Decizia nr. 95/1997

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Bratu Maria împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 4 din 14 ianuarie 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 aprilie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți, legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 30 aprilie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 25 septembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Bratu Maria în Dosarul nr. 765/1996.

Prin Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 1997 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, ținând seama de obligativitatea, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție, a deciziilor Curții Constituționale.

Împotriva

Deciziei nr. 4 din 14 ianuarie 1997

a declarat recurs, în termen legal, Bratu Maria, cu motivarea ca decizia Curții este neconstitutionala, întrucât se considera "ca recursul în anulare fără termen ar avea un caracter constituțional câtă vreme se referă la hotărâri civile pronunțate după data de 26 iulie 1993, data când a operat modificarea Codului de procedura civilă". Prin aceste dispoziții se încalcă principiile egalității părților în procesul civil, al stabilitatii raporturilor juridice, autorității lucrului judecat și al neretroactivitatii legii civile. Se susține, de asemenea, ca este inechitabil față de părțile în proces ca procurorul general să poată declara oricând recursul în anulare.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată este nefondata, întrucât Curtea, prin decizii definitive și obligatorii, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție, s-a pronunțat asupra dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Cat privește susținerea din recurs, referitoare la inechitatea creata de art. 330^1 din Codul de procedură civilă, prin aceea ca procurorul general poate declara oricând recurs în anulare, se constată că prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste condiții, urmează a se admite recursul, a se modifica decizia atacată și, pe fond, a se respinge excepția, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rămas fără obiect. Pe cale de consecința, susținerile formulate în sprijinul neconstitutionalitatii art. 330^1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora acest text încalcă principiul egalității părților în procesul civil, al stabilitatii raporturilor juridice și al autorității lucrului judecat, urmează a fi inlaturate.

Cat privește aspectul referitor la încălcarea principiului neretroactivitatii legii, se retine ca recursul în anulare a fost reintrodus în Codul de procedură civilă prin Legea nr. 59/1993, fiind reglementat de art. 330-330^4 sub titlul "căile extraordinare de atac".

Hotărârile judecătorești definitive, pronunțate anterior datei de 26 iulie 1993, când a intrat în vigoare Legea nr. 59/1993, puteau fi atacate de procurorul general pe calea recursului extraordinar, care putea fi soluționat și după intrarea în vigoare a legii, în condițiile stabilite de art. V alin. 5 din aceasta. Prin art. V alin. 6, astfel cum a fost completat prin Legea nr. 65/1993, părților li s-a dat posibilitatea sa atace ele cu recursul prevăzut în Legea nr. 59/1993, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia, hotărârile rămase definitive în perioada 30 iunie 1992 - 26 iulie 1993.

Tot acest ansamblu de reglementare, cu caracter tranzitoriu, are semnificatia imposibilității aplicării dispozițiilor procesuale relative la recursul în anulare, hotărârilor pronunțate anterior datei la care Legea nr. 59/1993 a intrat în vigoare, adică 26 iulie 1993.

Asa cum s-a reținut prin Decizia nr. 9 din 7 martie 1994, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 noiembrie 1994, dispozițiile procesuale sunt, în principiu, de imediata aplicare și deci dreptul relativ la exercitarea căilor de atac este fixat de legea în vigoare în momentul pronunțării.

În aceste condiții, Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 96/1996 ca dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă ar fi neconstituționale doar dacă s-ar aplica hotărârilor pronunțate anterior datei de 26 iulie 1993, pentru ca astfel s-ar încalcă principiul neretroactivitatii legii prevăzut în art. 15 alin. (2) din Constituție.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de Bratu Maria privind dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă și modifica Decizia Curții Constituționale nr. 4 din 14 ianuarie 1997, în sensul că respinge excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ca fiind lipsită de obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din 30 aprilie 1997.