Decizia nr. 526/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. b) și c), art. 303 alin. 1 și 2, art. 306 alin. 1 și alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă și ale art. II alin. (2) și (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 219/2005 6 iulie 2005 (prevederi anume) privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și co…
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. b) și c), art. 303 alin. 1 și 2, art. 306 alin. 1 și alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă și ale
art. II alin. (2) și (3) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Elisabeta Răducanu în Dosarul nr. 29.750/2005 (nr. vechi 3.364/2005) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
La apelul nominal se prezintă părțile Frosa Răducanu și Constanța Coșuleanu, lipsind autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Părțile prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 16 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 29.750/2005 (nr. vechi 3.364/2005), Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. b) și c), art. 303 alin. 1 și 2, art. 306 alin. 1 și alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă și ale
art. II alin. (2) și (3) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de către Elisabeta Răducanu cu prilejul soluționării unui recurs civil.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, următoarele: art. 302^1 alin. 1 lit. b) și c) este neconstituțional deoarece sancționează recursul cu nulitate absolută, în situația în care nu s-a indicat numărul hotărârii judecătorești atacate, deși a fost arătat numărul dosarului instanței a cărei hotărâre este recurată. Deoarece numărul hotărârii atacate rezultă din dosarul al cărui număr a fost indicat, consideră că cerința instituită de art. 302^1 alin. 1 lit. b) și c) este excesivă și contravine art. 21 din Constituție. Cu privire la art. 303 alin. 1 și 2, art. 306 alin. 1 și alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, consideră că acestea sunt neconstituționale deoarece lovesc recursul cu aceeași sancțiune a nulității absolute, în cazul în care nu sunt indicate cifric articolele de drept procesual pe care se întemeiază recursul, deși motivele acestuia sunt dezvoltate pe larg, în scris, permițând judecătorului încadrarea lor într-unul din cazurile prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă. De asemenea, arată că textele criticate prevăd sancțiunea nulității, fără a preciza tipul acesteia, în vreme ce instanțele de judecată interpretează această prevedere în mod restrictiv, considerând că este vorba de nulitatea absolută. În sfârșit, cu privire la
art. II alin. (2) și (3) din Legea nr. 219/2005 , solicită declararea acestuia ca fiind neconstituțional, deoarece nu permite Înaltei Curți de Casație și Justiție să judece recursurile promovate împotriva deciziilor pronunțate în apel de curțile de apel, ci dă în competența acestora din urmă judecarea recursurilor împotriva propriilor lor hotărâri.
Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele dispoziții de lege:
- Art. 302^1 alin. 1 lit. b) și c) din Codul de procedură civilă. Art. 302^1 a fost introdus prin
art. I pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003
privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, și a fost completat prin
art. I pct. 6 din Legea nr. 195/2004
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003
privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni:
[...] b) indicarea hotărârii care se atacă;
c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;";
- Art. 303 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.";
- Art. 306 alin. 1 și alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.
Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.";
-
Articolul II
alin. (2) și (3) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005: "(2) Apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalului se trimit la tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel."
În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
I. Cu privire la constituționalitatea art. 302^1 alin. 1 lit. b) și c), Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, iar prin
Decizia nr. 364 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 16 septembrie 2005, a constatat că, "dincolo de semnificația esențială a acestor mențiuni pentru buna administrare a justiției în faza de atac a recursului, coroborarea reglementării criticate cu dispozițiile art. 287 și cu cele ale art. 316 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea are posibilitatea să complinească omisiunea lor până la prima zi de înfățișare, în cererea de apel și, prin extindere, și în aceea de recurs, se impune concluzia că dispozițiile legale deduse controlului nu contravin normelor constituționale de referință".
II. Referitor la art. 303 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, care prevăd că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, Curtea constată că aceste prevederi nu contravin dispozițiilor constituționale conținute în art. 21.
Astfel, părțile pot indica motivele de recurs fie prin cererea de recurs, fie printr-un memoriu separat, arătând motivele de modificare sau casare a hotărârii atacate și dezvoltarea acestora. Faptul că termenul de depunere a acestor motive se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, se justifică prin aceea că, în momentul cunoașterii soluției, partea interesată poate aprecia dacă este sau nu util să declare recurs, însă motivarea acestuia nu poate fi făcută decât după redactarea integrală a hotărârii.
III. Cu privire la art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acest text de lege a mai fost supus controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală, iar prin
Decizia nr. 475 din 22 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 octombrie 2005, au fost respinse criticile de neconstituționalitate, arătându-se că soluția astfel adoptată se înscrie în cadrul competenței conferite legiuitorului prin art. 126 alin. (2) din Constituție de a reglementa procedura de judecată, inclusiv căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțe.
Faptul că motivele de ordine publică ce pot duce la modificarea sau casarea unei hotărâri pot fi invocate și din oficiu de instanță, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților, reglementat în alin. 2 teza a doua a art. 306 din Codul de procedură civilă, nu reprezintă o încălcare a drepturilor și libertăților constituționale, ci, dimpotrivă, constituie un caz de exercitare a rolului activ al judecătorului și o reafirmare a ocrotirii interesului public, dar reprezintă, în același timp, și o garanție procesuală recunoscută părților, care vor putea să-și exprime punctul de vedere față de motivele de nulitate reținute din oficiu.
IV. În ceea ce privește
art. II din Legea nr. 219/2005 , Curtea reține că și acest text de lege a mai fost supus, de numeroase ori, controlului de constituționalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, au fost respinse criticile de neconstituționalitate, arătându-se că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, astfel cum este consacrată prin dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." De asemenea, Curtea a reținut că, deși prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competența materială, aceeași instanță urmează să soluționeze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluția legislativă adoptată nu relevă nici un fine de neconstituționalitate. Astfel, dincolo de caracterul tranzitoriu al acestei reglementări, soluționarea aparține unor complete cu o compunere diferită, iar părțile beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil. În fine, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea principiului controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituția nu consacră un asemenea principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea căilor de atac prevăzute de lege.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în deciziile de mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. b) și c), art. 303 alin. 1 și 2, art. 306 alin. 1 și alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă și ale
art. II alin. (2) și (3) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Elisabeta Răducanu în Dosarul nr. 29.750/2005 (nr. vechi 3.364/2005) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mădălina Ștefania Diaconu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.