Decizia nr. 689/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 și 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2004

privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială "Automobile Dacia" - S.A., excepție ridicată de Sandu Ion Romică în Dosarul nr. 11.759/2004 al Judecătoriei Pitești.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 octombrie 2006, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile

art. 57 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea la 10 octombrie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 11.759/2004, Judecătoria Pitești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 și 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2004

privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială "Automobile Dacia" - S.A., excepție ridicată de Sandu Ion Romică într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare formulate de Societatea Comercială "Automobile Dacia" - S.A. Pitești și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că

art. 4 și 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2004

încalcă art. 1 alin. (3) și (4), art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 108 alin. (1) și art. 124 alin. (1)-(3) din Constituție. Se consideră că dispozițiile legale criticate încalcă principiul separației puterilor în stat, întrucât Guvernul, ca organ de autoritate publică administrativă, a dispus asupra modului de soluționare a unui proces în curs de judecată, atât prin suspendarea executării silite, cât și prin încălcarea independenței autorității judecătorești. Se mai arată că este încălcat dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, prin introducerea, în mod ilegal, în cauză a unei persoane străine care tergiversează rezolvarea acesteia. Totodată, autorul excepției apreciază că sunt încălcate limitele și condițiile emiterii legii de abilitare și este afectat regimul instituțiilor fundamentale ale statului.

Judecătoria Pitești apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că nu este încălcat principiul separației puterilor în stat, întrucât textul legal criticat este o normă de procedură și poate fi adoptat pe calea unei ordonanțe de urgență. Totodată, se consideră că nu sunt încălcate nici prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) și art. 124, în timp ce invocarea în susținerea excepției a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție nu prezintă relevanță.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul arată că textele legale criticate nu încalcă principiul separației puterilor în stat, întrucât Guvernul poate adopta norme procedurale prin emiterea unei ordonanțe de urgență, cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție. Se mai arată că dreptul la un proces echitabil nu este afectat, în niciun mod, prin subrogarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului în drepturile debitorului sau prin suspendarea executării silite până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești. Totodată, se apreciază că nici prevederile constituționale referitoare la independența judecătorului și la înfăptuirea justiției nu sunt încălcate, întrucât judecătorul trebuie să se supună legii, iar legea este cea care prevede modalitatea de soluționare a cauzelor cu care instanța a fost învestită.

De asemenea, nu sunt înfrânte nici dispozițiile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi, întrucât toți cei care se află în aceeași situație, îndeplinind condițiile ipotezei legii, vor fi tratați în mod egal de către judecătorul învestit cu soluționarea cauzei.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textele legale criticate sunt norme speciale de procedură derogatorii de la dreptul comun cu privire la executarea silită pornită în anumite litigii, iar legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale. Totodată, se arată că prevederile art. 1 alin. (3) și (4), precum și art. 108 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 și 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2004

privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială "Automobile Dacia" - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 septembrie 2004, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 516/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.109 din 26 noiembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 2, respectiv pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 101/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 20 iulie 2005, aprobată prin

Legea nr. 314/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.010 din 15 noiembrie 2005. Textele legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 4: "(1) Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului dobândește calitate procesuală în toate procesele și cererile cu care sunt și vor fi învestite instanțele judecătorești având ca obiect și care sunt în legătură cu sumele și pretențiile rezultate din executarea mandatului prevăzut la art. 1.

(2) La cererea Societății Comerciale «Automobile Dacia» - S.A. sau din oficiu, instanța judecătorească sesizată cu soluționarea proceselor și cererilor prevăzute la alin. (1) va proceda la introducerea în cauză a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului în toate cazurile în care constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată numai împotriva Societății Comerciale «Automobile Dacia» - S.A."

- Art. 5: "Prin derogare de la art. 403 și 404 din Codul de procedură civilă, contestația la executare formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau de Societatea Comercială «Automobile Dacia» - S.A. împotriva executării silite pornite în temeiul hotărârii judecătorești date în procesele și cererile prevăzute la art. 4 alin. (1) suspendă executarea silită până la data la care hotărârea judecătorească dată asupra contestației rămâne irevocabilă potrivit legii."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (3) și (4) privind principiile generale de organizare a statului român, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 108 alin. (1) privind actele Guvernului și art. 124 alin. (1)-(3) privind înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Textul

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2004

privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială "Automobile Dacia" - S.A. prevede, în esență, că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului va dobândi, în mod obligatoriu, calitate procesuală în toate procesele și cererile cu care sunt și vor fi învestite instanțele judecătorești având ca obiect și care sunt în legătură cu sumele și pretențiile rezultate din executarea mandatului ce privește negocierea și semnarea unui act adițional de modificare și completare a Contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 4.072 din 2 iulie 1999, încheiat cu cumpărătorul Societății Comerciale "Automobile Dacia" - S.A., în timp ce art. 5 din aceeași ordonanță de urgență prevede suspendarea executării silite în cazul contestației la executare formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau de Societatea Comercială "Automobile Dacia" - S.A. împotriva executării silite pornite în temeiul hotărârii judecătorești date în procesele și cererile mai sus amintite, până la data la care hotărârea judecătorească dată asupra contestației rămâne irevocabilă potrivit legii.

Cele două texte legale criticate sunt norme speciale de procedură, derogatorii de la dreptul comun cu privire la executarea silită pornită în anumite litigii, iar legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2004 , Curtea constată că, în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 1 martie 2002, a statuat că, prin instituirea unor dispoziții legale referitoare la subrogare, nu este încălcat principiul separației puterilor în stat, întrucât nu este împiedicată în niciun mod desfășurarea cursului unui proces aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau executarea unei hotărâri judecătorești definitive. Astfel, în cauza de față, Curtea reține că adoptarea unei soluții legislative, derogatorii de la dreptul comun în materia intervenției terților în procesul civil, este justificată, în mod obiectiv și rațional, de necesitatea înlăturării consecințelor negative, apărute în etapa postprivatizare, care au fost generate de unele aspecte neprevăzute la încheierea contractului de privatizare a Societății Comerciale "Automobile Dacia" - S.A.

În consecință, Curtea constată că este fără suport afirmația autorului excepției potrivit căreia, în cauză, este introdusă, în mod ilegal, o persoană străină de aceasta, situație care ar avea ca rezultat tergiversarea rezolvării litigiului.

Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2004 , Curtea observă că, în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 367 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005, a reținut că nu orice intervenție a puterii legiuitoare cu privire la desfășurarea unor procese aflate în curs de soluționare încalcă de principiu prevederile constituționale, chiar Codul de procedură civilă prevăzând cazuri de suspendare legală a judecății unor cauze.

Prin

Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, Curtea a stabilit că instituirea anumitor restricții, impuse de rațiuni evidente, în valorificarea dreptului creditorului nu înseamnă negarea posibilității acestuia de a și-l realiza, tot așa cum instituirea unor termene pentru introducerea unei acțiuni sau pentru exercitarea căilor de atac nu semnifică restrângerea accesului liber la justiție.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Burdov contra Rusiei, 2002, de exemplu, a stabilit că, deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Dar această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanței înseși a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în acest sens, sunt și cazurile Di Pede contra Italiei, 1996, Zappia contra Italiei, 1996, și Immobiliare Saffi contra Italiei, 1999).

Având în vedere considerentele expuse mai sus și raportând situația în cauză la acestea, Curtea reține că, în speță, există posibilitatea executării silite a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului cu privire la o creanță, care are un cuantum foarte mare și cu privire la care instanțele judecătorești, datorită unui ciclu procesual destul de contradictoriu, încă nu s-au pronunțat printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă. Prin executarea imediată a creanței, astfel cum se arată în Nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 101/2005 , se poate ajunge la prejudicierea însemnată a bugetului de stat, prin eventuala obligare a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului de a plăti din bugetul propriu orice sumă pretinsă de domnul Sandu Ion Romică în legătură cu inovația "tabla exterioară capotă spate cu eleron înglobat la automobilele Dacia". În consecință, Curtea constată că această stare de fapt excepțională a justificat adoptarea soluției legislative contestate, iar eventuala întârziere a executării creanței până la data la care hotărârea judecătorească dată asupra contestației la executare rămâne irevocabilă potrivit legii este în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului amintită mai sus.

Așadar, Curtea constată că, în cauză, executarea silită a creanțelor care au ca obiect și care sunt în legătură cu sumele și pretențiile rezultate din executarea mandatului prevăzut la art. 1 din ordonanța de urgență nu este anulată, ci numai suspendată până la data la care hotărârea judecătorească dată asupra contestației la executare rămâne irevocabilă potrivit legii, fără ca acest lucru să aducă însăși atingere posibilității obiective de realizare a creanței.

Curtea reține că instituirea unor asemenea reguli de procedură nu echivalează cu încălcarea principiului separației puterilor în stat, întrucât aceste norme asigură numai buna desfășurare a judecății și nicidecum nu impun adoptarea unei anumite soluții de către instanța de judecată. Numai aceasta din urmă rămâne a decide asupra litigiului aflat pe rolul său, textul în cauză neimpunând nicio soluție cu privire la dezlegarea pricinii.

În consecință, nu se poate reține încălcarea art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (3) și art. 124 din Constituție și nici a exigențelor prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, Curtea constată că adoptarea unei asemenea soluții legislative derogatorii de la dreptul comun a fost justificată, în mod obiectiv și rațional, și, în consecință, nu se poate susține încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, întrucât egalitatea nu presupune uniformitate, iar, în acest caz, legiuitorul avea dreptul a impune un tratament juridic derogatoriu, având în vedere situația de fapt specială a Societății Comerciale "Automobile Dacia" - S.A.

Curtea reține că adoptarea unor asemenea norme procedurale printr-o ordonanță de urgență nu este de natură să încalce prevederile art. 108 alin. (1) din Constituție, dimpotrivă, acest text constituțional consacră posibilitatea Guvernului de a adopta ordonanțe, fie de urgență, fie în baza unei legi speciale de abilitare.

Invocarea în susținerea excepției a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție nu este relevantă, întrucât textul respectiv consacră un principiu general care stă la baza statului român, iar nu un drept, astfel că acest principiu nu poate fi considerat a fi încălcat decât, eventual, în măsura încălcării unuia din drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, garantate de Constituție, sau a vreunui alt text constituțional relevant sub aspectul conținutului art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 și 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2004

privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială "Automobile Dacia" - S.A., excepție ridicată de Sandu Ion Romică în Dosarul nr. 11.759/2004 al Judecătoriei Pitești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2006.