai puțin de trei ani, prima reexaminare se va face la sfârșitul primului an;

b) în cazul în care survin modificări majore în reglementările vamale;

c) în cazul în care exista motive temeinice să se considere ca, criteriile și condițiile nu mai sunt respectate de agentul economic autorizat.

Dispozițiile art. 30 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Concluziile reexaminarii se comunică birourilor vamale și direcțiilor regionale vamale prin intermediul rețelei informatice.

Statutul de AEA se suspenda în cazul în care se constata nerespectarea condițiilor sau criteriilor de acordare ale acestui statut sau atunci când s-a comis un act ce poate intra sub incidența legii penale în legătură cu încălcarea reglementărilor vamale.

Înainte de adoptarea unei astfel de decizii, autoritatea vamală comunică poziția sa persoanei interesate care are dreptul să-și remedieze situația sau să-și exprime punctul de vedere în termen de 30 de zile calendaristice.

Cu toate acestea, suspendarea intră în vigoare imediat când aceasta se impune datorită felului sau a gradului de pericol, protecției securității sau siguranței cetățenilor, sănătății publice sau a mediului înconjurător. În acest caz, Autoritatea Naționala a Vamilor informează imediat birourile vamale și direcțiile regionale vamale pentru a asigura protecția la nivel național.

Cu excepția cazului în care exista un risc iminent, când situația de neconformitate nu este clarificata în termenul prevăzut la alin. (1) sau în cazul comiterii unui act ce poate intra sub incidența legii penale în legătură cu încălcarea reglementărilor vamale, Autoritatea Naționala a Vamilor comunică agentului economic ca statutul de AEA este suspendat pentru o durată de 30 de zile calendaristice, astfel încât să-i permită acestuia sa ia măsurile de reglementare a situației. Aceeași notificare este adresată, prin intermediul rețelelor informatice, birourilor vamale și direcțiilor regionale vamale.

Pe durata suspendării, nu se mai beneficiază de avantajele acordate prin statutul de AEA, inclusiv utilizarea oricărei simplificari sau facilități acordate potrivit acestui statut. Agentul economic autorizat nu se exclude de la utilizarea oricărei simplificari care a fost autorizata fără legătură cu statutul de AEA sau pentru care poate fi acordat un alt tip de autorizație.

Cu toate acestea, dacă în cazul unui certificat AEA - Simplificari Vamale/Securitate și Siguranța, agentul economic nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 27, certificatul este suspendat temporar și un certificat AEA - Simplificari Vamale poate fi eliberat la cerere.

În cazul în care agentul economic a luat măsurile necesare pentru respectarea criteriilor și condițiilor, autoritatea vamală competența anulează suspendarea și informează despre aceasta agentul economic interesat, precum și birourile vamale și direcțiile regionale vamale.

În situația prevăzută la alin. (3) paragraful 2 certificatul original produce din nou efecte, iar certificatul AEA - Simplificari Vamale se revoca.

În cazul în care agentul economic interesat nu ia măsurile necesare în termen de 30 de zile de la suspendare, Autoritatea Naționala a Vamilor retrage statutul de AEA și comunică aceasta birourilor vamale și direcțiilor regionale vamale cu ajutorul rețelelor informatice.

În situația prevăzută la alin. (3) paragraful 2 certificatul original este retras definitiv și numai un nou certificat AEA - Simplificari Vamale - Securitate și Siguranța este considerat valid.

Autoritatea Naționala a Vamilor poate prelungi suspendarea cu încă o perioadă de 30 de zile, dacă agentul economic autorizat nu este în măsura să-și reglementeze situația, dar poate dovedi respectarea condițiilor stabilite dacă termenul de suspendare este prelungit.

Prevederile alin. (3) paragraful 2, alin. (4) paragraful 2 și alin. (5) paragraful 2 se aplică în mod corespunzător.

Agentul economic autorizat poate solicita din proprie inițiativă suspendarea statutului sau în cazul în care pentru o anumită perioada nu mai poate îndeplini unele condiții care au stat la baza acordării acestui statut. În acest caz informează Autoritatea Naționala a Vamilor indicând și termenul limita până la care va lua măsurile necesare pentru îndeplinirea condițiilor și reglementarea situației. În acest caz, dispozițiile alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.

Termenul indicat în notificare poate fi prelungit de Autoritatea Naționala a Vamilor când agentul economic demonstreaza buna credința.

În caz contrar, statutul de AEA este retras de Autoritatea Naționala a Vamilor care comunică acest lucru birourilor vamale și direcțiilor regionale vamale utilizând rețelele informatice vamale.

Statutul de AEA este retras dacă nu se respecta măsurile prevăzute la art. 34 alin. (4) sau în cazul aplicării sancțiunilor, rămase definitive, pentru încălcarea reglementărilor vamale.

Statutul de AEA poate fi retras și la cererea agentului economic.

Retragerea produce efecte juridice din ziua următoare notificării. Dacă în cazul unui certificat AEA -simplificari vamale/securitate și siguranța, agentul economic în cauza nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 27, certificatul se revoca și un nou certificat AEA-simplificari vamale poate fi eliberat.

Autoritatea Naționala a Vamilor comunică imediat, prin intermediul rețelelor informatice, birourilor vamale și direcțiilor regionale vamale măsura retragerii.

Cu excepția cazului prevăzut la alin. (2), agentul economic nu poate prezenta o noua cerere de acordare a statutului de agent economic autorizat în următorii 3 ani de la data retragerii.

La transportul mărfurilor pe calea ferată organele căilor ferate sunt obligate să depună la biroul vamal din statia de frontieră actul de transmitere a garniturii de tren, după intrarea acesteia în țara. Actul de transmitere a garniturii de tren se depune în termenul prevăzut în procesul tehnologic de prelucrare a trenurilor sosite din străinătate.

Actul de transmitere a garniturii de tren, la ieșirea din țara, se depune la biroul vamal înainte de plecarea acesteia, în termenul stabilit prin procesul tehnologic de prelucrare a trenurilor pentru trecerea frontierei de stat, care va fi de cel puțin o ora.

Actul de transmitere a garniturii de tren cuprinde numărul fiecărui vagon și al scrisorilor de trasura, cantitatea mărfurilor și denumirea acestora în limba română. La ieșirea din țara în acest act se vor menționa, de asemenea, numărul documentului vamal și biroul vamal care l-a emis.

La transportul mărfurilor pe cale maritima sau fluviala comandantul, armatorul ori agentul navei care transporta mărfuri ce urmează să fie descărcate sau transbordate este obligat să prezinte biroului vamal, în termen de 24 de ore de la acostare, exemplarul original al manifestului încărcăturii și să depună o copie de pe acesta. Manifestul încărcăturii poate fi depus și prin procedee informatice, în cazurile și în condițiile stabilite de Autoritatea Naționala a Vamilor.

În cazul în care nu se efectuează operațiuni de descărcare sau de transbordare a mărfurilor nu este necesară depunerea copiei de pe manifestul încărcăturii.

Pentru navele care transporta mărfuri în vrac, în lipsa manifestului încărcăturii, comandantul, armatorul sau agentul navei poate prezenta o notificare din care să rezulte datele de identificare a mărfurilor.

După încărcarea navelor cu mărfuri destinate exportului comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat să prezinte biroului vamal originalul manifestului încărcăturii și să depună o copie de pe acesta cu cel puțin 6 ore înainte de plecarea navei.

La sosirea unei nave, indiferent de pavilionul pe care îl arboreaza, căreia i se aplică prevederile Convenției privind facilitarea traficului maritim internațional (FAL) adoptată la Londra la 9 aprilie 1965, de Conferința internationala privind facilitarea voiajului și transportului maritim, modificată și completată prin amendamentele din 1984, 1986, 1989, 1991, 1993 și 1994, la care România a aderat prin Ordonanța Guvernului nr. 58/1999, aprobată prin Legea nr. 80/2000, comandantul acesteia, prin agentul sau, prezintă autorității vamale, în termen de 12 ore de la acostare, originalele și depune copiile următoarelor documente:

a) declarația generală;

b) declarația de marfa;

c) declarația privind proviziile navei;

d) declarația privind efectele echipajului;

e) lista cuprinzând echipajul;

f) lista cuprinzând pasagerii;

g) manifestul privind mărfurile periculoase;

h) declarația scrisă pentru posta.

La plecarea unei nave, indiferent de pavilionul pe care îl arboreaza, căreia i se aplică prevederile Convenției FAL, comandantul acesteia, prin agentul sau, prezintă autorității vamale, cu cel puțin 6 ore înainte de plecare, originalele și depune copiile următoarelor documente:

a) declarația generală;

b) declarația de marfa;

c) declarația privind proviziile navei;

d) manifestul privind mărfurile periculoase;

e) declarația scrisă pentru posta.

La sosirea sau plecarea unei nave, indiferent de pavilionul pe care îl arboreaza, căreia nu i se aplică prevederile Convenției FAL, comandantul sau agentul navei, prezintă autorității vamale, în termen de 12 ore de la acostare, respectiv cu cel puțin 6 ore înainte de plecare, originalele și depune copiile următoarelor documente:

a) manifestul încărcăturii;

b) manifestul privind mărfurile periculoase;

c) declarația privind proviziile navei;

d) declarația scrisă pentru posta.

Documentele prevăzute la alin. (1)-(3) se datează și semnează de comandant, agentul navei sau de orice altă persoană autorizata corespunzător de către comandant sau se certifica într-un mod considerat acceptabil de către autoritatea vamală.

Declarația de marfa depusa la sosirea navei cuprinde următoarele informații:

a) numele și naționalitatea navei;

b) numele comandantului;

c) portul de unde a sosit;

d) portul unde este făcut raportul;

e) identificarea containerelor, marcajele și numerotarea acestora, numărul și tipul pachetelor, cantitatea și descrierea bunurilor;

f) numărul documentului de transport pentru cantitatea de marfa care urmează a fi descarcata în portul respectiv;

g) portul în care marfa rămasă la bord urmează a fi descarcata;

h) primele porturi de îmbarcare a mărfurilor cuprinse în documentele de transport multimodal sau direct în conosamente.

Declarația de marfa depusa la plecarea navei cuprinde următoarele informații:

a) numele și naționalitatea navei;

b) numele comandantului;

c) portul de destinație;

d) identificarea containerului, marcajul și numerotarea bunurilor încărcate în portul respectiv;

e) numărul și tipul pachetelor, cantitatea și descrierea mărfurilor;

f) numărul documentelor cu privire la cantitatea de marfa încărcată în portul respectiv.

În scopul descrierii corespunzătoare a numărului și tipului de ambalaj din declarația de marfa, armatorii și alte părți interesate, trebuie să se asigure ca unitatea de ambalaj extern a mărfurilor este utilizata. Dacă mărfurile se afla pe palete, numărul și tipul ambalajelor de pe acestea trebuie să fie menționat. Când mărfurile de pe palete nu sunt ambalate, se utilizează cantitatea și descrierea mărfurilor de pe palete.

Autoritatea vamală accepta în locul declarației de marfa un exemplar din manifestul încărcăturii, cu condiția ca acesta sa conțină cel puțin cerințele prevăzute la alin. (1) și (2).

Pentru marfa rămasă la bord, autoritatea vamală nu poate să ceara decât informații sumare la un număr minim de puncte esențiale.

Autoritatea vamală poate accepta un exemplar al documentului de transport, semnat sau certificat, potrivit art. 86 alin. (4) ori o copie certificată, dacă natura sau cantitatea mărfii permit aceasta și dacă orice informație prevăzută la alin. (1)-(3), care nu apare în astfel de documente, este menționată în altă parte și este certificată corespunzător.

Autoritatea vamală emite, atunci când condițiile legale sunt îndeplinite, la cererea agentului navei, un permis vamal în care se înscriu datele de identificare a mărfurilor care se descarca, se incarca sau se transbordeaza.

În situația în care manifestul încărcăturii a fost depus prin procedee informatice, acceptarea manifestului are valoarea depunerii și aprobării permisului vamal.

Comandantul, agentul navei sau orice altă persoană autorizata corespunzător de către comandant are obligația să depună la biroul vamal din port declarația proviziilor de bord în cel mult 12 ore de la acostarea navei. La convoaiele de nave fără propulsie se poate depune o singura declarație a proviziilor de bord, pentru întregul convoi, cu liste specificative pentru fiecare nava.

Navele care stationeaza sub 12 ore și nu efectuează operațiuni de descărcare, de încărcare sau de transbordare de mărfuri sunt exceptate de la obligația de a depune declarația proviziilor de bord.

În cazurile în care navele sunt obligate, potrivit legii, sa oprească în porturile la căile navigabile interioare deschise traficului internațional pentru efectuarea controlului de intrare în țara, chiar dacă nu efectuează operațiunile prevăzute la alin. (2), comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat să depună imediat declarația proviziilor de bord.

În declarația proviziilor de bord sunt înscrise următoarele bunuri aflate pe nava:

a) armamentul, munitiile, materiile explozive, produsele și substantele stupefiante, psihotrope și toxice, precum și alte bunuri prohibite la introducerea sau la scoaterea din țara;

b) produsele din tutun și băuturile alcoolice, aparținând navei și membrilor echipajului;

c) alimentele și obiectele nefolosite, de uz curent, aparținând navei;

d) bunurile, inclusiv cele de valoare, aparținând membrilor echipajului.

Bunurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) se păstrează sub sigiliu vamal pe toată durata stationarii în port, accesul la acestea fiind permis numai cu aprobarea autorității vamale.

Bunurile prevăzute la alin. (1) lit. d) nu se menționează în declarația proviziilor de bord dacă sunt înscrise în evidentele navei.

Prevederile art. 87 și 89 se aplică în mod corespunzător și la transportul mărfurilor pe calea aerului, în acest caz termenul fiind de trei ore de la aterizarea aeronavei, respectiv înainte de decolare.

Comandantii aeronavelor sunt obligați sa declare biroului vamal produsele prevăzute la art. 91 alin. (1) lit. a), aflate la bord.

La transportul pe cale poștală, organele poștale sunt obligate să prezinte biroului vamal de frontieră lista sacilor postali.

La transportul de mesagerie transportatorul este obligat să prezinte biroului vamal de frontieră lista coletelor.

Mărfurile intrate în țara se înscriu, în ordinea sosirii la frontiera, în registrul de evidenta, pe baza documentelor de transport și al celor comerciale.

În lipsa documentelor de însoțire, înscrierea mărfurilor se face pe baza constatărilor autorității vamale sau a altor documente prezentate biroului vamal de către persoana interesată din care să rezulte mărfurile care urmează sa primească o destinație vamală.

Vagoanele cu sigilii lipsa sau violate, precum și vagoanele care nu pot fi sigilate se supun și controlului vamal în interior, verificandu-se și mărfurile conținute în acestea. Organele căilor ferate încheie un act constatator al controlului, care se semnează și de autoritatea vamală. Aceeași procedura se aplică și sacilor postali și coletelor.

Dacă sigiliile nu sunt cele aplicate la expediere, se verifica existenta actelor prin care se atesta aplicarea noilor sigilii. În lipsa unor asemenea acte autoritatea vamală menționează aceasta situație pe actul de transmitere a garniturii de tren și efectuează controlul interior al mijlocului de transport și al mărfurilor. Rezultatul acestui control se consemnează într-un proces-verbal întocmit conform procedurii prevăzute la alin. (1). Fac excepție de la aceasta regula vagoanele care nu pot fi sigilate, precum și vagoanele descoperite.

Actele constatatoare și procesele-verbale prevăzute în prezentul articol se încheie potrivit reglementărilor feroviare internaționale.

La transportul mărfurilor pe calea rutiera autoritatea vamală controlează exteriorul autovehiculului, cabina acestuia și, după caz, agregatul frigorific. La mijloacele de transport rutiere fără incarcatura se efectuează și controlul compartimentului de mărfuri.

Dacă la controlul exterior al autovehiculului se constata sigilii lipsa sau când sigiliile aplicate la expediere au fost violate ori compartimentul în care se afla mărfurile a fost violat sau prelata este deteriorata, se efectuează controlul interior al autovehiculului și controlul mărfurilor. Autoritatea vamală consemnează rezultatele controlului într-un proces-verbal de constatare, care se semnează și de transportator.

Autoritatea vamală poate dispune efectuarea controlului vamal la unul dintre birourile vamale din interiorul tarii, când nu sunt condiții corespunzătoare de control vamal la intrarea în țara a autovehiculelor. În aceste cazuri autovehiculele se tranziteaza sub sigiliu vamal sau se dirijeaza cu însoțitor vamal la cel mai apropiat birou vamal din interiorul tarii, pe direcția de destinație a autovehiculului, unde exista condiții de control vamal.

Cheltuielile de transport și de manipulare a mărfurilor și cele de deplasare a autorității vamale sunt în sarcina transportatorului.

După efectuarea controlului vamal la sosire, se lasă pentru folosință comandantului, echipajului și pasagerilor cantități uzuale de produse din tutun și băuturi alcoolice, în raport cu durata stationarii navei în port, potrivit normelor stabilite în anexa nr. 6.

La scoaterea sau la introducerea pe nava a proviziilor de bord, prevăzute la art. 91, autoritatea vamală face mențiune pe declarația proviziilor de bord.

Comandantul este obligat ca pe timpul stationarii navei sa folosească proviziile sau bunurile înscrise în inventar numai la bord.

Comandantul, agentul navei sau o altă persoană autorizata în mod corespunzător de comandant răspund în mod solidar față de autoritatea vamală de nedeclararea bunurilor, de lipsurile sau substituirile de bunuri menționate în declarația proviziilor de bord, precum și de cele aflate în inventarul navei.

În situația în care o nava descarca mărfuri în doua sau mai multe porturi românești, autoritățile vamale din aceste porturi fac mențiuni pe exemplarul original al manifestului încărcăturii cu privire la operațiunile efectuate, precum și pe cel al declarației proviziilor de bord.

Autoritatea vamală verifica mențiunile făcute în porturile în care nava a acostat anterior și retine o copie de pe manifestul încărcăturii, respectiv de pe declarația proviziilor de bord.

Comandantul, agentul navei sau o altă persoană autorizata în mod corespunzător de comandant este obligat sa comunice autorității vamale plecarea navei cu cel puțin 6 ore înainte, în vederea efectuării controlului vamal.

Controlul vamal la plecarea navei consta în verificarea concordanței manifestului încărcăturii cu declarațiile vamale sau permisele vamale eliberate, precum și a concordanței declarației proviziilor de bord cu situația bunurilor înscrise în aceasta.

Controlul vamal în interiorul aeronavelor de mărfuri sau de pasageri se efectuează numai în caz de indicii temeinice de frauda, fără a perturba programul de zbor al aeronavei supuse controlului.

Controlul vamal în interiorul aeronavelor de pasageri se efectuează, la sosire, după debarcarea persoanelor, iar la plecare, înainte de imbarcarea acestora.

Navele pot acosta, iar aeronavele pot ateriza numai în punctele de frontieră unde funcționează autorități vamale.

În caz de forta majoră sau când pe nave ori în aeronave sunt persoane grav bolnave, acostarea sau aterizarea este permisă și în alte locuri decât punctele de frontieră unde funcționează autorități vamale. În astfel de situații comandantul navei ori al aeronavei este obligat sa anunțe imediat autoritatea vamală cea mai apropiată pentru a asigura supravegherea până la plecare.

Declarația sumară la care face referire art. 60 din Codul vamal se întocmește potrivit modelului din anexa nr. 7. Aceasta trebuie să conțină datele, pe cat posibil într-o formă codificata și să fie completată în conformitate cu instrucțiunile stabilite în aceeași anexa. Declarația sumară se înregistrează de biroul vamal de intrare.

Prevederile art. 130 și art. 134 se aplică în mod corespunzător.

Autoritatea vamală, permite depunerea unei declarații sumare întocmită în scris, însoțită, atunci când este necesar, de liste de încărcare sau alte liste corespunzătoare și conținând informațiile cerute pentru o astfel de declarație în următoarele cazuri:

a) nu funcționează sistemul informatic al autorității vamale;

b) nu funcționează aplicatia persoanei ce depune declarația sumară.

Utilizarea declarației sumare întocmită în scris conform alin. (2) lit. b) se supune aprobării de către autoritatea vamală.

Declarația sumară se semnează sau se certifica de către persoana care o întocmește.

În situația în care mărfurile intra pe teritoriul vamal al României în procedura de tranzit și datele aferente tranzitului se transfera utilizând tehnologia informatiei și rețelele de calculatoare, iar acestea conțin elementele necesare pentru o declarație sumară, datele aferente tranzitului pot fi utilizate ca o declarație sumară.

Cu condiția ca datele aferente tranzitului să fie transferate în termenele prevăzute la art. 113, aceste termene trebuie să fie respectate chiar dacă mărfurile au fost plasate în regim de tranzit în afară teritoriului vamal al României.

În cazul transportului combinat atunci când mijlocul de transport activ este doar de transport a unui mijloc de transport activ principal, obligația de prezentare a declarației sumare este aferentă mijlocului de transport principal.

În cazul traficului maritim declarația sumară se depune la biroul vamal de intrare, în următoarele termene:

a) pentru incarcatura containerizata, în alt caz decât cel prevăzut la lit. c) cu cel puțin 24 de ore înainte de încărcarea în portul de plecare a mărfurilor;

b) pentru mărfurile în vrac, în alt caz decât cel prevăzut la lit. c) cu cel puțin 4 de ore înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal al României;

c) dacă durata călătoriei este mai mica de 24 de ore, cu cel puțin 2 ore înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal al României.

În cazul traficului aerian declarația sumară se depune la biroul vamal de intrare, în următoarele termene:

a) pentru un zbor scurt, cel puțin din momentul ridicării rotilor avionului;

b) pentru un zbor lung, cu cel puțin 4 ore înainte de sosirea în primul aeroport de pe teritoriul vamal al României.

Prin zbor aerian scurt, în sensul prezentului aliniat, se înțelege un zbor a cărui durata este mai mica de 4 ore calculată de la ultimul aeroport de plecare dintr-o alta țara până la sosirea în primul aeroport românesc. Toate celelalte zboruri sunt considerate zboruri lungi.

Prin ridicarea rotilor unui avion, în sensul prezentului aliniat, se înțelege momentul în care avionul decoleaza în mod real.

În cazul traficului pe cale ferată și pentru cel realizat în apele teritoriale, declarația sumară se depune la biroul vamal de intrare cu cel puțin 2 ore înainte de sosirea în primul punct de intrare în România.

În cazul traficului rutier, declarația sumară se depune la biroul vamal de intrare cu cel puțin 1 ora înainte de sosirea la biroul vamal de intrare în România.

Dacă declarația sumară este depusa prin alte procedee decât cele informatice, termenul prevăzut la alin. (1) lit. c), alin. (2) lit. a), alin. (3) și (4) este de cel puțin patru ore.

În situația în care sistemul informatic al autorității vamale nu funcționează temporar, termenele prevăzute la alin. (1)-(4), sunt aplicabile conform procedurii stabilite de autoritatea vamală.

Autoritatea vamală poate să modifice termenele prevăzute la art. 113 alin. (1), atunci când:

a) se stabilesc prin acordurile internaționale încheiate între România și alte tari, schimburi de date din declarații într-un termen diferit;

b) acordurile internaționale încheiate între România și alte tari prevăd recunoașterea controalelor de securitate realizate în țara de export.

Cu excepția cazului în care controlul de securitate este efectuat în țara de export, acest termen nu poate fi redus, pentru a permite biroului vamal de intrare să efectueze o analiza de risc prealabilă introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal al României.

Fără a inlatura obligația prevăzută la art. 60 din Codul vamal și excepțiile prevăzute în acest capitol atunci când mărfurile prezentate la vama nu sunt acoperite de o declarație sumară, persoana care a adus mărfurile, sau care își asuma responsabilitatea pentru transportul mărfurilor în teritoriul vamal al României, depune imediat o declarație sumară.

După recepția informațiilor cuprinse în declarația sumară, biroul vamal de intrare efectuează o analiza de risc corespunzătoare, în special în scopul securității și siguranței, înainte de intrarea mărfurilor pe teritoriul vamal al României.

Dacă declarația sumară a fost depusa la un alt birou vamal decât cel de intrare, biroul vamal de intrare ia în considerație, concluziile analizei de risc efectuate de primul birou vamal.

În situația în care mărfurile care beneficiază de excepția privind depunerea declarației sumare, potrivit art. 111, sunt introduse pe teritoriul vamal al României, analiza de risc, se efectuează la prezentarea mărfurilor, pe baza declarației vamale depusa pentru acestea.

Autoritatea vamală efectuează analiza de risc cat mai repede posibil, fără să depășească termenul corespunzător pentru fiecare tip particular de trafic stabilit la art. 113. Mărfurile pot primi liber de vama pentru alte transporturi înainte de expirarea termenelor prevăzute la art. 113 dacă rezultatele analizei de risc o permit.

În situația în care o nava sau aeronava urmează să facă escale în mai multe porturi sau aeroporturi aflate pe teritoriul vamal al României și cu condiția ca aceasta sa nu efectueze o escala intermediara în străinătate declarația sumară se depune în primul port sau aeroport românesc pentru toate mărfurile transportate, destinate a fi introduse sau transbordate pe teritoriul vamal al României. Autoritatea vamală din primul port sau aeroport de intrare procedează la analiza riscurilor de securitate.

În cazul identificarii unor riscuri, biroul vamal din primul port sau aeroport de intrare, în funcție de nivelul pericolului, ia măsuri de interdicție sau transmite concluziile analizei de risc către portul sau aeroportul următor.

În următorul port sau aeroport aflat pe teritoriul vamal al României, se depune declarație sumară numai pentru mărfurile descărcate. Termenele prevăzute la art. 113 pot fi reduse sau amânate.

Mărfurile care fac obiectul declarației sumare și care nu au fost descărcate din mijlocul de transport, trebuie să fie prezentate în stare intactă de persoana care o întocmește, ori de câte ori solicita autoritatea vamală, până în momentul în care mărfurile primesc o destinație vamală.

Persoana care deține mărfurile, după ce au fost descărcate în vederea manipulării sau a depozitarii lor, devine responsabilă de obligația de a prezenta mărfurile în stare intactă la toate solicitarile autorității vamale.

În cazul călătoriei pe calea aerului, prin bagaj de cala se înțelege bagajul înregistrat în aeroportul de plecare și care nu este accesibil persoanei pe durata zborului și nici pe durata escalelor.

În cazul călătoriei pe calea aerului, prin bagaj de mana se înțelege bagajul pe care persoana îl are asupra sa.

Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de mana și de cala aparținând persoanelor care călătoresc cu o aeronava care vine de pe un aeroport dintr-o alta țara și care, după o escala pe un aeroport național, își continua zborul spre un alt aeroport internațional de pe teritoriul vamal al României, se desfășoară pe acesta din urma; bagajele se supun reglementărilor vamale prevăzute pentru persoanele care vin din alte tari în cazurile în care persoana nu poate face dovada ca mărfurile sunt românești.

Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor de mana și de cala aparținând persoanelor care călătoresc cu o aeronava care face escala pe un aeroport național, înainte de a-și continua zborul spre un aeroport dintr-o alta țara, se desfășoară pe aeroportul de plecare cu condiția ca acesta să fie un aeroport internațional.

Bagajele de mana pot fi supuse controlului și pe aeroportul național unde aeronava face escala, în cazul în care pe acest aeroport funcționează autorități vamale.

Controalele și formalitățile vamale care se aplică bagajelor aparținând persoanelor ce folosesc un serviciu maritim sau fluvial asigurat de aceeași nava și care cuprinde etape succesive plecand din, oprind la, sau sosind dintr-o alta țara, se desfășoară în portul în care bagajele respective se incarca sau descarca, după caz.

Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor aparținând persoanelor aflate la bordul ambarcatiunilor de agrement se desfășoară în port, indiferent de originea sau destinația acestor ambarcatiuni.

Controalele și formalitățile vamale aplicabile bagajelor aparținând persoanelor aflate la bordul aeronavelor turistice sau de afaceri, care vin de pe un aeroport dintr-o alta țara și care, după o escala pe un aeroport național își continua zborul spre un alt aeroport internațional de pe teritoriul vamal al României, se efectuează:

a) pe primul aeroport de sosire care trebuie să fie un aeroport internațional al României, pentru zborurile sosite de pe un aeroport dintr-o alta țara, în cazul în care aeronava, după o escala, își continua zborul către un alt aeroport al României;

b) pe ultimul aeroport internațional al României, pentru zborurile venind de pe un aeroport național de unde, după o escala, aeronava își continua zborul către un aeroport internațional din alt stat.

În cazul în care bagajele care ajung pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României la bordul unei aeronave sosind de pe un aeroport străin și se transfera pe o alta aeronava care pleacă într-un zbor intern:

a) controlul și formalitățile aplicabile bagajelor de cala se efectuează pe aeroportul de sosire al zborului intern cu condiția ca acesta să fie un aeroport internațional, în sensul art. 123 pct. 2;

b) controlul bagajelor de mana se efectuează pe primul aeroport internațional. Cu toate acestea, pe aeroportul de sosire al unui zbor intern pot fi efectuate controale suplimentare numai în cazuri excepționale, când se dovedesc a fi necesare în urma controlului asupra bagajelor de cala. Controlul asupra bagajelor de cala se poate desfășura pe primul aeroport aflat pe teritoriul vamal al României numai în cazuri excepționale, când se dovedesc a fi necesare în urma efectuării controlului asupra bagajelor de mana.

În cazul în care bagajele sunt încărcate pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României pe o aeronava care pleacă într-un zbor intern pentru a fi apoi transferate pe un alt aeroport pe o aeronava a carei destinație este un aeroport străin:

a) controlul și formalitățile aplicabile bagajelor de cala se efectuează pe aeroportul de plecare al zborului dacă acesta este un aeroport internațional, în sensul art. 123 pct. 2;

b) controlul bagajelor de mana se efectuează pe ultimul aeroport internațional. Cu toate acestea, se pot efectua controale prealabile asupra acestor bagaje pe aeroportul de plecare al unui zbor intern numai în cazuri excepționale, când se dovedesc necesare după controlul asupra bagajelor de cala;

c) se pot desfășura controale suplimentare asupra bagajelor de cala pe ultimul aeroport aflat pe teritoriul vamal al României, numai în cazuri excepționale, când acestea se dovedesc necesare după efectuarea controlului asupra bagajelor de mana.

Controlul și formalitățile aplicabile bagajelor care sosesc pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României, la bordul unui zbor regulat sau charter, de pe un aeroport străin și care sunt transferate pe o aeronava turistica sau de afaceri care pleacă într-un zbor intern se desfășoară pe aeroportul de sosire a zborului regulat sau charter.

Controlul și formalitățile aplicabile în cazul bagajelor încărcate pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României pe o aeronava turistica sau de afaceri care pleacă într-un zbor intern pentru transferarea, pe un alt aeroport, la bordul unui zbor regulat sau charter având ca destinație un aeroport străin, se desfășoară pe aeroportul de plecare a zborului regulat sau charter

Autoritatea vamală ia măsuri de supraveghere pentru ca:

a) la sosire, persoanele sa nu poată transfera mărfurile înainte de desfășurarea controlului asupra bagajelor de mana sau de cala;

b) la plecare, persoanele sa nu poată transfera mărfurile după efectuarea controlului asupra bagajelor de mana sau de cala.

Autoritatea vamală poate stabili norme privind modalitățile de efectuare a acestor controale, care se publică în Monitorul Oficial al României.

Bagajele de cala înregistrate pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României se identifica prin intermediul unei etichete aplicate de aeroportul respectiv. Modelul de eticheta și caracteristicile tehnice ale acesteia sunt prezentate în anexa nr. 8.

În cazul în care o declarație vamală se referă la doua sau mai multe articole, datele referitoare la fiecare articol sunt considerate ca reprezentând o declarație separată.

Părțile componente ale echipamentelor industriale care se clasifica la un singur cod din Nomenclatura Combinata trebuie considerate ca fiind o singura marfa.

Fără a se inlatura aplicarea dispozițiilor legii penale, depunerea la biroul vamal a unei declarații semnată de către declarant sau reprezentantul sau atrage răspunderea acestuia, potrivit prevederilor legale, pentru:

a) corectitudinea informațiilor înscrise în declarație;

b) autenticitatea documentelor anexate;

c) respectarea obligațiilor care decurg din plasarea mărfurilor sub regimul vamal solicitat.

Autoritatea vamală poate autoriza ca declarațiile vamale întocmite prin procedee informatice să fie direct autentificate de sistemul informatic, în locul aplicării manuale sau mecanice a ștampilei biroului vamal și a semnăturii agentului vamal desemnat.

Autoritatea vamală poate aproba, în condițiile și modalitățile pe care le stabilește, ca anumite date din declarația scrisă să fie înlocuite, acolo unde este cazul, prin trimiterea acestora la biroul vamal, cu ajutorul mijloacelor electronice, sub forma codata.

Documentele anexate la declarația vamală în detaliu se păstrează de autoritatea vamală.

În cazurile în care titularul utilizează aceste documente pentru alte operațiuni, acestea se restituie, fiind înlocuite cu o copie certificată de autoritatea vamală. În aceasta situație autoritatea vamală ia toate măsurile pentru a se asigura ca documentele în cauza nu pot fi folosite ulterior decât în legătură cu cantitatea sau valoarea mărfurilor pentru care aceste documente rămân valabile.

Declarația se depune în unul din următoarele locuri:

a) la biroul vamal competent în a cărui raza de activitate se afla locul în care mărfurile sunt prezentate sau ar trebui să fie prezentate, conform reglementărilor vamale;

b) la biroul vamal competent pentru a asigura supravegherea locului unde exportatorul are sediul sau a locului în care mărfurile sunt condiționate sau încărcate pentru export, în cazul în care nu exista o dispoziție contrară.

Declarația se depune imediat după prezentarea mărfurilor sau, în cazul unei declarații depuse conform lit. b), de îndată ce mărfurile au fost puse la dispoziția autorității vamale pentru control.

Autoritatea vamală poate autoriza depunerea declarației înainte ca declarantul să prezinte mărfurile sau să le pună la dispoziție pentru control. În acest caz, autoritatea vamală poate stabili un termen, în funcție de circumstanțe, pentru prezentarea sau punerea la dispoziție a mărfurilor. Dacă acest termen nu este respectat se considera ca declarația nu a fost depusa. Declarația nu se accepta decât după ce mărfurile au fost prezentate sau puse la dispoziția autorității vamale.

Declarația se depune la biroul vamal competent în zilele și în orele de program.

Autoritatea vamală poate aproba, la cererea și pe cheltuiala declarantului, ca declarația vamală să fie depusa în afară zilelor și orelor de program.

Declarația vamală care se prezintă autorității vamale, în alt loc, desemnat în acest scop, pe baza autorizării acordate, se considera ca fiind prezentată biroului vamal competent.

Modelul oficial al declarației vamale scrise utilizata în cadrul procedurii normale, în vederea plasarii mărfurilor sub un regim vamal sau a reexportului prevăzut la art. 200 alin. (3) din Codul vamal este declarația vamală în detaliu.

În scopul declarării mărfurilor, pot fi utilizate și alte formulare, dacă reglementările vamale permit aceasta.

Dispozițiile alin. (1) și (2) nu exclud:

a) acordarea scutirii de la obligația prezentării unei declarații scrise, potrivit prevederilor legale, pentru punerea în libera circulație, exportul sau admitere temporară;

b) eliminarea obligației de a prezenta formularul prevăzut la alin. (1) în cazul în care se aplică dispozițiile speciale referitoare la trimiterile poștale simple sau prin colet poștal;

c) utilizarea unor formulare speciale pentru facilitarea declarării mărfurilor în anumite cazuri, dacă autoritatea vamală permite acest lucru;

d) utilizarea de către persoanele interesate a listelor de incarcatura pentru îndeplinirea formalitățile de tranzit în cazul expeditiilor constituite din mai multe partide de mărfuri;

e) imprimarea, dacă este cazul chiar și pe hârtie obișnuită, a declarației vamale de export, tranzit sau de punere în libera circulație și a documentelor care atesta statutul român al mărfurilor care nu au circulat sub regimul de tranzit intern, în cazul utilizării sistemelor publice sau private de procesare a datelor, în condițiile stabilite de autoritatea vamală;

f) posibilitatea ca declarația vamală în sensul alin. (1) în cazul în care se folosește un sistem informatic de procesare a declarației sa ia forma declarației vamale în detaliu tiparita cu ajutorul acestui sistem.

Autoritatea vamală nu poate solicita alte documente administrative, cu excepția celor care sunt prevăzute în reglementările legale și a celor care sunt obligatorii pentru operatorii economici care, la cererea lor, doresc sa beneficieze de o anumită facilitate legală, aceste documente fiind necesare pentru aplicarea unor reglementări care nu se pot respecta doar prin folosirea declarației vamale în detaliu.

La declararea mărfurilor se utilizează Tariful vamal integrat, ce cuprinde totalitatea reglementărilor legale privind acordarea regimului vamal.

Modelul formularului declarației vamale în detaliu este prevăzut în anexa nr. 9.

Formularele declarației vamale în detaliu se imprima și se utilizează sub forma unor subseturi care conțin numărul de exemplare necesare pentru realizarea formalităților aferente regimului vamal sub care se plaseaza mărfurile.

În cazul în care regimul de tranzit este precedat sau urmat de un alt regim vamal, poate fi prezentat autorității vamale un subset care să conțină numărul de exemplare necesar pentru efectuarea formalităților aferente regimului de tranzit și regimului vamal precedent sau ulterior.

Subseturile prevăzute la alin. (1) și (2) se iau din setul complet alcătuit din 8 exemplare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 9 sau, în cazul realizării cu ajutorul unui sistem informatic pentru prelucrarea declarațiilor, din două seturi succesive de câte patru exemplare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 9.

Autoritatea vamală poate stabili, dacă este cazul, ca formularele declarației să fie suplimentate, cu unul sau mai multe formulare complementare, prezentate în subseturi conținând exemplarele necesare pentru efectuarea formalităților referitoare la regimul vamal sub care se plaseaza mărfurile. Exemplarele necesare pentru efectuarea formalităților referitoare la regimurile vamale anterioare sau ulterioare se pot anexa, dacă este cazul.

Subseturile complementare se iau din setul complet de 8 exemplare, conform modelului prevăzut la anexa nr. 9, sau din două seturi de patru exemplare, conform modelului prevăzut la anexa nr. 9.

Formularele complementare constituie parte integrantă din declarația vamală în detaliu la care se referă.

Prin exceptare de la prevederile alin. (4), autoritatea vamală poate stabili ca, în cazul în care se utilizează un sistem informatic pentru imprimarea declarațiilor vamale, sa nu se utilizeze formularele complementare.

În cazul aplicării prevederilor art. 138 alin. (2), fiecare parte interesată răspunde numai de datele privind regimul vamal solicitat în calitate de declarant, principal obligat sau reprezentant al unuia dintre aceștia.

În vederea aplicării prevederilor alin. (1), când declarantul utilizează o declarație vamală în detaliu eliberata în cursul unui regim vamal precedent, acesta este obligat ca, înainte de a depune declarația, sa verifice exactitatea datelor existente pentru rubricile de care este răspunzător și aplicabilitatea lor pentru mărfurile în cauza și regimul solicitat, și sa procedeze la efectuarea completărilor necesare. În aceste cazuri declarantul informează imediat biroul vamal la care s-a depus declarația asupra constatării oricăror neconcordante între mărfurile respective și datele existente, iar declarația se întocmește pe noi exemplare ale formularelor declarației vamale în detaliu.

Declarația vamală în detaliu se întocmește în limba română.

Declarația vamală în detaliu se completează în conformitate cu Normele tehnice de completare, utilizare și tipărire a declarației vamale în detaliu, care se stabilesc de Autoritatea Naționala a Vamilor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și cu toate prevederile stabilite prin alte reglementări legale.

În situația în care o declarație vamală în detaliu este utilizata ca declarație sumară, aceasta declarație, pe lângă rubricile necesare aplicării regimului vamal corespunzător cuprinde și datele declarației sumare prevăzută în anexa nr. 7.

În cazurile în care reglementările legale impun existenta unor exemplare suplimentare ale formularului prevăzut la art. 136 declarantul poate folosi formulare suplimentare sau fotocopii ale formularului respectiv.

Formularele suplimentare sau fotocopiile se semnează de către declarant și se prezintă autorității vamale care le vizează, în aceleași condiții ca și declarația vamală în detaliu. Formularele suplimentare sau fotocopiile declarației vamale se accepta ca și cum ar fi documente oficiale, dacă autoritatea vamală stabilește ca sunt îndeplinite condițiile privind calitatea și lizibilitatea acestora.

În situația în care o declarație vamală este cerută pentru mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României, conform art. 202 din Codul vamal, aceasta declarație trebuie completată pe formularul prevăzut în anexa nr. 9 și potrivit instrucțiunilor prevăzute la art. 141.

Datele de identificare solicitate în cazul în care se folosește unul dintre formularele prevăzute la art. 136 alin. (2) sunt cele înscrise în formularul respectiv. Acestea se suplimenteaza, dacă este cazul, cu dispozițiile referitoare la regimul vamal solicitat.

Declarația vamală pentru punerea în libera circulație este însoțită de următoarele documente:

a) factura în baza căreia se declara valoarea în vama a mărfurilor, conform prevederilor art. 77;

b) declarația pentru valoarea în vama a mărfurilor declarate în cazul în care acest lucru este cerut, conform prevederilor art. 74, întocmită potrivit condițiilor stabilite prin articolul menționat;

c) documentele solicitate pentru aplicarea unui regim tarifar preferențial sau a altor măsuri de derogare de la regimul de drept comun aplicabil mărfurilor declarate;

d) alte documente necesare aplicării dispozițiilor prevăzute în normele legale specifice care reglementează punerea în libera circulație a mărfurilor declarate.

Autoritatea vamală poate, după caz, să solicite la depunerea declarației vamale, prezentarea documentelor de transport sau a documentelor referitoare la regimul vamal precedent.

În cazul în care un singur articol se prezintă în doua sau mai multe colete, autoritatea vamală poate să solicite prezentarea unei liste a coletelor sau un document echivalent, indicând conținutul fiecărui colet.

În cazul în care mărfurile sunt exonerate de drepturi de import, autoritatea vamală poate să nu solicite documentele prevăzute la alin. (1) lit. b) și c), când considera ca acest lucru nu este necesar în scopul aplicării prevederilor legale privind punerea în libera circulație a mărfurilor respective.

Declarația de tranzit este însoțită de documentul de transport. Biroul vamal de plecare poate dispensa declarantul de la obligația de a prezenta acest document la data îndeplinirii formalităților vamale.

La cererea autorității vamale, pe parcursul transportului, declarantul este obligat să prezinte documentul de transport.

Documentul vamal de expediție, de export sau de reexport al mărfurilor de pe teritoriul vamal al României sau orice alt document cu putere juridică echivalenta se prezintă biroului vamal de plecare, împreună cu declarația de tranzit aferentă, cu excepția cazurilor în care se aplică, potrivit prevederilor legale, măsuri de simplificare.

Autoritatea vamală poate solicita, dacă este cazul, prezentarea documentului vamal aferent regimului vamal precedent.

Fără a inlatura aplicarea reglementărilor specifice, documentele care însoțesc declarația de plasare sub un regim vamal economic, sunt:

a) pentru antrepozitul vamal de tip D, documentele prevăzute la art. 145 alin. (1) lit. a) și b), iar pentru celelalte tipuri de antrepozite nu este necesară prezentarea de alte documente;

b) pentru regimul de perfecționare activa în sistemul cu rambursare documentele prevăzute la art. 145 alin. (1), iar pentru sistemul cu suspendare documentele prevăzute la art. 145 alin. (1) lit. a) și b), și, când este cazul, autorizația scrisă pentru regimul vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se eliberează o autorizație retroactivă;

c) pentru regimul de transformare sub control vamal, documentele prevăzute la art. 145 alin. (1) lit. a) și b), și, când este cazul, autorizația scrisă pentru regimul vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se eliberează o autorizație retroactivă;

d) pentru regimul de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import, documentele prevăzute la art. 145 alin. (1), iar în cazul exonerarii totale de drepturi de import documentele prevăzute la art. 145 alin. (1) lit. a) și b) și când este cazul, autorizația scrisă a regimului vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se eliberează o autorizație retroactivă;

e) pentru regimul de perfecționare pasiva, documentele prevăzute la art. 145 alin. (1) și când este cazul, autorizația scrisă a regimului vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se eliberează o autorizație retroactivă.

Pentru declarațiile vamale de plasare sub un regim vamal economic se aplică dispozițiile art. 145 alin. (2).

Autoritatea vamală poate aproba ca, în loc sa însoțească declarația vamală, autorizația scrisă pentru acordarea regimului vamal solicitat sau o copie a cererii de autorizare să fie ținuta la dispoziția sa.

Declarația de export sau reexport este însoțită de documentele necesare aplicării corecte a drepturilor de export și a dispozițiilor care reglementează exportul mărfurilor respective.

Pentru declarațiile de export sau reexport se aplică prevederile art. 145 alin. (2).

În declarația vamală în detaliu cantitatea mărfurilor se înscrie pe baza greutatii brute sau nete din documentele de transport sau din factura și, după caz, a încă unui element cantitativ specific, stabilit potrivit normelor emise de Autoritatea Naționala a Vamilor. În cazul energiei electrice și al mărfurilor transportate prin conducte, cantitatea este cea indicată de contoarele instalate.

În caz de indicii temeinice de frauda mărfurile se cantaresc pe cheltuiala importatorului sau exportatorului, la cererea autorității vamale. Dacă nu sunt condiții pentru cantarire la biroul vamal la care s-a depus declarația vamală în detaliu, mărfurile se dirijeaza la cel mai apropiat birou vamal unde exista asemenea condiții.

Prin exceptare de la prevederile art. 154 și 155, se depune declarație vamală scrisă, în toate cazurile, pentru următoarele mărfuri:

a) arme și muniții, materiale explozive, radioactive, nucleare, precum și produse strategice prevăzute în legi speciale;

b) droguri sau substanțe psihotrope și precursorii acestora, materiale biologice cu potențial de contaminare în masa, medicamente care conțin substanțe stupefiante sau psihotrope, substanțe chimice esențiale, precum și produse și substanțe toxice;

c) obiecte din metale prețioase, cu sau fără pietre prețioase, care depășesc uzul personal stabilit prin reglementările legale;

d) mărfuri cu caracter cultural, istoric sau artistic, numai la ieșirea din țara. Aceste mărfuri pot fi declarate, în scris, și la intrarea în țara în vederea scoaterii lor fără alta aprobare.

Conform prevederilor art. 136 alin. (2), pentru mărfurile la care se aplică prevederile alin. (1), călătorii fac declarația în scris pe formulare tipizate care se pun gratuit la dispoziția călătorilor de birourile vamale.

În cazul în care persoana care declara mărfurile acționează în numele altei persoane în calitate de reprezentant, autoritatea vamală poate stabili sa nu aplice prevederile art. 154-155.

Autoritatea vamală poate solicita depunerea unei declarații scrise în cazul în care are îndoieli cu privire la exactitatea sau integralitatea datelor declarate.

În cazul mărfurilor declarate verbal, potrivit prevederilor art. 154-155, care se supun drepturilor de import sau export, autoritatea vamală eliberează titularului o chitanța, după achitarea drepturilor datorate.

Chitanța conține cel puțin următoarele informații:

a) denumirea biroului vamal emitent;

b) datele de identificare a titularului;

c) descrierea suficient de precisa pentru identificarea mărfurilor, inclusiv clasificarea în tariful vamal, după caz;

d) cantitatea și valoarea;

e) calculul drepturilor încasate;

f) data la care a fost întocmită.

Declararea mărfurilor, în vederea admiterii temporare, potrivit condițiilor prevăzute la art. 359 alin. (5), poate fi facuta verbal pentru:

a) animalele pentru transhumanta, pasunat, pentru munci sau transport și alte mărfuri care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 428 alin. (1) lit. a);

b) ambalajele prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a) care poarta însemnele permanente, imposibil de sters, ale unei persoane stabilite în afară României;

c) echipamentele destinate producției și transmisiei de programe de radio și televiziune și vehiculele special adaptate scopului prevăzut mai sus și echipamente ale acestora, introduse de către entități publice sau private cu sediul în afară României și aprobate de autoritatea vamală care eliberează autorizațiile pentru regimul de admitere temporară al unor astfel de echipamente și vehicule;

d) instrumentele și aparatele necesare personalului medical pentru acordarea de asistența pacientilor în asteptarea unui transplant de organe, în condițiile prevăzute la art. 430 alin. (1);

e) mărfurile prevăzute la art. 162;

f) alte categorii de mărfuri, în cazul în care acest lucru este autorizat de către autoritatea vamală.

Mărfurile prevăzute la alin. (1) pot face obiectul unei declarații verbale în vederea reexportului care încheie regimul de admitere temporară.

În cazul în care nu au fost declarate verbal sau în scris, se considera ca fiind declarate pentru admitere temporară prin acțiunea prevăzută la art. 163 și cu respectarea dispozițiilor art. 440, următoarele mărfuri:

a) efectele personale și bunurile importate în scop sportiv de călători;

b) mijloacele de transport prevăzute la art. 417-422;

c) materialele de agrement aparținând navigatorilor care sunt folosite pe o nava angajata în traficul maritim internațional.

În cazul în care nu se declara verbal sau în scris la vama, mărfurile prevăzute la alin. (1) se considera ca fiind declarate pentru reexport, încheind regimul de admitere temporară prin acțiunea prevăzută la art. 163.

În aplicarea art. 160-162, acțiunea considerată a fi o declarație vamală se realizează în următoarele forme:

a) trecerea prin culoarul verde sau nimic de declarat la birourile vamale în care funcționează sistemul cu doua culoare de control, sau trecerea printr-un birou vamal, care nu folosește sistemul cu doua culoare, fără obligația de a face o declarare voluntara în vama ori aplicarea pe parbrizul vehiculelor de turism a unui autocolant care conține mențiunea nimic de declarat, în cazul mărfurilor trimise la un birou vamal sau în orice alt loc desemnat sau aprobat conform prevederilor art. 64 alin. (1) lit. a) din Codul vamal;

b) trecerea legală a frontierei în cazul dispensei de la obligația prezentării mărfurilor în vama potrivit dispozițiilor prevăzute în aplicarea art. 64 alin. (4) din Codul vamal, în cazul exportului conform art. 161 și a reexportului conform art. 162.

În cazul în care mărfurile prevăzute la art. 160 lit. a), la art. 161 lit. a) și la art. 162 alin. (1) lit. a) și alin. (2), conținute în bagajele unui călător sunt transportate pe cale ferată, fără a fi însoțite de călător, declararea acestora se face în lipsa acestuia pe baza documentului prevăzut în anexa nr. 10. Acest document poate fi utilizat în limitele și în condițiile prevăzute în cadrul anexei.

În cazul în care se îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 160-162, se considera ca mărfurile au fost prezentate în vama în sensul art. 86 din Codul vamal și ca declarația a fost acceptată și liberul de vama acordat la data la care se desfășoară acțiunea prevăzută la art. 163.

În cazul în care verificarea dovedește ca s-a desfășurat acțiunea prevăzută la art. 163, dar mărfurile introduse sau scoase din teritoriul vamal al României nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 160-162, se considera ca acestea au fost importate sau exportate ilegal.

Sunt considerate ca declarate în vama, pentru punerea în libera circulație, la data introducerii lor pe teritoriul vamal al României, următoarele trimiteri poștale:

a) cărțile poștale și scrisorile conținând numai mesaje personale;

b) scrisorile în alfabet Braille;

c) materiale tipărite care nu se supun drepturilor de import;

d) toate trimiterile expediate prin scrisori sau coletărie poștală care se exceptează de la obligația prezentării în vama conform prevederilor art. 64 alin. (4) din Codul vamal.

Sunt considerate ca declarate în vama, pentru punerea în libera circulație, la data prezentării lor la biroul vamal, expeditiile efectuate prin alte trimiteri poștale decât cele prevăzute la alin. (1) lit. a), cu condiția să fie însoțite de o declarație CN22 și/sau de una CN23 prevăzute de Convenția Poștală Universala încheiată la Washington la 15.06.1897, ratificată de România prin Decretul nr. 3.684 publicat în Monitorul Oficial nr. 207/18.12.1898.

Sunt considerate ca declarate în vama la export:

a) la data acceptării lor de către autoritățile poștale, trimiterile expediate prin scrisori sau colete poștale care nu se supun plății drepturilor de export;

b) la data prezentării lor în vama, trimiterile expediate prin scrisori sau colete poștale care se supun la taxe de export, cu condiția să fie însoțite de o declarație CN22 și/sau de una CN23.

Destinatarul, în cazurile prevăzute la alin. (1) și expeditorul, în cazurile prevăzute la alin. (2), este considerat declarant și, când este cazul, debitor. Autoritatea vamală poate aproba ca administrația poștală să aibă statutul de declarant și, când este cazul, cel de debitor.

În scopul aplicării alin. (1) și (2), mărfurile care nu sunt supuse plății drepturilor de import sau de export sunt considerate ca fiind prezentate în vama în sensul art. 86 din Codul vamal, iar declarația vamală se considera ca fiind acceptată și liberul de vama acordat:

a) la data la care mărfurile sunt livrate destinatarului, în cazul importului;

b) la data acceptării mărfurilor de către autoritatea poștală, în cazul exportului.

În cazul în care o trimitere poștală, prin scrisoare sau colet, care nu este exceptată de la obligația prezentării în vama conform prevederilor art. 64 alin. (4) din Codul vamal, se prezintă fără o declarație CN22 și/sau CN23, sau în cazul prezentării unei declarații incomplete, autoritatea vamală stabilește forma în care trebuie întocmită sau completată declarația vamală.

Declarația pentru punere în libera circulație, pe care autoritatea vamală o poate accepta la cererea declarantului, fără ca aceasta să fie însoțită de anumite documente care ar fi fost necesare, trebuie să fie însoțită cel puțin de acele documente care trebuie prezentate înainte ca mărfurile declarate să poată fi puse în libera circulație.

Prin exceptare de la dispozițiile alin. (1) declarația, care nu este însoțită de unul sau altul dintre documentele de care depinde punerea mărfurilor în libera circulație, poate fi acceptată după ce autoritatea vamală stabilește cu certitudine ca:

a) documentul în cauza exista și este valabil;

b) acesta nu a putut fi anexat la declarație din motive independente de voința declarantului;

c) orice întârziere în acceptarea declarației împiedica punerea mărfurilor în libera circulație sau conduce la plata unor drepturi de import mai mari.

Datele referitoare la documentele lipsa se indica în declarație în toate situațiile.

Termenul acordat de autoritatea vamală declarantului, pentru ca acesta sa comunice datele sau să prezinte documentele lipsa la data acceptării declarației, nu poate depăși 30 de zile de la data acceptării acesteia.

În cazul unui document necesar pentru aplicarea unui drept de import redus sau zero și cu condiția ca autoritatea vamală să aibă motive întemeiate sa considere ca mărfurile la care se referă declarația incompleta pot beneficia de un astfel de drept redus sau zero, se poate acorda un termen suplimentar, la cererea declarantului, în vederea prezentării documentului respectiv. Acest termen suplimentar nu poate depăși 90 de zile.

În situația în care informațiile sau documentele în materie de valoare în vama care lipsesc se dovedesc a fi indispensabile, autoritatea vamală poate fixa un termen mai lung sau poate prelungi un termen fixat anterior. Perioada totală acordată trebuie să țină cont de termenele de prescripție în vigoare.

În situația în care la mărfurile puse în libera circulație se aplică drepturi de import reduse sau zero în cadrul contingentelor tarifare sau, cu condiția sa nu se reintroduca impunerea de drepturi normale de import, în cadrul plafoanelor tarifare sau a altor măsuri tarifare preferențiale, măsura prin care se poate beneficia de contingente tarifare sau de măsuri tarifare preferențiale se acordă numai după prezentarea la autoritatea vamală a documentului de care depinde acordarea taxei reduse sau zero înainte de epuizarea contingentelor tarifare sau, în alte cazuri, înainte de data la care o măsura legală reintroduce aplicarea de drepturi normale de import.

Cu respectarea dispozițiilor alin. (1)-(3), documentul de care depinde acordarea dreptului de import redus sau zero poate fi prezentat după expirarea datei pentru care este prevăzut dreptul redus sau zero, cu condiția ca declarația referitoare la mărfurile respective sa fi fost acceptată înaintea acestei date.

Acceptarea de către autoritatea vamală a unei declarații incomplete nu împiedica sau nu întârzie eliberarea mărfurilor declarate astfel, decât dacă exista alte motive pentru a se proceda în acest sens. Fără a se încalcă dispozițiile art. 185, liberul de vama se acordă conform condițiilor stabilite prin dispozițiile alin. (2)-(5).

În cazul când prezentarea ulterioară a datelor sau a documentului doveditor, lipsa la data acceptării declarației, nu poate influența cuantumul drepturilor care se aplică mărfurilor acoperite de respectiva declarație, autoritatea vamală ia în considerare suma drepturilor datorate, calculată în mod normal.

În cazul în care, conform prevederilor art. 196, declarația conține o indicație provizorie a valorii, autoritatea vamală ia în considerare cuantumul drepturilor calculate pe baza acestei indicații și solicita, dacă este necesar, constituirea unei garanții pentru a se acoperi diferența dintre acea suma și suma care ar putea fi încasată în final.

În cazul în care, în alte situații decât cele prevăzute la alin. (3), prezentarea ulterioară a datelor sau a documentului care lipsea la data acceptării declarației poate influența cuantumul drepturilor datorate pentru mărfurile descrise în respectiva declarație:

a) dacă prezentarea ulterioară a datelor sau a documentului lipsa poate avea ca rezultat aplicarea unei taxe reduse, autoritatea vamală înscrie imediat în documentele de plată taxa redusă de import datorată și cere constituirea unei garanții care să acopere diferența dintre acel cuantum și cel care ar trebui plătit dacă drepturile de import la mărfurile respective ar fi calculate conform taxei normale;

b) dacă prezentarea ulterioară a datelor sau a documentului lipsa poate avea drept rezultat exonerarea totală de drepturi a mărfurilor respective, autoritatea vamală cere constituirea unei garanții care să acopere suma care ar trebui plătită dacă drepturile vamale ar fi calculate conform taxei normale.

Fără a se afecta în nici un fel modificările care ar putea interveni ulterior, mai ales în ceea ce privește determinarea definitivă a valorii în vama, declarantul are dreptul ca, în loc sa constituie o garanție, să solicite luarea în considerare, în cazul aplicării dispozițiilor alin. (3) sau a dispozițiilor alin. (4) lit. a), a cuantumului drepturilor care s-ar datora definitiv pentru mărfurile respective sau, în cazul aplicării dispozițiilor alin. (4) lit. b), a cuantumului drepturilor calculat în funcție de taxa normală.

La solicitarea scrisă conținând toate informațiile necesare, declarantul este autorizat, conform dispozițiilor art. 203 și 204, sa întocmească declarația pentru punere în libera circulație într-o formă simplificata când mărfurile sunt prezentate biroului vamal.

Declarația simplificata poate fi sub forma:

a) fie a unei declarații incomplete de tipul celei prevăzute la art. 196;

b) fie a unui document administrativ sau comercial, însoțit de o cerere pentru punerea în libera circulație.

Declarația simplificata trebuie să conțină datele prevăzute în anexa nr. 7.

În cazul în care condițiile permit, autoritatea vamală poate accepta ca cererea pentru punerea în libera circulație prevăzută la alin. (2) lit. b), să fie înlocuită de o cerere globală care să acopere operațiunile de punere în libera circulație efectuate pe parcursul unei anumite perioade. Mențiunea privind aprobarea acordată ca urmare acestei cereri globale se face prin înscrierea pe documentul administrativ sau comercial prezentat conform prevederilor de la alin. (2).

Declarația simplificata este însoțită de toate documentele necesare pentru punere în libera circulație a mărfurilor. În acest caz se aplică art. 197 alin. (2).

Prezentul articol se aplică fără a încalcă dispozițiile art. 221.

Autorizația prevăzută la art. 202 se acordă declarantului cu condiția să fie garantat un control eficient privind respectarea prohibitiilor sau restrictiilor ori a altor dispoziții care reglementează punerea în libera circulație a mărfurilor.

Autorizația este, în principiu, refuzată în cazul în care persoana care a depus cererea:

a) a săvârșit o încălcare grava sau încălcări repetate ale reglementărilor vamale;

b) declara mărfurile pentru punere în libera circulație numai în mod ocazional.

Autorizația poate fi refuzată în cazul în care persoana respectiva acționează în numele altei persoane care declara ocazional mărfuri pentru libera circulație.

Fără a se încalcă dispozițiile art. 36 din Codul vamal, autorizația poate fi revocată în cazul în care se constata una dintre situațiile prevăzute la alin. (2) și (3).

În situația în care o persoană a obținut statutul de agent economic autorizat care beneficiază de simplificarile prevăzute de reglementările vamale, autoritatea vamală examinează doar criteriile prevăzute la alin. (2) lit. b), celelalte criterii fiind considerate ca îndeplinite.

Prin autorizația prevăzută la art. 202:

a) se desemnează biroul vamal competent pentru a accepta declarațiile simplificate;

b) se precizează mărfurile la care se aplică;

c) se precizează garanția care trebuie depusa de către persoana interesată pentru a acoperi datoria vamală ce poate rezultă.

Prin autorizație se precizează forma și conținutul declarațiilor suplimentare și se stabilește termenul în care acestea trebuie să fie prezentate biroului vamal desemnat în acest scop.

Autoritatea vamală poate renunța la dreptul de a cere prezentarea unei declarații suplimentare în cazul în care aceasta are ca obiect mărfuri a căror valoare se situeaza sub limita de 1000 euro, iar declarația simplificata conține deja toate informațiile necesare pentru punerea în libera circulație.

Autorizația se acordă cu condiția ca:

a) evidentele solicitantului să permită autorității vamale să efectueze verificări eficiente și în special controale ulterioare;

b) să fie posibila garantarea efectuării unui control eficient privind respectarea prohibitiilor sau restrictiilor la import sau a altor dispoziții care reglementează acordarea liberului de vama.

Autorizația se refuza, în principiu, în cazul în care solicitantul:

a) a săvârșit o încălcare grava sau încălcări repetate ale reglementărilor vamale;

b) declara numai în mod ocazional mărfuri pentru punerea în libera circulație.

În situația în care persoana interesată a obținut statutul de agent economic autorizat care beneficiază de simplificarile prevăzute de reglementările vamale, autoritatea vamală examinează doar criteriile prevăzute la alin. (2) lit. b), celelalte fiind considerate ca îndeplinite.

Fără să se înlăture aplicarea art. 36 din Codul vamal, autoritatea vamală poate decide sa nu revoce autorizația în cazul în care titularul își îndeplinește obligațiile în termenul stabilit de autoritatea vamală sau când neîndeplinirea unei obligații nu are consecințe reale asupra funcționarii corecte a regimului.

În principiu, autorizația se revoca sau poate fi revocată în cazul în care se constata situația prevăzută la art. 206 alin. (2) lit. a).

În cazurile prevăzute la art. 205 lit. a) și c), când mărfurile sunt puse în libera circulație în momentul în care ajung la locul desemnat în acest scop, titularul autorizației notifica de îndată autoritatea vamală de aceasta sosire, în forma și în modul stabilit de aceasta, în scopul de a obține liberul de vama și al înscrierii mărfurilor în evidentele sale.

În situația în care punerea în libera circulație este precedată de depozitarea temporară a mărfurilor, în sensul art. 73 din Codul vamal, în același loc, înainte de expirarea termenului prevăzut la art. 72 din Codul vamal, titularul autorizației notifica de îndată autoritatea vamală de aceasta sosire, în forma și modul stabilit de aceasta, în scopul de a obține eliberarea mărfurilor și al înscrierii mărfurilor în evidentele sale.

În cazurile prevăzute art. 205 lit. b), titularul autorizației notifica de îndată autoritatea vamală de aceasta sosire, în forma și modul stabilit de aceasta, în scopul de a obține liberul de vama și al înscrierii mărfurilor în evidentele sale.

Notificarea nu este necesară pentru punerea în libera circulație a mărfurilor plasate anterior în regim de antrepozitare vamală, într-un antrepozit de tip D.

În cazurile prevăzute la art. 205 lit. d), la sosirea mărfurilor la locul desemnat în acest scop titularul autorizației înscrie mărfurile în evidentele sale.

Titularul autorizației pune la dispoziția autorității vamale, din momentul înscrierii mărfurilor în evidente, la care se face referire la alin. (1)-(3), toate documentele care sunt necesare aplicării prevederilor care reglementează punerea în libera circulație.

Cu condiția ca verificarea modului corect de desfășurare a operațiunilor sa nu fie afectată, autoritatea vamală poate:

a) permite ca notificarea prevăzută la alin. (1) și (2) să se efectueze imediat ce sosirea mărfurilor devine iminenta;

b) dispensa pe titularul autorizației de obligația de a notifica biroului vamal competent fiecare sosire a mărfurilor atunci când felul mărfurilor respective și circulația rapida a mărfurilor justifica acest lucru, cu condiția ca acesta sa pună la dispoziția biroului vamal toate informațiile pe care acesta le considera necesare pentru exercitarea dreptului sau de a verifica mărfurile.

În acest caz, înscrierea mărfurilor în evidentele titularului este echivalenta cu acordarea liberului de vama.

Înscrierea în evidentele prevăzute la alin. (1)-(3) poate fi înlocuită cu orice alta formalitate, stabilită de autoritatea vamală, care oferă garanții similare. Înscrierea indica data la care a fost facuta, precum și datele prevăzute în anexa nr. 7.

Declarația de plasare sub regimul de antrepozitare vamală pe care biroul vamal o poate accepta, la cererea declarantului, trebuie să respecte modelul prevăzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare și tipărire a declarației vamale în detaliu, precum și instrucțiunile specifice de completare prevăzute în anexa nr. 7.

Dispozițiile art. 197, 198 și 201 se aplică în mod corespunzător.

Prezentul articol nu se aplică declarațiilor de plasare sub acest regim a mărfurilor prevăzute în reglementările privind politica agricolă menționate la art. 383.

B. Procedura declarației simplificate

La cerere, declarantul este autorizat, în conformitate cu condițiile și în modalitatea prevăzută la art. 212, sa întocmească declarația de plasare sub un anumit regim într-o formă simplificata, când mărfurile sunt prezentate biroului vamal.

Declarația simplificata poate fi sub forma:

a) fie a unei declarații incomplete de tipul celei prevăzute la art. 210;

b) fie a unui document administrativ sau comercial, însoțit de o cerere de plasare sub regim.

Declarația trebuie să conțină datele prevăzută la art. 210 alin. (1).

În cazul în care aceasta procedura se aplică într-un antrepozit de tip D, declarația simplificata trebuie să cuprindă și felul mărfurilor respective, în termeni suficient de precisi pentru a permite clasificarea lor imediata și fără dubii și pentru stabilirea valorii lor în vama.

Procedura prevăzută la alin. (1) și (2) nu se aplică în cazul antrepozitului de tip F și nici la plasarea sub regim, în orice tip de antrepozit, a mărfurilor românești prevăzute de reglementările privind politica agricolă.

Dispozițiile alin. (2) lit. b) se aplică în cazul antrepozitului de tip B fără posibilitatea folosirii unui document comercial. Când documentul administrativ nu conține toate datele prevăzute în Normele tehnice de completare, utilizare și tipărire a declarației vamale în detaliu, acestea sunt prezentate în cererea insotitoare.

Cererea prevăzută la art. 211 alin. (1) se face în scris și trebuie să conțină toate elementele necesare pentru acordarea autorizației.

În situația în care condițiile permit, cererea poate fi înlocuită de o cerere globală care să acopere operațiunile desfășurate într-o perioadă de timp.

Autorizația prevăzută la art. 211 alin. (1) se acordă celui interesat cu condiția ca regularitatea operațiunilor sa nu fie afectată.

Autorizația este refuzată, în principiu, în cazul în care:

a) nu sunt oferite garanțiile necesare pentru buna desfășurare a operațiunilor;

b) persoana interesată efectuează numai în mod ocazional operațiuni de plasare sub regim;

c) persoana respectiva a săvârșit o încălcare grava sau încălcări repetate ale reglementărilor vamale.

Fără a aduce atingere art. 36 din Codul vamal, autorizația poate fi revocată în situația în care se constata situațiile prevăzute la alin. (3).

În situația în care persoana interesată a obținut statutul de agent economic autorizat care beneficiază de simplificarile prevăzute de reglementările vamale, autoritatea vamală examinează numai criteriile prevăzute la alin. (3) lit. b). Toate celelalte criterii sunt considerate ca fiind îndeplinite.

Autorizația cuprinde modalitățile specifice pentru funcționarea procedurii și, în special, biroul de plasare sub regim.

În cazul acestei proceduri nu este necesară depunerea unei declarații suplimentare.

C. Procedura de vamuire la domiciliu

Autorizația pentru folosirea procedurii de vamuire la domiciliu se acordă în condițiile și în modalitățile prevăzute la alin. (2) și la art. 215 și 216.

Procedura de vamuire la domiciliu nu se aplică în cazul antrepozitului de tip B sau F și nici pentru plasarea în oricare tip de antrepozit vamal a mărfurilor românești prevăzute în reglementările privind politica agricolă.

Dispozițiile art. 212 se aplică în mod corespunzător.

Pentru a permite autorității vamale să se asigure de desfășurarea corecta a operațiunilor, titularul autorizației este obligat ca, la sosirea mărfurilor la locul desemnat în acest scop, sa:

a) notifice biroului vamal de control a operațiunii sosirea mărfurilor în forma și modalitatea prevăzută de către acesta;

b) efectueze înscrierea în evidente a mărfurilor;

c) țină la dispoziția biroului vamal de control toate documentele referitoare la plasarea mărfurilor sub regim.

Înregistrarea prevăzută la lit. b) trebuie să conțină cel puțin anumite date folosite pentru identificarea mărfurilor din punct de vedere comercial, inclusiv cantitatea.

Dispozițiile art. 208 alin. (5) se aplică, în mod corespunzător, și acestei proceduri.

Declarația de plasare sub un regim vamal economic, altul decât perfecționarea pasiva sau antrepozitarea vamală, pe care biroul vamal de plasare le poate accepta, la cererea declarantului, trebuie să respecte modelul prevăzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare și tipărire a declarației vamale în detaliu, precum și instrucțiunile specifice de completare prevăzute în anexa nr. 7.

Dispozițiile art. 197, 198 și 201 se aplică în mod corespunzător.

În cazul plasarii sub regimul de perfecționare activa, sistemul cu rambursare, dispozițiile art. 199 și 200 se aplică în mod corespunzător.

B. Procedura declarației simplificate și de vamuire la domiciliu.

În cazul încheierii unui regim vamal economic, altul decât perfecționarea pasiva și antrepozitarea vamală, se pot aplica procedurile simplificate pentru punere în libera circulație, export și reexport. În cazul reexportului, dispozițiile art. 222-232 se aplică în mod corespunzător.

Procedurile simplificate prevăzute la art. 196-209 se pot aplica și în cazul punerii în libera circulație a mărfurilor aflate sub regimul de perfecționare pasiva.

În cazul încheierii regimului de antrepozitare vamală se pot autoriza procedurile simplificate prevăzute pentru punere în libera circulație, export sau reexport.

Cu toate acestea:

a) pentru mărfurile plasate sub regim într-un antrepozit de tip F nu se pot autoriza proceduri simplificate;

b) pentru mărfurile plasate sub regim într-un antrepozit de tip B se aplică numai declarația incompleta sau procedura declarației simplificate;

c) eliberarea unei autorizații pentru un antrepozit de tip D implica aplicarea automată a procedurii de vamuire la domiciliu pentru punerea în libera circulație. Aceasta procedura nu se poate aplica în cazurile în care persoana interesată dorește sa beneficieze de aplicarea unor elemente de taxare care nu pot fi verificate fără controlul fizic al mărfurilor. În acest caz, pot fi folosite alte proceduri care presupun prezentarea mărfurilor la vama;

d) nu se aplică proceduri simplificate mărfurilor românești prevăzute în reglementările privind politica agricolă care au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamală.

Declarația de export pe care biroul vamal o poate accepta la cererea declarantului, trebuie să respecte modelul prevăzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare și tipărire a declarației vamale în detaliu, precum și instrucțiunile specifice de completare prevăzute în anexa nr. 7.

Dispozițiile art. 197-201 se aplică în mod corespunzător declarațiilor de export.

În cazul aplicării dispozițiilor art. 451, declarația suplimentară sau de înlocuire se poate depune la biroul vamal în a cărui raza de competența se afla domiciliul exportatorului.

Declarația incompleta menționează biroul vamal la care urmează a fi depusa declarația suplimentară sau de înlocuire. Biroul vamal la care se depune declarația incompleta trimite exemplarele 1 și 2 la biroul vamal la care se depune declarația suplimentară sau de înlocuire.

La cererea scrisă, conținând toate informațiile necesare, declarantul este autorizat, în conformitate cu condițiile și în modul stabilit la art. 203-204 aplicate în mod corespunzător, sa întocmească declarația de export într-o formă simplificata când mărfurile sunt prezentate biroului vamal.

Fără a se inlatura aplicarea dispozițiilor art. 151 și art. 231 declarația simplificata are forma declarației vamale în detaliu și conține cel puțin datele pentru declarația simplificata prevăzute în anexa nr. 7. Dispozițiile art. 197-201 se aplică în mod corespunzător.

Înainte de expedierea mărfurilor din locurile prevăzute la art. 226, exportatorul agreat este obligat:

a) sa comunice biroului vamal de export fiecare expediere, prin depunerea unei declarații simplificate conform prevederilor art. 225;

b) sa țină la dispoziția autorității vamale toate documentele a căror prezentare poate fi necesară pentru aplicarea dispozițiilor care reglementează exportul de mărfuri.

La cererea sa exportatorul agreat poate depune în locul declarației vamale simplificate o declarație vamală de export completa. În acest caz nu mai este necesară depunerea unei declarații suplimentare, conform prevederilor art. 97 alin. (4) din Codul vamal.

În anumite situații speciale, justificate de felul mărfurilor respective și de ritmul accelerat al operațiunilor de export, autoritatea vamală îl poate dispensa pe exportatorul agreat de obligația depunerii unei declarații simplificate la biroul vamal de export pentru fiecare expediere de marfa. Aceasta dispensa se acordă, înainte de expedierea mărfurilor din locurile prevăzute la art. 226 și în termenele prevăzute la art. 455 și art. 456, dacă:

a) exportatorul agreat notifica pe cale electronică biroului vamal, fiecare expediere și furnizează toate informațiile considerate necesare pentru efectuarea unei analize de risc efective anterioare plecării mărfurilor și pentru ca autoritatea vamală să-și exercite, dacă este cazul, dreptul de a verifica mărfurile înainte de acordarea liberului de vama;

b) exportatorul agreat înregistrează expedierea în evidentele sale. O astfel de înregistrare poate fi înlocuită cu orice alta formalitate care asigura garanții similare acceptate de autoritatea vamală. Înregistrarea trebuie să menționeze data efectuării acesteia și datele din anexa nr. 7 prevăzute pentru procedura de vamuire la domiciliu. Dispozițiile art. 223 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

În cazul prevăzut la alin. (3), autoritatea vamală este obligată să se asigure ca sunt îndeplinite condițiile pentru schimbul de informații între biroul vamal de export și alte birouri vamale.

Pentru a verifica dacă mărfurile au părăsit efectiv teritoriul vamal al României, exemplarul 3 al declarației vamale în detaliu este folosit ca dovada a iesirii. În autorizație se menționează că exemplarul 3 al declarației vamale în detaliu trebuie să fie autentificat, prin certificare, în prealabil.

Autentificarea prealabilă se efectuează într-unul dintre următoarele moduri:

a) rubrica A se stampileaza în prealabil cu ștampila biroului vamal și se semnează de către un funcționar al acelui birou desemnat în acest scop;

b) exportatorul agreat stampileaza declarația folosind o ștampila specială conform modelului indicat în anexa nr. 11.

Aceasta ștampila poate fi preimprimata pe formulare în cazul în care tipărirea este încredințată unei imprimerii aprobată în acest scop.

Înainte de expedierea mărfurilor, exportatorul agreat este obligat să efectueze formalitățile prevăzute la art. 228 și sa indice pe exemplarul 3 al declarației vamale în detaliu datele cuprinse în anexa nr. 7.

Rubrica 44 a exemplarului 3, completat conform prevederilor alin. (2), trebuie să cuprindă numărul autorizației și denumirea biroului vamal emitent.

În autorizația prevăzută la art. 226 se stabilesc modalitățile specifice pentru aplicarea procedurii și în mod special:

a) mărfurile la care se aplică;

b) forma obligațiilor prevăzute la art. 228;

c) procedura acordării liberului de vama. Când biroul vamal de export aplica prevederile art. 471-476, acordarea liberului de vama se face potrivit art. 472;

d) conținutul exemplarului 3 al declarației vamale în detaliu și mijloacele prin care urmează a fi validat;

e) procedura de prezentare a declarației suplimentare și termenul în care aceasta trebuie depusa.

Autorizația include angajamentul exportatorului agreat de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura integritatea ștampilei speciale sau a formularelor imprimate în prealabil cu ștampila biroului vamal de export sau imprimarea ștampilei speciale.

În locul declarației vamale în detaliu, autoritatea vamală poate aproba folosirea unui document comercial sau administrativ ori a altui suport.

Documentul sau suportul prevăzut la alin. (1) cuprinde cel puțin datele prevăzute în anexa nr. 7 și este însoțit de o cerere de export. În cazul în care situația permite, autoritatea vamală poate accepta ca aceasta cerere să fie înlocuită cu o cerere globală care să acopere operațiunile de export ce urmează a fi efectuate pe o perioadă determinata, cu condiția ca titularul sa furnizeze autorității vamale orice informație pe care aceasta o considera necesară pentru efectuarea unei analize de risc eficiente, înainte de expedierea mărfurilor și când este cazul, dreptul sau de a verifica mărfurile. Pe documentul sau suportul utilizat se menționează aceasta autorizație.

Documentul comercial sau administrativ constituie dovada iesirii de pe teritoriul vamal al României, la fel ca și exemplarul 3 din declarația vamală în detaliu. În cazul folosirii altor suporturi, măsurile referitoare la avizarea iesirii se stabilesc de autoritatea vamală.

Autoritatea Naționala a Vamilor poate dispune și alte simplificari, în plus față de procedurile prevăzute în Secțiunile 2 și 3, cu respectarea principiilor stabilite de Codul vamal.

În cazul prevăzut la alin. (1), datele pe care autoritatea vamală le considera necesare, pentru efectuarea eficienta a analizei de risc, înainte de expedierea mărfurilor și, când este cazul, dreptul sau de a examina mărfurile, este necesar să fie puse la dispoziția acesteia.

Toate mărfurile de pe teritoriul vamal al României se considera mărfuri românești dacă nu se stabilește ca ele nu au statut românesc, în măsura în care se respecta prevederile art. 198 din Codul vamal.

Nu sunt considerate mărfuri românești următoarele:

a) mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României conform prevederilor art. 63 din Codul vamal;

b) mărfurile aflate în depozit temporar sau într-o zona libera supusă controlului de tip I sau într-un antrepozit liber;

c) mărfurile plasate sub un regim suspensiv sau într-o zona libera supusă controlului de tip II.

În sensul prezentei secțiuni, prin birou competent se înțelege autoritatea vamală care atesta statutul românesc al mărfurilor.

Fără a aduce atingere mărfurilor plasate sub regimul de tranzit, dovada statutului românesc al mărfurilor nu poate fi stabilită decât printr-unul din următoarele mijloace:

a) printr-unul din documentele prevăzute la art. 248-252;

b) în conformitate cu modalitățile prevăzute la art. 253-254.

În situația în care documentele sau modalitățile prevăzute în alin. (2) sunt utilizate pentru mărfurile românești care sunt puse în ambalaje care nu au statut românesc, documentul care atesta statutul românesc al mărfurilor poarta mențiunea ambalaje N.

În măsura în care se îndeplinesc condițiile de eliberare, documentele prevăzute în art. 249-255 se pot elibera ulterior. În acest caz, ele trebuie să poarte următoarea mențiune înscrisă cu roșu: eliberat ulterior.

Dovada statutului românesc al mărfurilor este adusă prin prezentarea documentului T2L-R.

Documentul T2L-R se întocmește pe formularul care corespunde exemplarului nr. 4 sau nr. 4/5 al declarației vamale în detaliu. Acest formular poate fi completat, dacă este cazul, de unul sau mai multe formulare complementare, corespunzătoare exemplarului nr. 4 sau 4/5 al declarației vamale.

Persoanele interesate vor înscrie sigla "T2L-R" în caseta din dreapta a rubricii nr. 1 a formularului și sigla "T2L-R bis" în caseta din dreapta a rubricii nr. 1 a fiecărui formular complementar utilizat.

Listele de incarcatura, întocmite conform modelului din anexa nr. 14, pot fi utilizate, în locul formularelor complementare, ca parte descriptivă a documentului T2L-R.

Autoritatea vamală poate autoriza orice persoană care îndeplinește condițiile art. 293 sa utilizeze ca liste de incarcatura, liste care nu îndeplinesc toate condițiile prevăzute în anexele nr. 14 a) și 14 b).

Dispozițiile art. 305 se aplică în mod corespunzător.

Documentul T2L-R se întocmește într-un singur exemplar.

La cererea persoanei interesate, documentul T2L-R și, după caz, formularul complementar utilizat sau lista de incarcatura utilizata sunt vizate de biroul vamal. Viza se aplică pe cat posibil, în rubrica "C. Birou de plecare" și conține următoarele mențiuni:

a) pentru documentul T2L-R, numele și ștampila biroului vamal, semnatura lucrătorului vamal, data vizei și numărul de înregistrare al declarației de expediție sau de export, atunci când este necesar;

b) pentru formularul complementar sau lista de incarcatura, numărul de pe documentul T2L-R și numele biroului vamal. În acest ultim caz, numărul este însoțit de ștampila biroului vamal.

Aceste documente sunt transmise persoanei interesate.

Paragraful 1

Documente comerciale

Dovada statutului românesc al mărfurilor este adusă, în condițiile prevăzute în prezentul paragraf, prin prezentarea facturii sau a documentului de transport referitor la aceste mărfuri.

Factura sau documentul de transport trebuie să conțină cel puțin numele și adresa completa a expeditorului sau a persoanei interesate dacă aceasta nu este expeditor, numărul, felul, mărcile și numerele coletelor, denumirea mărfurilor, precum și greutatea bruta în kilograme și, după caz, numerele containerelor.

Persoana interesată trebuie să aplice pe document, în mod vizibil, sigla "T2L-R" însoțită de semnatura olografă.

Factura sau documentul de transport, completat corespunzător și semnat de persoana interesată se vizează, la cererea acestuia, de biroul vamal. Viza conține numele și ștampila biroului vamal, semnatura lucrătorului vamal, data și numărul de înregistrare al declarației de expediție sau de export, atunci când este necesară.

În situația în care valoarea totală a mărfurilor românești înscrise în factura sau documentul de transport nu depășește echivalentul sumei de 1000 euro, persoana interesată nu este obligată să prezinte acest document biroului competent pentru vizare.

În acest caz, factura sau documentul de transport completat include, pe lângă datele prevăzute la alin. (2), denumirea biroului vamal.

Dispozițiile alin. (1)-(4) se aplică numai dacă factura sau documentul de transport se referă doar la mărfuri românești.

Dovada statutului românesc al mărfurilor este data de manifestul companiei navale sau declarația pentru marfa.

Manifestul conține cel puțin următoarele:

a) numele și adresa completa a companiei navale;

b) identitatea navei;

c) locul și data încărcării mărfurilor;

d) locul descărcării mărfurilor.

Pentru fiecare transport în parte, manifestul conține și următoarele:

a) referința la conosament sau la alt document comercial;

b) numărul, felul, mărcile și numerele coletelor;

c) denumirea mărfurilor în funcție de denumirea lor comercială uzuală ce conține enunturile necesare identificarii lor;

d) greutatea bruta în kilograme;

e) numerele containerelor, dacă este cazul;

f) sigla "C" - echivalenta cu "T2L-R" - sau sigla "N" pentru alte mărfuri.

Manifestul completat corespunzător și semnat de compania navala este vizat, la cererea acesteia, de biroul vamal. Viza trebuie să conțină numele și ștampila biroului vamal, semnatura unui funcționar al acestui birou și data vizei.

Paragraful 2

Alte dovezi proprii anumitor operațiuni

În situația în care mărfurile sunt transportate sub acoperirea unui carnet TIR sau sub acoperirea unui carnet ATA, declarantul, pentru a justifica statutul românesc al mărfurilor, poate să aplice în mod vizibil, în rubrica rezervată denumirii mărfurilor, sigla "T2L-R", însoțită de semnatura sa, pe toate voletele carnetului utilizat, înainte ca acesta să fie prezentat pentru viza biroului de plecare. Sigla "T2L-R" se autentifica pe toate voletele pe care a fost aplicată, prin ștampila și semnatura lucrătorului vamal de la biroul de plecare.

În cazul în care carnetul TIR sau carnetul ATA conține atât mărfuri românești, cat și mărfuri străine, aceste două categorii de mărfuri trebuie să fie indicate separat și sigla "T2L-R" se aplică în asa fel încât să fie identificate în mod clar mărfurile românești.

Autoritatea vamală poate autoriza orice persoană, denumita în continuare expeditor agreat, care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 293 și care justifica statutul românesc al mărfurilor cu un document T2L-R, conform art. 248 sau cu unul din documentele prevăzute de art. 251-252 și numite în continuare documente comerciale, să le utilizeze fără să le prezinte pentru viza la biroul vamal.

Dispozițiile art. 294-298 se aplică în mod corespunzător autorizației prevăzute la alin. (1).

Autorizația stabilește ca fața documentelor comerciale respective sau rubrica "C. Biroul de plecare" de pe fața formularelor utilizate pentru întocmirea documentului T2L-R și, dacă este cazul, a formularului sau formularelor complementare să fie prevăzută cu ștampila biroului prevăzut la art. 256 lit. a) și cu semnatura funcționarului acestui birou sau să fie stampilata de către expeditorul agreat cu o ștampila specială conform cu modelul din anexa nr. 11. Aceasta ștampila poate fi preimprimata pe formulare, atunci când imprimarea este facuta de către o tipografie agreată în acest scop.

Dispozițiile art. 310 se aplică în mod corespunzător.

Expeditorul agreat este obligat sa completeze formularul, sa-l semneze cel mai târziu în momentul expedierii mărfurilor și sa indice în rubrica "D. Controlat la biroul de plecare" a documentului T2L-R sau într-un loc vizibil al documentului comercial utilizat, numele biroului vamal, data întocmirii documentului și următoarea mențiune: Expeditor agreat.

Expeditorul agreat poate fi autorizat sa nu aplice semnatura pe documentele T2L-R sau pe documentele comerciale utilizate, stampilate cu ștampila specială prevăzută în art. 257 alin. (1) și întocmite prin procedee informatice. Aceasta autorizație poate fi acordată, cu condiția ca expeditorul agreat sa fi transmis, în prealabil, autorității vamale, un angajament scris prin care se declara responsabil de consecințele juridice ale emiterii tuturor documentelor T2L-R sau a tuturor documentelor comerciale care au aplicată ștampila specială.

Documentele T2L-R sau documentele comerciale trebuie să conțină, în locul semnăturii expeditorului agreat, următoarea mențiune: Dispensa de semnatura.

Autoritatea vamală poate autoriza companiile navale sa nu întocmească manifestul ce servește la justificarea statutului românesc al mărfurilor decât, cel mai târziu, a doua zi după plecarea navei și, în toate cazurile, înaintea sosirii navei în portul de destinație.

Autorizația nu este acordată decât companiilor navale care în mod cumulativ:

a) îndeplinesc condițiile art. 293;

b) utilizează sisteme de schimb electronic de date pentru a transmite informațiile între porturile de plecare și de destinație de pe teritoriul vamal al României;

c) operează un număr semnificativ de călătorii, după itinerarii cunoscute.

Autorizația este valabilă în România și nu se aplică decât operațiunilor efectuate între porturile menționate în autorizația respectiva.

Simplificarea acordată prin autorizația prevăzută la alin. (1) se aplică astfel:

a) manifestul din portul de plecare este transmis prin procedee informatice portului de destinație;

b) compania navala înscrie pe manifest indicațiile prevăzute la art. 252 alin. (2);

c) un exemplar al manifestului transmis prin procedee informatice este prezentat, la cerere, cel mai târziu a doua zi lucrătoare care urmează plecării navei, biroului vamal din portul de plecare și, în toate cazurile, înainte de sosirea navei în portul de destinație;

d) un exemplar al manifestului transmis prin procedee informatice este prezentat biroului vamal din portul de destinație;

e) biroul vamal din portul de plecare efectuează, prin sistem de audit, controale pe baza analizei de risc;

Fără a inlatura aplicarea dispozițiilor art. 286, 287 și 352 și ale Titlului IX din Codul vamal, compania navala notifica autorității vamale orice infracțiune sau neregula, iar biroul vamal din portul de destinație informează, imediat ce este posibil, despre orice infracțiune sau neregula, biroul vamal din portul de plecare.

Garanția izolata trebuie să acopere în totalitate cuantumul datoriei ce se poate naște, calculată pe baza nivelului taxelor celor mai ridicate aferente mărfurilor în cauza.

Cu toate acestea, taxele care se iau în considerare la calcularea garanției izolate nu pot fi mai mici decât o taxa minima atunci când o asemenea taxa este inclusă în a 5-a coloana din lista mărfurilor cu risc ridicat de frauda.

Dispozițiile privind garanția izolata se aplică în mod corespunzător și pentru taxa pe valoarea adăugată și accize care, potrivit Codului fiscal, sunt în atribuțiile autorității vamale.

Garanția izolata prin depozit în numerar se constituie la biroul de plecare și se rambursează, la cererea titularului, când regimul a fost descărcat.

Garanția izolata furnizată de un garant poate consta în utilizarea titlurilor de garanție izolata a căror valoare reprezintă echivalentul în lei al sumei de 7.000 euro/titlu, emisă de garant în beneficiul persoanei care acționează în calitate de principal obligat. Responsabilitatea garantului este angajata până la concurenta echivalentului în lei al sumei de 7.000 euro pentru fiecare titlu.

Garanția izolata constituită prin garant trebuie să facă obiectul unui act de garanție conform modelului din anexa nr. 16.

În situația în care biroul de plecare este diferit de biroul de garanție, acesta din urma păstrează o copie a actului prin care a acceptat angajamentul de garanție. Originalul este prezentat de principalul obligat la biroul de plecare, unde este păstrat.

Cu toate acestea, când se face schimb de date cu privire la garanție între biroul de garanție și biroul de plecare folosind procedee informatice, originalul actului de garanție este reținut la biroul de plecare.

În situația în care dispozițiile legale prevăd altfel, actul de garanție prevăzut la alin. (1) se poate constitui sub o formă diferita, cu condiția ca acesta să aibă efecte identice cu cele din actul prevăzut în model.

În cazul prevăzut la art. 269 alin. (3), garanția izolata trebuie să facă obiectul unui act de garanție conform modelului din anexa nr. 17.

Dispozițiile art. 270 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Titlul de garanție izolata se stabilește conform modelului din anexa nr. 18. Garantul va indica pe titlu data sa limita de utilizare, care nu poate depăși termenul de un an de la data emiterii.

Garantul poate elibera titluri de garanție izolata care să nu fie valabile pentru o operațiune de tranzit cu mărfuri cu risc ridicat de frauda. În acest scop, garantul înscrie în diagonala, pe titlul sau titlurile de garanție izolata pe care le eliberează, mențiunea validitate limitată.

În situația în care biroul de garanție face schimb de date cu privire la garanție cu birourile de plecare folosind procedee informatice, garantul trebuie să furnizeze acestui birou orice detaliu cerut în legătură cu titlurile de garanție izolata pe care le-a emis în conformitate cu modalitățile stabilite de către autoritatea vamală.

Principalul obligat trebuie să remită biroului de plecare un număr de titluri de garanție izolata care acoperă în totalitate taxele vamale și alte drepturi care ar putea fi datorate. Aceste titluri sunt păstrate de biroul de plecare.

Biroul de garanție revoca decizia prin care a acceptat angajamentul garantului, când condițiile care au stat la baza acesteia nu mai sunt îndeplinite.

Garantul își poate rezilia, de asemenea, angajamentul în orice moment.

Revocarea sau rezilierea se executa începând cu a 16-a zi de la notificarea garantului sau a biroului de garanție, după caz.

Începând cu data revocării sau rezilierii, titlurile de garanție izolata emise anterior nu mai pot fi utilizate pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit.

Fiecare declarație de tranzit conține numai mărfurile încărcate sau care urmează a fi încărcate pe un singur mijloc de transport pentru a fi transportate de la un birou de plecare la un birou de destinație.

În aplicarea prezentului articol, se considera a fi un singur mijloc de transport, cu condiția ca mărfurile să fie descărcate împreună:

a) un vehicul rutier însoțit de remorca sau remorcile sale ori semiremorca sau semiremorcile sale;

b) un vagon sau o garnitura de cale ferată;

c) navele care formează un singur convoi;

d) containerele încărcate pe un singur mijloc de transport în sensul prezentului articol.

Un singur mijloc de transport poate fi utilizat pentru încărcarea mărfurilor la mai multe birouri de plecare și pentru descărcarea la mai multe birouri de destinație.

Declarația de tranzit respecta instrucțiunile stabilite în Normele tehnice de completare, utilizare și tipărire a declarației vamale în detaliu și se depune la biroul de plecare utilizând procedee informatice.

Autoritatea vamală accepta declarația de tranzit facuta în scris pe formularul corespunzător celui descris în anexa nr. 9 în următoarele cazuri:

a) sistemul de tranzit computerizat vamal al autorității vamale nu funcționează;

b) aplicatia principalului obligat nu funcționează.

Utilizarea unei declarații scrise de tranzit, conform prevederilor alin. (2) lit. b), se face cu aprobarea autorității vamale.

Biroul de plecare fixează termenul de tranzit în care mărfurile trebuie să fie prezentate la biroul de destinație, ținând cont de traseul ce trebuie urmat, de dispozițiile care reglementează transportul și de alte norme ce se pot aplica și, dacă este cazul, de elementele comunicate de principalul obligat.

În situația în care mărfurile sunt prezentate la biroul de destinație după expirarea termenului stabilit de biroul de plecare și când nerespectarea termenului de tranzit se datorează circumstanțelor temeinic justificate, acceptate de biroul de destinație și neimputabile transportatorului sau principalului obligat, acesta din urma se considera ca s-a încadrat în termenul stabilit.

Fără a inlatura aplicarea dispozițiilor alin. (4), mărfurile plasate în regim de tranzit se pun sub sigilii vamale.

Se sigileaza următoarele:

a) spațiul în care se afla mărfurile, în cazul în care mijlocul de transport este aprobat pe baza altor reglementări sau recunoscut de către biroul de plecare ca fiind adecvat pentru sigilare;

b) fiecare colet, în celelalte cazuri.

Mijloacele de transport pot fi recunoscute ca apte pentru sigilare cu condiția ca:

a) sigiliile să poată fi aplicate în mod simplu și eficient;

b) să fie construite astfel încât mărfurile sa nu poată fi scoase sau introduse fără a lasă urme vizibile de intervenție sau fără violarea sigiliilor;

c) spațiile rezervate pentru incarcatura să fie ușor accesibile pentru verificarea de către autoritatea vamală;

d) sa nu cuprindă spații secrete în care să poată fi ascunse mărfurile.

Orice vehicul rutier, remorca, semi-remorca sau container agreat pentru transportul mărfurilor sub sigiliu vamal în conformitate cu dispozițiile unui acord internațional la care România este parte semnatara este considerat corespunzător pentru sigilare.

Biroul de plecare poate să acorde dispensa de la aplicarea sigiliilor, când, având în vedere alte măsuri eventuale de identificare, descrierea mărfurilor din declarația de tranzit sau din celelalte documente insotitoare permite identificarea acestora cu usurinta.

Se considera ca descrierea mărfurilor permite identificarea acestora, când este suficient de detaliată pentru a permite o recunoaștere ușoară a cantității și naturii mărfurilor.

Când biroul de plecare acorda o dispensa de la aplicarea sigiliilor, înscrie în rubrica "D. Controlat la biroul de plecare" a declarației de tranzit, cu privire la "Sigilii aplicate", mențiunea "Dispensa".

În situația în care declarația de tranzit este procesata la biroul de plecare prin procedee informatice, exemplarele 4 și 5 ale declarației de tranzit sunt înlocuite de documentul de însoțire a tranzitului, care corespunde modelului din anexa nr. 19.

În situația în care este necesar, documentul de însoțire a tranzitului este, după caz, însoțit de o lista a articolelor, care corespunde modelului din anexa nr. 20 sau de o lista de incarcatura. Aceste liste fac parte integrantă din documentul de însoțire a tranzitului.

În cazul prevăzut la alin. (1), biroul de plecare păstrează declarația de tranzit și acorda liberul de vama, eliberand principalului obligat documentul de însoțire a tranzitului.

În situația în care se autorizeaza, documentul de însoțire a tranzitului poate fi tipărit prin sistemul informatic al principalului obligat.

În situația în care dispozițiile acestui capitol fac referire la exemplarele declarației de tranzit care însoțesc transportul, aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător documentului de însoțire a tranzitului.

Transportatorul este obligat sa adnoteze exemplarele 4 și 5 ale declarației de tranzit și să le prezinte, împreună cu transportul, autorității vamale:

a) în caz de rupere a sigiliului pe parcursul transportului dintr-o cauza independenta de voința transportatorului;

b) în caz de transbordare a mărfurilor pe un alt mijloc de transport; aceasta transbordare trebuie să aibă loc sub supravegherea autorității vamale dar aceasta poate aproba efectuarea transbordarii și fără supravegherea sa;

c) în caz de pericol iminent ce necesita descărcarea imediata, parțială sau totală a mijlocului de transport;

d) cu ocazia oricărui eveniment, incident sau accident susceptibil de a avea o influența asupra respectării obligațiilor principalului obligat sau ale transportatorului.

În situația în care autoritatea vamală considera ca operațiunea de tranzit poate continua în mod normal decide, dacă este cazul, măsurile necesare și vizează corespunzător exemplarele 4 și 5 ale declarației de tranzit.

Mărfurile și exemplarele 4 și 5 ale declarației de tranzit sunt prezentate la biroul de destinație.

Biroul de destinație înregistrează exemplarele 4 și 5 ale declarației de tranzit, menționează data sosirii și rezultatul controlului efectuat.

La cererea principalului obligat și pentru a servi drept proba a încheierii regimului, conform art. 286 alin. (2), biroul de destinație vizează un exemplar 5 suplimentar sau o copie a exemplarului 5 al declarației de tranzit pe care înscrie mențiunea "Proba alternativa".

O operațiune de tranzit poate fi încheiată la alt birou decât cel prevăzut în declarația de tranzit. Acesta devine birou de destinație.

Biroul de destinație eliberează o recipisa la cererea persoanei care prezintă exemplarele 4 și 5 ale declarației de tranzit.

Formularul pe care se stabilește recipisa trebuie să corespundă modelului din anexa nr. 21. Recipisa poate fi întocmită și pe modelul de pe verso-ul exemplarului nr. 5 al declarației de tranzit.

Recipisa trebuie să fie în prealabil completată de către persoana interesată și poate conține, în afară spațiului rezervat biroului de destinație, alte indicații referitoare la transport. Recipisa nu poate servi drept proba a încheierii regimului în sensul art. 286 alin. (3).

În absenta returnarii exemplarului 5 al declarației de tranzit la biroul de plecare, într-un termen de 60 de zile de la data acceptării declarației de tranzit, biroul de plecare comunică acest lucru principalului obligat, cerandu-i sa aducă dovada ca regimul s-a încheiat.

În situația în care se aplică dispozițiile art. 288-291 și biroul de plecare nu a primit mesajul «Aviz de sosire» până la termenul la care mărfurile trebuiau prezentate la biroul de destinație, acesta îl informează pe principalul obligat și îi cere sa furnizeze dovezi ca regimul s-a încheiat.

O dovada în sensul celei din alin. (1) o constituie, pentru autoritatea vamală, prezentarea unui document certificat de biroul de destinație, care conține identificarea mărfurilor în cauza și care stabilește ca acestea au fost prezentate la biroul de destinație sau, în cazul aplicării art. 314, la destinatarul agreat.

Regimul de tranzit este, de asemenea, considerat încheiat dacă principalul obligat prezintă autorității vamale un document vamal de plasare sub o alta destinație vamală într-o alta țara sau o copie sau fotocopie a acestui document, care conține identificarea mărfurilor în cauza. Copia sau fotocopia trebuie să fie certificată conform cu originalul, fie de către organismul care a emis documentul original, fie de autoritățile din țara în cauza, fie de autoritățile române.

În situația în care, în termen de 120 de zile de la data acceptării declarației de tranzit, biroul de plecare nu are dovada ca regimul s-a încheiat, autoritatea vamală începe imediat procedura de cercetare pentru a obține informațiile necesare pentru încheierea regimului sau, când nu este posibil sa stabilească dacă datoria vamală a luat naștere, sa identifice debitorul și sa stabilească biroul vamal care să înceapă recuperarea drepturilor.

Dacă autoritatea vamală este informată din timp ca regimul nu s-a încheiat sau atunci când aceasta considera necesar, declanseaza procedura de cercetare fără întârziere.

În situația în care se aplică prevederile art. 288-291, autoritatea vamală începe procedura de cercetare de fiecare data când nu a primit mesajul "aviz de sosire" imediat după data la care mărfurile trebuiau prezentate la biroul de destinație sau, mesajul "rezultatul controlului" în termen de șase zile de la data primirii mesajului "aviz de sosire".

Procedura de cercetare se declanseaza, de asemenea, atunci când ulterior se constată că dovada de încheiere a regimului a fost falsificata și când recurgerea la aceasta procedura este necesară pentru îndeplinirea obiectivelor de la alin. (1).

Normele metodologice de derulare a procedurii de cercetare se aproba de Autoritatea Naționala a Vamilor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Biroul de destinație păstrează documentul de însoțire a tranzitului și informează biroul de plecare despre sosirea mărfurilor, cu ajutorul mesajului aviz de sosire, în aceeași zi cu prezentarea lor la biroul de destinație. Acest mesaj nu poate servi drept dovada de încheiere a regimului în sensul art. 286 alin. (3).

Cu excepția situațiilor temeinic justificate, biroul de destinație transmite mesajul rezultatele controlului biroului de plecare cel târziu a doua zi lucrătoare de la prezentarea mărfurilor la biroul de destinație.

Mesajele utilizate sunt conforme structurii și caracteristicilor stabilite de autoritatea vamală.

Autorizația prevăzută la art. 292, nu se acordă decât persoanelor care:

a) sunt stabilite în România;

b) folosesc în mod regulat regimul de tranzit sau despre care autoritatea vamală știe ca sunt în măsura sa îndeplinească obligațiile legate de acest regim sau, atunci când este vorba de simplificarea de la art. 292 lit. e), persoanelor care primesc regulat mărfuri plasate sub regimul de tranzit;

c) nu au comis încălcări grave sau repetate ale reglementărilor vamale sau fiscale.

Pentru a garanta gestionarea corecta a simplificarilor, autorizația se acordă numai când:

a) autoritatea vamală poate să asigure supravegherea și controlul regimului fără un efort administrativ disproportionat față de necesitățile persoanelor în cauza;

b) persoanele dețin evidente care să permită autorității vamale să efectueze un control eficient.

În situația în care persoana interesată a obținut din partea autorității vamale, statutul de agent economic autorizat prin care beneficiază de simplificarile prevăzute de reglementările vamale, criteriile prevăzute în alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. b) sunt considerate ca fiind îndeplinite.

Cererea de autorizare pentru utilizarea unei simplificari, numita în continuare cerere se face în scris și este datată și semnată.

Cererea trebuie să conțină toate elementele care să permită autorității vamale să se asigure asupra respectării condițiilor de utilizare a simplificarilor cerute.

Cererea se depune la autoritatea vamală.

Autorizația se eliberează sau cererea este respinsă în termen de 90 de zile de la data depunerii acesteia.

Originalul autorizației, datată și semnată, împreună cu una sau mai multe copii sunt transmise titularului acesteia.

Autorizația precizează condițiile în care sunt utilizate simplificarile și stabilește modalitățile de funcționare și control. Autorizația intră în vigoare la data eliberării sale.

În cazul simplificarilor de la art. 292 lit. c) și f), autorizația se prezintă la orice cerere a biroului de plecare.

Titularul autorizației este obligat sa informeze autoritatea vamală despre orice eveniment ce apare după acordarea autorizației și care poate avea vreo incidența asupra menținerii sale sau a conținutului.

În cazul prevăzut la alin. (1) se poate revoca sau modifica autorizația. În decizia autorității vamale se indica data de la care aceasta intră în vigoare.

Autoritatea vamală păstrează cererea și documentele anexate, precum și un exemplar al autorizației eliberate.

În situația în care o cerere este respinsă sau o autorizație este anulată, cererea și, după caz, decizia de respingere a cererii sau de anulare și diferitele documente care le sunt anexate sunt păstrate timp de 5 ani de la sfârșitul anului în cursul căruia cererea a fost respinsă sau autorizația a fost anulată.

Principalul obligat poate utiliza garanția globală sau dispensa de garanție în limita valorii de referința.

Calculul se efectuează pe baza datoriei vamale care se poate naște pentru fiecare operațiune de tranzit. Dispozițiile privind garanția globală se aplică în mod corespunzător și pentru taxa pe valoarea adăugată și accize care, potrivit Codului fiscal, sunt în atribuțiile autorității vamale. Când nu sunt disponibile toate datele necesare, nivelul garanției se stabilește la echivalentul în lei al sumei de 7.000 euro, exceptând situațiile în care, pe baza informațiilor suplimentare, pe care le deține, autoritatea vamală stabilește un alt nivel.

Suma de referința corespunde cuantumului datoriei ce poate aparea pentru mărfurile plasate de către un principal obligat sub regimul de tranzit pe o perioadă de cel puțin 7 zile.

Ea este stabilită de biroul de garanție împreună cu partea interesată pe baza datelor referitoare la mărfurile transportate în trecut și a unei estimari a volumului operațiunilor de tranzit care trebuie efectuate, care rezultă în special din documentația comercială și contabila a părții interesate.

La stabilirea sumei de referința, calculul se efectuează în funcție de taxele cele mai ridicate, aferente mărfurilor.

Biroul de garanție revizuieste anual suma de referința, în special în funcție de informațiile obținute de la birourile de plecare și, dacă este cazul, ajusteaza această sumă.

Principalul obligat trebuie să se asigure ca sumele angajate, ținând cont de operațiunile pentru care regimul nu s-a încheiat, nu depășesc suma de referința.

Principalul obligat trebuie să informeze biroul de garanție când suma de referința se dovedește insuficienta pentru a acoperi operațiunile sale de tranzit.

Suma ce trebuie acoperită de garanția globală este egala cu suma de referința prevăzută la art. 299.

Suma ce trebuie acoperită de garanția globală poate fi redusă:

a) la 50% din suma de referința, când principalul obligat demonstreaza ca are o situație financiară solida și o experienta suficienta de utilizare a regimului de tranzit;

b) la 30% din suma de referința, când principalul obligat demonstreaza ca are o situație financiară solida, o experienta suficienta de utilizare a regimului de tranzit și are un nivel ridicat de cooperare cu autoritatea vamală.

Dispensa de garanție poate fi acordată atunci când principalul obligat demonstreaza ca are o situație financiară solida, o experienta suficienta de utilizare a regimului de tranzit, ca atinge un nivel ridicat de cooperare cu autoritățile competente, își poate gestiona transporturile și ca se bucura de o buna capacitate financiară, suficienta pentru a-și îndeplini angajamentele asumate.

Pentru aplicarea dispozițiilor alin. (2) și (3), autoritatea vamală ia în considerare criteriile stabilite în anexa nr. 22.

Pentru a fi autorizat sa furnizeze o garanție globală în cazul mărfurilor care implica un risc ridicat de frauda, principalul obligat trebuie să demonstreze ca:

a) indeplineste condițiile prevăzute la art. 293;

b) ca are o situație financiară solida;

c) are o experienta suficienta de utilizare a regimului de tranzit;

d) își poate gestiona corect transporturile sau are un nivel ridicat de cooperare cu autoritatea vamală.

Pentru aceste mărfuri, suma ce trebuie acoperită de garanția globală poate fi redusă:

a) la 50% din suma de referința, atunci când principalul obligat demonstreaza ca are un nivel ridicat de cooperare cu autoritatea vamală și ca își gestionează corect transporturile;

b) la 30% din suma de referința, atunci când principalul obligat demonstreaza ca are un nivel ridicat de cooperare cu autoritatea vamală, ca își gestionează corect transporturile și ca se bucura de o buna capacitate financiară, suficienta pentru a-și îndeplini angajamentele asumate.

Pentru aplicarea dispozițiilor alin. (1) și (2), autoritatea vamală ia în considerare criteriile stabilite în anexa nr. 22.

Prevederile alin. (1)-(3) se aplică și în situația în care se solicita autorizația pentru utilizarea garanției globale atât pentru mărfurile care implica un risc ridicat de frauda, cat și pentru celelalte tipuri de mărfuri, sub acoperirea aceluiași certificat de garanție globală.

Dispozițiile de aplicare referitoare la interzicerea temporară a utilizării garanției globale reduse sau a garanției globale, asa cum se menționează la art. 116 alin. (6) și (7) din Codul vamal, sunt stabilite în anexa nr. 23.

Garanția globală este furnizată de un garant.

Aceasta trebuie să facă obiectul unui act de garanție conform modelului din anexa nr. 24.

Dispozițiile art. 270 se aplică în mod corespunzător.

Pe baza autorizației, autoritatea vamală eliberează principalului obligat unul sau mai multe certificate de garanție globală sau de dispensa de garanție, denumite în continuare certificate, întocmite conform modelului din anexa nr. 25 a) sau, după caz, anexa nr. 25 b) și completate în conformitate cu anexa nr. 25 c), care îi permit principalului obligat să facă dovada unei garanții globale sau a unei dispense de garanție.

Certificatul trebuie să fie prezentat la biroul de plecare. Datele despre certificat vor fi înscrise în declarația de tranzit.

Cu toate acestea, când sunt comunicate date cu privire la garanție între biroul de garanție și biroul de plecare folosind tehnologia informatica și rețelele de calculatoare, nu se prezintă nici un certificat la biroul de plecare.

Perioada de valabilitate a unui certificat nu poate depăși doi ani. Aceasta durata poate fi prelungită de către biroul de garanție o singură dată, pentru maxim doi ani.

În cazul anulării și rezilierii garanției globale, dispozițiile art. 272 se aplică în mod corespunzător.

Începând cu data intrării în vigoare a anulării de către autoritatea vamală a autorizației de garanție globală, a dispensei de garanție sau a revocării deciziei prin care biroul de garanție a acceptat angajamentul de garanție ori al rezilierii angajamentului sau de către garant, certificatele emise anterior nu mai pot fi utilizate pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit și se restituie imediat biroului de garanție de către principalul obligat.

Biroul de garanție comunică elementele de identificare a certificatelor în curs de valabilitate care nu au fost restituite.

Dispozițiile alin. (3) se aplică și certificatelor care au fost declarate furate, pierdute sau falsificate.

Autoritatea vamală poate autoriza principalul obligat sa utilizeze, ca liste de incarcatura, anumite liste care nu corespund tuturor condițiilor din anexele nr. 14 a) și 14 b).

Utilizarea acestor liste nu poate fi autorizata decât:

a) dacă sunt emise de agenți economici ale căror documente sunt întocmite pe baza unui sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor;

b) dacă sunt întocmite și completate în asa fel încât să poată fi examinate fără dificultate de către autoritatea vamală;

c) dacă menționează, pentru fiecare articol, informațiile cerute în conformitate cu anexa nr. 14.

Poate fi autorizata și utilizarea ca liste de incarcatura conform prevederilor alin. (1), a listelor descriptive care se întocmesc în scopul îndeplinirii formalităților de expediție sau de export, chiar dacă aceste liste sunt emise de agenți economici ale căror documente nu sunt întocmite pe baza unui sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor.

Agenții economici ale căror documente sunt întocmite prin procedee informatice și care, conform prevederilor alin. (1) și (2), sunt deja autorizați sa folosească liste de un model special, pot fi autorizați sa folosească aceste liste și pentru operațiunile de tranzit cu un singur fel de marfa, în măsura în care aceasta facilitate se dovedește necesară, ținând cont de programele informatice ale agenților economici în cauza.

Autoritatea vamală poate autoriza principalul obligat sa utilizeze sigilii cu model special pentru mijloacele de transport sau pentru colete cu condiția ca aceste sigilii să fie admise de autoritatea vamală și sa corespundă caracteristicilor din anexa nr. 26.

Principalul obligat indica în caseta "D. Controlat la biroul de plecare" a declarației de tranzit, referitor la rubrica "sigilii aplicate" felul, numărul și mărcile sigiliilor aplicate.

Principalul obligat aplica sigiliile cel mai târziu în momentul acordării liberului de vama.

Autorizația stabilește ca rubrica "C. Birou de plecare" a formularelor declarației de tranzit trebuie să conțină în prealabil ștampila biroului de plecare și semnatura funcționarului din biroul respectiv sau să fie stampilata de expeditorul agreat cu o ștampila specială, admisă de autoritatea vamală și conformă cu modelul din anexa nr. 11. Amprenta acestei ștampile poate fi pretiparita pe formulare când aceasta tipărire este încredințată unei tipografii agreate în acest scop, potrivit Normelor de completare, utilizare și tipărire a declarației vamale în detaliu.

Expeditorul agreat completează aceasta rubrica, indicând data expedierii mărfurilor și atribuie declarației de tranzit un număr, în conformitate cu regulile prevăzute în acest scop în autorizație.

Autoritatea vamală poate stabili ca formularele să aibă un semn distinctiv pentru a putea fi deosebite.

Expeditorul agreat este obligat sa ia toate măsurile necesare pentru a asigura protecția stampilelor speciale sau a formularelor ce conțin ștampila biroului de plecare sau o ștampila specială și sa informeze autoritatea vamală despre măsurile de securitate aplicate.

În cazul în care o persoană folosește în mod abuziv formularele stampilate anterior cu ștampila biroului de plecare sau cu ștampila specială, expeditorul agreat răspunde de plată drepturilor de import devenite exigibile, aferente mărfurilor transportate însoțite de aceste formulare, cu excepția cazurilor în care demonstreaza autorității vamale ca a luat măsurile prevăzute în alin. (1). Aceasta dispoziție, nu inlatura, dacă este cazul, răspunderea penală.

Cel mai târziu în momentul expedierii mărfurilor, expeditorul agreat completează declarația de tranzit indicând în rubrica "D. Controlat de biroul de plecare", termenul fixat, conform art. 278, în care mărfurile trebuie să fie prezentate la biroul de destinație, măsurile de identificare aplicate și mențiunea "Expeditor agreat".

În situația în care autoritatea vamală controlează la plecare o trimitere, aceasta înscrie mențiunile corespunzătoare în rubrica "D. Controlat de biroul de plecare" a declarației de tranzit.

După expediere, exemplarul 1 al declarației de tranzit este trimis fără întârziere biroului de plecare. Autoritatea vamală poate să prevadă în autorizație, ca exemplarul 1 să fie trimis biroului de plecare imediat după ce s-a întocmit declarația de tranzit. Celelalte exemplare însoțesc mărfurile.

Expeditorul agreat poate fi autorizat sa nu aplice semnatura pe declarațiile de tranzit care au ștampila specială prevăzută în anexa nr. 11 și care sunt întocmite cu ajutorul unui sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor. Aceasta autorizație poate fi acordată cu condiția ca expeditorul agreat sa fi depus în prealabil autorității vamale un angajament scris prin care să se recunoască drept principal obligat al tuturor operațiunilor de tranzit efectuate sub acoperirea declarațiilor de tranzit ce conțin ștampila specială.

Declarațiile de tranzit întocmite conform dispozițiilor alin. (1) trebuie să conțină, în rubrica rezervată semnăturii principalului obligat, mențiunea: "Scutit de semnatura".

În situația în care declarația de tranzit este depusa la un birou de plecare care aplica dispozițiile Capitolului II, Secțiunea a 7-a o persoană poate primi statutul de expeditor agreat dacă îndeplinește condițiile prevăzute în art. 293-307, prezintă declarația de tranzit și comunică cu autoritatea vamală folosind procedee informatice.

Expeditorul agreat prezintă, înainte de acordarea liberului de vama al mărfurilor, o declarație de tranzit la biroul de plecare.

Autorizația stabilește termenul în care expeditorul agreat prezintă o declarație de tranzit pentru ca autoritatea vamală să poată face, dacă este cazul, controlul mărfurilor înainte de acordarea liberului de vama.

Orice persoană care intenționează sa primească în spațiile sale sau în alte locuri stabilite, mărfuri plasate în regim de tranzit, fără să prezinte mărfurile și exemplarele 4 și 5 ale declarației de tranzit la biroul de destinație, poate să fie autorizata în calitate de destinatar agreat.

Principalul obligat a îndeplinit obligațiile care îi revin conform dispozițiilor art. 115 alin. (1) lit. a) din Codul vamal și regimul de tranzit este considerat încheiat când, în termenul stabilit, exemplarele 4 și 5 ale declarației de tranzit care au însoțit transportul și mărfurile intacte sunt aduse destinatarului agreat în spațiile sau în locurile stabilite în autorizație, cu respectarea măsurilor de identificare luate.

La cererea transportatorului, destinatarul agreat eliberează recipisa prevăzută la art. 284. Aceasta dispoziție se aplică în mod corespunzător pentru fiecare transport care îi este prezentat în condițiile prevăzute la alin. (2).

În autorizația de destinatar agreat se stabilesc:

a) biroul sau birourile de destinație competente pentru mărfurile pe care le primește destinatarul agreat;

b) termenul și modalitățile în care destinatarul agreat informează biroul de destinație de sosirea mărfurilor, pentru a-i permite acestuia să facă, dacă este cazul, controlul la sosirea mărfurilor;

c) categoriile sau transporturile de marfa excluse.

Autoritatea vamală stabilește în autorizație dacă destinatarul agreat poate dispune de marfa imediat ce aceasta a sosit, fără intervenția biroului de destinație.

În situația în care mărfurile sosesc în spațiile sale sau în locurile precizate în autorizație, destinatarul agreat este obligat:

a) sa anunțe imediat biroul de destinație, în conformitate cu procedura prevăzută în autorizație, de eventualele lipsuri, excedente, substituiri sau alte nereguli, cum ar fi sigilii violate;

b) sa trimită fără întârziere biroului de destinație exemplarele 4 și 5 ale declarației de tranzit care au însoțit mărfurile, indicând, cu excepția cazurilor în care datele sunt comunicate prin intermediul sistemului de prelucrare electronică sau automată a datelor, data sosirii și starea sigiliilor aplicate.

Biroul de destinație înscrie pe exemplarele 4 și 5 ale declarației de tranzit mențiunile prevăzute la art. 283.

În situația în care biroul de destinație aplica dispozițiile Capitolului II, Secțiunea a 7-a din prezentul Titlu, o persoană poate primi statutul de destinatar agreat dacă îndeplinește condițiile prevăzute la art. 293 și comunică cu autoritatea vamală folosind procedee informatice.

Destinatarul agreat informează biroul de destinație în legătură cu sosirea mărfurilor înainte de descărcarea acestora.

În autorizație se stabilește, în mod distinct, cum și când primește destinatarul agreat datele din Avizul anticipat de sosire de la biroul de destinație, în scopul aplicării în mod corespunzător, a prevederilor art. 291.

Societățile de cale ferată se asigura ca transporturile efectuate sub regimul de tranzit, cu procedura simplificata, sunt identificabile prin utilizarea unor etichete care conțin o pictograma al carei model este prevăzut în anexa nr. 27.

Etichetele se aplică pe scrisoarea de trasura CIM și pe vagon, dacă acesta conține o incarcatura completa, sau după caz, pe colet sau colete.

Eticheta prevăzută la alin. (1) poate fi înlocuită prin aplicarea unei ștampile în cerneala verde care să reproduca pictograma prevăzută în anexa nr. 27.

În cazul modificării contractului de transport care are drept efect încheierea în interiorul tarii a unui transport care trebuia să se încheie în exterior sau încheierea în exteriorul tarii a unui transport care trebuia să se încheie în interior, societățile de cale ferată nu pot sa treacă la modificarea contractului decât cu acordul prealabil al biroului de plecare.

În toate celelalte cazuri, societățile de cale ferată pot modifica contractul și informează imediat biroul de plecare de modificarea intervenita.

În situația în care mărfurile circula cu plecare din România având ca destinație o alta țara, biroul de plecare aplica, în mod vizibil, în rubrica rezervată autorității vamale, pe exemplarele 1-3 a scrisorii de trasura CIM, sigla "T1", dacă mărfurile circula sub procedura T1. Biroul de plecare aplica ștampila pe exemplarele scrisorii de trasura și le transmite caii ferate.

Mărfurile al căror transport începe într-o alta țara sunt considerate pe teritoriul vamal al României ca circulând sub procedura T1. Pentru mărfurile care circulă sub procedura T1, sigla T1 nu se aplică pe documentul respectiv.

Autoritatea vamală poate să prevadă ca mărfurile care circulă sub procedura T1 pot fi transportate sub procedura T1 fără ca scrisoarea de trasura CIM să fie prezentată la biroul de plecare.

În ceea ce privește mărfurile prevăzute la alin. (1) și (2) biroul de care aparține gara de destinație își asuma rol de birou de destinație. Atunci când mărfurile sunt puse în libera circulație sau sunt plasate sub un alt regim într-o gara intermediara, biroul de care aparține aceasta gara își asuma rolul de birou de destinație.

În cazurile prevăzute la art. 325 alin. (1), societatea de cale ferată transmite biroului de destinație exemplarele 2 și 3 ale scrisorii de trasura CIM.

Biroul de destinație restituie, fără întârziere, societății de cale ferată exemplarul 2 vizat și păstrează exemplarul 3.

În situația în care un transport începe în interiorul tarii și urmează să se termine în exteriorul sau, se aplică dispozițiile art. 325 și 326.

Biroul vamal căruia îi corespunde gara de frontieră prin care transportul părăsește teritoriul tarii își asuma rol de birou de destinație.

Nu se îndeplinește nici o formalitate de tranzit la biroul de destinație.

În situația în care un transport începe în exteriorul tarii și trebuie să se termine în interiorul sau, biroul vamal de care aparține gara de frontieră prin care transportul intra pe teritoriul tarii își asuma rolul de birou de plecare și nu se îndeplinește nici o formalitate de tranzit la acest birou.

Biroul vamal căruia îi corespunde gara de destinație își asuma rol de birou de destinație. Formalitățile prevăzute la art. 327 se îndeplinesc la biroul de destinație.

În situația în care mărfurile sunt puse în libera circulație sau sunt plasate sub un alt regim vamal într-o gara intermediara, biroul de care aparține aceasta gara își asuma rolul de birou de destinație. Acest birou vamal stampileaza corespunzător exemplarele 2 și 3 și o copie a exemplarului 3 ale scrisorii de trasura CIM, transmise de compania de cale ferată și înscrie pe ele mențiunea vamuit.

Acest birou returnează imediat exemplarele 2 și 3 companiei de cale ferată, după ce le-a stampilat corespunzător și retine copia exemplarului 3.

Procedura prevăzută la alin. (3) nu se aplică produselor supuse accizelor.

În situația prevăzută la alin. (3), biroul vamal de destinație poate solicita un control ulterior asupra mențiunilor înscrise pe exemplarele 2 și 3 ale scrisorii de trasura CIM de biroul vamal de care aparține gara intermediara.

În scopul aplicării art. 331-346 prin termenii de mai jos se înțelege:

Întreprindere de transport - o întreprindere constituită de companiile de cale ferată ca entitate distinctă; o astfel de întreprindere este constituită în scopul transportării de mărfuri cu ajutorul unor containere mari sub acoperirea buletinelor de expediere TR.

Container mare - un container care:

a) este proiectat astfel încât să poată fi sigilat, în cazul în care dispozițiile art. 340 prevăd acest lucru;

b) are dimensiunile astfel încât suprafața cuprinsă între cele patru unghiuri externe sa nu fie mai mica de 7 mp.

Buletin de expediere TR - documentul care cuprinde contractul de transport prin care întreprinderea de transport organizează transportul unuia sau mai multor containere de la un expeditor către un destinatar prin transport internațional. Buletinul de expediere TR are un număr de serie cu ajutorul căruia poate fi identificat. Acest număr de serie este alcătuit din opt cifre precedate de literele TR.

Buletinul de expediere TR este alcătuit din următoarele exemplare, în ordinea numerotarii lor:

a) 1: exemplar pentru sediul central al întreprinderii de transport;

b) 2: exemplar pentru reprezentantul național al întreprinderii de transport la statia de destinație;

c) 3A: exemplar pentru vama;

d) 3B: exemplar pentru destinatar;

e) 4: exemplar pentru sediul central al întreprinderii de transport;

f) 5: exemplar pentru reprezentantul național al întreprinderii de transport la statia de plecare;

g) 6: exemplar pentru expeditor.

Cu excepția exemplarului prevăzut la lit. c), fiecare fila a buletinului de expediere TR prezintă o bandă verde lata de aproximativ 4 centimetri de-a lungul marginii din dreapta.

Lista de containere mari denumita în continuare lista: documentul anexat unui buletin de expediere TR, din care face parte integrantă, care servește pentru a descrie expediția mai multor containere mari de la o singura statie de plecare către o singura statie de destinație, stații la care se desfășoară formalități vamale.

Lista se întocmește în același număr de exemplare ca și buletinul de expediere TR la care se referă.

Numărul de liste se înscrie în coltul din dreapta sus al buletinului de expediere TR rezervat în acest scop.

De asemenea, numărul de serie al buletinului de expediere relevant se înscrie în coltul din dreapta sus al fiecărei liste.

Cea mai apropiată statie de cale ferată corespunzătoare - reprezintă o statie de cale ferată sau terminalul cel mai apropiat de punctul de încărcare sau descărcare, echipat sa lucreze cu containere mari asa cum sunt definite la alin. (2).

Întreprinderea de transport pune la dispoziția autorității vamale în scopul verificării, prin intermediul reprezentantului sau național, evidentele deținute la biroul sau birourile sale contabile sau la cele ale reprezentantului sau național.

La solicitarea autorității vamale, întreprinderea de transport sau reprezentantul sau național comunică acesteia imediat orice documente, evidente contabile sau informații referitoare la operațiunile de transport desfășurate sau în curs de desfășurare pe care autoritățile considera ca trebuie să le analizeze.

În cazul în care, conform prevederilor art. 333, buletinele de expediere TR se tratează ca echivalente cu declarațiile de tranzit, întreprinderea de transport sau reprezentantul sau național:

a) informează biroul vamal de destinație în legătură cu orice buletin de expediere al cărui exemplar 1 i-a fost trimis fără viza autorității vamale;

b) informează biroul vamal de plecare în legătură cu orice buletin de expediere TR a cărui exemplar 1 nu i-a fost restituit și în legătură cu care nu poate stabili dacă transportul a fost corect prezentat biroului vamal de destinație sau dacă a părăsit teritoriul tarii către o alta țara, conform prevederilor art. 342.

Întreprinderea de transport asigura condițiile necesare ca operațiunile de transport desfășurate sub regim de tranzit să fie identificate prin etichete prevăzute cu pictograme al căror model este prevăzut în anexa nr. 27. Eticheta se aplică pe buletinul de expediere TR și pe containerul mare sau containerele respective.

Eticheta prevăzută la alin. (1) poate fi înlocuită prin aplicarea unei ștampile, cu cerneala verde, care reproduce pictograma prevăzută în anexa nr. 27.

În cazul în care contractul de transport se modifica astfel încât operațiunea de transport care urma să se încheie în afară teritoriului vamal al României se încheie în interiorul acesteia sau operațiunea de transport care urma să se încheie în interiorul teritoriului vamal al României se încheie în afară sa, întreprinderea de transport nu executa contractul modificat fără acordul prealabil al biroului de plecare.

În alte cazuri, întreprinderea de transport poate executa contractul modificat și informează imediat biroul de plecare în legătură cu orice modificare facuta.

În situația în care mărfurile circula cu plecare din România având ca destinație o alta țara, buletinul de expediere TR se prezintă la biroul de plecare.

Biroul de plecare menționează în rubrica rezervată vămii de pe exemplarele 2, 3A și 3B ale buletinului de expediere sigla T1.

Toate exemplarele buletinului de expediere se restituie persoanei interesate.

În scopul verificării prevăzute la art. 334, întreprinderea de transport din țara de destinație pune la dispoziția autorității vamale toate buletinele de expediere TR pentru operațiunile de transport în conformitate cu dispozițiile stabilite prin acordul reciproc cu aceasta autoritate.

În cazul prevăzut la alin. (1) buletinul de expediere se prezintă la biroul de destinație la care sunt declarate mărfurile pentru punere în libera circulație sau pentru plasare sub un alt regim vamal.

În cazul în care mărfurile fac obiectul prevederilor art. 339 alin. (5), întreprinderea de transport prezintă biroului de destinație exemplarele 1, 2 și 3A ale buletinului de expediere.

Biroul de destinație vizează exemplarele 1 și 2, le returnează întreprinderii de transport și retine exemplarul 3A.

În situația în care o operațiune începe pe teritoriul vamal al României și urmează a se încheia în afară acestuia, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 339 și art. 340.

Biroul vamal căruia îi aparține statia de frontieră prin care mărfurile părăsesc teritoriul vamal al României este considerat birou de destinație.

La biroul de destinație nu se îndeplinește nici o formalitate de tranzit.

În cazul în care o operațiune de transport începe în afară teritoriului vamal al României și urmează a se încheia în interiorul tarii, biroul vamal căruia îi aparține statia de frontieră prin care mărfurile intră în țara devine birou de plecare. Nici o formalitate de tranzit nu este necesară la biroul de plecare.

Biroul vamal căruia i se prezintă mărfurile servește drept birou de destinație.

Formalitățile prevăzute la art. 341 se efectuează la biroul de destinație.

În cazul în care mărfurile sunt puse în libera circulație sau sunt introduse sub un alt regim vamal la o statie intermediara, biroul vamal de care aparține aceasta statie acționează ca birou de destinație. Acest birou vamal stampileaza exemplarele 1, 2 și 3A ale buletinului de expediere TR prezentate de întreprinderea de transport și le vizează cu mențiunea "vamuit".

Acest birou înapoiază fără întârziere exemplarele 1 și 2 întreprinderii de transport după ce le-a stampilat și retine exemplarul 3A.

Prevederile art. 329 alin. (4) și (5) se aplică în mod corespunzător.

În cazul în care o operațiune de transport începe și urmează a se încheia în afară teritoriului vamal al României, birourile vamale care urmează a servi drept birou de plecare și birou de destinație sunt cele prevăzute la art. 343 alin. (1) și respectiv art. 342 alin. (2).

La birourile de plecare și de destinație nu este necesară îndeplinirea vreunei formalități de tranzit.

C. Alte dispoziții.

Dispozițiile art. 274 și 305 se aplică oricărei liste de incarcatura care însoțește scrisoarea de trasura CIM sau buletinul de expediere TR. Numărul acestor liste se înscrie în rubrica rezervată datelor de identificare a documentelor de însoțire de pe scrisoarea de trasura CIM sau, după caz, de pe buletinul de expediere TR.

De asemenea, lista de incarcatura include numărul vagonului la care se referă scrisoarea de trasura CIM sau, după caz, numărul containerului în care se afla mărfurile.

În cazurile prevăzute la alin. (1) și în scopul aplicării procedurilor prevăzute la art. 319-346, listele de incarcatura care însoțesc scrisoarea de trasura CIM sau buletinul de expediere TR sunt parte integrantă a acestora și produc aceleași efecte juridice.

Originalul listelor de incarcatura se stampileaza de statia de expediție.

D. Domeniul de aplicare al procedurilor normale și al procedurilor simplificate.

În cazurile în care este aplicabil regimul de tranzit, dispozițiile art. 318-345 nu exclud posibilitatea aplicării procedurilor prevăzute la art. 265-284, 288-291 și 305, iar dispozițiile art. 321 și 323 sau 334 și 337 rămân în continuare aplicabile.

În cazurile prevăzute la alin. (1) se face o referire la documentul de tranzit folosit în rubrica rezervată pentru datele de identificare ale documentelor insotitoare la data când se întocmește scrisoarea de trasura CIM sau buletinul de expediere TR. Mențiunea cuprinde tipul de document, biroul emitent și numărul de înregistrare al fiecărui document folosit.

De asemenea, exemplarul 2 al scrisorii de trasura CIM sau exemplarele 1 și 2 ale buletinului de expediere TR se certifica de către compania de cale ferată care are în subordine ultima statie participanta la operațiunea de tranzit. Aceasta companie certifica documentul după ce stabilește ca transportul mărfurilor se efectuează pe baza documentului sau documentelor de tranzit specificat.

În cazul în care operațiunea de tranzit se desfășoară pe baza unui buletin de expediere TR conform art. 331-344, scrisoarea de trasura CIM folosită pentru operațiune se exclude din domeniul de aplicare al alin. (1) și (2) și al art. 319-330. Scrisoarea de trasura CIM conține, în aceasta situație, o mențiune clara referitoare la buletinul de expediere TR în rubrica rezervată datelor de identificare ale documentelor insotitoare. Aceasta mențiune cuprinde formularea "Buletin de expediere TR" urmată de numărul de ordine.

În situația în care nu este necesară prezentarea declarației de tranzit la biroul de plecare, în cazul mărfurilor destinate a fi expediate sub acoperirea unei scrisori de trasura CIM sau a unui buletin de expediere TR conform dispozițiilor prevăzute la art. 319-346, autoritatea vamală stabilește măsurile necesare pentru a se asigura ca exemplarele 1-3 ale scrisorii de trasura CIM sau exemplarele 1-3A și 3B ale buletinului de expediere TR poarta sigla "T1".

În situația în care mărfurile transportate conform dispozițiilor art. 319-346 sunt destinate unui destinatar agreat, autoritatea vamală poate să prevadă ca, prin exceptare de la art. 314 alin. (2) și 316, alin. (1), lit. b), exemplarele 2 și 3 ale scrisorii de trasura CIM sau exemplarele 1, 2 și 3A ale buletinului de expediere TR să fie transmise direct biroului de destinație de către societatea de cale ferată sau întreprinderea de transport.

O companie aeriană poate fi autorizata sa utilizeze manifestul aerian ca declarație de tranzit, dacă conținutul acestui manifest corespunde cu modelul din apendicele 3 al anexei 9 la Convenția privind Aviația Civilă Internationala, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, la care România a aderat prin Decretul nr. 194/1965, publicat în Buletinul Oficial al României nr. 14 din 24 aprilie 1965.

Forma manifestului, aeroporturile de plecare și de destinație ale operațiunilor de tranzit se înscriu în autorizație.

Manifestul conține o mențiune datată și semnată de compania aeriană, care să îl identifice prin sigla "T1", dacă mărfurile circula sub procedura T1.

În manifest se mai înscriu denumirea companiei aeriene care transporta mărfurile, numărul și data zborului, denumirea aeroportului de încărcare - aeroport de plecare și de descărcare - aeroport de destinație.

Pentru fiecare transport, manifestul va menționa și:

a) numărul scrisorii de transport aerian;

b) numărul coletelor;

c) descrierea mărfurilor după denumirea lor comercială uzuală care conține enunturile necesare pentru identificarea lor;

d) greutatea bruta.

În cazul grupajului de mărfuri, descrierea lor este înlocuită, dacă este cazul, prin mențiunea Consolidare, eventual sub o formă abreviata. În acest caz, scrisorile de transport aerian care se raportează la transporturile cuprinse pe manifest trebuie să conțină denumirea comercială uzuală a mărfurilor incluzând toate detaliile necesare identificarii lor.

Manifestul se prezintă în cel puțin două exemplare autorității vamale din aeroportul de plecare, care păstrează un exemplar.

Autoritatea vamală poate cere, în scopul unui control, toate scrisorile de transport aerian referitoare la transporturile înscrise pe manifeste.

O copie a manifestului se prezintă autorității vamale din aeroportul de destinație, care o păstrează.

Lunar, după certificarea listei, autoritatea vamală din aeroportul de destinație transmite autorității vamale din aeroportul de plecare, lista întocmită de companiile aeriene cu manifestele care i-au fost prezentate în cursul lunii precedente. Descrierea fiecărui manifest în aceasta lista se face cu ajutorul următoarelor date:

a) numărul de referința al manifestului;

b) sigla care îl identifica drept declarație de tranzit, conform alin. (3);

c) numele, eventual abreviat, al companiei aeriene care a transportat mărfurile;

d) numărul zborului;

e) data zborului.

Autorizația poate să prevadă ca datele prevăzute la paragraful întâi al acestui alineat să poată fi transmise de companiile aeriene.

În cazul constatării de nereguli față de înscrisurile din manifestele ce figurează în aceasta lista, autoritatea vamală din aeroportul de destinație informează autoritatea vamală din aeroportul de plecare, ca și autoritatea care a eliberat autorizația, referindu-se, în special, la scrisorile de transport aerian, corespunzătoare mărfurilor care au dat naștere acestor constatări.

O companie navala poate fi autorizata sa utilizeze ca declarație de tranzit manifestul privind mărfurile.

Forma manifestului, precum și portul de plecare și de destinație al operațiunilor de tranzit se precizează în autorizație.

O copie, certificată conform, a autorizației se comunică de compania navala autorității vamale din fiecare port în cauza.

Manifestul trebuie să aibă o mențiune datată și semnată de către compania aeriană, care să-l identifice prin sigla T1 dacă mărfurile sunt plasate sub regim de tranzit.

Manifestul conține, de asemenea, următoarele informații:

a) numele și adresa completa a companiei navale care transporta mărfurile;

b) identitatea navei;

c) locul de încărcare;

d) locul de descărcare.

El indica de asemenea pentru fiecare transport:

a) referința la conosament;

b) numărul, felul, mărcile și numerele coletelor;

c) descrierea mărfurilor în funcție de denumirea comercială obișnuită care să includă datele necesare identificarii lor;

d) greutatea bruta în kilograme;

e) dacă este necesar, numerele containerelor.

Manifestul trebuie să fie prezentat în cel puțin două exemplare biroului vamal din portul de plecare, care păstrează un exemplar.

Un exemplar din manifest trebuie prezentat biroului vamal din portul de destinație.

Biroul vamal din fiecare port de destinație transmite lunar către biroul vamal ale fiecărui port de plecare, după certificare, o lista întocmită de companiile navale cu manifestele care le-au fost prezentate în cursul lunii precedente.

Descrierea fiecărui manifest din aceasta lista cuprinde următoarele informații:

a) numărul de referința al manifestului;

b) numele companiei navale care a transportat mărfurile;

c) data transportului naval.

Autorizația poate, de asemenea, sa prevadă ca informațiile prevăzute în alineatul precedent, să fie transmise direct de către companiile navale.

În situația în care se constata nereguli în legătură cu informațiile conținute de manifestele care apar pe lista respectiva, biroul vamal din portul de destinație informează biroul vamal din portul de plecare în legătură cu aceasta, precum și autoritatea care a eliberat autorizația, referindu-se în special la conosamentele pentru mărfurile care fac obiectul constatării respective.

În cazul în care regimul de tranzit este utilizat pentru transporturile de mărfuri prin conducte, formalitățile aferente acestui regim sunt adaptate conform dispozițiilor alin. (2)-(5).

Mărfurile transportate prin conducte se considera a fi plasate sub regimul de tranzit:

a) imediat după intrarea lor pe teritoriul vamal al României, dacă este vorba de mărfuri care intra prin conducte pe acest teritoriu;

b) imediat după intrarea lor în conducte, dacă este vorba de mărfuri care se afla deja pe teritoriul vamal al României.

Dacă este necesar, statutul românesc al acestor mărfuri trebuie să fie stabilit conform dispozițiilor art. 246-261.

Pentru mărfurile prevăzute la alin. (2), operatorul conductei prin care mărfurile patrund pe teritoriul României sau operatorul conductei de unde începe transportul, devine principalul obligat.

Pentru aplicarea art. 115 alin. (2) din Codul Vamal, operatorul conductei prin care circulă mărfurile, este considerat transportator.

Regimul de tranzit se încheie în momentul în care mărfurile transportate prin conducte ajung în instalațiile destinatarilor lor sau în rețeaua de distribuție a destinatarului și sunt înregistrate în evidentele contabile ale acestuia.

Societățile care se ocupa de transportul mărfurilor pun documentele lor la dispoziția autorităților competente pentru orice control necesar a fi efectuat în cadrul operațiunilor de tranzit, prevăzute în prezentul articol.

Cererea de autorizare se întocmește în scris conform modelului din anexa nr. 12.

Autoritatea vamală poate aproba ca reînnoirea sau modificarea unei autorizații să se efectueze pe baza unei simple cereri scrise.

Cererea de autorizare poate fi facuta și printr-o declarație vamală în scris sau prin procedee informatice, în procedura normală, în următoarele cazuri:

a) pentru perfecționare activa, în cazurile prevăzute la art. 399 când condițiile economice sunt considerate a fi îndeplinite, cu excepția cererilor privind mărfurile echivalente;

b) pentru transformare sub control vamal, când condițiile economice sunt considerate a fi îndeplinite;

c) pentru admitere temporară, inclusiv utilizarea carnetului ATA sau a carnetului CPD.

Dispozițiile alin. (3) se aplică și pentru regimul de perfecționare pasiva, în următoarele cazuri:

a) pentru plasarea sub regim de perfecționare pasiva când operațiunile constau în reparații inclusiv sistemul de schimburi standard fără import anticipat;

b) pentru punerea în libera circulație în urma perfecționării pasive cu utilizarea sistemului de schimburi standard cu import anticipat;

c) pentru punerea în libera circulație în urma perfecționării pasive cu utilizarea sistemului de schimburi standard fără import anticipat, când autorizația nu prevede utilizarea acestui sistem și când autoritatea vamală permite modificarea sa;

d) pentru punerea în libera circulație în urma perfecționării pasive dacă operațiunea de perfecționare se referă la mărfuri cu caracter necomercial.

Cererea de autorizare poate fi facuta și printr-o declarație vamală verbală de admitere temporară conform art. 159, sub rezerva prezentării documentului prevăzut de art. 361 alin. (2).

Cererea de autorizare poate fi facuta printr-o declarație vamală de admitere temporară prin orice alta acțiune, conform art. 162 alin. (1).

Autoritatea vamală poate solicita ca cererile de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import conform art. 439 să fie întocmite potrivit alin. (1).

Cererea de autorizare în procedura normală prevăzută la art. 359 la alin. (1) și (2) se depune pentru:

a) antrepozitarea vamală, la direcția regionala vamală în a carei raza de competența se afla locul care urmează a fi aprobat ca antrepozit vamal sau, în cazul în care aceste locuri sunt situate în raza de competența teritorială a mai multor direcții regionale vamale, la direcția regionala vamală în a carei raza de competența solicitantul își tine contabilitatea principala;

b) perfecționarea activa și transformarea sub control vamal, la direcția regionala vamală în a carei raza de competența se afla locul în care urmează a se efectua operațiunea de perfecționare activa sau de transformare;

c) admiterea temporară, la direcția regionala vamală în a carei raza de competența se afla locul în care mărfurile urmează să fie utilizate, fără a inlatura aplicarea prevederilor art. 441 alin. (2);

d) perfecționarea pasiva, la direcția regionala vamală în a carei raza de competența se afla mărfurile destinate exportului temporar.

În cazul prevăzut la art. 359 alin. (3) cererea de autorizare se depune la biroul vamal în condițiile prevăzute la alin. (1) ale prezentului articol.

În situația în care autoritatea vamală considera ca informațiile ce figurează în cerere sunt insuficiente, poate cere, solicitantului sa comunice date suplimentare.

În cazul unei cereri de autorizare facuta printr-o declarație vamală, autoritatea vamală poate solicita, fără a se inlatura aplicarea prevederilor art. 147, ca aceasta cerere să fie însoțită de un document, întocmit de declarant, conținând cel puțin următoarele informații:

a) numele și adresa solicitantului, declarantului și al operatorului;

b) tipul operațiunii de perfecționare, de transformare sau de utilizare a mărfurilor;

c) descrierea tehnica a mărfurilor și a produselor compensatoare sau transformate și a mijloacelor de identificare a acestora;

d) rata de randament estimată sau metoda de determinare a ratei de randament;

e) termenul estimat de încheiere;

f) biroul de încheiere avut în vedere;

g) locul de perfecționare, transformare sau utilizare;

h) eventuale formalități de transfer;

i) valoarea și cantitatea mărfurilor în cazul unei declarații vamale verbale.

Documentul prevăzut la alin. (2) nu este necesar atunci când informațiile sunt înscrise în formularul utilizat pentru declarația scrisă sau dacă autoritatea vamală estimeaza ca acestea nu sunt necesare.

Dacă documentul prevăzut la alin. (2) este prezentat la declararea verbală pentru plasarea mărfurilor în admitere temporară, acesta se întocmește în doua exemplare dintre care unul se păstrează de autoritatea vamală, iar celălalt se restituie declarantului.

Fără a inlatura aplicarea dispozițiilor art. 365, autorizația intră în vigoare de la data eliberării sale sau de la orice altă dată ulterioară indicată în aceasta autorizație.

Autorizația are termen de valabilitate nelimitat în cazul în care se referă la regimul de antrepozitare vamală.

În cazul perfecționării active, transformarii sub control vamal sau a perfecționării pasive, termenul de valabilitate nu poate depăși 3 ani de la data la care autorizația a intrat în vigoare, cu excepția cazurilor temeinic justificate.

Cu excepția regimului de antrepozitare vamală, autoritatea vamală poate elibera o autorizație retroactivă.

Fără a inlatura aplicarea dispozițiilor alin. (2) și (3), autorizația retroactivă intră în vigoare cel mai devreme de la data depunerii cererii.

Dacă cererea privește o reinnoire a unei autorizații pentru operațiuni și mărfuri de același fel, efectul retroactiv poate fi de la data expirării acestei autorizații.

În cazuri excepționale, efectul retroactiv poate fi extins, dar nu mai mult de un an de la data depunerii cererii, cu condiția existenței unui interes economic care trebuie să demonstreze ca:

a) cererea nu este legată de o încercare de frauda sau de o neglijența evidenta;

b) durata de valabilitate acordată conform art. 364 nu a fost depășită;

c) evidentele solicitantului atesta ca toate condițiile regimurilor pot fi considerate a fi îndeplinite și ca, atunci când este cazul, mărfurile pot fi identificate pentru perioada în cauza, și ca aceste evidente permit controlul regimului;

d) toate formalitățile necesare pentru regularizarea situației mărfurilor pot fi însoțite, când este cazul, de invalidarea declarației.

Măsurile de politica comercială se aplică mărfurilor străine, plasate sub regim, numai atunci când aceste măsuri se referă la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al României.

În situația în care produsele compensatoare, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 28, obținute în urma regimului de perfecționare activa, sunt puse în libera circulație, măsurile de politica comercială sunt cele care sunt aplicabile la punerea în libera circulație a mărfurilor de import.

Dacă produsele transformate, obținute sub regimul de transformare sub control vamal, sunt puse în libera circulație, măsurile comerciale sunt aplicabile în măsura în care și mărfurile de import sunt supuse acestor măsuri.

Dacă reglementările prevăd măsuri de politica comercială pentru punerea în libera circulație, aceste măsuri nu se aplică produselor compensatoare puse în libera circulație în urma perfecționării pasive care:

a) și-au păstrat originea română în sensul art. 51 și 52 din Codul vamal;

b) au făcut obiectul unei reparații, inclusiv în cadrul sistemului de schimburi standard;

c) au fost supuse operațiunilor de perfecționare complementare conform art. 143 din Codul vamal.

Transferul între locuri diferite înscrise în aceeași autorizație poate fi efectuat fără formalități vamale.

Transferul între biroul de plasare și instalațiile sau locurile de utilizare ale titularului sau operatorului poate să fie efectuat sub acoperirea declarației de plasare sub regim.

Transferul către biroul de încheiere în vederea reexportului poate fi efectuat sub acoperirea regimului. În acest caz, regimul nu se încheie înainte ca mărfurile sau produsele declarate pentru reexport sa părăsească efectiv teritoriul vamal al României.

Transferul de la un titular la altul nu poate avea loc decât dacă al doilea plaseaza sub regim mărfurile sau produsele transferate pe baza autorizației de vamuire la domiciliu.

Notificarea biroului vamal și înscrierea mărfurilor sau produselor în evidentele prevăzute la art. 208 trebuie să fie efectuate din momentul sosirii acestor mărfuri sau a produselor în instalațiile celui de al doilea titular.

Autoritatea vamală poate să nu ceara depunerea unei declarații suplimentare.

În cazul admiterii temporare, transferul de la un titular la altul poate, în egala măsura, să aibă loc dacă cel de al doilea titular plaseaza mărfurile sub regim prin intermediul unei declarații vamale întocmite în scris în procedura normală.

Formalitățile de îndeplinit sunt descrise în anexa nr. 29. Când al doilea titular receptioneaza mărfurile sau produsele, este obligat să le plaseze sub regim.

Evidentele prevăzute la art. 372 și, în cazul în care sunt cerute, cele prevăzute la art. 442 alin. (2) privind regimul de admitere temporară trebuie să conțină următoarele informații:

a) mențiunile care figurează în Normele tehnice de completare, utilizare și tipărire a declarației vamale în detaliu, privind rubricile declarației de plasare sub regim;

b) elementele din declarațiile în baza cărora mărfurile au primit o destinație vamală care încheie regimul;

c) datele și referințele conținute în alte documente vamale și orice alte documente referitoare la plasare și încheiere;

d) natura operațiunilor de perfecționare sau de transformare, tipurile de manipulari sau utilizarea temporară;

e) rata de randament sau, în anumite cazuri, modul de calcul a acesteia;

f) mențiunile care permit urmărirea mărfurilor, inclusiv localizarea lor și eventualele transferuri ale acestora;

g) descrierile comerciale sau tehnice necesare pentru identificarea mărfurilor;

h) informațiile care permit urmărirea miscarilor mărfurilor în cadrul operațiunilor de perfecționare activa care se referă la mărfuri echivalente.

Autoritatea vamală poate renunța la obligația furnizarii anumitor informații, când controlul și supravegherea regimului nu sunt afectate în cazul mărfurilor care urmează a fi stocate, perfectionate, transformate sau utilizate.

Paragraful 4

Rata de randament și modul de calcul al acesteia

În situația în care se considera a fi necesar pentru încheierea regimurilor de perfecționare activa, perfecționare pasiva sau transformare sub control vamal, rata de randament sau modul de calcul pentru determinarea ratei, inclusiv ratele medii, se stabilesc în autorizație sau în momentul plasarii mărfurilor sub regim. Aceasta rata se determina, pe cat posibil, pe baza informațiilor privind producția sau a datelor tehnice, sau când acestea nu sunt disponibile, pe baza datelor ce privesc operațiuni de aceeași natură.

În cazuri justificate, autoritatea vamală poate fixa rata de randament după plasarea mărfurilor sub regim, dar nu mai târziu de momentul în care acestea primesc o noua destinație vamală.

Proporția mărfurilor de import sau de export temporar încorporate în produsele compensatoare se calculează pentru:

a) determinarea drepturilor de import datorate;

b) determinarea cuantumului de dedus când ia naștere o datorie vamală;

c) aplicarea măsurilor de politica comercială.

Calculul se efectuează prin metoda cheii cantitative sau prin metoda cheii valorice ori prin orice alta metoda cu rezultate similare.

Pentru efectuarea calculelor, produsele transformate sau produsele intermediare sunt asimilate cu produsele compensatoare.

Metoda cheii cantitative se aplică când se obține un singur fel de produs compensator rezultat în cadrul operațiunii de perfecționare; în acest caz cantitatea estimată de mărfuri de import sau de export temporar prezente în cantitatea de produse compensatoare, pentru care se naște o datorie vamală, este proporțională cu un procent determinat din cantitatea totală de produse compensatoare.

Metoda cheii cantitative se aplică și când se obțin mai multe tipuri de produse compensatoare rezultate în cadrul operațiunii de perfecționare și toate mărfurile de import sau de export temporar se regăsesc în fiecare produs compensator; în acest caz cantitatea estimată de mărfuri de import sau de export temporar prezente în cantitatea unui produs compensator dat, pentru care se naște o datorie vamală, este proporțională cu:

a) raportul dintre cantitatea acestui tip de produs compensator, indiferent dacă se naște o datorie vamală sau nu, și cantitatea totală de produse compensatoare;

b) raportul dintre cantitatea de produse compensatoare pentru care se naște o datorie vamală și cantitatea totală de produse de același tip.

Pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile de aplicare a metodelor descrise la alin. (2) și (3), pierderile rezultate nu se iau în calcul.

Fără a inlatura aplicarea dispozițiilor art. 519, prin pierderi se înțelege partea din mărfurile de import sau de export temporar care este distrusa sau disparuta în timpul operațiunii de perfecționare, în special prin evaporare, uscare, esapare sub forma de gaz ori trecere în apa de spalare. În cadrul regimului de perfecționare pasiva, produsele compensatoare secundare de tipul deșeuri, reziduuri, resturi sau rebuturi sunt tratate ca pierderi.

Metoda cheii valorice se aplică când metoda cheii cantitative nu este aplicabilă.

Cantitatea estimată de mărfuri de import sau de export temporar prezenta în cantitatea unui produs compensator, pentru care se naște o datorie vamală este proporțională cu:

a) valoarea acestui tip de produs compensator indiferent dacă se naște o datorie vamală sau nu, exprimată ca procent din valoarea totală a tuturor produselor compensatoare;

b) valoarea produselor compensatoare pentru care se naște o datorie vamală exprimată ca procent din valoarea totală a produselor compensatoare de același tip.

Valoarea fiecăruia dintre produsele compensatoare diferite ce se folosesc pentru aplicarea cheii valorice este costul de producție cel mai recent din România sau cel mai recent preț de vânzare din România, a produselor identice sau similare, cu condiția ca acesta sa nu fi fost influentat de o legătură între vânzător și cumpărător.

În situația în care valoarea nu poate fi determinata conform alin. (5), aceasta se stabilește prin orice alta metoda cu rezultate similare.

Paragraful 5

Dobânzi compensatorii

În cazul nașterii unei datorii vamale pentru produsele compensatoare sau mărfurile de import aflate în perfecționare activa sau în admitere temporară, dobânda compensatorie se aplică la cuantumul drepturilor de import pe perioada considerată. Cuantumul drepturilor de import se determina pe baza elementelor de taxare în vigoare la data acceptării declarației de plasare sub regim. Perioada considerată începe la data plasarii sub regim și se încheie la data expirării termenului de încheiere a regimului.

Rata dobânzii de referința a Băncii Naționale a României, publicată lunar în Monitorul Oficial al României, se aplică în mod corespunzător.

Rata aplicabilă este cea aflată în vigoare cu 2 luni înaintea nașterii datoriei vamale.

Dobânda se aplică pe fiecare luna calendaristică, cu începere din prima zi a lunii următoare lunii în care mărfurile de import pentru care se naște datoria vamală au fost prima data plasate sub regim până în ultima zi a lunii în care a luat naștere datoria vamală.

În cazul perfecționării active - sistemul cu rambursare, când punerea în libera circulație este cerută conform art. 147 alin. (5) din Codul vamal, perioada considerată începe din prima zi a lunii următoare lunii în care drepturile de import au fost rambursate sau remise.

Dispozițiile alin. (1)-(3) nu se aplică:

a) când perioada considerată este inferioară unei luni;

b) când cuantumul dobânzilor compensatorii aplicabile nu depășește echivalentul în lei a 20 euro pentru fiecare datorie vamală care ia naștere;

c) când datoria vamală se naște ca urmare a acordării unui tratament tarifar preferențial prevăzut într-un acord încheiat între România și o alta țara privind importurile din acea țara;

d) în cazul punerii în libera circulație a deșeurilor și reziduurilor rezultate din distrugere;

e) în cazul punerii în libera circulație a produselor compensatoare secundare prevăzute în anexa nr. 28, în măsura în care ele sunt proporționale cu cantitatea de produse compensatoare principale exportate;

f) când ia naștere o datorie vamală ca rezultat al unei cereri de punere în libera circulație conform art. 147 alin. (5) din Codul vamal, cu condiția ca drepturile de import sa nu fi fost efectiv rambursate sau remise;

g) când titularul solicita punerea în libera circulație și furnizează probe ca anumite împrejurări deosebite, care nu provin dintr-o neglijența sau frauda din partea sa, fac imposibil sau neeconomic reexportul avut în vedere în condițiile în care le anticipase și le dovedise justificat la depunerea cererii de autorizare;

h) în cazul nașterii unei datorii vamale și în măsura în care este constituită o garanție printr-un depozit banesc în legătură cu aceasta datorie;

i) în cazul nașterii unei datorii vamale conform art. 223 alin. (1) lit. b) din Codul vamal sau pentru punerea în libera circulație a mărfurilor anterior plasate sub regim de admitere temporară conform art. 417-422, 424, 426, 429, art. 434 lit. b) și art. 437 din prezentul regulament.

În cazul operațiunilor de perfecționare activa pentru care numărul mărfurilor de import și sau al produselor compensatoare fac din punct de vedere economic imposibila aplicarea alin. (2) și (3), autoritatea vamală poate permite, la cererea celui interesat, utilizarea unei metode simplificate de calcul având rezultate similare pentru calculul dobânzilor compensatorii.

Paragraful 6

Încheierea regimului

În cazul mărfurilor de import sau de export temporar plasate, în baza aceleași autorizații, dar pentru care s-au depus doua sau mai multe declarații:

a) sub un regim suspensiv, acordarea unei noi destinații vamale mărfurilor sau produselor, este considerată ca încheiere a regimului pentru mărfurile de import în cauza, plasate sub regim sub acoperirea primei declarații depuse;

b) sub regimul de perfecționare activa - sistemul cu rambursare sau sub regimul de perfecționare pasiva, produsele compensatoare sunt considerate ca fiind obținute din mărfurile de import sau de export temporar în cauza, plasate sub regim sub acoperirea primei declarații.

Aplicarea dispozițiilor alin. (1) nu poate conduce la acordarea unor avantaje nejustificate în ceea ce privește drepturile de import.

Titularul poate cere ca încheierea să fie realizată în corelare cu mărfurile de import sau de export temporar specifice.

În situația în care mărfurile plasate sub un regim se găsesc în același loc împreună cu alte mărfuri și în cazul distrugerii totale sau a pierderii iremediabile, autoritatea vamală poate accepta dovezi aduse de titularul autorizației, care să indice cantitatea reală a mărfurilor plasate sub regim care au fost distruse sau pierdute. Când titularul nu este în măsura să prezinte astfel de dovezi, cantitatea mărfurilor distruse sau pierdute se determina prin raportare la proporția mărfurilor de același tip plasate sub regim în momentul când a avut loc distrugerea sau pierderea.

Cel mai târziu la expirarea termenului de încheiere, indiferent dacă se recurge sau nu la simplificarea prevăzută de art. 138 alin. (2) din Codul vamal:

a) în cazul perfecționării active - sistemul cu suspendare sau a transformarii sub control vamal, decontul de încheiere este prezentat biroului de control în termen de 30 de zile;

b) în cazul perfecționării active - sistemul cu rambursare, cererea de rambursare sau remitere a drepturilor de import trebuie depusa la biroul de control în termen de 180 de zile.

În cazuri temeinic justificate, autoritatea vamală poate prelungi aceste termene, chiar și după expirarea acestora. Pentru cererea de rambursare sau remitere noul termen nu poate fi mai mare de 6 luni. După expirarea termenului prevăzut la lit. b), dreptul de rambursare se prescrie.

Decontul sau cererea trebuie să conțină următoarele indicații, cu excepția situațiilor în care biroul de control decide altfel:

a) datele de referința privind autorizația;

b) cantitatea pe fiecare tip de mărfuri de import pentru care încheierea, rambursarea sau remiterea sunt solicitate;

c) codul din N.C;

d) nivelul drepturilor de import aferente mărfurilor și, dacă este cazul, valoarea în vama a acestora;

e) date de referința ale declarațiilor de plasare sub regim a mărfurilor de import;

f) felul, cantitatea produselor compensatoare sau transformate sau a mărfurilor aflate în aceeași stare și destinația vamală acordată care le-a fost stabilită cu referire la declarații, la alte documente vamale sau orice alte documente referitoare la încheiere și la termenele de încheiere corespunzătoare;

g) valoarea produselor compensatoare sau transformate, în cazul în care încheierea se face pe baza metodei cheii valorice;

h) rata de randament;

i) cuantumul drepturilor de import de achitat, de rambursat sau de remis și, dacă este cazul, cuantumul dobânzilor compensatorii de achitat. Când acest cuantum se referă la aplicarea art. 406, acest fapt trebuie menționat;

j) în cazul transformarii sub control vamal, codul din N.C. pentru produsele transformate și elementele necesare pentru determinarea valorii în vama.

Biroul de control poate stabili forma decontului de încheiere.

În cazul în care se constată că cererea de rambursare este indreptatita, biroul de control este obligat sa îi dea curs în termen de maximum 30 de zile de la data acceptării cererii.

Biroul de control verifica cererea de rambursare și o aproba dacă sunt întrunite condițiile de rambursare sau o respinge și informează titularul autorizației cu privire la rezultatul verificărilor.

Cererea de rambursare și documentele anexate la aceasta sunt păstrate timp de 5 ani de la data primirii cererii de restituire.

Pentru furnizarea de informații necesare altor birouri vamale implicate în punerea în aplicare a regimurilor, pot fi emise fișele de informații conform anexei nr. 30 la solicitarea persoanei în cauza sau la inițiativa autorității vamale, cu excepția cazului în care autoritatea vamală aproba alte modalități de comunicare.

La antrepozitarea vamală se folosește fișa INF8, pentru a comunică elementele necesare pentru calculul datoriei vamale aplicabile mărfurilor înainte sa fi avut loc manipularile uzuale.

În cazul perfecționării active se folosesc următoarele fise:

a) fișa INF1, pentru a comunică informațiile cu privire la cuantumul drepturilor de import, dobânzile compensatorii, garanțiile și măsurile de politica comercială;

b) fișa INF7, pentru comunicarea de informații care să permită rambursarea sau remiterea de drepturi în cazul regimului de perfecționare activa cu rambursare.

La admiterea temporară se folosește fișa INF6 pentru a comunică elementele necesare pentru calculul datoriei vamale sau a cuantumului de drepturi deja perceput pentru mărfurile aflate sub acest regim care sunt transferate potrivit prezentului regulament.

Antrepozitele vamale publice sunt următoarele:

a) antrepozit de tip A, în care responsabilitatea este a deținătorului antrepozitului;

b) antrepozit de tip B, în care responsabilitatea este a antrepozitarului;

c) antrepozit de tip F, în care gestionarea antrepozitului este asigurata de autoritatea vamală.

Antrepozitele vamale private aflate sub responsabilitatea deținătorului antrepozitului, care se identifica cu antrepozitarul, fără a fi neapărat proprietarul mărfurilor, sunt următoarele:

a) antrepozit de tip D, când punerea în libera circulație se efectuează în procedura de vamuire la domiciliu și poate fi acordată pe baza felului, valorii în vama și a cantității mărfurilor în momentul plasarii acestora sub regim;

b) antrepozit de tip E, în care se aplică regimul, chiar dacă mărfurile nu trebuie să fie depozitate într-un loc aprobat ca antrepozit vamal;

c) antrepozit de tip C, în alte situații decât cele prevăzute la lit. a) și b).

Autorizația de antrepozit de tip E poate să prevadă recurgerea la procedurile aplicabile pentru tipul D.

La acordarea autorizației, autoritatea vamală desemnează amplasamentul sau orice alt perimetru, aprobat ca antrepozit vamal de tip A, B, C sau D. Aceasta poate aproba o magazie de depozitare temporară ca antrepozit vamal de unul din aceste tipuri sau să fie gestionata ca un antrepozit de tip F.

Un amplasament nu poate fi aprobat, în același timp, pentru mai mult de un antrepozit vamal.

În situația în care mărfurile prezintă un pericol sau sunt susceptibile de a deteriora alte mărfuri sau care necesita, din alte motive, instalații speciale, autorizația poate să prevadă ca acestea să fie depozitate în amplasamente special echipate pentru primirea lor.

Antrepozitele de tip A, C, D sau E pot fi aprobate și ca antrepozite de aprovizionare cu produse alimentare.

Autorizația de antrepozit vamal poate fi acordată dacă manipularile uzuale avute în vedere sau operațiunile de perfecționare activa sau de transformare sub control vamal a mărfurilor nu predomina în raport cu depozitarea de mărfuri.

Autorizația de antrepozit vamal nu poate fi acordată dacă amplasamentul antrepozitului vamal sau locul de depozitare este utilizat în scopul vânzării în detaliu. Cu toate acestea autorizația de antrepozit vamal poate fi acordată dacă mărfurile sunt vândute în detaliu, cu exonerare de drepturi de import:

a) călătorilor în trafic internațional;

b) în cadrul acordurilor diplomatice sau consulare;

c) membrilor organizațiilor internaționale sau forțelor NATO.

Pentru aplicarea art. 108 alin. (2) din Codul vamal, când autoritatea vamală examinează dacă costurile administrative generate de regimul de antrepozitare vamală sunt sau nu disproportionate în raport cu necesitățile economice în cauza, aceasta tine cont de tipul de antrepozit și de procedurile care se pot aplica.

Pentru antrepozitele de tip A, C, D și E, deținătorul antrepozitului este persoana desemnată sa țină evidentele operative.

Pentru antrepozitul de tip F, evidentele biroului vamal țin locul evidentelor operative prevăzute la alin. (1).

Pentru antrepozitele vamale de tip B, biroul de control păstrează declarațiile de plasare sub regim, în locul evidentelor operative.

Evidentele operative trebuie, în orice moment, sa reflecte situația stocului de mărfuri plasate sub regimul de antrepozitare vamală. Deținătorul antrepozitului vamal este obligat să depună la biroul de control, în termenele fixate de autoritatea vamală, situația acestui stoc.

În cazul aplicării art. 132 alin. (2) din Codul vamal, valoarea în vama a mărfurilor, anterioară manipularilor uzuale, trebuie să se reflecte în evidentele operative.

Evidentele operative cuprind și informațiile referitoare la scoaterea temporară și depozitarea în comun, prevăzute la art. 393 alin. (2).

În situația în care mărfurile sunt plasate sub regim într-un antrepozit de tip E, înscrierea în evidentele operative se efectuează în momentul sosirii acestora în locul de depozitare al titularului.

În situația în care antrepozitul vamal servește și ca depozit temporar, înscrierea în evidentele operative se efectuează în momentul acceptării declarației de plasare sub regim.

Înscrierea în evidentele operative referitoare la încheierea regimului se efectuează cel mai târziu în momentul scoaterii mărfurilor din antrepozitul vamal sau din locurile de depozitare al titularului.

Cererea pentru efectuarea manipularilor uzuale sau pentru scoaterea temporară de mărfuri dintr-un antrepozit vamal se face în scris, pentru fiecare caz în parte, la biroul de control. Cererea trebuie să conțină toate elementele necesare aplicării regimului.

Autorizația privind cererea prevăzută la alin. (1) poate fi acordată și în cadrul autorizației de antrepozit vamal. În acest caz, biroul de control este informat, într-o formă stabilită de acesta, când acest tip de manipulari uzuale se efectuează sau când scoaterea temporară urmează a avea loc.

În situația în care mărfurile românești sunt depozitate împreună cu mărfuri plasate sub regim într-un antrepozit vamal sau în locurile de depozitare, pot fi stabilite modalități specifice de identificare a acestor mărfuri în scopul de a le distinge de mărfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamală.

Autoritatea vamală poate permite depozitarea în comun chiar și atunci când este imposibila, în orice moment, identificarea statutului mărfurilor. Aceasta facilitate nu se aplică mărfurilor cu prefinantare.

Mărfurile depozitate în comun trebuie să se încadreze la același cod tarifar din N.C., să prezinte aceeași calitate comercială și să aibă aceleași caracteristici tehnice.

În vederea declarării pentru o destinație vamală, mărfurile care fac obiectul depozitarii în comun, precum și, dacă este cazul, mărfurile care sunt identificabile și care îndeplinesc condițiile alin. (2), pot fi considerate fie mărfuri românești, fie mărfuri străine.

Aplicarea alin. (3) nu trebuie să aibă ca efect, acordarea unui anumit statut vamal unei cantități de mărfuri mai mare decât cantitatea de mărfuri care are de fapt acest statut și care se afla în antrepozitul vamal sau în locul de depozitare în momentul scoaterii mărfurilor declarate pentru o destinație vamală.

În situația în care operațiunile de perfecționare activa sau de transformare sub control vamal sunt efectuate într-un antrepozit vamal sau în locul de depozitare, dispozițiile art. 393 se aplică în mod corespunzător mărfurilor aflate sub aceste regimuri.

Cu toate acestea, în cazul operațiunilor de perfecționare activa, fără recurgerea la mărfuri echivalente sau a operațiunilor de transformare sub control vamal, dispozițiile prevăzute la art. 393 referitoare la depozitarea în comun nu se aplică pentru mărfurile românești.

Înscrierile în evidente trebuie să permită autorității vamale verificarea în orice moment a situației exacte a tuturor mărfurilor sau produselor aflate sub aceste regimuri.

Condițiile economice sunt considerate a fi îndeplinite în oricare din următoarele situații:

a) operațiunile se referă la mărfuri cu caracter necomercial;

b) se executa un contract de procesare;

c) se transforma produse compensatoare obținute în urma unei perfecționări efectuată în cadrul unei autorizații acordată anterior ce a făcut deja obiectul verificării condițiilor economice;

d) se efectuează manipularile uzuale prevăzute la art. 390;

e) au loc reparații;

f) se transforma graul dur, încadrat la codul tarifar 1001.10.00 din N.C. pentru producerea pastelor fainoase încadrate la codul tarifar 1902.11.00 și la subpozitia tarifara 1902.19 din N.C.

Condițiile economice sunt considerate a fi îndeplinite, independent de dispozițiile alin. (1), atunci când valoarea globală a mărfurilor de import pentru un solicitant și pe an calendaristic, precum și pentru fiecare cod tarifar de opt cifre din N.C., nu depășește echivalentului în lei a 150.000 euro.

Autorizația precizează dacă și în ce condiții mărfurile echivalente prevăzute la art. 134 alin. (6) din Codul vamal și clasificate la același cod tarifar din N.C., prezentând aceeași calitate comercială și având aceleași caracteristici tehnice ca ale mărfurilor de import, pot fi utilizate pentru efectuarea operațiunilor de perfecționare.

În cazuri excepționale, se poate admite ca, la mărfurile echivalente care se găsesc într-un stadiu de fabricație mai avansat decât mărfurile de import, partea esențială a operațiunilor de perfecționare a acestor mărfuri echivalente să fie efectuată în întreprinderea titularului sau realizată în numele sau.

Autorizația stabilește termenul de încheiere. Când circumstanțele o justifica, acest termen poate fi prelungit chiar și când termenul fixat inițial a expirat.

În situația în care termenul de încheiere expira la o dată precisa pentru toate mărfurile plasate sub regim în cursul unei anumite perioade, autorizația poate prevedea ca termenul de încheiere să fie prelungit automat pentru toate mărfurile aflate încă sub regim la acea data. Cu toate acestea, autoritatea vamală poate solicita ca aceste mărfuri sa primească o noua destinație vamală aprobată în cursul unei perioade stabilite de aceasta.

Indiferent dacă se recurge la o simplificare sau dacă se aplică prevederile alin. (2), termenul de încheiere pentru produsele compensatoare sau mărfurile în aceeași stare nu poate depăși:

a) 120 de zile - pentru lapte și produse lactate;

b) 60 zile în cazul sacrificarii, fără ingrasare, a animalelor cuprinse în capitolul I din N.C;

c) 90 de zile în cazul ingrasarii, incluzând sacrificarea când este cazul, a animalelor clasificate la pozițiile tarifare 0104 și 0105 din N.C.;

d) 180 de zile în cazul ingrasarii, incluzând sacrificarea când este cazul, a altor animale, cuprinse în capitolul 1 din N.C;

e) 180 de zile în cazul procesarii carnii;

f) 180 de zile în cazul prelucrării altor produse agricole care îndeplinesc condițiile pentru rambursarea la export în avans.

În cazul operațiunilor de perfecționare derulate în mod succesiv, în cazuri temeinic justificate autoritatea vamală poate prelungi termenul de încheiere, la cererea titularului, fără însă ca perioada totală să depășească un an.

În cazul exportului anticipat, autorizația stabilește termenul în cadrul căruia mărfurile străine se declara pentru regim, ținând cont de timpul necesar pentru aprovizionarea și transportul către România.

Termenul prevăzut la alin. (1) nu poate depăși:

a) 90 de zile pentru produsele agricole care intra sub incidența mecanismelor stabilite, potrivit legii, în cadrul organizării pieței;

b) 180 de zile pentru celelalte mărfuri.

Acest termen poate fi prelungit, la cererea temeinic justificată a titularului, fără ca termenul total să depășească un an.

În cazuri întemeiate, prelungirea poate fi acordată chiar și după expirarea termenului acordat inițial.

Utilizarea mărfurilor echivalente în cadrul operațiunilor de perfecționare activa, conform art. 135 din Codul vamal, nu se supune formalităților vamale de plasare sub regim.

Mărfurile echivalente și produsele compensatoare devin mărfuri străine, iar mărfurile de import devin mărfuri românești din momentul acceptării declarației de încheiere a regimului.

Cu toate acestea, când mărfurile de import sunt comercializate înainte de încheierea regimului, modificarea statutului lor intervine în momentul acestei comercializari. În mod excepțional, când este prevăzut ca mărfurile echivalente sa nu fie prezentate, autoritatea vamală poate permite, la cererea titularului, ca mărfurile echivalente să fie prezentate ulterior, într-un termen rezonabil stabilit de aceasta.

În cazul exportului anticipat:

a) produsele compensatoare devin mărfuri străine în momentul acceptării declarației de export și cu condiția ca mărfurile ce vor fi importate să fie plasate sub regim;

b) mărfurile de import devin mărfuri românești în momentul plasarii lor sub regim.

În autorizație se stabilește dacă produsele compensatoare sau mărfurile aflate în aceeași stare pot fi puse în libera circulație fără declarație vamală, aplicându-se în mod corespunzător măsurile de restrictie sau prohibitie.

În acest caz, ele sunt considerate a fi puse în libera circulație, numai dacă nu au primit o destinație vamală la expirarea termenului de încheiere.

În aplicarea art. 241 alin. (1) prima teza din Codul vamal, declarația de punere în libera circulație este considerată ca fiind prezentată și acceptată și liberul de vama acordat, în momentul prezentării decontului de încheiere.

Produsele sau mărfurile devin mărfuri românești în momentul comercializării lor.

Lista produselor compensatoare supuse drepturilor de import corespunzătoare lor, conform art. 142 lit. a) din Codul vamal, figurează în anexa nr. 28.

În situația în care produsele compensatoare, altele decât cele enumerate în lista prevăzută la alin. (1), sunt distruse, acestea sunt considerate ca fiind reexportate.

În situația în care produsele compensatoare sau mărfurile aflate în aceeași stare sunt plasate în regimuri suspensive sau introduse într-o zona libera supusă controlului de tip I în sensul art. 480 sau într-un antrepozit liber sau plasate într-o zona libera supusă controlului de tip II în sensul art. 480, pentru încheierea regimului de perfecționare activa, documentele privind aceasta destinație vamală sau evidentele utilizate sau orice alt document de înlocuire a lor cuprinde mențiunea "marfa PA/S".

În situația în care mărfurile de import plasate sub un regim fac obiectul unor măsuri specifice de politica comercială care sunt aplicabile la plasarea lor, fie aflate în aceeași stare, fie sub forma de produse compensatoare, plasate în regimuri suspensive sau sunt introduse într-o zona libera supusă controlului de tip I conform art. 480 sau într-un antrepozit liber, sau sunt plasate într-o zona libera supusă controlului de tip II în sensul art. 480, mențiunea prevăzută la alin. (1) trebuie completată cu sintagma politica comercială.

Animalele născute din animale vii, plasate sub acest regim, sunt considerate a fi mărfuri străine și plasate, de asemenea, sub acest regim, cu excepția celor care au o valoare comercială neglijabila.

Autoritatea vamală se asigura ca termenul maxim în care mărfurile rămân plasate sub regim pentru aceeași utilizare și sub responsabilitatea aceluiași titular, nu poate depăși 24 de luni, chiar dacă regimul se încheie prin plasarea mărfurilor sub un alt regim suspensiv, urmat de o noua plasare sub regimul de admitere temporară.

La cererea titularului, autoritatea vamală poate prelungi acest termen cu perioada în care aceste mărfuri nu au fost utilizate, potrivit condițiilor stabilite prin prezentul regulament pentru fiecare fel de marfa.

În sensul art. 160 alin. (3) din Codul vamal, prin împrejurări excepționale se înțelege orice situație care necesita utilizarea mărfurilor pe o perioadă suplimentară în vederea îndeplinirii scopului pentru care s-a recurs la utilizarea regimului de admitere temporară.

Mărfurile plasate sub acest regim trebuie să rămână în aceeași stare. Sunt permise operațiunile de reparare și întreținere, inclusiv revizia, reglajele sau măsurile de conservare a mărfurilor sau de asigurare a conformitatii cu cerințele tehnice indispensabile pentru a permite utilizarea lor sub acest regim.

Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă numai în temeiul art. 416-439.

Regimul de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import nu se acordă pentru produsele consumabile.

În sensul prezentei subsectiuni, prin termenii de mai jos se înțelege:

a) folosință comercială - utilizarea cu plata a unui mijloc de transport pentru transportul persoanelor sau al mărfurilor ori în cadrul activității unui agent economic cu sau fără plata; în cazul în care mijlocul de transport este un vehicul rutier, aceasta definiție include și remorcile care pot fi atașate acesteia;

b) folosință privată - utilizarea unui mijloc de transport, altfel decât în folosință comercială;

c) trafic intern - transportul persoanelor imbarcate sau al mărfurilor încărcate în România pentru a fi debarcate sau descărcate în interiorul acestui teritoriu;

d) container - un mecanism-cadru, cisterna, caroserie sau alt mecanism analog precum un compartiment, total sau parțial închis care este destinat să fie încărcat cu mărfuri; are un caracter permanent și este suficient de rezistent pentru a fi folosit în mod repetat; este special conceput pentru a facilita transportul mărfurilor fără a afecta incarcatura, pe unul sau mai multe mijloace de transport; este construit astfel încât permite manipularea și transbordarea de pe un mijloc de transport pe altul; este construit astfel încât să fie ușor de încărcat și descărcat și să aibă un volum interior de cel puțin 1 mc.

Platformele descoperite sunt asimilate containerelor.

Termenul container cuprinde accesoriile și echipamentele acestuia, cu condiția să fie transportate împreună. Termenul container nu cuprinde vehicule, accesorii sau piese detasate de pe vehicule, ambalajele și nici paletele. Cu toate acestea, termenul container se aplică și containerelor utilizate în trafic aerian la un volum interior de cel puțin 1 mc;

e) transport sub sigiliu vamal - utilizarea unui container pentru transportul mărfurilor când identificarea lor este asigurata prin sigilarea containerului;

f) caroserie demontabila - un compartiment de încărcare care nu este în dotarea nici unui mijloc de locomotie și care este construit în principal pentru a fi transportat pe vehicule rutiere, sasiul acestui vehicul și cadrul inferior al caroseriei care este special adaptată în acest scop. Aceasta definiție acoperă totodată caroseriile mobile care sunt compartimentele de încărcare special construite pentru transporturi combinate;

g) container ce are un compartiment parțial închis - mecanism care este în general constituit dintr-un planseu și o superstructura delimitand un fel de incarcatura echivalent celui unui container închis. Suprastructura este în general facuta din elemente metalice ce constituie carcasa containerului. Acest tip de container poate comporta unul sau mai mulți pereți laterali sau frontali. Anumite containere de acest tip au un acoperis legat la planseu prin cadre verticale. Containerele de acest tip sunt utilizate în special pentru transportul mărfurilor voluminoase;

h) platforme descoperite - platforme de încărcare care nu au o suprastructura sau au una incompleta care are aceeași lungime și latime a bazei ca a containerului și sunt echipate cu piese ce au colturi superioare și inferioare dispuse în laturile platformei pentru a permite utilizarea acelorași dispozitive de amarare și de ridicare ca pentru containere;

i) accesorii și echipamente pentru containere - ansamblul următoarelor dispozitive: echipamente destinate pentru a controla, a modifica sau a menține temperatura în interiorul containerului; mici aparate - de înregistrare a temperaturii - utilizate pentru a indica sau a inregistra variatiile privind condițiile ambiante: - pereții interiori, paletele, suporturile, rafturile și alte dispozitive similare;

j) palete - dispozitive pe planseul cărora pot fi grupate anumite cantități de mărfuri ce constituie o unitate de încărcare în vederea transportului sau în vederea administrării.

Acest dispozitiv este constituit, fie din două planșee legate între ele, fie dintr-un planseu așezat în picioare sau, dintr-un planseu special utilizat în traficul aerian; înălțimea sa totală este redusă pe cat posibil pentru a permite administrarea sau așezarea pe rulouri sau pe transpalete;

k) utilizatorul containerului sau a paletelor - persoana care, proprietara sau nu a acestor containere sau a acestor palete, controlează efectiv miscarile;

l) beneficiarul regimului pentru un container sau palete - utilizatorul containerului sau al paletelor ori reprezentantul sau.

Mijloacele de transport cuprind și piesele de schimb, accesoriile și echipamentele normale care le însoțesc.

Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import este acordat pentru containere în cazul în care acestea sunt marcate într-un mod corespunzător și într-un loc vizibil, cu următoarele indicații înscrise într-o formă rezistenta:

a) identitatea proprietarului sau a utilizatorului, prin indicarea numelui complet sau a unui indicativ consacrat pentru utilizare, fiind excluse simboluri cum ar fi emblemele sau drapele;

b) mărcile și numerele de identificare a containerelor adoptate de proprietar sau utilizator, greutatea containerului gol, inclusiv a echipamentelor fixate permanent; aceste indicații nu sunt obligatorii în cazul lăzilor mobile utilizate în transporturi combinate feroviar-rutier;

c) cu excepția containerelor utilizate în transportul aerian, țările de apartenența sunt indicate fie prin metoda codului de țara ISO alpha-2 prevăzut în normele internaționale ISO 3166 sau 6346, fie prin metoda semnului distinctiv pentru indicarea tarii de înmatriculare a vehiculelor automobile în circulația rutiera internationala, fie, în cazul lăzilor mobile utilizate în transportul combinat feroviar-rutier, prin cifre.

În situația în care cererea de autorizare este întocmită conform art. 359 alin. (3) lit. c), containerele trebuie să fie monitorizate de un reprezentant pe teritoriul vamal al României, care este în măsura să le localizeze în orice moment și care dispune de informații referitoare la plasarea lor sub regim și încheierea acestuia.

Containerele pot fi utilizate în trafic intern înainte de a fi reexportate și nu pot fi folosite decât o singură dată pe timpul fiecărei stationari în țara, pentru transportul mărfurilor ce urmează a fi descărcate în interiorul tarii.

În conformitate cu Convenția vamală relativă la containere, încheiată la Geneva la 2 decembrie 1972, ratificată prin

Decretul nr. 241/1974 , publicat în Buletinul Oficial nr. 16 din 31 ianuarie 1975, autoritatea vamală permite ca regimul să se încheie prin exportul sau reexportul containerelor de același fel sau de valoare egala.

Dacă se constată că unele containere agreate nu satisfac prescripțiile tehnice ori dacă un container prezintă defectiuni majore și, în consecința, nu îndeplinește normele de agreare pentru transportul sub sigilii vamale, autoritatea vamală ia măsurile prevăzute în anexa nr. 33.

Regimul de admitere temporară cu exonerare totală a drepturilor de import se acordă pentru mijloacele de transport rutiere și feroviare, precum și celor destinate navigației aeriene, maritime și fluviale când sunt:

a) înmatriculate în afară teritoriului vamal al României pe numele unei persoane stabilite în străinătate. Dacă mijloacele de transport nu sunt înmatriculate, aceasta condiție poate fi îndeplinită dacă aparțin unei persoane stabilite în străinătate;

b) utilizate de o persoană stabilită în afară teritoriului vamal al României, fără a se inlatura dispozițiile art. 420-422;

c) în cazul folosinței comerciale a mijloacelor de transport, altele decât cele feroviare, utilizate exclusiv pentru un transport care începe sau se termina în afară teritoriului vamal al României. Acestea pot fi utilizate în trafic intern, numai în situația în care dispozițiile legale în vigoare în domeniul transporturilor, în special cele privind condițiile de acces și execuție, prevăd aceasta posibilitate.

În situația în care mijloacele de transport prevăzute la alin. (1) sunt reinchiriate de o companie profesională de închiriere din teritoriul vamal al României unei persoane stabilite în afară acestui teritoriu, acestea trebuie reexportate în termen de 8 zile de la intrarea în vigoare a contractului.

Regimul de admitere temporară pentru vehiculele rutiere de folosință comercială se acordă pe perioada necesară realizării operațiunilor de transport, debarcare sau îmbarcare a pasagerilor, descărcare sau încărcare a mărfurilor și, după caz, întreținerea vehiculelor.

Persoanele fizice stabilite în teritoriul vamal al României beneficiază de regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import dacă utilizează, în scop personal, un mijloc de transport cu titlu ocazional și urmează instrucțiunile titularului înmatriculării, aflat în teritoriul vamal în momentul utilizării.

Aceste persoane beneficiază, de exonerare totală de drepturi de import și dacă ele utilizează un mijloc de transport închiriat, în baza unui contract scris, cu titlu ocazional:

a) pentru a se întoarce la locul lor de reședința în România;

b) pentru a părăsi România;

c) când este admisă cu aprobarea autorității vamale.

Mijloacele de transport trebuie să fie reexportate sau predate unei societăți de închirieri stabilite în teritoriul vamal al României, în următoarele termene:

a) 5 zile de la intrarea în vigoare a contractului, pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a);

b) 8 zile de la intrarea în vigoare a contractului, pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c).

Pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), mijloacele de transport trebuie să fie reexportate în doua zile de la intrarea în vigoare a contractului.

Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import este acordat pentru mijloacele de transport ce urmează a fi înmatriculate temporar în teritoriul vamal al României în vederea reexportului lor în numele uneia dintre următoarele persoane:

a) o persoană stabilită în străinătate;

b) o persoană fizica stabilită în România, când aceasta persoana se pregătește să-și transfere reședința normală în alt loc situat în afară acestui teritoriu.

În cazul prevăzut la lit. b), mijloacele de transport trebuie să fie reexportate în termen de 90 de zile, calculate de la data înmatriculării.

Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru mijloacele de transport utilizate în scopuri personale sau comerciale de către o persoană fizica stabilită în teritoriul vamal al României, care este angajata de proprietarul mijlocului de transport, stabilit în afară acestui teritoriu sau care este autorizata de către proprietar în acest scop.

Utilizarea personală a vehiculului trebuie să fie prevăzută în contractul de angajare.

Autoritatea vamală poate restrictiona utilizarea regimului de admitere temporară a mijloacelor de transport, conform acestor dispoziții, dacă se constata folosirea acestui regim în mod sistematic.

În cazuri excepționale, exonerarea totală a drepturilor de import poate fi acordată pentru mijloacele de transport care sunt utilizate în scop comercial de către o persoană stabilită în teritoriul vamal al României, pentru o perioadă de timp limitată.

Fără a se inlatura aplicarea dispozițiilor prevăzute în alte acte normative, termenele de încheiere sunt următoarele:

a) 12 luni, pentru mijloacele de transport feroviare;

b) timpul necesar pentru efectuarea operațiunilor de transport, pentru mijloacele de transport de folosință comercială, altele decât cele de transport feroviar;

c) 6 luni pentru mijloacele de transport aeriene de folosință personală;

d) 18 luni pentru mijloacele de transport maritime și fluviale de folosință personală.

Pentru mijloacele de transport rutier de folosință personală, termenul de încheiere a regimului este:

a) durata sejurului în teritoriul vamal al României, numai în scopul de a-și urma studiile, pentru mijloacele de transport utilizate de către un student;

b) durata sejurului, numai în scopul finalizarii executării misiunii, pentru mijloacele de transport utilizate de către o persoană însărcinată cu executarea unei misiuni pe o durată determinata;

c) 6 luni, în alte cazuri, inclusiv animalele de calarie și tracțiune și atelajele acestora.

Paragraful 2

Efecte personale și bunuri importate de către călători în scop sportiv; materiale de agrement destinate navigatorilor

Regimul de admitere temporară cu exonerare totală a drepturilor de import se acordă pentru efectele personale necesare în mod obișnuit pe perioada călătoriei și pentru bunurile importate în scop sportiv de călătorii definiți la art. 166.

Prin efecte personale se înțelege articolele, noi sau folosite, de care un călător poate avea nevoie în mod obișnuit pe timpul călătoriei, ținând seama de toate circumstanțele călătoriei, cu excepția mărfurilor importate în scopuri comerciale.

Prin bunuri importate în scop sportiv se înțelege articolele de sport și alte materiale destinate să fie utilizate de călători cu ocazia competițiilor sau a demonstratiilor sportive ori în scopul efectuării antrenamentelor pe teritoriul României.

Lista exemplificativa cuprinzând efectele personale ale călătorilor și a materialului sportiv este prevăzută în anexa nr. 34.

Regimul de admitere temporară cu exonerare totală a drepturilor de import se acordă pentru materialele de agrement aparținând navigatorilor în următoarele cazuri:

a) când sunt utilizate la bordul unei nave destinate traficului maritim internațional;

b) când acestea se debarca dintr-o astfel de nava pentru a fi utilizate temporar pe uscat de către echipaj;

c) când acestea sunt utilizate de către echipajul unei astfel de nave în locuri cu caracter cultural sau social administrate de organizații cu caracter nonprofit, sau în lacasuri de cult unde se oficiaza cu regularitate slujbe dedicate marinarilor.

Lista exemplificativa cuprinzând materialul de agrement pentru navigatori este prevăzută în anexa nr. 34.

Paragraful 3

Materiale destinate inlaturarii efectelor unor catastrofe; material medico-chirurgical și de laborator; animale; mărfuri destinate a fi utilizate în zonele de frontieră

Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru animalele aparținând unei persoane stabilite în afară teritoriului vamal al României.

Regimul se acordă pentru următoarele mărfuri destinate activităților traditionale în zonele de frontieră, asa cum acestea sunt definite prin dispozițiile legale în vigoare:

a) echipamentele aparținând unei persoane stabilite în zona de frontieră adiacenta zonei de frontieră a admiterii temporare și utilizate de către o persoană stabilită în aceasta zona de frontieră adiacenta;

b) mărfurile utilizate sub responsabilitatea autorităților publice în vederea construirii, repararii sau întreținerii infrastructurii aflată în zona de frontieră.

Lista exemplificativa cuprinzând activitățile care se declara în cazul animalelor sau la utilizarea echipamentului este prevăzută în anexa nr. 35.

Paragraful 4

Suporturi de sunet, de imagine sau informații; material promotional; material profesional; material pedagogic și științific

Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru materialul profesional când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) aparține unei persoane stabilite în afară teritoriului vamal al României;

b) se importa de către o persoană stabilită în afară teritoriului vamal al României sau de către un angajat al proprietarului, angajatul putând fi stabilit în teritoriul vamal al României;

c) este utilizat de importator sau sub supravegherea sa, cu excepția cazurilor de co-producții audiovizuale.

Prin material profesional se înțelege:

a) materialul de presa, de radiodifuziune sau de televiziune, necesar reprezentanților de presa, radiodifuziune sau televiziune stabiliți în afară teritoriului național al României, care intra temporar în România pentru a realiza reportaje, înregistrări sau emisiuni în cadrul unor programe determinate și care se reintorc în străinătate;

b) materialul cinematografic, necesar unei persoane stabilite în străinătate, care intra temporar în România pentru realizarea de filme și care se reintoarce în străinătate;

c) orice material necesar pentru exercitarea meseriei sau profesiei de către o persoană stabilită în străinătate, care intra temporar în România pentru realizarea unei activități concret determinate. Nu intră în această categorie materialul profesional destinat unor scopuri comerciale din care rezultă noi mărfuri sau condiționarea unor mărfuri existente. Sunt totuși admise uneltele manuale necesare pentru exploatarea resurselor naturale, pentru construcția, repararea sau întreținerea imobilelor, executarea lucrărilor de terasament, precum și pentru alte activități similare;

d) aparatele auxiliare și accesoriile materialelor prevăzute la lit. a), b) și c).

Lista exemplificativa cuprinzând bunurile considerate material profesional este prevăzută în anexa nr. 34.

Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import nu poate fi acordat pentru materialul destinat a fi utilizat pentru fabricarea industriala sau pentru ambalarea mărfurilor sau, cu excepția uneltelor manuale, pentru exploatarea resurselor naturale, pentru construcții, reparații sau întreținerea construcțiilor sau cele pentru executarea muncilor de terasare sau operațiuni similare.

Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru materialul pedagogic și științific când în mod cumulativ:

a) aparțin unei persoane stabilite în afară teritoriului vamal al României;

b) sunt importate de instituții științifice, educaționale sau de pregătire profesională, publice sau private, al căror obiect de activitate esențial este nonprofit și sunt folosite sub responsabilitatea exclusiva a acestora, în scop didactic, al formării profesionale sau al cercetării științifice;

c) sunt importate în cantitate rațională ținând cont de destinația acestora;

d) nu sunt utilizate în scopuri pur comerciale.

Prin material pedagogic se înțelege orice material destinat procesului didactic și de formare profesională și, în special, modele, instrumente, aparate și mașini.

Lista exemplificativa cuprinzând mărfurile considerate material pedagogic este prevăzută în anexa nr. 34.

Prin material științific se înțelege instrumentele, aparatele și mașinile-unelte utilizate în scopul cercetărilor științifice sau în învățământ.

Paragraful 5

Ambalaje, modele, matrite, clisee, desene, proiecte, instrumente de măsura și control, de verificare și alte obiecte similare; unelte și instrumente speciale; mărfuri care servesc la efectuarea de încercări sau sunt supuse testelor probe; mostre; mijloace de producție pentru înlocuire

Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru ambalaje când acestea:

a) sunt destinate a fi reexportate goale sau pline, dacă sunt importate pline;

b) sunt destinate a fi reexportate pline, dacă sunt importate goale.

Prin ambalaje se înțelege:

a) ambalajele utilizate sau destinate să fie utilizate în starea în care sunt prezentate, pentru ambalarea exterioară sau interioară a mărfurilor;

b) suporturile utilizate sau destinate să fie utilizate, pentru rularea, plierea sau fixarea mărfurilor.

Nu sunt considerate ambalaje materialele de ambalat cum ar fi paiele, hârtia, fibrele de sticlă și talasul, prezentate în vrac.

Ambalajele nu pot fi utilizate în trafic intern, decât în vederea exportului mărfurilor. În cazul ambalajelor importate pline, aceasta restrictie nu se aplică decât din momentul în care acestea au fost golite de conținut.

Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru tipare, matrite, clisee, desene, proiecte, instrumente de măsura, de control, de verificare și alte obiecte similare, când acestea:

a) aparțin unei persoane stabilite în afară teritoriului vamal al României;

b) sunt utilizate de o persoană stabilită în teritoriul vamal al României;

c) cel puțin 75% din producția rezultată din utilizarea lor este exportata în afară teritoriului vamal al României.

Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru unelte și echipamente ori instrumente speciale când acestea:

a) aparțin unei persoane stabilite în afară teritoriului vamal al României;

b) sunt puse gratuit la dispoziția unei persoane stabilite în teritoriul vamal al României pentru a fi utilizate la fabricarea de mărfuri ce urmează a fi exportate în totalitate.

Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru mărfurile destinate a fi expuse sau utilizate cu ocazia unei manifestări publice, care nu este exclusiv organizată pentru vânzarea mărfurilor în cauza, sau pentru mărfurile obținute în cursul unei astfel de manifestări, din mărfurile plasate sub regim.

În mod excepțional, autoritatea vamală poate autoriza recurgerea la acest regim și pentru alte manifestări.

Prin mărfuri prevăzute la alin. (1) se înțelege:

a) mărfurile destinate să fie expuse sau care fac obiectul unor demonstratii sau manifestări;

b) mărfurile destinate să fie utilizate la prezentarea produselor importate cu prilejul unei manifestări, cum sunt: mărfurile necesare demonstratiilor făcute cu mașinile sau cu aparatele importate expuse; materialul de construcție sau de decorare, inclusiv echipamentul electric pentru standul unei persoane din străinătate; materialul publicitar și de documentație destinat să fie utilizat cu titlu de publicitate pentru mărfurile importate expuse, cum sunt înregistrările sonore și video, filmele și diapozitivele, precum și aparatura necesară pentru utilizarea lor;

c) animalele vii destinate să fie expuse sau care participa la manifestări;

d) materialul destinat să fie utilizat în cadrul reuniunilor, conferințelor și congreselor internaționale, inclusiv instalațiile de traducere, aparatele de înregistrare video și filmele cu caracter educativ, științific sau cultural;

e) produsele obținute în cursul manifestărilor prin folosirea mărfurilor, mașinilor, aparatelor sau animalelor importate temporar.

Prin alte manifestări se înțelege:

a) expozițiile, congresele, saloanele și manifestările similare din domeniile: comerț, industrie, agricultura și artizanat;

b) expozițiile sau manifestările organizate în principal cu scop filantropic;

c) expozițiile sau manifestările organizate în scop științific, tehnic, artizanal, artistic, educativ sau cultural, sportiv, religios, sindical, turistic sau de a contribui la înțelegerea între popoare;

d) reuniunile reprezentanților organizațiilor sau grupărilor internaționale;

e) ceremoniile și manifestările cu caracter oficial sau comemorativ.

Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi la import se acordă pentru mărfurile ce nu pot fi importate ca mostre, când expeditorul dorește sa vândă aceste mărfuri și destinatarul condiționeaza eventuala cumpărare a lor de o verificare prealabilă.

Termenul de încheiere este de 60 de zile.

Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă și pentru mărfurile de ocazie.

Prin mărfuri de ocazie, altele decât cele nou-fabricate, dar neutilizate și fără defecte, se înțelege:

a) mărfurile prezentate în vederea vânzării la licitație;

b) mărfurile din cadrul unui contract de vânzare sub rezerva efectuării unor încercări al căror rezultat să fie satisfăcător;

c) operele de arta ce urmează să fie expuse în vederea unei eventuale vânzări;

d) trimiterile la vedere de confecții din blanuri, bijuterii, covoare, articole de bijuterie, dacă după caracteristicile lor nu pot fi considerate mostre.

Prin trimiteri la vedere se înțelege trimiterea de mărfuri pentru care exista oferta de vânzare a exportatorului cu posibilitatea de a fi cumpărate după ce sunt verificate și acceptate de destinatar.

Paragraful 7

Piese de schimb, accesorii și echipamente, precum și alte mărfuri

Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi la import se acordă pentru mărfurile, altele decât cele enumerate la art. 417-438 sau pentru cele care nu îndeplinesc condițiile fixate prin aceste articole, când acestea sunt importate:

a) fie cu titlu ocazional și pentru o perioadă nu mai mare de 90 de zile;

b) fie în situații deosebite, fără a avea consecințe pe plan economic.

Regimul prevăzut la alin. (1) se acordă pentru mărfurile a căror valoare este mai mica decât echivalentul în lei a 4000 euro.

Declarațiile de plasare sub regim stabilite pe baza carnetelor ATA/CPD sunt acceptate când aceste carnete sunt emise de o țara participanta și sunt vizate și garantate de o asociație garanta care face parte din grupul de asociații internaționale.

În afară cazurilor când se dispune altfel, în cadrul acordurilor bilaterale sau multilaterale, prin țara participanta se înțelege o parte contractantă a convenției ATA sau a convenției de la Istanbul care accepta recomandările Consiliului de cooperare vamală din 25 iunie 1992 relative la acceptarea carnetului ATA sau a carnetului CPD pentru regimul de admitere temporară.

Dispozițiile alin. (1) se aplică numai când carnetele ATA/CPD:

a) privesc mărfurile și utilizarile acoperite de aceste convenții sau acorduri;

b) sunt certificate de autoritatea vamală în spațiul prevăzut pe coperta;

c) sunt valabile pe teritoriul vamal al României.

Carnetele ATA/CPD sunt prezentate biroului de intrare în teritoriul vamal al României, cu excepția cazurilor în care biroul nu este în măsura sa verifice dacă condițiile pentru acordarea regimului sunt îndeplinite.

Lista mărfurilor pentru care admiterea temporară se poate efectua conform convenției ATA este prevăzută în anexa nr. 34.

Prezentarea carnetului ATA în vederea plasarii mărfurilor sub regimul de admitere temporară se face la birourile vamale de intrare care:

a) completează voletul de intrare pentru mărfurile prevăzute la pct. 1, 10, 12-19 din lista prevăzută la alin. (3), dacă sunt în măsura sa verifice îndeplinirea tuturor condițiilor impuse de regimul de admitere temporară;

b) completează voletul de tranzit pentru mărfurile prevăzute la pct. 2-9, 11 și 20 din lista prevăzută la alin. (3) și pentru celelalte mărfuri pentru care nu sunt în măsura sa verifice îndeplinirea condițiilor regimului. În acest caz, biroul de import completează voletul de import.

Fără a se inlatura sistemul de garanții specific carnetelor ATA/CPD, plasarea sub regim printr-o declarație scrisă se supune constituirii unei garanții, cu excepția cazurilor prevăzute în anexa nr. 36.

Autoritatea vamală poate solicita ținerea unei evidente scrise pentru facilitarea controlului regimului.

În situația în care mărfurile plasate sub regim conform art. 437 sunt declarate pentru punerea în libera circulație, cuantumul datoriei se determina pe baza elementelor de calcul aplicabile acestor mărfuri din momentul acceptării declarației de punere în libera circulație.

În situația în care mărfurile plasate sub regim conform art. 437 sunt comercializate, acestea sunt considerate ca fiind prezentate în vama atunci când sunt declarate pentru punere în libera circulație, anterior expirării termenului de încheiere.

La încheierea regimului pentru mărfurile vizate la art. 437 alin. (1), consumul lor, distrugerea sau distribuirea gratuita către public în cadrul manifestării, se considera a fi un reexport atâta timp cat cantitatea corespunde naturii manifestării, numărului de vizitatori și importantei participării expozantului la aceasta manifestare, cu excepția băuturilor alcoolice, tigarilor și combustibililor.

Interesele esențiale ale întreprinzătorilor români sunt considerate că nu sunt afectate, cu excepția existenței unor indicii contrare.

În situația în care cererea de autorizație este întocmită de persoana care exporta mărfurile de export temporar fără efectuarea operațiunilor de perfecționare, autoritatea vamală procedează la verificarea prealabilă a condițiilor prevăzute de art. 167 alin. (2) din Codul vamal pe baza documentelor produse.

Autorizația stabilește mijloacele și metodele prin care se verifica ca produsele compensatoare sunt rezultate din procesarea mărfurilor de export temporar sau ca sunt respectate condițiile pentru recurgerea la sistemul de schimburi standard.

Aceste mijloace și metode pot include utilizarea fisei informative prevăzută în anexa nr. 37 și verificarea evidentelor.

În situația în care natura operațiunilor de perfecționare nu permite să se stabilească ca produsele compensatoare au rezultat din utilizarea mărfurilor de export temporar, autorizația nu poate fi eliberata decât în cazuri temeinic justificate și când solicitantul probează, oferind suficiente garanții, ca mărfurile utilizate în operațiunile de procesare au:

a) același cod tarifar din N.C.;

b) aceeași calitate comercială;

c) aceleași caracteristici tehnice cu mărfurile de export temporar.

În autorizație se stabilesc condițiile de utilizare a regimului.

Autorizația stabilește termenul de încheiere, care poate fi prelungit, în cazuri temeinic justificate, chiar și când acesta a expirat.

Dispozițiile art. 177 alin. (2) din Codul vamal se pot aplica chiar și când termenul de încheiere a expirat.

Declarația vamală de plasare sub regim a mărfurilor de export temporar se întocmește potrivit dispozițiilor aplicabile la export.

În cazul unui import anticipat, documentele ce însoțesc declarația de punere în libera circulație includ o copie a autorizației, cu excepția cazului în care aceasta autorizație face obiectul unei cereri conform art. 359 alin. (4). Prevederile art. 147 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Pentru calculul cuantumului de dedus, drepturile anti-dumping și compensatorii nu se iau în considerare.

Produsele compensatoare secundare ce constituie deșeuri, cazaturi, rebuturi, resturi, sunt considerate a fi incluse.

Pentru determinarea valorii mărfurilor de export temporar conform prevederilor art. 171 alin. (2) din Codul vamal, cheltuielile de încărcare, de transport și de asigurare a mărfurilor de export temporar până la locul unde a fost efectuată operațiunea de perfecționare pasiva sau ultima operațiune de acest fel nu se adauga la:

a) valoarea mărfurilor de export temporar care se ia în considerare la determinarea valorii în vama a produselor compensatoare în concordanta cu dispozițiile art. 8 paragraful 1 lit. b. i) din acordul prevăzut la art. 57 din Codul vamal;

b) cheltuielile de perfecționare, când valoarea mărfurilor de export temporar nu poate fi determinata potrivit dispozițiilor prevăzute la lit. a).

Cheltuielile de încărcare, transport și asigurare ale produselor compensatoare de la locul unde a avut loc operațiunea de perfecționare pasiva sau ultima operațiune de acest fel la locul de introducere pe teritoriul vamal al României se adauga la cheltuielile de perfecționare.

Cheltuielile de încărcare, de transport și de asigurare includ și:

a) comisioanele și cheltuielile de intermediere, cu excepția comisioanelor de cumpărare;

b) costul containerelor care nu fac un tot cu mărfurile de export temporar;

c) cheltuielile de ambalare, cuprinzând atât manopera cat și materialele folosite;

d) cheltuielile de manipulare conexe transportului de mărfuri.

Exonerarea parțială de drepturi de import, luând-se în considerare ca valoare în vama cheltuielile de perfecționare, este autorizata la cerere.

Autoritatea vamală refuza calcularea exonerarii parțiale de drepturi de import, dacă, înainte de acordarea liberului de vama pentru punerea în libera circulație a produselor compensatoare, se stabilește ca singurul obiectiv al acordării liberului de vama pentru punerea în libera circulație cu o taxa vamală zero pentru mărfurile exportate temporar, care nu sunt de origine română, a fost sa beneficieze de exonerare parțială.

Dispozițiile art. 57 din Codul vamal se aplică în mod corespunzător cheltuielilor de perfecționare care nu țin cont de mărfurile de export temporar.

În cazul agenților economici care efectuează operațiuni frecvente de perfecționare pasiva în cadrul unei autorizații care nu privește operațiuni de reparare, autoritatea vamală poate, la cererea titularului, sa fixeze o rata medie a drepturilor de import valabilă pentru toate aceste operațiuni.

Aceasta rata se determina pentru fiecare perioada de un an și se aplică cu titlu provizoriu produselor compensatoare puse în libera circulație în această perioadă. La sfârșitul fiecărei perioade, autoritatea vamală efectuează un calcul final și, când este cazul, aplica dispozițiile art. 243 alin. (1) sau art. 259 din Codul vamal.

Declarația de export se întocmește în conformitate cu Normele tehnice de completare, utilizare și tipărire a declarației vamale în detaliu, sau, într-o formă simplificata, conform prevederilor anexei nr. 7 și se depune la biroul vamal de export utilizând procedee informatice.

Autoritatea vamală accepta o declarație de export întocmită în scris, potrivit modelului din anexa nr. 9, completată în conformitate cu Normele tehnice de completare, utilizare și tipărire a declarației vamale în detaliu, numai în următoarele cazuri:

a) nu funcționează sistemul informatic al autorității vamale;

b) nu funcționează aplicatia informatica a persoanei ce depune declarația sumară.

Utilizarea declarației de export întocmită în scris conform alin. (2) lit. b), se face cu aprobarea autorității vamale.

În situația în care mărfurile sunt exportate de călători care nu au acces direct la sistemul informatic vamal și care nu au mijloacele necesare pentru depunerea declarației de export utilizând un procedeu informatic la biroul vamal de plecare, autoritatea vamală autorizeaza călătorul sa utilizeze o declarație vamală de export întocmită în scris, într-o formă corespunzătoare modelului stabilit în anexa nr. 9, completată în conformitate cu Normele tehnice de completare, utilizare și tipărire a declarației vamale în detaliu.

Pentru aplicarea alin. (3) și (4), autoritatea vamală trebuie să se asigure ca pot fi îndeplinite cerințele pentru schimbul de date de export între biroul vamal de export și alte birouri vamale.

În aplicarea art. 181 din Codul vamal, exportatorul este considerat a fi persoana în numele căreia se întocmește declarația vamală de export și care, la momentul acceptării sale, este proprietarul mărfurilor sau are dreptul de dispoziție asupra acestor mărfuri.

În situația în care dreptul de proprietate sau dreptul de dispoziție asupra mărfurilor aparține unei persoane stabilite în afară teritoriului vamal al României conform unui contract în baza căruia se realizează exportul, partea contractantă stabilită pe teritoriul vamal al României este considerată exportator.

Fără a se inlatura aplicarea prevederilor art. 137, atunci când declarația vamală de export este întocmită pe baza unei declarații vamale în detaliu, se utilizează exemplarele 1, 2 și 3. Biroul vamal de export aplica ștampila în caseta A și completează, dacă este cazul, caseta D. Atunci când se acordă liberul de vama, exemplarul 1 este păstrat de către biroul vamal, exemplarul 2 este trimis la Comisia Naționala de Statistica, iar în cazul în care dispozițiile cuprinse în art. 471-476 nu pot fi aplicate, exemplarul 3 se returnează persoanei interesate.

Atunci când declarația de export este prelucrata la biroul vamal de export prin procedee informatice, exemplarul 3 al declarației poate fi înlocuit cu un document de însoțire la export, imprimat de sistemul informatic al autorității vamale. Acest document conține cel puțin datele cerute pentru documentul de însoțire la export prevăzut la art. 472.

Documentul de însoțire la export poate fi, dacă se autorizeaza, imprimat prin sistemul informatic al declarantului.

Autoritatea vamală poate renunța la utilizarea exemplarului 3 al declarației sau la documentul de însoțire prevăzut la alin. (2) al acestui articol cu condiția ca cerințele prevăzute la art. 202 alin. (2) din Codul vamal să fie îndeplinite.

În situația în care mărfurile care au primit liber de vama la export nu părăsesc teritoriul vamal al României, exportatorul informează imediat biroul vamal de export. Exemplarul 3 al declarației în cauza se returnează acestui birou. Biroul de export invalideaza declarația de export.

În situația în care, în cazurile prevăzute la art. 466 alin. (8) și (9) o modificare a contractului de transport are ca efect terminarea operațiunii de transport în interiorul teritoriului vamal al României, care ar fi trebuit să se finalizeze în afară acestui teritoriu, agenții economici implicați pot efectua amendarea contractului numai cu acordul biroului vamal prevăzut la art. 466 alin. (3) lit. a) sau, în cazul operațiunii de tranzit al biroului de plecare. În acest caz exemplarul 3 se returnează și declarația se invalideaza.

Biroul de export poate solicita exportatorului sa probeze ca mărfurile au părăsit teritoriul vamal al României.

Dacă, după un an de zile de la data acordării liberului de vama pentru export, mărfurile nu au părăsit teritoriul vamal al României, sau nu a fost furnizată proba pentru exportul în cauza, declarația de export se invalideaza, iar biroul de export informează declarantul.

Fără a inlatura dispozițiile cuprinse în secțiunea a 6-a a prezentului capitol, când reglementările vamale prevăd posibilitatea înlocuirii exemplarului 3 al declarației vamale în detaliu cu un alt document, dispozițiile prezentului titlu se aplică acestuia din urma în mod corespunzător.

Exemplarul 3 al declarației vamale în detaliu și mărfurile care au primit liber de vama la export trebuie să fie prezentate la biroul vamal de ieșire.

Prin birou vamal de ieșire se înțelege:

a) pentru mărfurile exportate pe cale ferată, prin posta, pe cale aeriană sau maritima, biroul vamal în a cărui raza de competența se afla locul în care mărfurile sunt preluate de un agent economic autorizat-Simplificari vamale/securitate și siguranța, cu condiția ca întreaga operațiune de transport pe teritoriul vamal al României să se desfășoare de unul sau mai mulți AEA-simplificari vamale/securitate și siguranța

b) pentru mărfurile exportate prin conducte sau pentru energia electrica, biroul desemnat de Autoritatea Naționala a Vamilor;

c) pentru mărfurile exportate prin alte modalități sau care nu sunt acoperite de lit. a) și b), ultimul birou vamal înainte de ieșirea mărfurilor de pe teritoriul vamal al României.

Biroul vamal de ieșire efectuează analiza de risc impusa de motivele de securitate și siguranța, înainte ca mărfurile sa părăsească teritoriul vamal al României și se asigura ca prin aceasta analiza și prin controalele efectuate prin sondaj, mărfurile prezentate corespund celor declarate. Biroul vamal de ieșire supraveghează ieșirea fizica a mărfurilor.

În situația în care declarația vamală de export a fost depusa la un alt birou vamal decât cel de ieșire și transmiterea informațiilor între aceste birouri s-a făcut conform art. 202 alin. (2) din Codul vamal, biroul vamal de ieșire poate accepta rezultatele analizei de risc efectuate de către un alt birou.

În situația în care declarantul înscrie în rubrica 44 mențiunea "RET-EXP" sau își exprima opțiunea de a recupera exemplarul 3, biroul vamal de ieșire certifica ieșirea fizica a mărfurilor prin confirmarea pe verso-ul acestui exemplar pe care îl returnează persoanei care l-a prezentat sau, dacă nu este posibil acest lucru, intermediarului desemnat în rubrica 50 și stabilit în raza sa de competența, în vederea returnarii acestui exemplar declarantului. Confirmarea are forma unei ștampile, conținând numele biroului și data.

În cazul exportului fractionat, confirmarea se aplică numai pentru mărfurile efectiv exportate. Când exportul fractionat se realizează prin mai multe birouri vamale de ieșire, biroul vamal de ieșire la care a fost prezentat originalul exemplarului 3, certifica la cererea justificată, o copie a exemplarului 3, pentru fiecare parte de mărfuri în cauza, în vederea prezentării acestuia la un alt birou vamal de ieșire avut în vedere. Originalul exemplarului 3 este adnotat în mod corespunzător.

În situația în care biroul vamal de ieșire constata o lipsa a mărfurilor, acesta adnoteaza exemplarul declarației prezentate și informează biroul vamal de export. Când se constata mărfuri în plus, biroul vamal refuza ieșirea acestora, până când formalitățile de export nu sunt completate.

În situația în care se constata neconcordante privind felul mărfurilor, biroul vamal refuza ieșirea acestora până când formalitățile de export nu sunt completate și informează biroul vamal de export.

În cazul prevăzut la alin. (3) lit. a), biroul vamal de ieșire confirma exemplarul 3 al declarației de export conform alin. (5), după ce a fost înscrisă mențiunea "Export" pe documentul de transport și s-a aplicat ștampila. În cazul unor transporturi directe sau zboruri având ca destinație o alta țara nu este necesară înscrierea mențiunii "Export" când operatorii sunt în măsura sa garanteze regularitatea operațiunilor prin alte modalități.

În situația în care mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României sau care sunt îndreptate spre un birou vamal de ieșire, circula în regim de tranzit, biroul de plecare certifica exemplarul 3, conform alin. (5) și îl returnează declarantului după înscrierea mențiunii "Export" pe toate exemplarele documentului de tranzit sau pe orice alt document care îl înlocuiește.

În situația în care este cerut un document însoțitor, acesta se confirma cu mențiunea "Export" pe toate exemplarele sale.

Certificarea și returnarea către declarant a exemplarului 3 sunt aplicabile și în cazul mărfurilor admise la export care nu circula în regim de tranzit dar sunt dirijate spre un birou vamal de ieșire și sunt însoțite de o declarație de tranzit pe manifest.

Biroul vamal de ieșire supraveghează plecarea efectivă a mărfurilor.

Dispozițiile primului paragraf nu se aplică în cazul în care se acordă o dispensa de prezentare la biroul de plecare, conform art. 325 alin. (3).

În situația în care mărfurile care circulă în procedura de suspendare a accizelor, părăsesc teritoriul vamal al României sub acoperirea unui document administrativ de însoțire prevăzut de Codul fiscal, biroul vamal de export certifica exemplarul 3 al declarației vamale, conform prevederilor alin. (5) și îl returnează declarantului după înscrierea cu roșu a mențiunii "Export" și aplicarea ștampilei la care se face referire în alin. (5), pe toate exemplarele documentului administrativ de însoțire. Pe exemplarul 3 al declarației vamale în detaliu se face referire la documentul administrativ de însoțire și invers.

Biroul vamal de ieșire supraveghează ieșirea fizica a mărfurilor și returnează exemplarul documentului administrativ de însoțire, conform Codului fiscal.

În cazul aplicării prevederilor cuprinse în alin. (7), constatarea se înscrie pe documentul administrativ de însoțire.

Mijloacele de transport și coletele destinate exportului, vamuite în interiorul tarii, sosite la biroul vamal de ieșire fără sigilii, cu sigilii violate, neaplicate corect sau cu sigilii care nu corespund celor menționate în documente, precum și mijloacele de transport și coletele care nu mai îndeplinesc condițiile de sigilare se controlează de autoritatea vamală de la frontiera. Controlul vamal se efectuează și când sunt prezumții ca în mijloacele de transport se afla și alte mărfuri decât cele prevăzute în documente.

În situația în care nu sunt condiții corespunzătoare de control la birourile vamale de ieșire, mijloacele de transport se îndrumă la cel mai apropiat birou vamal unde exista condiții de efectuare a controlului.

Transportul, manipularea, ambalarea și dezambalarea mărfurilor în vederea controlului vamal se efectuează de declarantul vamal, pe cheltuiala acestuia sau, după caz, a reprezentantului acestuia.

Declarația vamală de export se poate depune la biroul vamal de ieșire în cazul mărfurilor care nu fac obiectul unor măsuri de prohibitie sau de restrictie și care nu depășesc echivalentul în lei a 3000 euro pentru fiecare transport și declarant.

Declararea verbală se poate face numai la biroul vamal de ieșire.

Fără a inlatura prevederile art. 474 alin. (2), biroul de export acorda liberul de vama prin emiterea către declarant a documentului de însoțire la export.

Documentul de însoțire la export poate fi, în baza unei aprobări, imprimat prin sistemul informatic al declarantului.

Documentul de însoțire la export și mărfurile admise la export sunt prezentate la biroul vamal de ieșire. Autoritatea vamală poate cere ca notificarea de sosire a mărfurilor să fie efectuată pe cale electronică, caz în care nu este necesară prezentarea documentului de însoțire la export, iar notificarea face referire la numărul declarației electronice.

În situația în care, atât biroul vamal de export cat și cel de ieșire sunt conectate la Sistemul de Control al Exporturilor și nu exista risc de deturnare, precum și faptul ca a fost pus în funcțiune un dispozitiv eficient pentru a garanta liberul de vama și notificarea de sosire, autoritatea vamală poate să renunțe la documentul de însoțire la export.

Biroul vamal de ieșire supraveghează ieșirea fizica a mărfurilor de pe teritoriul vamal al României, iar dacă se efectuează un control al mărfurilor, acesta se realizează cu ajutorul mesajului "Aviz anticipat de export" primit de la biroul de export.

În afară unor cazuri justificate, biroul vamal de ieșire transmite mesajul "Rezultate la ieșire" către biroul de export, cel mai târziu în prima zi lucrătoare care urmează celei în care mărfurile au părăsit teritoriul vamal al României.

În cazul exportului fractionat atunci când mărfurile însoțite de un Aviz Anticipat de Export sunt dirijate spre un birou vamal de ieșire în cadrul unei expedieri, dar care părăsesc în transe teritoriul vamal al României prin acest birou, biroul vamal de ieșire controlează ieșirea fizica a mărfurilor și trimite Notificarea de Export doar atunci când toate mărfurile au părăsit teritoriul.

În situația în care mărfurile însoțite de un "Aviz anticipat de export" sunt dirijate spre un birou vamal de ieșire, în cadrul unei expedieri dar care părăsesc în transe teritoriul vamal al României prin mai multe birouri vamale de ieșire, în asemenea cazuri în care o parte din incarcatura este transferata către un alt loc de ieșire din România, biroul de ieșire unde transportul a fost prezentat prima data, certifica la cererea justificată, un exemplar al "Documentului de însoțire la export" pentru fiecare transa a mărfurilor în vederea prezentării acestuia către alt birou vamal de ieșire.

Biroul vamal de ieșire prin care ies mărfurile însoțite de exemplarul Documentului de însoțire la export supraveghează plecarea fizica a mărfurilor, certifica acest exemplar și îl returnează biroului vamal de ieșire care l-a eliberat. Biroul vamal de ieșire prin care a ieșit prima transa de mărfuri trimite Rezultatele la ieșire doar în momentul în care toate mărfurile au părăsit teritoriul vamal al României.

Biroul vamal de export, la recepția confirmării de ieșire a mărfurilor din teritoriul vamal al României emisă de biroul vamal de ieșire, este responsabil pentru certificarea plecării fizice a mărfurilor către declarant, asa cum este prevăzut la art. 466 alin. (5), prin utilizarea mesajului "Notificare la export" sau în forma stabilită de acest birou în acest scop.

În situația în care biroul vamal de export este informat de către exportator ca mărfurile admise la export nu au părăsit și nu vor mai părăsi teritoriul vamal al României, sau ca declarația este invalidata, potrivit art. 465, biroul vamal de export anulează imediat declarația de export și informează biroul vamal de ieșire asupra anulării prin utilizarea "Notificării de anulare a exportului".

Constituirea unei părți a teritoriului vamal al României într-o zona libera, în condițiile legii, se face cu avizul autorității vamale.

Crearea unui antrepozit liber poate fi solicitată autorității vamale de orice persoană.

Cererea de autorizare a construirii unei clădiri într-o zona libera se face în scris.

În cerere se specifică activitatea pentru care clădirea urmează a fi folosită și conține orice alte informații care să permită autorității vamale evaluarea posibilității acordării autorizației.

Autoritatea vamală acorda autorizația când aplicarea reglementărilor vamale nu este împiedicată.

Dispozițiile alin. (1)-(3) se aplică și în cazul reconstruirii, consolidării, modificării, extinderii, schimbării de destinație a unei clădiri dintr-o zona libera sau a unei clădiri constituind un antrepozit liber.

Paragraful 2

Aprobarea evidentei operative

Exercitarea de activități de către un operator este condiționată de aprobarea de către autoritatea vamală a evidentei operative prevăzute de:

a) art. 194 din Codul vamal, în cazul unei zone libere supuse controlului de tip I sau unui antrepozit liber;

b) art. 126 din Codul vamal, în cazul unei zone libere supuse controlului de tip II.

Aprobarea se emite în scris. Aceasta se acordă persoanelor care oferă garanțiile necesare privind aplicarea prevederilor referitoare la zonele libere sau la antrepozitele libere.

Cererea pentru aprobarea evidentei operative se înaintează în scris biroului vamal în a cărui raza teritorială de competența se afla localizata zona libera sau antrepozitul liber.

În cerere se menționează felul activităților avute în vedere, aceasta informație fiind considerată notificarea prevăzută la art. 190 din Codul vamal. Cererea include și următoarele informații:

a) descriere detaliată a evidentei operative ținute sau de ținut;

b) felul și statutul vamal al mărfurilor asociate acestor activități;

c) regimul vamal sub care aceste activități se desfășoară, dacă este cazul;

d) orice alte informații cerute de autoritatea vamală în vederea asigurării aplicării corecte a prevederilor legale în vigoare.

Imprejmuirea zonei libere trebuie să fie construită astfel încât sa faciliteze autorității vamale supravegherea din exterior a zonei libere și sa elimine orice posibilitate de scoatere ilegala a mărfurilor din zona libera.

Dispozițiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, și antrepozitelor libere.

Zona exterioară din imediata apropiere a imprejmuirii trebuie să fie amenajată astfel încât să permită o supraveghere adecvată din partea autorității vamale. Accesul în aceasta zona se face numai cu acordul autorității vamale.

Evidenta operativă pentru o zona libera sau un antrepozit liber conține:

a) indicații privind mărcile, numerele de identificare, numărul și felul coletelor, cantitatea și descrierea uzuală comercială a mărfurilor și, unde este cazul, mărcile de identificare a containerelor;

b) informații care să permită urmărirea în orice moment a mărfurilor, în special localizarea acestora, destinația vamală ce urmează a fi acordată acestora după depozitarea în zona libera sau în antrepozitul liber sau la reintroducerea lor în alte părți ale teritoriului vamal al României;

c) mențiuni privind documentul de transport utilizat la intrarea și la ieșirea mărfurilor;

d) mențiuni privind statutul vamal și, dacă este cazul, certificatul atestând acest statut potrivit art. 491;

e) mențiuni privind manipularile uzuale;

f) una din mențiunile prevăzute art. 410, 411 sau 444, unde este cazul;

g) indicații privind mărfurile care, în caz de punere în libera circulație sau admitere temporară, nu vor fi supuse aplicării drepturilor de import sau măsurilor de politica comercială și pentru care utilizarea sau destinația trebuie să fie controlată;

h) orice indicație suplimentară prevăzută în anexa nr. 7 care ar putea fi solicitată pentru întocmirea unei declarații sumare, dacă este cerută conform art. 203 din Codul vamal.

Autoritatea vamală poate renunța la solicitarea unora din informațiile prevăzute la alin. (1) când supravegherea vamală și controlul zonei libere sau al antrepozitului liber nu sunt afectate.

În situația în care evidentele se țin în cadrul derulării unui regim vamal, informațiile conținute în acestea nu se reiau în evidenta operativă.

Dacă autoritatea vamală atesta statutul român sau străin al mărfurilor conform art. 187 din Codul vamal, aceasta va utiliza formularul al cărui model este prevăzut în anexa nr. 38.

Formularul prevăzut la alin. (1) se utilizează dacă o marfa străină a fost declarata pentru punere în libera circulație conform prevederilor art. 191 din Codul vamal, inclusiv la încheierea regimului de perfecționare activa sau de transformare sub control vamal.

În situația în care reexportul face obiectul unei declarații vamale, prevederile art. 460-476 se aplică în mod corespunzător, fără a încalcă dispozițiile specifice aplicabile la momentul încheierii regimului vamal economic precedent.

În situația în care se utilizează un carnet ATA pentru reexportul mărfurilor plasate sub regim de admitere temporară, declarația vamală poate fi depusa la un alt birou vamal decât cel prevăzut în art. 181 alin. (4) din Codul vamal.

În situația în care reexportul se face fără depunerea unei declarații vamale, se depune o declarație sumară conform art. 201 și 203 din Codul vamal și Titlului VI al prezentei părți.

Dispozițiile alin. (1) nu se aplică reexportului mărfurilor străine admise pe teritoriul vamal al României care:

a) nu sunt descărcate de pe mijlocul de transport cu care au fost expediate;

b) sunt transbordate în locul în care sunt descărcate.

În aceste cazuri declarația sumară stabilită în baza art. 60 din Codul vamal îndeplinește și cerințele prevăzute de art. 203 din Codul vamal.

Depozitarea pe termen scurt a mărfurilor se considera ca parte integrantă a transbordarii. Măsurile de control au în vedere natura specială a situației respective.

În aplicarea art. 200 din Codul vamal, notificarea distrugerii mărfurilor se face în scris și se semnează de către persoana interesată. Notificarea trebuie facuta în timp util pentru a permite autorității vamale sa supravegheze distrugerea.

În situația în care mărfurile în cauza fac deja obiectul unei declarații vamale acceptate de autoritatea vamală, aceasta menționează distrugerea pe declarație și o invalideaza conform prevederilor art. 89 din Codul vamal. Aceasta dispoziție se aplică, în mod corespunzător, mărfurilor abandonate în favoarea bugetului statului.

Autoritatea vamală, care asista la distrugerea mărfurilor, menționează pe declarație felul și cantitatea deșeurilor și resturile rezultate din distrugere, în vederea determinării elementelor de taxare aplicabile acestora la atribuirea unei alte destinații vamale.

Cererea de rambursare sau de remitere a drepturilor de import sau de export denumita în continuare cerere de rambursare sau de remitere este facuta de persoana care a achitat aceste drepturi sau este pasibila de a le plati sau de către persoana care a preluat drepturile și obligațiile, precum și de reprezentantul acestora.

Cererea de rambursare sau de remitere se face, într-un exemplar original și o copie, pe un formular conform modelului și instrucțiunilor de completare prevăzute în anexa nr. 41.

Cu toate acestea, cererea de rambursare sau de remitere poate să fie facuta, de persoana prevăzută la alin. (1), pe o foaie de hârtie obișnuită, cu condiția ca aceasta sa conțină informațiile din anexa nr. 41.

Cererea de rambursare sau de remitere, însoțită de documentele prevăzute în art. 33 alin. (1) din Codul vamal, se depune la biroul vamal de înscriere în evidența contabilă, care o transmite imediat după înregistrare către autoritatea vamală de decizie în cazul în care nu a fost desemnat în acest sens.

Biroul vamal înscrie data de înregistrare pe originalul și pe copia cererii. Copia se restituie solicitantului. În cazul prevăzut la art. 530 alin. (2) paragraf 2, biroul vamal confirma solicitantului în scris primirea.

Fără a se inlatura dispozițiile specifice prevăzute în reglementările privind politica agricolă, atunci când cererea se referă la mărfuri pentru care s-a prezentat o licenta de import sau un certificat pentru stabilirea în avans a restituirilor la export, aceasta cerere trebuie însoțită de o atestare, emisă de autoritatea abilitata sa elibereze licenta sau certificatul, care să demonstreze ca au fost întreprinse demersurile necesare pentru a anula efectele licenței sau certificatului.

Atestatul prevăzut la alin. (1) nu este necesar:

a) în cazul în care autoritatea vamală căreia i se prezintă cererea este cea care a eliberat licenta sau certificatul;

b) în cazul în care motivul invocat în sprijinul cererii consta dintr-o eroare materială care nu are nici un efect asupra atribuirii licenței sau certificatului.

Biroul vamal prevăzut la art. 531 poate admite o cerere care nu cuprinde toate informațiile prevăzute pe formularul prevăzut la art. 530 alin. (2), dar care conține cel puțin informațiile care se înscriu în rubricile nr. 1-3 și 7 ale acestuia.

Biroul vamal stabilește un termen pentru furnizarea informațiilor și/sau a documentelor lipsa.

În situația în care termenul fixat de biroul vamal nu se respecta, cererea se considera ca fiind retrasă și solicitantul este informat despre aceasta imediat.

Pentru mărfurile reintroduse pe teritoriul vamal al României la care drepturile de export au fost încasate la data exportului, rambursarea sau remiterea se face cu condiția prezentării autorității vamale a unei cereri însoțită de:

a) documentul eliberat ca dovada de plată, în cazul în care sumele respective au fost deja plătite;

b) originalul sau copia, vizata de biroul vamal de reimport, a declarației vamale pentru punere în libera circulație referitoare la mărfurile respective; acest document trebuie să conțină o viza aplicată de biroul vamal de reimport cu textul Mărfuri reintroduse conform art. 207 alin. (4) lit. b) din Codul vamal;

c) exemplarul declarației de export restituit exportatorului la data încheierii formalităților de export pentru mărfuri, sau o copie a acesteia certificată de biroul vamal de export.

În situația în care autoritatea vamală de decizie dispune deja de elementele cuprinse de una sau mai multe din declarațiile prevăzute la lit. a)-c) acestea nu se mai prezintă.

Cererea se depune la biroul vamal, prevăzut la art. 531, în termen de 12 luni de la data înregistrării declarației de export.

În situația în care cererea de rambursare sau de remitere se referă la un caz pentru care sunt necesare informații suplimentare sau dacă mărfurile trebuie verificate pentru a se stabili ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute în Codul vamal și în prezentul titlu, pentru a se beneficia de rambursare sau de remitere, autoritatea vamală de decizie ia toate măsurile necesare în acest scop, dacă este nevoie solicitând sprijin din partea biroului vamal de control, specificand precis natura informațiilor de obținut sau a controalelor de efectuat.

Biroul vamal de control da imediat curs acestei cereri și comunică autorității vamale de decizie informațiile obținute și rezultatele controalelor efectuate. Modelul cererii este prevăzut în anexa nr. 42.

În situația în care se afla în posesia tuturor elementelor necesare, autoritatea vamală de decizie se pronunța în scris asupra cererii de rambursare sau remitere conform art. 33 alin. (2) și (3) din Codul vamal.

În cazul în care este favorabilă, decizia trebuie să cuprindă toate informațiile necesare aplicării sale. De asemenea, după caz, toate sau o parte din informațiile următoare se înscriu în decizie:

a) informații care să permită identificarea mărfurilor la care se aplică;

b) motivele rambursarii sau a remiterii drepturilor de import sau de export, cu referire la articolul corespunzător din Codul vamal și, dacă este cazul, articolul corespunzător din prezentul titlu;

c) destinația la care pot fi trimise mărfurile;

d) data limita pentru îndeplinirea formalităților pentru rambursarea sau remiterea drepturilor de import sau de export;

e) precizarea ca drepturile de import sau de export nu se rambursează sau remit decât după ce biroul de implementare a informat autoritatea vamală de decizie ca formalitățile de care depinde rambursarea sau remiterea au fost îndeplinite;

f) cerințele pe care trebuie să le îndeplinească mărfurile în asteptarea aplicării deciziei;

g) notificarea beneficiarului ca este obligat sa predea originalul deciziei către biroul vamal de implementare, ales de acesta când prezintă mărfurile.

Biroul vamal de implementare întreprinde măsuri pentru a se asigura, dacă este cazul, ca cerințele prevăzute la art. 538 alin. (2) lit. f) sunt îndeplinite și ca în toate cazurile mărfurile sunt efectiv folosite în modul prevăzut sau trimise la destinația specificată în decizia de rambursare sau de remitere a drepturilor de import sau de export.

În cazul în care decizia precizează ca mărfurile pot fi plasate în antrepozit vamal, zona libera sau antrepozit liber și beneficiarul folosește aceasta posibilitate, formalitățile necesare se realizează la biroul vamal de implementare.

După ce s-a asigurat ca au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1), biroul vamal de implementare transmite un certificat în acest sens autorității vamale de decizie.

În cazul în care cererea de rambursare sau de remitere se bazează, la data acceptării declarației de punere în libera circulație a mărfurilor, pe existenta unei taxe vamale de import reduse sau zero, aplicabilă în cadrul unui contingent tarifar, a unui plafon tarifar sau a unui alt regim tarifar preferențial, rambursarea sau remiterea se acordă numai cu condiția ca, la data depunerii cererii, însoțită de documentele necesare:

a) volumul contingentului tarifar nu este epuizat;

b) taxa vamală datorată în mod normal nu a fost restabilita, în alte cazuri.

În cazul în care condițiile prevăzute în alin. (1) nu se îndeplinesc, rambursarea sau remiterea se acordă dacă omisiunea de a aplica taxa vamală redusă sau zero la mărfuri a fost rezultatul unei erori din partea autorității vamale și declarația pentru punere în libera circulație a cuprins toate elementele și a fost însoțită de toate documentele necesare pentru aplicarea acelei taxe.

Dacă în sprijinul cererii de rambursare sau remitere se prezintă un certificat de origine, un certificat de circulație, un document de tranzit sau orice alt document corespunzător care atesta ca mărfurile importate ar fi putut, la momentul acceptării declarației de punere în libera circulație, sa beneficieze de tratamentul tarifar preferențial, autoritatea vamală de decizie aproba aceasta cerere numai dacă se stabilește ca:

a) documentul astfel prezentat se referă în mod expres la mărfurile respective și toate condițiile referitoare la acceptarea numitului document sunt îndeplinite;

b) toate celelalte condiții pentru acordarea tratamentului tarifar preferențial sunt îndeplinite.

Rambursarea sau remiterea se efectuează la prezentarea mărfurilor. În cazul în care mărfurile nu pot fi prezentate la biroul vamal de implementare, acesta acorda rambursarea sau remiterea numai dacă deține informații care indica, în mod neîndoielnic, ca certificatul sau documentul prezentat după vamuire se aplică acestor mărfuri.

Fără a se inlatura aplicarea art. 551 alin. (1) lit. c), autoritatea vamală de decizie stabilește un termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de rambursare sau remitere a drepturilor de import sau de export, pentru îndeplinirea formalităților vamale care condiționeaza rambursarea sau remiterea drepturilor.

Nerespectarea termenului prevăzut la alin. (1) duce la pierderea dreptului de rambursare sau remitere, cu excepția cazului în care persoana interesată face dovada ca a fost împiedicată să respecte termenul de împrejurări neprevăzute sau de un caz de forta majoră.

Mărfurile care, în cadrul politicii agricole, se plaseaza sub un regim vamal care impune obligația de a plati drepturi de import în baza unui certificat de import sau a unui certificat pentru stabilirea în avans a restituirilor la export, beneficiază de dispozițiile art. 260-262 din Codul vamal, numai dacă biroul vamal constata ca au fost luate măsurile necesare de autoritatea competentă pentru anularea efectelor licenței sau certificatului sub acoperirea cărora a avut loc operațiunea de import.

Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul reexportului, plasarii în antrepozitul vamal sau în zona libera ori în antrepozit liber, precum și în cazul distrugerii mărfurilor.

Se procedează la rambursarea sau remiterea drepturilor de import când:

a) mărfurile străine plasate sub un regim vamal cu exonerare totală sau parțială de drepturi de import sau mărfurile puse în libera circulație cu un tratament tarifar favorabil, pe baza utilizării lor finale, sunt furate, cu condiția ca bunurile să fie recuperate imediat și plasate din nou în situația vamală inițială, în starea în care erau când au fost furate;

b) mărfurile străine sunt scoase din eroare din regimul vamal cu exonerarea totală sau parțială de drepturi, cu condiția ca, imediat ce aceasta a fost descoperită, să fie plasate din nou în situația vamală inițială, în starea în care se aflau când au fost retrase;

c) este imposibil să se pună în funcțiune mecanismul de deschidere al mijlocului de transport în care se afla mărfurile puse, în prealabil, în libera circulație și să se procedeze la descărcarea lor când sosesc la destinație, cu condiția ca ele să fie reexportate imediat;

d) mărfurile puse în libera circulație se returnează ulterior furnizorului lor străin, în baza regimului de perfecționare pasiva, pentru a-i permite în mod gratuit sa elimine defecțiunile existente înainte ca ele sa primească liber de vama și chiar dacă acestea sunt descoperite după eliberarea mărfurilor sau să le aducă într-o stare conformă cu dispozițiile contractuale în temeiul cărora au primit liber de vama și furnizorul hotărăște sa păstreze mărfurile deoarece nu poate remedia defectele sau nu ar fi eficient să facă aceasta;

e) se constata, după ce autoritatea vamală decide asupra înscrierii, după vamuire, în evidența contabilă a drepturilor de import de care sunt efectiv susceptibile mărfurile puse în libera circulație cu exonerare totală de plată a acestor drepturi, ca mărfurile au fost reexportate în afară teritoriului vamal al României fără supraveghere vamală, cu condiția de a se stabili ca s-ar fi îndeplinit efectiv condițiile prevăzute de Codul vamal pentru rambursarea sau remiterea drepturilor de import respective la data la care a avut loc reexportul, dacă suma ar fi fost percepută la punerea în libera circulație a mărfurilor;

f) o instanța judecătorească a pronunțat interdicția de comercializare a unui articol plasat, în prealabil, sub un regim vamal la care s-au achitat drepturile de import, iar acel articol este reexportat în afară teritoriului vamal al României sau distrus sub controlul autorității vamale, cu condiția să se constate ca articolul respectiv nu a fost efectiv utilizat;

g) mărfurile au fost plasate sub un regim vamal cu plata drepturilor de import de către un declarant abilitat sa acționeze din proprie inițiativă și, dintr-un motiv neimputabil acestui declarant, nu au putut fi livrate destinatarului lor;

h) mărfurile au fost adresate destinatarului printr-o eroare a expeditorului;

i) mărfurile s-au dovedit a fi improprii utilizării prevăzute de către destinatar, din cauza unei erori materiale evidente din comanda sa;

j) mărfurile în legătură cu care se constată că, după punerea în libera circulație pentru un regim vamal cu plata drepturilor de import, în momentul în care a avut loc aceasta punere în libera circulație, nu erau conforme cu reglementările în vigoare în ce privește utilizarea sau comercializarea lor și ca din acest motiv nu pot fi utilizate în scopurile prevăzute de destinatar;

k) utilizarea mărfurilor, în scopurile prevăzute de destinatar, este împiedicată sau considerabil limitată ca urmare a unor măsuri de interes general luate de o autoritate sau organism având puterea de decizie corespunzătoare, după data la care s-au pus în libera circulație pentru un regim vamal cu plata drepturilor de import;

l) exonerarea totală sau parțială de plată drepturilor de import, solicitată de persoana interesată în baza dispozițiilor legale în vigoare, din motive neimputabile acesteia din urma, nu poate fi efectiv acordată de autoritatea vamală care, în consecința, înscrie în conturi drepturile de import care devin astfel datorate;

m) mărfurile au ajuns la destinatar după expirarea termenelor de livrare obligatorii prevăzute în contractul în baza căruia au fost plasate sub un regim vamal presupunand obligația de a plati drepturi de import;

n) a fost imposibil să se valorifice mărfurile pe teritoriul vamal al României, astfel ca sunt livrate gratuit către instituții de binefacere care își desfășoară activitatea în România, cu condiția ca aceste instituții să poată beneficia de exonerare de drepturi de import pentru punerea în libera circulație a unor mărfuri străine similare.

Fără a se inlatura aplicarea dispozițiilor de la alin. (3), rambursarea sau remiterea drepturilor de import în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c), f) și n) este condiționată, în afară cazurilor când aceste mărfuri sunt distruse din ordinul autorității publice sau livrate gratuit către instituții de binefacere care își desfășoară activitatea în România, de reexportul lor de pe teritoriul vamal al României sub controlul autorității vamale.

Dacă i se solicita, autoritatea de decizie admite înlocuirea reexportului mărfurilor cu distrugerea sau plasarea lor, în vederea reexportului, sub regimul de tranzit, sub regim de antrepozitare vamală, în zona libera sau în antrepozit liber.

Mărfurile care urmează a fi plasate sub unul dintre aceste regimuri se considera mărfuri străine.

În acest caz, autoritatea vamală ia toate măsurile necesare pentru ca mărfurile plasate în antrepozit vamal, în zona libera sau în antrepozit liber, să poată fi recunoscute ulterior ca mărfuri străine.

În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. h) și i), rambursarea sau remiterea drepturilor de import este condiționată de reexportul mărfurilor la furnizorul inițial sau la o adresa indicată de acesta.

Pe lângă condițiile prevăzute la alin. (1)-(3), biroul vamal de control trebuie să stabilească și ca mărfurile nu au fost utilizate sau vândute înainte de reexportarea lor.

În aplicarea art. 552 alin. (2) și (3), elementele de proba, necesare pentru a permite autorității vamale de decizie să se asigure ca mărfurile pentru care este solicitată restituirea sau remiterea au fost efectiv reexportate de pe teritoriul vamal al României, se prezintă de către solicitant și cuprind originalul sau o copie certificată după declarația de export a mărfurilor și o certificare din partea biroului vamal prin care mărfurile au ieșit efectiv de pe teritoriul vamal al României.

În cazul în care nu se poate prezenta o astfel de certificare, dovada iesirii mărfurilor de pe teritoriul vamal al României poate fi prezentată sub forma unei certificari din partea biroului vamal din țara de destinație care confirma sosirea mărfurilor sau a originalului ori copiei certificate a declarației vamale pentru mărfuri, întocmită în țara de destinație.

Aceste documente trebuie însoțite de documentația administrativă și comercială care să permită autorității vamale de decizie sa controleze dacă mărfurile care au făcut obiectul exportului în afară teritoriului vamal al României sunt aceleași cu cele care au fost declarate pentru un regim vamal cu plata drepturilor de import, și anume:

a) originalul sau o copie certificată a declarației pentru regimul menționat;

b) documentele comerciale sau administrative - facturi, note de expeditie, documente de tranzit, certificate sanitare - care cuprind o descriere precisa a mărfurilor - denumirea comercială, cantități, marcaje și alte elemente de identificare - ce au fost prezentate împreună cu declarația pentru export de pe teritoriul vamal al României sau declarația vamală facuta pentru mărfurile din țara de destinație, după caz, în măsura în care se considera necesar de către autoritatea vamală de decizie.

De asemenea, în aplicarea art. 537 elementele doveditoare, necesare pentru a permite autorității vamale de decizie să se asigure ca mărfurile, pentru care se solicita rambursarea sau remiterea, au fost efectiv distruse sub controlul autorităților sau al persoanelor abilitate sa certifice în mod oficial distrugerea, trebuie să includă prezentarea de către solicitant:

a) fie a procesului verbal sau a declarației de distrugere întocmite de autoritățile oficiale sub controlul cărora a avut loc aceasta distrugere, sau a unei copii certificate după acestea;

b) fie a unui certificat întocmit de persoana abilitata să constate distrugerea, însoțit de dovada acestei abilitari.

Aceste documente trebuie să cuprindă o descriere suficient de precisa a mărfurilor distruse - denumirea comercială, cantități, marcaje și alte inscriptionari de identificare - pentru a permite autorității vamale sa stabilească prin comparatie cu elementele înscrise în declarația pentru punere sub regim vamal cu plata drepturilor de import și documentele comerciale insotitoare - facturi, note de expediție, sau altele - ca mărfurile distruse sunt aceleași cu cele care au fost declarate pentru plasarea sub acel regim vamal.

În cazul în care probele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt insuficiente pentru a permite autorității vamale de decizie sa ia o hotărâre asupra cazului prezentat în deplina cunoștința de cauza, sau în cazul în care unele elemente de proba nu sunt disponibile, acestea se pot completa sau înlocui cu orice alte documente considerate necesare.

Pentru mărfurile returnate pe teritoriul vamal al României, la care s-a încasat un drept de export când au fost exportate de pe teritoriul vamal al României, punerea lor în libera circulație da dreptul de rambursare a drepturilor încasate.

Prevederile alin. (1) se aplică numai mărfurilor care se afla în una din situațiile prevăzute în art. 500 când se face dovada la biroul vamal la care mărfurile sunt declarate pentru punere în libera circulație ca acestea se afla în una dintre situațiile prevăzute în art. 207 din Codul vamal.

Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și când mărfurile returnate reprezintă numai o parte din mărfurile exportate anterior de pe teritoriul vamal al României.