Decizia nr. 4/1997

-----------

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin încheierile din 25 septembrie 1996, 4 octombrie 1996, 9 octombrie 1996, 10 octombrie 1996 și 16 octombrie 1996, pronunțate în dosarele nr. 765/1996, nr. 73/1996, nr. 979/1996, nr. 1.002/1996, nr. 1.320/1996, nr. 1.198/1996 și nr. 1.065/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă și ale art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, invocate de Bratu Maria, Sarkisian Keramus, Sarkisian Ervant, Saidel Ștefan, Pop Dorotea Helga, Bloch Erich Ivan, Bloch Ladislau, Dumitrescu Laura și de Nicolae P. Teodor.

Excepțiile de neconstituționalitate invocate formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 301C/1996, nr. 304C/1996, nr. 306C/1996, nr. 307C/1996, nr. 308C/1996, nr. 309C/1996 și nr. 310C/1996. În esenta, ele sunt motivate astfel:

Sarkisian Keramus și Sarkisian Ervant, în Dosarul nr. 73/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, invoca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, sustinand ca aceste dispoziții contravin prevederilor art. 16, ale art. 20, ale art. 128 și ale art. 131 din Constituție.

Bratu Maria, Saidel Ștefan, Bloch Erich Ivan, Bloch Ladislau și Nicolae P. Teodor, în dosarele nr. 765/1996, nr. 979/1996, nr. 1.320/1996 și nr. 1.065/1996 ale Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, invoca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, arătând ca aceste dispoziții contravin prevederilor art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1), ale art. 51, ale art. 125 și ale art. 128 din Constituție, ale art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și ale art. 10 din Declarația Universala a Drepturilor Omului. De asemenea, se susține ca aceste dispoziții contravin principiilor disponibilității procesuale și ale separației puterilor în stat.

Dumitrescu Laura, în Dosarul nr. 1.198/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, invoca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, pe motiv ca acestea contravin prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituție și ale art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Pop Dorotea Helga, în Dosarul nr. 1.002/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, invocand excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, ale art. 330^1 și ale art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, susține ca aceste dispoziții contravin prevederilor art. 16, ale art. 21, ale art. 125 și ale art. 128 din Constituție.

Exprimandu-și opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța de judecată apreciază excepțiile invocate ca neintemeiate.

Deoarece excepțiile de neconstituționalitate invocate se referă la aceleași dispoziții legale și pentru o mai buna administrare a justiției, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 304C/1996, nr. 306C/1996, nr. 307C/1996, nr. 308C/1996, nr. 309C/1996 și nr. 310C/1996 la Dosarul nr. 301C/1996, care a fost primul înregistrat, urmând a se pronunța asupra tuturor excepțiilor prin decizia de fața.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile art. 330^1 ale art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, retine următoarele:

Analizând excepțiile de neconstituționalitate invocate se constată că, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să le soluționeze, fiind legal sesizată.

Asupra constituționalității art. 330 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă ca urmare a Deciziei nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996 și nr. 251 din 17 octombrie 1996, statuand ca ele sunt constituționale.

Cat privește dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă și obligatorie, Curtea Constituțională a modificat Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, prin care se respinsese excepția de neconstituționalitate, și a decis ca dispozițiile art. 330^1 sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Rezultă ca excepțiile de neconstituționalitate referitoare la art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocate în cauzele de fața, sunt inadmisibile în limitele interpretării date, pentru ca, asa cum s-a statuat prin Decizia nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, o prevedere legală declarata neconstitutionala printr-o decizie a Curții Constituționale nu poate face obiectul unei noi excepții. Faptul ca Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996 a constatat neconstituționalitatea, în limitele interpretării date, nu conduce la o alta consecința, deoarece sensul deciziei este circumstantierea legitimitatii constituționale a textului atacat. În acest sens, Curtea s-a pronunțat și prin Decizia nr. 92 din 12 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995.

Referitor la dispozițiile art. 330^2 din Codul de procedură civilă, este de reținut ca, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă, Curtea a constatat ca alin. 1 al acestui articol este neconstitutional, iar alin. 2 este constituțional. Având în vedere ca o excepție de neconstituționalitate admisă nu mai poate fi reiterata, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curții Constituționale sunt obligatorii erga omnes, excepțiile privind art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt lipsite de obiect și, în consecința, urmează a fi respinse ca vadit nefondate. De asemenea, urmează să fie respinse ca vadit nefondate și excepțiile privind art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă, deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii constante a Curții.

Se constata ca asupra dispozițiilor art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat tot prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă, în sensul că ele sunt constituționale.

În ce privește posibilitatea atacarii cu recurs în anulare a hotărârilor judecătorești, pronunțate după data de 26 iulie 1993, soluția pronunțată prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996 își păstrează valabilitatea, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție, neintervenind elemente noi care să justifice schimbarea acestei soluții.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, se constată că acesta este un text de trimitere la recursul în anulare asupra constituționalității căruia Curtea Constituțională s-a pronunțat, asa cum s-a menționat mai sus, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 și prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996. Totodată, prevederile art. 24 din Legea nr. 112/1995 au fost declarate ca fiind constituționale prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea soluțiilor pronunțate prin deciziile sus-menționate, nr. 73/1996, nr. 96/1996 și nr. 73/1995, excepțiile de neconstituționalitate din prezenta cauza, privind prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, sunt neintemeiate, urmând a fi respinse, de asemenea, ca vadit nefondate. În practica jurisdicțională a Curții, citata mai sus, au fost analizate toate temeiurile invocate în sprijinul excepțiilor de neconstituționalitate, atât din Constituție, cat și din Declarația Universala a Drepturilor Omului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate invocate de

Bratu Maria, Sarkisian Keramus, Sarkisian Ervant, Saidel Ștefan, Pop Dorotea Helga, Bloch Erich Ivan, Bloch Ladislau, Dumitrescu Laura și de Nicolae P. Teodor în dosarele nr. 765/1996, nr. 73/1996, nr. 979/1996, nr. 1.002/1996, nr. 1.320/1996, nr. 1.198/1996 și nr. 1.065/1996 ale Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, privind:

1. Dispozițiile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă.

2. Dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, constatând ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea Constituțională a statuat ca prevederile acestui articol sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

3. Dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constatând ca excepțiile invocate în legătură cu aceste prevederi sunt lipsite de obiect.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 14 ianuarie 1997.