Decizia nr. 122/1997

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Munteanu Elise-Francisca împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 5 din 14 ianuarie 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30 aprilie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 7 mai 1997 și apoi, datorită imposibilității întrunirii completului, pentru data de 21 mai 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 29 octombrie 1996 a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330 și art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Munteanu Elise-Francisca.

Prin Decizia nr. 5 din 14 ianuarie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă, prin care s-a stabilit ca dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar cat privește dispozițiile art. 330^1 din același cod, s-a constatat ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea a statuat ca prevederile acestui articol sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Împotriva

Deciziei nr. 5 din 14 ianuarie 1997

a declarat recurs, în termen legal, Munteanu Elise-Francisca, pentru următoarele motive: excepția de neconstituționalitate a art. 330 și art. 330^1 din Codul de procedură civilă a fost soluționată prin simpla trimitere la practica Curții; dispozițiile art. 330 și art. 330^1 sunt neconstituționale în raport cu prevederile constituționale ale art. 16, art. 125 și 128, precum și cu cele referitoare la proprietate; neconstituționalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă datorată nelimitarii în timp a declarării recursului în anulare este constatată și de Parlamentul României care a limitat la 6 luni termenul în care procurorul general poate declara recursul în anulare; art. 24 și

art. 25 din Legea nr. 112/1995

care stabilesc necompetentă instanțelor judecătorești de a dispune asupra restituirii imobilelor naționalizate și, respectiv, posibilitatea restituirii acestora numai în baza unor legi speciale sunt neconstituționale, deoarece proprietarii, ale căror drepturi sunt ocrotite prin Constituție, nu se pot adresa nici unui organ de jurisdicție pentru înlăturarea abuzurilor săvârșite de organele administrative.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari a Senatului apreciază ca excepția de neconstituționalitate este vadit neîntemeiată.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este nefondat, întrucât în ce privește dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă Curtea s-a pronunțat prin decizii definitive care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt obligatorii pentru viitor, iar cat privește art. 330^1 din același cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 17/1997, Curtea nu este competența să se pronunțe, deoarece ar depăși limitele sesizării.

Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Guvernului și Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 și art. 330^1 din Codul de procedură civilă, dispozițiile art. 24 și

art. 25 din Legea nr. 112/1995 , raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Motivul de recurs, referitor la neconstituționalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă, datorat nelimitarii în timp a dreptului procurorului general de a declara recursul în anulare, este întemeiat și urmează a fi admis. Curtea constata ca, prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste condiții, se admite recursul privind dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se modifica Decizia Curții nr. 5 din 14 ianuarie 1997 și, pe fond, se respinge excepția invocată, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rămas fără obiect.

Cat privește motivul de recurs, referitor la neconstituționalitatea art. 330 din Codul de procedură civilă, se retine ca acesta este neîntemeiat și urmează a fi respins. Textele constituționale invocate în sprijinul acestui motiv de recurs au fost avute în vedere de Curte atunci când a analizat și s-a pronunțat cu privire la art. 330 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, statuand ca prevederile menționate sunt constituționale. Aceste decizii, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt obligatorii și au putere pentru viitor. De asemenea, art. 29 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale prevede că aceasta statuează numai asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legală nu poate fi apreciată constituțională într-o cauza și neconstitutionala în alta, cat timp legitimitatea sa constituțională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispozițiile sau principiile constituționale, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1997.

Pentru considerentele expuse, nu poate fi reținută nici critica referitoare la faptul ca Decizia nr. 5 din 14 ianuarie 1997 se întemeiază pe practica Curții.

Cat privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 24 din Legea nr. 112/1995 , aceasta urmează a fi respinsă, deoarece ea a fost pentru prima data invocată în fața Curții în recurs. Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională hotărăște "asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor".

Rezultă, pe cale de interpretare, ca ea nu hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate direct în fața ei. Soluția contrară nu putea fi primită și pentru faptul ca astfel s-ar încalcă prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cărora, în fața instanței judecătorești, părțile sunt în drept sa dezbata excepția, depunând dovezile și probele pe care le cred de cuviință și exercitandu-și astfel drepturile procesuale ce le aparțin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanțe judecătorești. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanța însăși este obligată să-și exprime opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate și sa sesizeze prin încheiere Curtea Constituțională. Dacă aceste reguli se referă la condițiile în care poate fi sesizată Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluționează pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitării caii de atac a recursului.

Admiterea posibilității de a invoca excepția de neconstituționalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituțională ar înlesni exercitarea abuzivă a caii de atac de către acela care, nesocotind legea, ar pune instanța în situația de a se pronunța în legătură cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.

În sensul celor arătate sunt și Deciziile Curții Constituționale nr. 97 din 24 octombrie 1995 și nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 și, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.

Și motivul de recurs, referitor la neconstituționalitatea

art. 25 din Legea nr. 112/1995 , prin care se reitereaza argumentele formulate în sprijinul excepției, urmează a fi respins, deoarece se constată că, în mod corect, prin decizia recurată s-a reținut irelevanta în cauza a acestor dispoziții legale.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de Munteanu Elise-Francisca privind dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă și modifica Decizia Curții Constituționale nr. 5 din 14 ianuarie 1997, în sensul că respinge excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ca fiind lipsită de obiect.

Respinge recursul declarat cu privire la dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă și dispozițiile

art. 24 și 25 din Legea nr. 112/1995 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința din 21 mai 1997.