OG nr. 42/1997

Articolul 8

Nava este mijlocul de navigație utilizat pentru realizarea activității de transport și a altor servicii pe apa.

Sunt nave în înțelesul prezentei ordonanțe navale maritime, fluviale și alte nave de navigație interioară, inclusiv ambarcatiunile mici, precum și echipamente plutitoare cum ar fi dragi, elevatoare, macarale plutitoare și alte asemenea, cu sau fără propulsie.

Articolul 9

Construcțiile plutitoare care în mod normal nu sunt destinate deplasarii sau efectuării lucrărilor speciale pe căile navigabile, cum ar fi docuri, debarcadere, pontoane, hangare pentru nave și altele asemenea, sunt considerate instalații plutitoare.

Articolul 10

Fac parte din nava instalațiile, mașinile și motoarele care asigura propulsia navei sau produc o alta acțiune mecanică, cu mecanismele și mijloacele necesare transmiterii acestei acțiuni, toate obiectele necesare navigației, diferitelor manevre, siguranței navei, salvării vieții umane, prevenirii poluarii, comunicațiilor, igienei și exploatării potrivit destinației navei, chiar când acestea ar fi scoase de pe nava pentru un timp limitat, precum și proviziile.

Articolul 11

Orice nava trebuie să aibă actele de bord cerute de reglementările naționale, precum și pe cele prevăzute în convențiile internaționale la care România sau țara de pavilion este parte.

Se recunosc ca valabile actele de bord și brevetele echipajelor, eliberate de organele competente ale tarii de pavilion navelor sub pavilion străin și echipajelor acestora.

Articolul 12

Dreptul de vizita, inspecție, intervenție și de a efectua cercetări la bordul unei nave străine ce se afla în porturi sau în apele naționale românești se exercită potrivit legii române, precum și în conformitate cu convențiile internaționale la care România este parte.

Articolul 13

Navele aparținând persoanelor juridice sau fizice române pot fi transmise în proprietate sau în folosință altor persoane juridice sau fizice române sau străine, în condițiile legii.

Constituirea de drepturi reale asupra navelor aparținând persoanelor juridice sau fizice române în favoarea altor persoane juridice sau fizice române sau străine este permisă în condițiile legii.

Articolul 14

Dobândirea și transmiterea dreptului de proprietate asupra navelor, precum și constituirea, transmiterea sau stingerea altor drepturi reale asupra acestora, se transcriu în registrele matricole sau de evidenta, prevăzute la art. 18, ținute de capitaniile de port, făcându-se totodată mențiune și pe actul de naționalitate sau în carnetul de ambarcatiune.

Articolul 15

Contractul de construcție de nave va fi transcris în registrele de nave în construcție ale căpităniei portului în raza căruia se afla șantierul naval.

În aceste registre se vor transcrie și eventualele transmiteri de proprietate, precum și constituirile sau stingerile de drepturi reale asupra navelor, intervenite până la obținerea actelor de naționalitate.

Navele nou construite ori dobândite de la persoane juridice sau fizice străine pot naviga sub pavilion român în perioada de la lansarea la apa sau respectiv de la intrarea în vigoare a actului de dobândire, până la eliberarea actului de naționalitate, în urma înscrierii în registrul de evidenta centralizata al Ministerului Transporturilor, cu permis provizoriu de arborare a pavilionului român eliberat de căpitănia portului de plecare - dacă nava se afla într-un port românesc - sau de misiunea diplomatică a României, în cazul când locul de plecare al navei este în străinătate.

Lansarea la apa a navelor nou construite se poate face numai cu aprobarea căpităniei de port în raza căreia se executa operațiunea, după prezentarea de către constructor a autorizației emise în acest scop de către societatea de clasificare care a efectuat supravegherea construcției.

Articolul 16

Pentru cunoașterea constituirii sau a transmiterii de drepturi reale asupra navelor și pentru stabilirea actelor de bord pe care trebuie să le posede, evidenta navelor se tine avându-se în vedere împărțirea lor în următoarele categorii:

a) categoria I cuprinde navele cu propulsie proprie cu o putere mai mare de 45 CP, velierele construite pentru călătorii de lungă durata și navele cu sau fără propulsie cu o capacitate de încărcare de peste 10 tone metrice, inclusiv echipamentele plutitoare fără propulsie cu deplasament de peste 15 tone;

b) categoria a II-a cuprinde toate celelalte nave.

Articolul 17

Fiecare nava autopropulsata din categoria I trebuie să aibă un nume care să o distinga de celelalte nave.

Navele fără propulsie din categoria I, precum și navele din categoria a II-a, trebuie să poarte un număr de identificare.

Numele sau, după caz, numărul atribuit va fi înscris în evidente, precum și pe corpul navei.

La atribuirea numelui sau a numărului de identificare a navei se vor avea în vedere și prevederile acordurilor cu privire la regimul frontierei de stat, încheiate în România cu statele vecine.

Numele sau numărul și modul de înscriere pe corp și suprastructura a acestora se stabilesc de Ministerul Transporturilor.

Articolul 18

Înscrierea navelor în evidente se face după cum urmează:

a) Navele de naționalitate română care fac parte din categoria I se înscriu în registre matricole.

La cererea de înscriere în registrul matricol se vor anexa actele de dobândire a navei, inclusiv actul de radiere a inscrierilor anterioare, dacă este cazul, actele de verificare și atestare a stării tehnice a construcției navei, autorizațiile de lansare la apa și de navigație, precum și actele de tonaj și fotografiile navei.

După înscrierea navei în registrul de evidenta centralizata ținut de Ministerul Transporturilor se eliberează actul de naționalitate.

În cazul contractelor de închiriere a navelor pentru perioade mai mari de un an între armatori și operatori români, la solicitarea operatorilor și cu acordul armatorului, după înscrierea de mențiuni în registrele de nave ale capitaniilor de port și în registrul centralizat al Ministerului Transporturilor, se poate elibera un act de naționalitate pe numele operatorului, cu condiția predării prealabile de către armator a actului de naționalitate inițial, care se va păstra la Ministerul Transporturilor pe perioada derulării contractului sau până la o noua solicitare a armatorului.

Actul de naționalitate inițial se înapoiază armatorului după înscrierea mențiunilor în registrul capitaniilor de port și în registrul centralizat al Ministerului Transporturilor și după predarea actului de naționalitate emis pe numele operatorului.

Actul de naționalitate emis pe numele operatorului nu îi conferă acestuia vreun drept de proprietate asupra navei, iar constituirea unor drepturi reale asupra acesteia se poate face numai cu acordul expres al armatorului.

Se înscriu în registrul de nave și navele care au purtat pavilion străin și sunt închiriate de persoane juridice sau fizice române, numai după scoaterea din evidenta sau suspendarea dreptului de arborare a pavilionului de către autoritatea competentă a statului respectiv.

b) Navele de naționalitate română care fac parte din categoria a II-a se înscriu în registre de evidenta.

La cererea de înscriere în registrul de evidenta se vor anexa actele de dobândire, inclusiv actul de radiere a inscrierilor anterioare, dacă este cazul, actul de constatare a stării tehnice a navei, cu caracteristicile ei, iar la cele cu motor și fotografiile navei.

Articolul 19

Scoaterea din evidenta a navelor se face prin menționarea în registru a cauzelor care au determinat-o, cum ar fi pierderea naționalității române, dezmembrarea, pierderea navei în urma unui naufragiu, incendiu, eșuare sau alte împrejurări.

În caz de pierdere a naționalității române, transcrierea transmiterii de proprietate nu se poate face decât după predarea la căpitănia portului a certificatului de naționalitate română și a celorlalte acte de bord.

Articolul 20

Regimul de înscriere a navelor și de transcriere a transmiterii, constituirii sau stingerii drepturilor reale asupra navelor se aplică și echipamentelor plutitoare, acestea fiind considerate de categoria I, în cazul când depășește 15 tone deplasament, și de categoria a II-a când au deplasamentul până la 15 tone inclusiv.

Articolul 21

Constituirile ori transmiterile de drepturi reale asupra navelor și echipamentelor plutitoare, precum și stingerea acestor drepturi, care nu sunt transcrise în evidentele de înmatriculare potrivit art. 14, 15 și 20, nu sunt opozabile față de terți.

Articolul 22

Organele care țin registrele matricole și pe cele de evidenta eliberează certificate privind mențiunile cuprinse în aceste registre, la cererea celor interesați.

Articolul 23

Navele au naționalitatea statului al cărui pavilion sunt autorizate sa-l poarte.

Articolul 24

Guvernul României, prin Ministerul Transporturilor, acorda dreptul de arborare a pavilionului român sau poate dispune suspendarea sau retragerea acestui drept.

Dreptul de arborare a pavilionului român se acordă:

a) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice române;

b) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice străine, care au sediul unei filiale sau domiciliul în România;

c) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice străine închiriate de persoane fizice sau juridice române.

Articolul 25

Navele care arboreaza pavilionul român sunt de naționalitate română și nu pot naviga sub pavilionul altui stat.

Navele autorizate sa navigheze sub pavilionul statului român vor avea la bord actele care să ateste dreptul de arborare a pavilionului român și actele cerute de legislația română și de convențiile internaționale la care România este parte.

Articolul 26

La cererea armatorului, se suspenda dreptul de arborare a pavilionului român navelor închiriate persoanelor juridice sau fizice străine.

În aceasta situație, armatorul navei va prezenta căpităniei portului de înregistrare actul de naționalitate în vederea arhivarii.

Dreptul de arborare a pavilionului român se retrage în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile de la art. 24.

Navele nou construite în santierele din România, care au ca beneficiari persoane juridice sau fizice străine, vor naviga în perioada probelor de mare, pe baza unui permis provizoriu de arborare a pavilionului român, emis de căpitănia portului în raza căruia a fost executată construcția, la cererea constructorului.

După perfectarea actelor de predare-primire și prezentarea acestora la căpitănia portului, navele vor naviga în baza actului de naționalitate emis de autoritatea competentă a statului de înregistrare sau a unui permis provizoriu emis de misiunea diplomatică a statului respectiv.

Articolul 27

Personalul care participa la realizarea activităților de navigație civilă este alcătuit din personal navigant (marinari) și personalul de uscat.

Este marinar de navigație civilă orice persoană care îndeplinește condițiile de calificare profesională cerute pentru prestarea unui serviciu la bord, poseda carnet de marinar și este înscris ca personal navigant în registrele matricole ale unei capitanii de port.

Articolul 28

Personalul navigant imbarcat este alcătuit din totalitatea marinarilor care îndeplinesc o funcție la bordul unei nave și sunt înscriși în rolul de echipaj al acesteia.

Pentru exercitarea fiecăruia din serviciile la bord este necesară îndeplinirea unor condiții de vârsta, studii, stagiu și brevet sau certificat de capacitate, precum și a unor condiții psihofiziologice, corespunzătoare funcției, stabilite de Ministerul Transporturilor.

Sunt asimilați personalului navigant inspectorii de navigație civilă și ofițerii din cadrul capitaniilor de port.

Personalul de uscat este format din specialiști care ocupa funcții echivalente și concura la siguranța navigației în instituțiile sau societățile în care își desfășoară activitatea. Funcțiile echivalente la uscat se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei ordonanțe.

Pentru persoanele fizice care exercită activități de navigație pe ambarcatiuni de agrement sau pentru transport în interes propriu, Ministerul Transporturilor va stabili portiunile din apele naționale navigabile pentru folosirea cărora este necesară îndeplinirea vreuneia din condițiile prevăzute pentru personalul navigant de pe navele comerciale, tehnice și cele pentru serviciile necomerciale și posedarea unui permis de conducere de ambarcatiune.

Articolul 29

Personalul de specialitate al santierelor care participa la efectuarea probelor navelor nou construite sau ieșite din reparații va fi ambarcat, pe perioada probelor, fără a poseda carnet de marinar.

Ministerul Transporturilor va stabili personalul navigant care trebuie să fie ambarcat pe aceste nave, pe perioada probelor, în afară personalului de specialitate al șantierului constructor.

Articolul 30

Ambarcarea la bordul navelor și a altor persoane decât a celor care formează echipajul navei se poate face în limita stricta a mijloacelor de salvare existente la bord, cu acordul și pe răspunderea proprietarului navei și cu aprobarea căpităniei din portul de ambarcare.

Articolul 31

Personalul navigant ambarcat, inclusiv comandantul navei, formează echipajul nave și se împarte pe locuri de muncă, astfel:

a) de punte;

b) de mașini;

c) de telecomunicații;

d) medico-sanitar;

e) administrativ și auxiliar.

Articolul 32

Din punct de vedere al ierarhiei, echipajul se împarte astfel:

- comandant;

- navigatori cu brevete (ofițeri);

- navigatori cu certificate de capacitate;

- alți membri de echipaj.

Structura ierarhiei și atribuțiile funcțiilor la bordul navelor se stabilesc de Ministerul Transporturilor prin regulamentul serviciului la bordul navelor.

Regulamentul serviciului la bord se completează cu circulare și instrucțiuni emise de armatori și operatori, în măsura în care acestea nu contravin regulamentului serviciului la bord.

Pentru desfășurarea în condiții de securitate a activității la bord și pentru siguranța navigației, toate navele vor avea la bord personalul menționat în certificatul pentru echipajul minim de siguranță.

Articolul 33

Funcțiile ce pot fi îndeplinite pe baza brevetelor sau certificatelor de capacitate sunt numai cele prevăzute în aceste acte.

Articolul 34

Brevetele și certificatele de capacitate se obțin după trecerea unui examen susținut în fața unei comisii stabilite de Ministerul Transporturilor.

Ambarcarea marinarilor care au întrerupt serviciul la bord pentru o perioadă mai mare de 5 ani se va putea face numai după reconfirmarea brevetului sau a certificatului de capacitate, acordată de către unitatea emitenta.

Procedura de reconfirmare a brevetelor și certificatelor de capacitate se stabilește de Ministerul Transporturilor.

Articolul 35

În vederea înscrierii la examen pentru obținerea unui brevet sau certificat de capacitate, personalul navigant este obligat sa participe la cursuri de pregătire și perfecționare, în conformitate cu reglementările naționale și convențiile internaționale la care România este parte.

Ministerul Transporturilor va emite reglementări cu privire la durata și conținutul cursurilor de pregătire, la modul de obținere a brevetelor și certificatelor de capacitate, precum și cu privire la anularea sau suspendarea certificatelor de capacitate și a brevetelor dobândite prin examen.

Articolul 36

Echipajul navelor sub pavilion român va fi format, de regula, din marinari români.

În cazul unor situații deosebite, când armatorul sau operatorul nu poate asigura completarea echipajului cu marinari români, va putea ambarca marinari străini care îndeplinesc condițiile de capacitate profesională cerute de legea română.

La navele care arboreaza pavilion român, funcția de comandant poate fi îndeplinită numai de un cetățean român, posesor al brevetului sau certificatului de capacitate corespunzător funcției.

În situații excepționale și numai cu aprobarea Ministerului Transporturilor, la bordul navelor arborand pavilion român comandantul poate fi de alta naționalitate decât cea română.

Marinarii străini angajați pe navele sub pavilion român sunt obligați să respecte legislația română și au aceleași drepturi și obligații ca și marinarii cetățeni români.

Articolul 37

Marinarii cetățeni români, posesori ai unui certificat de capacitate sau brevet eliberat de autoritățile române, se pot angaja pe nave sub pavilion străin numai prin agenții de echipaje autorizate de Ministerul Transporturilor și cu notificarea celei mai apropiate capitanii de port cu privire la data începerii contractului, numele armatorului sau al operatorului, numele navei și portul de ambarcare.

Nerespectarea procedurilor din prezentul articol duce la imposibilitatea verificării strategiilor de ambarcare - condiție esențială pentru înscrierea la examenele de brevet sau certificat de capacitate.

Articolul 38

Încheierea, modificarea și desfacerea contractului de muncă al personalului navigant se efectuează potrivit legislației muncii.

Dacă desfacerea contractului de muncă a intervenit în afară porturilor românești, operatorul sau armatorul navei au obligația repatrierii pe proprie cheltuiala a personalului navigant al cărui contract de muncă a fost desfăcut.

Articolul 39

Personalul, navigant are dreptul la cazare gratuita pe nava, la hrana și diurna în valută pe timpul cat se afla ambarcat, în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă și prin contractul individual de ambarcare.

Articolul 40

Pentru echipamentul propriu pierdut sau distrus în timpul ambarcarii, din cauza serviciului sau a unui eveniment de navigație și fără culpa sa, personalul navigant are dreptul la o despăgubire stabilită (sacul marinarului) prin contractul colectiv de muncă și/sau prin contractul individual de ambarcare.

Articolul 41

Comandantul navei exercita comanda pe nava, în care scop este investit cu autoritate asupra persoanelor ambarcate și îndeplinește atribuțiile ce-i revin, potrivit dispozițiilor legale și convențiilor internaționale la care statul român este parte.

Articolul 42

În cazul în care comandantul, indiferent din ce motiv, se afla în imposibilitatea de a exercita comanda navei, aceasta trece, de drept, asupra secundului și apoi asupra ofițerilor de punte, în ordine ierarhica, făcându-se mențiuni despre aceasta în jurnalul de bord de către acela care preia comanda navei.

La navele fluviale și la alte nave de navigație interioară care nu au secund sau ofițer de navigație la bord, comanda navei trece asupra pilotului.

Funcțiile care pot avea și atributia de secund vor fi stabilite prin regulamentul serviciului la bord.

Articolul 43

Comandantii navelor sunt obligați sa aducă la cunoștința căpităniei portului în care se afla și a celui căruia îi aparține nava orice evenimente petrecute pe nava în timpul cat nava se afla în port sau în navigație, ca: abordaj, avarie, incendiu, inec, acte de indisciplina sau revolta la bord și alte asemenea.

Articolul 44

Raportul privind evenimentele produse pe o nava aflată în stationare sau în navigație, cum sunt abordajele, avariile, sinistrele și naufragiile, interesand nava, incarcatura, pasagerii și echipajul, se depune de către comandantul navei după cum urmează:

a) pentru orice nava, indiferent de pavilion

- la căpitănia portului în a carei zona teritorială s-a produs evenimentul, dacă acesta a avut loc în apele naționale române;

- la căpitănia primului port român de intrare în țara, unde nava oprește, dacă evenimentul s-a produs în marea libera sau în apele fluviale, între primul port străin și primul port din apele naționale române;

b) pentru navele sub pavilion român aflate în mars

- la autoritatea locală competența, dacă evenimentul s-a produs în apele unui stat străin unde nava se afla în navigație sau în stationare, instiintandu-se și oficiul consular sau secția consulară a misiunii diplomatice române;

- la autoritatea locală competența din primul port de oprire, dacă evenimentul s-a produs în marea libera sau între porturi fluviale străine, instiintandu-se și oficiul consular sau secția consulară a misiunii diplomatice române.

Articolul 45

Raportul se depune în cel mult 24 de ore de la sosirea ori adăpostirea navei în port sau de la producerea evenimentului, când acesta a avut loc în timpul stationarii în port. În cazul în care raportul se depune peste acest termen, comandantul răspunde de dispariția probelor sau de imposibilitatea conservării lor, din cauza acestor întârzieri.

În cazul unor evenimente petrecute pe o nava sub pavilion străin sau între doua nave sub pavilion străin, care nu lezeaza interesele statului român, depunerea raportului este facultativă.

Prin raport, în sensul dispozițiilor art. 44 și ale prezentului articol, se înțelege protestul sau reclamația ce se face de comandantul navei în toate cazurile de avarii.

Articolul 46

Activitatea principala efectuată cu navele românești este transportul de mărfuri și călători pentru beneficiari interni și externi, în condiții stabilite prin contracte comerciale.

De asemenea, navele românești pot fi utilizate și pentru activități de pescuit, de construcții hidrotehnice, de cercetări, de exploatare a resurselor marii, a fundului marii sau a subsolului acesteia, precum și pentru activități auxiliare ca: remorcaj, operațiuni de întreținere a căilor de comunicație pe apa, pilotaj, ranfluarea navelor, salvare, depoluare și alte servicii.

Articolul 47

Activitățile de transport prestate de nave românești pentru beneficiari români și străini se pot face numai în condiții de piața libera.

Articolul 48

În porturile, în marea teritorială și în apele interioare ale României, următoarele activități privind navele sub orice pavilion se efectuează cu mijloace navale și de uscat aparținând persoanelor juridice sau fizice române:

a) remorcajul și manevrele în porturi, rade și bazine;

b) remorcajul de la un port românesc la alt port românesc, afară numai dacă prin convenții internaționale la care statul român este parte, se prevede altfel;

c) serviciul de pilotaj;

d) transportul de mărfuri, posta și pasageri efectuat prin îmbarcare de pe teritoriul statului român cu destinația către alt punct al aceluiași teritoriu (cabotaj);

e) asistența și salvarea în apele naționale a navelor, aeronavelor, hidroavioanelor și a încărcăturii acestora;

f) scoaterea navelor, epavelor și a incarcaturilor acestora;

g) pescuitul;

h) serviciile de interes local pentru desfășurarea activității organelor administrației de stat în porturi, în apele naționale și alte asemenea;

i) construcții hidrotehnice;

j) explorarea și exploatarea marii sau a fundului marii, conform dispozițiilor legale .

Articolul 49

Remorcherele, slepurile și tancurile fluviale sau de bunkerare autopropulsate sub pavilion străin pot face manevre la ieșirea și la plecarea din port sau rada cu navele pe care le-au remorcat. Aceste nave aflate în cursa în porturile românești pot efectua remorcarea și manevra și a altor nave ale societăților cărora le aparțin, chiar dacă aceste nave nu pleacă remorcate de acestea.

Ministerul Transporturilor poate autoriza ca operațiunile prevăzute la art. 48 lit. b), d), e), f) și i) să se efectueze și de nave sub pavilion străin.

Articolul 50

Comandantul unei nave sub pavilion român, care primește un mesaj indicând ca o nava se afla în pericol, este obligat ca, în măsura în care nu-și pune în primejdie nava, echipajul sau pasagerii, să se deplaseze cu toată viteza către acea nava, pentru asistența și salvarea persoanelor aflate în pericol la bordul acelei nave.

Aceeași obligație o are comandantul și în cazul persoanelor aflate în pericol pe ambarcatiuni sau plute de salvare.

În caz de imposibilitate sau dacă, în circumstanțele speciale în care s-ar afla, comandantul socotește că nu este rațional și nici necesar sa acorde ajutorul sau, el este obligat sa înscrie în jurnalul de bord motivul pentru care nu poate să facă aceasta.

Articolul 51

Comandantul de nava este obligat a acorda, după abordaj, asistența celeilalte nave, echipajului și pasagerilor acesteia și, în măsura posibilului, a indica celeilalte nave numele propriei sale nave, portul sau de înmatriculare și portul cel mai apropiat la care va ajunge.

Articolul 52

Comandantul unei nave care se afla în călătorie sau este gata de plecare nu mai are obligația de a da asistența și salvare, în cazul în care comandantul navei aflate în pericol refuza expres ajutorul, precum și atunci când s-a primit informația ca ajutorul nu mai este necesar.

Motivele de neacordare a ajutorului prevăzut în prezentul articol se vor consemna în jurnalul de bord.

Articolul 53

Asistența și salvarea navei și a bunurilor aflate pe aceasta se fac potrivit înțelegerii cu comandantul navei, cu armatorul sau cu operatorul acesteia.

Înțelegerea poate fi scrisă sau transmisă prin orice mijloc de comunicație și consemnată în jurnalul de bord.

Când nava reprezintă un pericol de navigație și comandantul/armatorul sau operatorul navei întârzie nejustificat încheierea unei înțelegeri pentru asistența sau salvare, căpitănia portului în jurisdicția căreia se afla nava va ordonă salvarea acesteia, pe cheltuiala intereselor navei și ale mărfii aflate la bordul acesteia, dispozițiile căpităniei devenind obligatorii.

Articolul 54

În toate cazurile de sinistru, calamitate, de pericol sau de interes general, ivite la uscat, în apele portuare și în rada, căpitănia portului coordonează toate acțiunile și asigura disciplina în realizarea acestora.

Căpitănia va putea cere concursul navelor și echipajelor aflate în port sau în apropiere, precum și oricăror persoane care exercită o profesie în port sau lucrează în mod obișnuit pe chei sau în apele naționale, acestea fiind obligate sa dea sprijinul solicitat și să respecte ordinele date de capitanie.

Actul de confirmare a executării operațiunilor de salvare în conformitate cu art. 53 alin. 3 și cu prezentul articol, întocmit de căpitănia portului, având anexat calculul cheltuielilor făcute de persoanele juridice și fizice creditoare și verificat și aprobat de Ministerul Transporturilor, constituie titlu executoriu pentru cheltuielile efectuate cu salvarea navei.

Articolul 55

Despre sinistrul navelor străine va fi informat imediat și oficiul consular al statului al cărui pavilion îl poarta nava.

În cazul sinistrului unei nave sub pavilionul unui stat străin cu care statul român a încheiat convenții internaționale se vor aplica dispozițiile din aceste convenții privind termenele, condițiile de informare și relațiile cu oficiul consular al statului străin.

Articolul 56

Acordarea de asistența și salvare a navelor și condițiile de executare a acestora, prevăzute în prezenta secțiune, se aplică în mod corespunzător și în cazul când pe mare sau în apele naționale se afla în pericol aeronave ori persoane aflate sau căzute de la bordul acestora.

Articolul 57

Sistemul de salvare pe mare și pe apele interioare navigabile se organizează de Ministerul Transporturilor împreună cu Ministerul Apărării Naționale și Ministerul de Interne.

Organizarea posturilor de salvare și de prim ajutor pe plaja și în stranduri se face potrivit normelor tehnice stabilite de Ministerul Transporturilor de către persoanele juridice sau fizice cărora le aparțin.

Articolul 58

Asistența acordată navelor sau aeronavelor aflate în pericol pe mare și salvarea lor dau dreptul celui care a acordat asistența și salvatorului la o retributie ce se va stabili ținând seama de:

- pericolul în care s-a aflat nava asistată ori salvata;

- promptitudinea intervenției și timpul întrebuințat pentru aceasta;

- pericolul la care s-au expus salvatorii și mijloacele întrebuințate;

- condițiile hidrometeorologice pe timpul intervenției;

- valoarea bunurilor angajate în acțiune;

- eforturile depuse;

- priceperea dovedită pe timpul intervenției;

- cheltuielile efectuate pentru intervenție;

- rezultatul util obținut și valoarea bunurilor salvate.

Prin valoarea bunurilor salvate se înțelege suma la care acestea au fost evaluate, ținându-se seama de posibilitățile de valorificare, iar dacă au fost vândute, suma rezultată din vânzare, cu scăderea, în ambele cazuri, a impozitelor și taxelor, precum și a cheltuielilor.

Articolul 59

Cuantumul retributiei, precum și repartizarea acesteia între salvatori se stabilesc pe baza acordului intervenit între cei interesați, iar în lipsa acordului, după caz, de instanțele judecătorești, arbitrajele de pe lângă camerele de comerț și industrie, în conformitate cu competentele acestora, cu excepția cazului când prin contractul de salvare încheiat pentru o nava străină s-a prevăzut competența unui alt organ jurisdicțional.

Articolul 60

Organele jurisdicționale vor putea reduce sau anula retributia stabilită convențional sau, după caz, vor putea respinge ori admite numai în parte cererea pentru stabilirea retributiei, dacă salvatorii, prin culpa lor, au făcut necesară asistarea ori salvarea sau dacă ei au săvârșit infracțiunea de furt, tainuire sau vreo alta infracțiune cu privire la bunurile pentru care s-a acordat asistența ori salvarea.

De asemenea, organele de jurisdicție pot majoră retributia conventionala cuvenită salvatorilor în cazurile în care meritele acestora au fost mai mari decât cele estimate în contract, atunci când condițiile de salvare au fost mai grele și unele cheltuieli mai mari decât cele prevăzute sau când partea salvata a ascuns situația reală în care se afla.

Articolul 61

Dacă asistența de salvare a fost prestată de mai multe nave, retributia se va repartiza între ele potrivit aportului fiecăreia.

Articolul 62

Asistența și salvarea navelor remorcate sau a încărcăturii lor de către nava care le remorcheaza dau drept salvatorilor la retributie numai în cazurile când evenimentul nu s-a produs din culpa echipajului remorcherului sau dacă acesta a prestat servicii excepționale, care nu pot fi considerate ca efectuate în îndeplinirea contractului de remorcare.

Articolul 63

Dreptul la acțiune pentru plata de daune, cheltuieli sau retribuții datorate pentru asistența sau salvarea navei ori a încărcăturii se prescrie în termen de 3 ani de la terminarea operațiunilor.

Articolul 64

Comandantul și ceilalți membri ai echipajului navelor care au participat la operațiuni de asistența și salvare, precum și angajații unităților de pe uscat, care au contribuit efectiv la organizarea și lucrările pentru aceste operațiuni de salvare, sunt îndreptățiți a primi o recompensa din retributia de salvare, care se va stabili, de la caz la caz, de Ministerul Transporturilor.

Personalul din cadrul Ministerului Transporturilor și personalul operativ din capitaniile de port, care coordonează sau participa direct la operațiuni de salvare, au dreptul la o primă de salvare în cuantum de 5% din valoarea neta a retributiei de salvare, pe care beneficiarii primei de salvare sunt obligați sa o plătească.

Recompensa se acordă și în cazul când operațiunile de asistența și salvare au avut loc între nave aparținând aceleiași persoane juridice sau fizice.

Articolul 65

Navele eșuate, scufundate, părăsite sau abandonate în apele naționale navigabile reprezintă un pericol pentru siguranța navigației.

Articolul 66

Dacă o nava esueaza sau se scufunda în apele naționale navigabile, căpitănia portului va fixa un termen armatorului sau operatorului, după caz, pentru începerea activității de dezesuare sau ranfluare a navei și curățirea fundului apei.

În funcție de situația concretă, acest termen va fi cuprins între 10 zile și 2 luni de la data notificării. În caz de neîndeplinire a acestei obligații, administratorul zonei, la solicitarea căpităniei, va executa aceste operațiuni în contul armatorului.

Articolul 67

Orice mărfuri sau alte bunuri scufundate în porturi, rade sau pe căile navigabile vor fi scoase de armatorii sau operatorii navei sau de proprietarii mărfurilor, în termenul stabilit de căpitănia de port.

În funcție de situația concretă acest termen va fi cuprins între 10 zile și 2 luni de la data notificării. În caz de neîndeplinire a acestei obligații, administratorul zonei, la solicitarea căpităniei, va executa aceste operațiuni în contul armatorului și/sau a intereselor mărfii.

Agentul economic care efectuează scoaterea în condițiile din prezentul articol este în drept sa vândă, cu avizul căpităniei, bunurile ce nu se pot păstra sau a căror conservare necesita o cheltuiala prea mare față de valoarea lor, sumele obținute urmând a fi conservate.

Articolul 68

După terminarea operațiunilor de scoatere a navei și încărcăturii, căpitănia portului din zona căreia s-a întâmplat sinistrul va face publicitate pentru înștiințarea persoanelor interesate, invitandu-le sa dovedească drepturile ce le au asupra bunurilor salvate.

Înștiințarea se va face prin publicarea anunțului într-un ziar local, într-unul național și într-unul internațional și prin afișare la sediul căpităniei portului.

Dacă în termen de 3 luni de la data înștiințării cei interesați nu se prezintă pentru a-și lua în primire bunurile salvate, se poate proceda la vânzarea acestora și consemnarea sumei rezultate după scăderea cheltuielilor efectuate cu ocazia operațiunilor de ranfluare a navei, a remunerației de salvare, a taxelor și sumelor datorate bugetului și a altor cheltuieli rezultate din îndeplinirea procedurii prevăzute în prezentul articol.

Dacă până la împlinirea unui an de la data consemnarii sumei rezultate din vânzare cei interesați nu și-au valorificat drepturile sau dacă pretențiile formulate înlăuntrul aceluiași termen în fața organelor de jurisdicție au fost respinse prin hotărâre definitivă, suma consemnată se face venit statului.

Articolul 69

În cazul când se considera ca esuarea sau scufundarea unei nave în porturi, rade, canale de acces, în locuri de intrare și ieșire a navelor constituie un pericol iminent pentru navigație, căpitănia portului va dispune ca armatorul sau operatorul sa procedeze, în maximum 24 de ore de la notificare, la scoaterea navei și la curățirea fundului apei, cu respectarea art. 48 și 49 alin. 2.

În caz de neincepere în termenul stabilit a îndeplinirii acestor obligații, la dispoziția căpităniei, se va proceda la efectuarea operațiunilor în contul operatorului sau al armatorului.

În situații excepționale, în care pericolul de navigație sau poluare determina acțiune imediata, căpitănia poate ordonă efectuarea operațiunilor fără notificarea de 24 ore.

Articolul 70

Dacă proprietarul, armatorul sau reprezentantul lor nu restituie cheltuielile, nava și toate bunurile recuperate în condițiile articolului precedent vor fi vândute, conform art. 68, pentru acoperirea cheltuielilor, eventuala diferența rămânând la dispoziția proprietarului, după plata creanțelor care grevează nava.

În cazul când cheltuielile de scoatere a navei întrec suma obținută prin vânzare, proprietarul, armatorul sau reprezentanții lor rămân obligați a plati diferența.

Articolul 71

Actul de confirmare a execuției operațiunilor prevăzute de art. 66 și 69 alin. 2, întocmit de căpitănia portului sau, după caz, de autoritățile publice locale, având anexat calculul cheltuielilor, întocmit de unitatea creditoare și verificat de Ministerul Transporturilor, constituie un titlu executoriu pentru cheltuielile efectuate cu scoaterea, paza și administrarea bunurilor salvate, precum și cu curățirea fundului apei.

Executarea de către unitatea creditoare a acestui titlu asupra navei sau încărcăturii recuperate se face cu prioritate înaintea oricărei alte creanțe.

Articolul 72

Bunurile găsite în apele naționale ori aruncate de apa pe plaja, țărm sau cheiuri se predau, în termen de 10 zile, căpităniei de port celei mai apropiate ori celui mai apropiat organ al poliției sau celui care le-a pierdut. Organul căruia i s-a predat bunul procedează potrivit dispozițiilor legale referitoare la bunurile găsite.

Bunurile găsite în apele de frontieră, provenite de pe teritoriul statelor vecine, vor fi înapoiate autorităților competente ale acestor state prin organele de graniceri.

Articolul 73

Armele, munitiile, materiile explozive, precum și orice alte bunuri a căror deținere fără drept este sancționată potrivit legii penale, găsite în condițiile art. 72, se predau de îndată celui mai apropiat organ al poliției, care va proceda potrivit dispozițiilor legale privind regimul acestor bunuri.

Articolul 74

Persoanele care predau în termen bunurile prevăzute în art. 72 alin. 1 au dreptul la o recompensa al, carei cuantum poate fi de până la a treia parte din valoarea lor, pentru bunurile găsite în apele naționale, și de până la a 10-a parte, pentru bunurile găsite pe plaja, țărm sau pe cheiuri.

Persoanele care predau în termen bunurile prevăzute în art. 72 alin. 1 și de îndată bunurile prevăzute în art. 73 au dreptul la rambursarea cheltuielilor făcute pentru recuperarea și predarea lor.

Articolul 75

Nerespectarea dispozițiilor prevăzute în art. 72 și 73 se sancționează potrivit legii penale.

Articolul 76

Căile navigabile, porturile, radele și bazinele portuare în care pilotajul este obligatoriu se stabilesc de Ministerul Transporturilor.

În apele navigabile pentru care regimul de pilotare a navelor este reglementat prin convenții bilaterale sau multilaterale intervenite între țările riverane interesate, la care România este parte, zonele de pilotaj obligatorii sunt cele fixate în baza acestor convenții.

Articolul 77

Pilotii fac parte din personalul navigant.

Pilotul asista pe comandantul navei și este obligat sa furnizeze acestuia informațiile complete și corecte pentru efectuarea în siguranța a manevrei.

Comandantul este obligat sa pună la dispoziția pilotului datele necesare asupra caracteristicilor de manevra a navei.

Pe timpul cat este la bord, pilotul nu înlocuiește pe comandant la comanda navei, acesta continuand să fie răspunzător de manevra navei sale și de orice daune rezultate din operațiunile de manevra.

Articolul 78

Pilotul nu poate părăsi nava decât după ce a fost înlocuit sau nava a fost ancorata ori legată la locul destinat, iar la plecarea din port, până ce nava nu a ieșit din zona de pilotaj.

În timpul serviciului la bordul navei pe care a fost însărcinat sa o piloteze, pilotul are drept la hrana, precum și la cazare, dacă este cazul, în aceleași condiții ca și ofițerii de la bord.

Pilotul care efectuează operațiunile prevăzute în prezenta secțiune nu face parte din echipajul navei pilotate.

Articolul 79

Modul de recrutare, școlarizare și brevetare a piloților, precum și efectuarea serviciului de pilotaj se stabilesc de Ministerul Transporturilor.

Pentru zonele speciale din apele navigabile, supuse reglementărilor unor convenții încheiate între statul român și statele riverane interesate, condițiile se stabilesc potrivit acestor convenții.

Articolul 80

Pentru serviciile de pilotaj se percep tarife stabilite potrivit dispozițiilor legale.

Sunt scutite de plată taxelor de pilotaj:

a) navele militare române și străine;

b) navele întrebuințate la un serviciu public, de întreținere sau pentru controlul și supravegherea navigației, precum și cele întrebuințate în cazuri de pericol și inundații;

c) navele-școala, spital și de sport.

Articolul 81

Pilotii fluviali care prestează serviciul permanent la bordul navelor fluviale fac parte din echipajul navei și li se aplică prevederile legale referitoare la echipaj.

Articolul 82

Ministerul Transporturilor stabilește zonele de pilotaj obligatoriu. Aceasta activitate poate fi concesionata la una sau maximum doua societăți - persoane juridice. Condițiile de concesionare se stabilesc prin caiet de sarcini emis de administratorul zonei.

Articolul 83

Activitatea de pilotaj poate fi efectuată numai de persoane juridice sau fizice autorizate de Ministerul Transporturilor.

Articolul 84

În zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, lucrările și orice alte instalații și amenajări care ar putea împiedica circulația ar ascunde amenajările făcute în interesul navigației, pe terenuri, maluri sau în porturi, ori ar împiedica folosirea normală a acestor amenajări, se pot executa numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor și, după caz, și a Ministerului Apărării Naționale.

Categoriile de lucrări vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor.

Articolul 85

Ministerul Transporturilor poate dispune, în zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, instalarea de semne, balize și alte semnale de navigație, de zi și de noapte, pe toată întinderea malurilor și a apelor, în punctele pe care le va socoti necesare pentru siguranța navigației. În acest scop se vor putea efectua, potrivit dispozițiilor legale, defrisarile necesare menținerii vizibilitatii semnelor și mijloacelor de semnalizare, iar materialul rezultat din defrișare va fi depozitat la dispoziția organelor silvice.

Cheltuielile de instalare și întreținere vor fi suportate de organele însărcinate cu întreținerea căilor navigabile, a lacurilor și a porturilor.

Instalarea în afară zonei maritime, fluviale sau a altor cai navigabile a semnelor, balizelor și a celorlalte semnale de navigație prevăzute în alin. 1 se va face cu acordul deținătorului de teren.

Articolul 86

Lucrările în albia apelor navigabile, inclusiv dragajele, extractiile de produse de balastiera și altele asemenea se pot executa numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor.

Articolul 87

Instalarea ori construirea de poduri sau instalarea de conducte ori cabluri peste sau sub apele navigabile se va face în condițiile legii și cu autorizarea Ministerului Transporturilor. Beneficiarii acestor instalații și construcții sunt obligați a le marca potrivit regulilor privind semnalizarea în navigație.

Articolul 88

Navele de orice categorie, indiferent de pavilion, intrand în apele sau porturile românești, sunt obligate să respecte dispozițiile privind intrarea și navigația în apele naționale, staționarea, operarea și plecarea din porturi, prevăzute de dispozițiile legilor și ale reglementărilor românești.

Articolul 89

Navele, indiferent de pavilion, pot acosta sau ancora la țărm în afară limitelor porturilor, numai în locurile fixate în acest scop, organizate sau marcate prin semnale, cu excepția cazurilor de forta majoră având drept consecința imposibilitatea continuării navigației.

Cazurile de forta majoră invocate de comandantul navei se verifica și se atesta de căpitănia portului în zona căreia s-a produs evenimentul sau de aceea a portului de destinație.

Locurile de acostare și ancorare în afară limitelor porturilor aflate în apele de frontieră sau în marea teritorială se vor stabili de organele Ministerului Transporturilor, cu acordul organelor de graniceri.

În cazurile de forta majoră, comandantul navei este obligat sa anunțe imediat și primul post de graniceri sau de poliție.

Articolul 90

Dacă nava este autorizata să facă operațiuni în puncte izolate, în afară limitelor portului și unde nu se afla organe ale căpităniei de port, se vor îndeplini formalitățile de sosire cerute de reglementările în vigoare, ca și când aceasta ar fi intrat în port.

Condițiile în care vor fi îndeplinite aceste formalități vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor.

Articolul 91

Când, în caz de forta majoră, incarcatura este descarcata de pe nava, în totalitate sau în parte, pe țărm, în afară porturilor, se vor anunta de îndată, prin orice mijloace, căpitănia portului cea mai apropiată și primul post de graniceri sau de poliție.

Articolul 92

Navele care operează în afară limitelor porturilor nu pot fi legate mai mult de doua în aceeași dana.

Articolul 93

Pentru exercitarea activității de supraveghere și control a ordinii navigației, capitaniile de port au dreptul de vizita, la orice ora din zi sau din noapte, la bordul oricărei nave, indiferent de pavilion, aflată în porturi și în afară acestora, în limitele apelor naționale.

Articolul 94

Capitaniile de port vor interzice libera navigație în apele naționale, precum și operațiunile de încărcare-descărcare și transbord sau legătură cu uscatul navelor care nu au acte de bord sau nu îndeplinesc condițiile prevăzute în acestea, precum și navelor care nu au obținut permisul de acostare și autorizare de libera practica în port, dat de organele sanitare după vizitarea navei.

Articolul 95

Căpitănia portului nu va admite plecarea din port sau rada dacă:

a) lipsesc actele de bord cerute sau acestea nu sunt valabile;

b) navele maritime au gaura de apa la bord;

c) navele fluviale au gaura de apa la corp;

d) funcționarea instalațiilor de guvernare și a celor de ancorare este defectuoasă;

e) nava nu este înzestrată cu suficiente mijloace de salvare, de stingere a incendiului, cu pompe de evacuare, mijloace de semnalizare și de ancorare sau babalele nu prezintă siguranța;

f) incarcatura de pe punte periclitează stabilitatea navei sau împiedica vizibilitatea în navigație;

g) stivuirea și arimarea mărfurilor în magazii sunt defectuoase, periclitand siguranța navigației;

h) pescajul maxim stabilit în actele navei este depășit;

i) numărul pasagerilor imbarcati depășește cifra arătată de certificatul care stabilește numărul de călători admis;

j) membrii echipajului nu poseda brevete sau certificate prevăzute de legile statului sub al cărui pavilion se afla nava;

k) la bordul navei nu se afla personalul necesar siguranței navigației;

l) instalațiile destinate prevenirii poluarii nu sunt în stare eficienta de funcționare;

m) în orice alte cazuri, când siguranța navei este periclitata.

Articolul 96

Căpitănia portului nu va elibera actele de bord și permisul de plecare acelor nave care nu au achitat tarifele, taxele, eventualele amenzi și despăgubiri la care sunt obligate, potrivit dispozițiilor legale, față de căpitănia de port sau de alte organe portuare.

Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada și în cazul când s-a cerut aceasta, prin adresa scrisă, de către un organ al administrației locale sau centrale, de organele jurisdicționale ori de cele ale parchetelor.

Articolul 97

Navele pot fi oprite de a pleca din port sau rada și în cazurile când căpitănia primește reclamații scrise prin care se cere reținerea navei, pentru pretenții de neplata mărfii încărcate, pretenții rezultând din avaria comuna, avarii, abordaje, asistența sau salvare, despăgubiri, taxe, tarife și alte asemenea.

În cazurile prevăzute în prezentul articol reținerea încetează dacă proprietarul navei a depus o garanție suficienta în raport cu suma pretinsa sau dacă, în termen de 24 ore de la reținerea navei, nu s-a primit o confirmare printr-o încheiere judecătorească de punere sub sechestru.

În calculul acestor ore nu se iau în considerare orele din zilele nelucrătoare.

Articolul 98

Răspunderea pentru reținerea nejustificată a navei o poarta acela la cererea căruia a fost reținută nava.

Articolul 99

Prevederile art. 93, 95, 96 și 97 nu se aplică navelor militare și navelor sub pavilion străin folosite pentru servicii guvernamentale.

Articolul 100

Capitaniile de port primesc reclamațiile referitoare la încălcări ale regimului navigației care au avut loc pe nave, în porturi, pe țărm, rapoarte privind sinistrele, abordajele și orice avarie și efectuează cercetări, administrand probe și încuviințând expertize, în limitele competentei lor.

De asemenea, capitaniile de port primesc reclamațiile și plângerile referitoare la abateri în legătură cu navigația sau care au avut loc pe nave în porturi, pe coaste și pe maluri, fac cercetări în limita competentei lor și, în caz de vinovăție, procedează potrivit legii.

Capitaniile de port pot proceda și din oficiu la cercetarea accidentelor de navigație și la alte cercetări la care au calitatea de a se sesiza din oficiu.

Articolul 101

Atunci când o nava s-a pierdut sau a fost abandonată de echipaj ori numai de comandant, în urma unui naufragiu sau a unui sinistru, căpitănia portului procedează neîntârziat la cercetarea cauzelor și împrejurărilor în care acesta s-a produs și ia măsurile necesare pentru conservarea probelor materiale în vederea continuării cercetărilor și a stabilirii raspunderilor.

Căpitănia portului face cercetări chiar dacă sinistrul privește o nava sub pavilion străin.