Decizia nr. 656/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 71 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

și ale

art. 28 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Societatea Comercială "Doriam Comimpex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 7.760/CA/2004 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituție invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2005 (înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 6.348 din 20 iunie 2006) pronunțată în Dosarul nr. 7.760/CA/2004, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 71 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

și ale

art. 28 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Doriam Comimpex" - S.R.L. din București, într-o cauză de contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că:

-

art. 28 din Legea nr. 50/1991

contravine art. 44 alin. (1) și (2), art. 16 alin. (1) și (2) și art. 45 din Constituție, prin aceea că: desființarea unor construcții proprietatea contravenientului are ca efect diminuarea patrimoniului acestuia, deși dreptul de proprietate este garantat; instituțiile statului trebuie să ia măsuri pentru a nu fi edificate construcții fără autorizație, iar pentru cele ridicate deja dreptul de proprietate să fie garantat; stabilește un tratament legal diferențiat între proprietarul persoană fizică și proprietarul persoană juridică, în sensul că edificiile ridicate pe proprietatea statului pot fi desființate prin dispoziție a autorității administrative, pe când cele ridicate pe proprietatea privată a persoanelor fizice prin hotărâre judecătorească; demolarea unei construcții destinate unei activități comerciale îngrădește libera inițiativă și restrânge accesul la o activitate economică;

-

art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 : contravine art. 53 din Constituție, întrucât "primarul nu poate prin dispozițiile emise, executorii, să restrângă exercițiul unor drepturi sau libertăți, acest lucru fiind posibil doar prin lege", "măsura demolării este total disproporționată ca gravitate cu situația care a determinat-o", situație imputabilă, de altfel, autorității administrative care nu a exercitat controlul privind disciplina în construcții; măsura poate fi dispusă în mod discriminatoriu, la aprecierea primarului și "aduce atingere în mod evident dreptului de proprietate"; nu concordă cu

art. 28 din Legea nr. 50/1991 .

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că

art. 28 din Legea nr. 50/1991

nu încalcă art. 16 și 45 din Constituție, dar încalcă prevederile constituționale ale art. 44, întrucât face distincție după cum proprietatea privată aparține persoanelor fizice sau juridice, astfel că "trebuie modificat în sensul aplicării acestuia doar pentru terenurile aparținând domeniului public al statului, județelor, orașelor, comunelor și nu domeniului privat al acestora";

art. 71 din Legea nr. 215/2001

nu este contrar textelor din Constituție invocate de autorul excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește

art. 28 din Legea nr. 50/1991

arată că nu se poate reține încălcarea art. 44 din Constituție, întrucât aceasta ar însemna să nu se recunoască competența legiuitorului de a stabili, potrivit alin. (1) al aceluiași text constituțional, limitele și conținutul dreptului de proprietate, distinct, după cum proprietatea aparține statului sau persoanelor fizice. Invocă în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 257/2003 . De asemenea, apreciază că art. 28 din lege nu este contrar nici art. 16 și 45 din Constituție. În legătură cu susținerile de neconstituționalitate a prevederilor

art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001

apreciază că emiterea de către primar a dispozițiilor cu caracter normativ sau individual are temei legal și nu instituie prin ele însele o restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege ce fac obiectul excepției sunt constituționale. În acest sens, cu privire la

art. 28 din Legea nr. 50/1991

devenit art. 33 în urma republicării legii, invocând deciziile Curții Constituționale nr. 144/2004 și nr. 199/2003, arată că dobândirea dreptului de proprietate sau exercitarea acestuia fără respectarea condițiilor prevăzute de lege este sancționată, precum și că nu se poate reține contrarietatea textului criticat față de art. 16 din Constituție. Tot astfel, apreciază că

art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001

nu pune în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare și motivelor formulate de autorul excepției, prevederile

art. 71 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, potrivit cărora "În exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștință publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz", precum și prevederile

art. 28 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 28 din Legea nr. 453/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001. În realitate, ca urmare a republicării Legii nr. 51/1991 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, art. 28 a devenit art. 33, cu același cuprins, care este următorul: "(1) Prin derogare de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, al județelor, orașelor sau comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de către autoritatea administrației publice locale competentă, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.

(2) Pentru realizarea prevederilor alin. (1) consiliile locale comunale, orășenești, municipale ori județene, după caz, pot contracta efectuarea acestor servicii cu societăți comerciale, în condițiile legii."

În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile Constituției astfel:

- art. 28 (devenit

art. 33) din Legea nr. 50/1991

contravine, în ordinea invocării, prevederilor constituționale ale: art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea în mod egal, în limitele și condițiile legii, a dreptului de proprietate, indiferent de proprietar; art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege; art. 45 privind "Libertatea economică";

-

art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001

contravine art. 53 din Constituție, privind "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți", și "nu concordă nici cu prevederile

art. 28 din Legea nr. 50/1991 ."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În legătură cu neconstituționalitatea

art. 33 din Legea nr. 50/1991 , precum și asupra altor texte din aceasta, care cuprind dispoziții referitoare la desființarea construcțiilor edificate fără respectarea condițiilor prevăzute de această lege, Curtea s-a pronunțat prin mai multe decizii, reținând, în esență, că: în măsura în care dobândirea dreptului de proprietate are loc fără respectarea condițiilor prevăzute de lege, ca și în cazul în care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancțiunile stabilite de lege, fără a se putea apăra invocând principiul constituțional al ocrotirii proprietății; desființarea construcției ca sancțiune pentru nerespectarea obligației obținerii autorizației de construcție, al cărei scop este prevenirea consecințelor negative în cazul unor construcții necorespunzătoare nu contravine art. 53 din Constituție, referitor la "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți"; persoanele care intenționează să edifice sau, dimpotrivă, să desființeze o construcție au o obligație unică și egală de a obține autorizația conform

Legii nr. 50/1991 , iar în cazul încălcării acestei obligații, vor suporta sancțiunile legale, inclusiv măsura desființării construcțiilor ridicate în lipsa unei asemenea autorizații, fără nicio discriminare, așa cum dispune art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție; eventuala neaplicare de către autoritățile administrative a măsurilor prevăzute de lege la toate cazurile care intră sub incidența acesteia nu este de natură să afecteze constituționalitatea dispozițiilor legale respective;

Legea nr. 50/1991

nu încalcă nici art. 45 din Constituție, întrucât acesta garantează exercitarea accesului liber la o activitate economică și libera inițiativă "în condițiile legii", iar autorul excepției, fiind o societate comercială, desfășoară, în mod evident, activități economice.

Cele statuate, de exemplu, prin

Decizia nr. 199 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2005, și

Decizia nr. 694 din 20 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 2 februarie 2006, își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe.

O altă critică de neconstituționalitate privește

art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 , potrivit cărora "În exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștință publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz". În opinia autorului excepției aceste prevederi contravin art. 53 din Constituție, prin aceea că "primarul nu poate prin dispozițiile emise, executorii, să restrângă exercițiul unor drepturi sau libertăți, acest lucru fiind posibil doar prin lege" și prin aceea că "măsura demolării este total disproporționată ca gravitate cu situația care a determinat-o"; art. 44 din Legea fundamentală cu susținerea că măsura poate fi dispusă în mod discriminatoriu, la aprecierea primarului și "aduce atingere în mod evident dreptului de proprietate".

Curtea constată că și aceste susțineri urmează a fi respinse, pentru aceleași argumente care au fundamentat soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a

art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 .

În ceea ce privește criticile referitoare la neconcordanța dintre

art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001

și

art. 28 din Legea nr. 50/1991 , Curtea constată că aceasta nu este o problemă de constituționalitate și, în consecință, nu poate fi examinată.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 71 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

și ale

art. 33 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Societatea Comercială "Doriam Comimpex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 7.760/CA/2004 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 2006.