Regulament · Banca Naționala a României / Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare

Regulamentul nr. 30/2006

privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit și firmele de investitii

prezumat în vigoare

Data actului
14 decembrie 2006
Emitent
Banca Naționala a României / Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 1035 bis din 28 decembrie 2006
Citat de
2 acte
Citează
25 de acte
Structură
193 de articole, 12 anexe · 289.219 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Aprobă 4

  • Regulamentul nr. 22/2006 14 decembrie 2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investitii
  • Regulamentul nr. 23/2006 14 decembrie 2006 privind criteriile tehnice referitoare la organizarea și tratamentul riscurilor, precum și…
  • Regulamentul nr. 24/2006 14 decembrie 2006 privind determinarea cerințelor minime de capital ale instituțiilor de credit și ale firme…
  • Regulamentul nr. 25/2006 14 decembrie 2006 privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit și firmele de investitii

Modifică 2

  • Regulamentul nr. 19/2006 14 decembrie 2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și…
  • Regulamentul nr. 19/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și…

Pune în aplicare 1

  • OUG nr. 99/2006 6 decembrie 2006 (prevederi anume) privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului

Are ca temei 18

  • Legea nr. 312/2004 28 iunie 2004 (prevederi anume) privind Statutul Băncii Naționale a României
  • OUG nr. 99/2006 6 decembrie 2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului
  • OUG nr. 99/2006 6 decembrie 2006 (prevederi anume) privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului
  • Regulamentul nr. 15/2006 14 decembrie 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investi…
  • Regulamentul nr. 15/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investi…
  • Regulamentul nr. 14/2006 14 decembrie 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investi…
  • Regulamentul nr. 16/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investitii
  • Regulamentul nr. 19/2006 14 decembrie 2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și…
  • Regulamentul nr. 19/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și…
  • Regulamentul nr. 17/2006 14 decembrie 2006 privind supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit și a firmelor de inves…
  • Regulamentul nr. 20/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiar…
  • Regulamentul nr. 21/2006 14 decembrie 2006 (prevederi anume) privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate și al pozitiilor d…
  • toate cele 18 acte…

----

ANEXĂ

R E G U L A M E N T U L Nr. 21/26/2006

privind tratamentul riscului de credit

aferent expunerilor securitizate și al pozițiilor din securitizare

17/22/2006 privind supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.

(6) Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de rețea cooperatistă.

*) Aprobat de

Ordinul nr. 119 din 14 decembrie 2006 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035, din 28 decembrie 2006.

Articolul 2

(1)

- Termenii și expresiile folosite în prezentul regulament au semnificația prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

(2)

Expresiile

protecție finanțată a creditului

și

protecție nefinanțată a creditului

au semnificația prevăzută de Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții, iar expresiile

instituție externă de evaluare a creditului, instituție externă de evaluare a creditului eligibilă, expunere și rating

au semnificația prevăzută de Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard.

(3)

Termenii

risc de diminuare a valorii creanței, pierdere așteptată

ș1

factor de conversie

au semnificația prevăzută în

Regulamentul BNR­ CNVM

nr.

15/20/2006

privind

tratamentul

riscului

de

credit

pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

(4)

- În scopul prezentului regulament, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

(a) securitizare

- o tranzacție sau o schemă prin care riscul de credit asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri este segmentat pe tranșe și care are următoarele caracteristici:

-

plățile în cadrul tranzacției sau schemei depind de performanța aferentă expunerii sau portofoliului de expuneri; și

-

subordonarea tranșelor determină modul de alocare a pierderilor pe parcursul întregii durate de viață a tranzacției sau a schemei.

b)

securitizare clasică

- securitizarea ce presupune transferul economic al expunerilor

securitizate

către

o

entitate

special

constituită

în

scopul securitizării, care

emite

titluri.

Aceasta

se realizează

prin

transferul

proprietății

asupra

expunerilor

securitizate

de

la

instituția

de

credit inițiatoare, sau prin tehnica sub-participării. Titlurile emise nu reprezintă obligații de plată ale instituției de credit inițiatoare;

c)

securitizare sintetică

-

securitizarea în cadrul căreia segmentarea riscului de credit pe tranșe se realizează prin utilizarea instrumentelor financiare derivate de credit sau a garanțiilor și în care portofoliul de expuneri rămâne

în bilanțul instituției de credit inițiatoare;

d)

tranșă

-

un segment, stabilit pe bază contractuală, al riscului de credit asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri, în condițiile în care o poziție din cadrul segmentului implică un risc de pierdere din credit superior sau inferior celui pe care îl implică o poziție de valoare egală din orice alt segment, rară a lua în considerare protecția creditului fumizată de terți în mod direct deținătorilor de poziții din respectivul segment sau din alte segmente ale riscului de credit;

e)

poziție din secun·tizare

-

o expunere dintr-o operațiune de securitizare;

j) inițiator

-

oricare dintre următoarele:

-

o entitate care, fie ea însăși, fie prin intermediul entităților legate, a fost implicată direct sau indirect în contractul inițial care a dat naștere obligațiilor sau obligațiilor potențiale ale debitorului sau ale debitorului potențial, reprezentând-expunerile care fac obiectul securitizării; sau

-

o entitate care achiziționează expunerile unei terțe părți, le include în propriul său bilanț și apoi le securitizează;

g)

sponsor

-

o instituție de credit, alta decât o instituție de credit inițiatoare, care înființează și administrează un program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active sau o altă schemă de securitizare ce implică achiziționarea de expuneri de la entități terțe;

h)

creștere a calității creditului

-

o înțelegere contractuală prin care calitatea creditului aferentă unei poziții dintr-o securitizare este ameliorată față de cum ar fi fost aceasta dacă nu s-ar fi produs creșterea și include creșterea fumizată de tranșele din securitizare de rang inferior și de alte tipuri de protecție a creditului;

i)

entitate special constituită în scopul secun·tizăn·i

-

o entitate cu sau fără personalitate juridică, alta decât o instituție de credit, organizată pentru desfășurarea uneia sau mai multor operațiuni de securitizare, ale

cărei

activități sunt limitate la acelea corespunzătoare pentru atingerea acestui obiectiv, a cărei

structură vizează

izolarea

obligațiilor sale de cele ale instituției de credit inițiatoare și în care deținătorii de interese generatoare de beneficii

au

dreptul

gajeze

sau

schimbe

respectivele

interese nerestricționat;

1)

mmjă netă-

suma veniturilor de natură financiară și a altor venituri din com1s10ane încasate aferente expunerilor securitizate, nete de costuri și cheltuieli;

k)

opțiune de retragere anticipată

(clean-up call option)

- o opțiune contractuală care permite inițiatorului să răscumpere sau să închidă pozițiile din securitizare înainte de rambursarea integrală a expunerilor suport, în cazul în care valoarea expunerilor rămase de rambursat scade sub un nivel determinat;

l)

facilitate de trezoren·e

- poziția din securitizare care provme dintr-o înțelegere contractuală de finanțare care vizează să asigure plata la timp a fluxurilor de numerar către investitori;

m)

Kirb

-

8% din suma dintre valoarea ponderată la risc a expunerilor securitizate care ar fi fost calculată potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, dacă acestea nu ar fi fost securitizate și valoarea pierderilor

așteptate

asociate

respectivelor

expuneri

calculate

potrivit aceluiași regulament;

n)

metoda bazată pe rating-uri

- metoda de calcul a valorii ponderate la risc a expunerilor aferente pozițiilor din securitizare, potrivit prevederilor Cap. V, Secțiunea a 2-a, par.2.5;

o)

metoda formulei reglementate

- metoda de calcul a valorii ponderate la risc a expunerilor aferente pozițiilor din securitizare, potrivit prevederilor Cap. V, Secțiunea a 2-a, par. 2.6;

p)

poziție care nu beneficiază de rating

- o poziție din securitizare care nu beneficiază

de o evaluare eligibilă a creditului făcută de către o instituție externă de evaluare a creditului eligibilă;

q)

poziție care beneficiază de rating

- o poziție din securitizare care beneficiază de o evaluare eligibilă a creditului făcută de către o instituție externă de evaluare a creditului eligibilă;

r)

program de emisiune de titlun· pe termen scurt garantate cu active

- un program de securitizare în cadrul căruia titlurile emise au, în principal, forma de titluri pe termen scurt cu o scadență inițială de cel mult un an;

s)

formalizare

- descrierea și, după caz, fundamentarea unui proces, sistem, a unei metodologii sau decizii, regăsite la nivelul instituției de credit sub forma unei prezentări scrise cu un grad adecvat de complexitate și detaliere.

Capitolul II

Calculul valorii ponderate la risc a expunerilor în cadrul unei operațiuni de securitizare

Secțiunea 1 Dispoziții generale

Articolul 3

-

(

1) În cazul în care o instituție de credit utilizează abordarea standard prevăzută de Regulament BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard, în vederea calculului valorii ponderate

la risc a expunerilor pentru clasa de expuneri căreia i-ar fi atribuite, potrivit prevederilor art. 4 ale acelui Regulament, expunerile securitizate, instituția de credit în cauză calculează valoarea ponderată la risc a expunerii aferentă unei poziții din securitizare potrivit prevederilor prezentului capitol și cap. V, secțiunea 1.

(2) În toate cazurile în afară de cel de la alin. 1, instituția de credit calculează valoarea

ponderată

la risc a expunerii

în conformitate

cu prevederile prezentului capitol și cap. V, secțiunea a 2-a.

Articolul 4

- (1) În cazul în care un nivel semnificativ al riscului de credit asociat expunerilor securitizate a fost transferat de la instituția de credit inițiatoare în condițiile prevederilor cap. III, acea instituție de credit poate:

a)

în cazul unei securitizări clasice, să excludă expunerile pe care le-a securitizat de la calculul valorii ponderate la risc a expunerilor și, dacă este cazul, al valorii pierderilor așteptate și

b)

în cazul unei securitizări sintetice, să calculeze valoarea ponderată la risc a expunerilor și, dacă este cazul, valoarea pierderilor așteptate, pentru expunerile securitizate, potrivit prevederilor secțiunii a 2-a din prezentul capitol.

(2)

În cazul în care se aplică prevederile alin. 1, instituția de credit inițiatoare calculează pentru eventualele poziții din securitizare pe care le deține valoarea ponderată la risc a expunerilor potrivit prevederilor prezentului capitol și cap. V.

(3)

În cazul în care instituția de credit inițiatoare nu realizează transferul unui nivel semnificativ al riscului de credit potrivit prevederilor alineatului 1, aceasta nu trebuie să calculeze valoarea ponderată la risc a expunerilor pentru nici o poziție pe care eventual o deține în respectiva securitizare.

Articolul 5

(0)

-

(1)

În vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerii aferente unei poziții din securitizare, valorii expunerii aferente poziției îi sunt atribuite ponderi de risc în conformitate cu prevederile cap. IV și V, pe baza calității creditului respectivei poziții.

(2)

În vederea determinării calității creditului aferentă unei poziții din securitizare, în sensul alin. 1, se poate utiliza ratingul furnizat de o instituție externă de evaluare a creditului sau o altă metodă, potrivit prevederilor cap. IV și V.

Articolul 6

- (1) În cazul în care în cadrul unei operațiuni de securitizare există o expunere față de diferite tranșe, expunerea față de fiecare tranșă este considerată o poziție distinctă din securitizare.

(2)

În sensul prezentului regulament, furnizorii de protecție a creditului pentru pozițiile din securitizare sunt considerați

deținători de poziții în securitizare.

(3)

Pozițiile din securitizare

trebuie să includă expunerile

față de o operațiune de securitizare care provin din instrumente financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute.

Articolul 7

- În cazul în care o poziție din securitizare face obiectul unei protecții finanțate sau nefinanțate a creditului, ponderea de risc aplicabilă pentru poziția respectivă poate fi modificată potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții, coroborate cu cele ale prezentului regulament.

Articolul 8

- În cazul în care o poziție din securitizare face obiectul unei protecții finanțate a creditului, valoarea expunerii acelei poziții poate fi modificată în conformitate cu și potrivit cerințelor din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile

de

credit

și

firmele

de

investiții,

completate

cu

cele

ale prezentului regulament.

Articolul 9

- Pentru scopul calculului cerințelor de capital pentru riscul de credit și riscul de diminuare a valorii creanței potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziții din securitizare care primește un coeficient de ponderare de 1250% este inclusă în valoarea totală

ponderată la risc a expunerilor

instituției de credit,

fără a aduce atingere prevederilor art. 22 alin. 1 lit. g din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții.

Articolul 10

- (1) În vederea determinării ponderii de risc a unei poziții din securitizare potrivit prevederilor art. 5 - 7 și art. 9, se poate utiliza un rating fumizat de o instituție externă de evaluare a creditului, numai dacă aceasta din urmă a fost recunoscută ca eligibilă în acest scop de către Banca Națională a României denumită în continuare ăinstituție externă de evaluare a creditului eligibilă".

(2)

Banca Națională a României recunoaște o instituție externă de evaluare a creditului ca fiind eligibilă pentru scopurile alin. 1 numai dacă aceasta poate demonstra

că îndeplinește

condițiile

și criteriile

tehnice prevăzute

de Regulamentul BNR-CNVM nr. l 4/l 9/2006 privind tratamentul riscului de

credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard

și numai dacă aceasta dispune de experiență dovedită în domeniul securitizării, care poate fi probată printr-un grad ridicat de acceptare din partea pieței.

(3)

În situația în care o instituție externă de evaluare a creditului a fost recunoscută ca fiind eligibilă pentru scopul alin. I de către autoritățile competente

dintr-un stat membru,

Banca Națională

a României

poate recunoaște respectiva instituție externă de evaluare a creditului ca fiind eligibilă pentru acest scop, fără a mai pune în aplicare un proces propriu de evaluare.

(4)

Banca Națională a României va publica procedura de recunoaștere a instituțiilor externe de evaluare a creditului, precum și lista unor astfel de instituții recunoscute ca fiind eligibile.

(5)

Pentru a putea fi utilizat în scopul prevăzut la alin.(l ), un rating fumizat de o instituție externă de evaluare a creditului eligibilă trebuie să respecte principiile de credibilitate și transparență prevăzute în cap. IV.

Art 11

-

(l) În vederea aplicării ponderilor de risc pentru pozițiile din securitizare, Banca Națională a României determină corespondența dintre nivelele scalei de calitate a creditului prevăzute în cap V și

ratingurile relevante fumizate de instituții externe de evaluare a creditului eligibile.

(2)

Determinarea corespondenței în sensul alin. I trebuie să fie obiectivă și consecventă.

(3)

În situația în care autoritățile competente dintr-un stat membru sau Comisia

Națională

a

Valorilor

Mobiliare

au

făcut

o

determinare

a corespondenței în sensul

alin.

1, Banca

Națională

a României

poate

recunoaște respectiva determinare, rară a mai pune în aplicare un proces propriu de determinare a corespondenței.

Art 12

-

(1)

Utilizarea ratingurilor furnizate de instituții externe de evaluare a creditului în vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerilor unei instituții de credit potrivit prevederilor art. 5 -7 si art. 9 trebuie să fie consecventă și în conformitate cu prevederile cap. IV.

(2) Ratingurile nu trebuie să fie selectate urmărindu-se diminuarea arbitrară a cerinței de capital.

Art 13

- (1) În cazul securitizării unor expuneri reînnoibile supuse unei clauze de rambursare anticipată, instituția de credit inițiatoare calculează, potrivit prevederilor

cap.

V, o valoare

ponderată la risc a expunerii suplimentară pentru riscul de creștere a nivelului riscului de credit la care este expusă respectiva instituție de credit, ca urmare a producerii efectelor clauzei de rambursare anticipată.

(2) Pentru scopul alin. 1, o expunere reînnoibilă reprezintă expunerea în cazul căreia soldurile sumelor rămase de rambursat ale clienților pot fluctua în funcție de deciziile acestora de a lua cu împrumut și de a rambursa, până la o limită convenită cu instituția de credit, iar o clauză de rambursare anticipată reprezintă o clauză contractuală care impune ca, la producerea unor evenimente definite, pozițiile investitorilor să fie răscumpărate înainte de scadența convenită inițial pentru titlurile emise.

Articolul 14

- (I) O instituție de credit inițiatoare care în legătură cu o operațiune de securitizare a utilizat prevederile art. 4 la calculul valorii ponderate la risc a expunerilor, sau o instituție de credit sponsor nu trebuie să susțină o

operațiune de securitizare peste obligațiile sale contractuale, în vederea reducerii pierderilor potențiale sau reale ale investitorilor.

(2)

În situația în care o instituție de credit inițiatoare sau o instituție de credit sponsor nu respectă dispozițiile alin. I în ceea ce privește o operațiune de securitizare, Banca Nationala a Romaniei trebuie să îi solicite acesteia cel puțin să dețină capital pentru toate expunerile securitizate, ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate.

(3)

Instituția de credit aflată în situația prevăzută la alin. 2 trebuie să facă public faptul că a furnizat suport peste obligațiile sale contractuale precum și impactul acestei susțineri asupra capitalului reglementat.

Articolul 15

- Valoarea expunerii aferente unei poziții din securitizare care provme

dintr-un

instrument

financiar

derivat

prevăzut

de

Anexa

la Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit

al contrapartidei în cazul

instrumentelor financiare

derivate,

al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de

creditare

în

marjă,

se

determină

în

conformitate

cu

prevederile regulamentului respectiv.

Articolul 16

- Fără a aduce atingere prevederilor art. 15:

a)

în cazul în care o instituție de credit calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor conform prevederilor Secțiunii I din capitolul V, valoarea expunerii aferentă unei poziții din securitizare din bilanț este valoarea sa bilanțieră

b)

în cazul în care o instituție de credit calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor conform prevederilor Secțiunii a 2-a din capitolul V, valoarea expunerii aferentă unei poziții din securitizare din bilanț este luată în calcul la valoarea sa înainte de deducerea ajustărilor de valoare;

Șl

c)

valoarea

expunerii

aferentă

unei

poziții

din

securitizare

din

afara bilanțului este produsul dintre valoarea sa nominală și un factor de conversie, așa cum este prevăzut în cap. V. Dacă nu este specificat altfel, factorul de conversie este 100%.

Articolul 17

- (1) În cazul în care o instituție de credit deține două sau mai multe poziții din securitizare care se suprapun, aceasta trebuie ca, pentru partea care se suprapune,

să includă în calculul

valorii ponderate la risc a expunerilor numai poziția sau partea din poziție care produce valoarea ponderată la risc a expunerii cea mai ridicată.

(2) În sensul alin. 1, suprapunere înseamnă că pozițiile reprezintă, total sau parțial, o expunere față de același risc, astfel încât partea care se suprapune este considerată o singură expunere.

Secțiunea 2 a

Calculul de către instituția de credit inițiatoare a valorii ponderate la n·sc a expunerilor securitizate și a valorii pierderilor așteptate aferente, după caz, în cadrul unei securitizări sintetice

Articolul 18

(1)

În vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerilor securitizate, în situația în care

sunt îndeplinite condițiile prevăzute la cap.

III, secțiunea a 2-a,

instituția de credit inițiatoare a unei securitizări sintetice utilizează, potrivit prevederilor art. 20-21, metodologiile de calcul prevăzute la Capitolul V și nu pe cele prevăzute în Regulamentul BNR­ CNVM

nr.

14/19/2006

privind

tratamentul

riscului

de

credit

pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard și în Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit si firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

(2)

În cazul instituțiilor de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor

și

valoarea

pierderilor

așteptate

potrivit

prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. l 5/20/2006privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit si firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, valoarea pierderilor așteptate referitoare la astfel de expuneri este zero.

(3)

Dispozițiile alin. 1 și 2 se referă la întregul portofoliu de expuneri care fac obiectul securitizării.

Articolul 19

- Fără a aduce atingere prevederilor art. 20-21, instituția de credit inițiatoare trebuie să calculeze valoarea ponderată la risc a expunerilor aferente fiecărei tranșe din securitizare în conformitate cu prevederile Capitolului V, inclusiv cu cele referitoare la diminuarea riscului de credit (de exemplu, în situația în care o tranșă este transferată unei terțe părți, prin intermediul

unei

protecții

nefinanțate

a

creditului,

la

calculul

valorii ponderate la risc a expunerilor instituției de credit inițiatoare, pentru tranșa respectivă se aplică ponderea de risc aferentă terței părți. )

Articolul 20

- (1) În vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerilor în conformitate cu prevederile art. 18, orice decalaj de scadență între scadența protecției

creditului

prin

intermediul

căreia

se realizează

segmentarea riscului de credit pe tranșe și scadența expunerilor securitizate este tratată în conformitate cu prevederile alin. 2 și 3 ale prezentului articol și cu cele ale art. 21.

(2)

Scadența protecției creditului se determină în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții.

(3)

Scadența portofoliului de expuneri securitizate este cea mai mare scadență a oricăreia dintre expunerile respective, dar nu mai mare de 5 ani.

Articolul 21

- (1) O instituție de credit inițiatoare trebuie să ignore orice decalaj de scadențe la calculul valorii ponderate la risc a expunerilor pentru tranșele cărora le-a fost atribuită o pondere de risc de 1250% în conformitate cu prevederile Capitolului V.

(2) Pentru toate celelalte tranșe, tratamentul decalajului de scadențe prevăzut în Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții se aplică potrivit următoarei formule:

RW* =

RW (SF)

x

(t-

t*)

+

RW (Ass)

x

(T

-

t)

T-t*

T-t*

unde:

-

RW* reprezintă

valoarea ponderată la risc a expunerilor în vederea calculului cerințelor de capital

potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din

Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții;

-

RW(Ass) reprezintă valoarea ponderată la risc a expunerilor care s-ar fi calculat în mod proporțional dacă expunerile nu ar fi fost securitizate;

-

RW(SP) reprezintă valoarea ponderată la risc a expunerilor calculată potrivit prevederilor art. 18 , dacă nu ar fi existat decalaj de scadențe;

-

T reprezintă scadența expunerilor suport, exprimată în ani;

-

t reprezintă scadența protecției creditului, exprimată în ani;

- t* este 0,25.

Capitolul III

Cerințe minime pentru recunoașterea unui transfer semnificativ al riscului de credit

Secțiunea 1

Cerințe minime pentru recunoașterea unui transfer semnificativ al n·scului de credit în cazul unei secun·tizăn· clasice

Articolul 22

-

Instituția de credit inițiatoare a unei securitizări clasice poate exclude expunerile securitizate de la calculul valorii ponderate la risc a expunerilor și al valorii pierderilor așteptate dacă un nivel semnificativ al riscului de credit asociat expunerilor securitizate a fost transferat către terțe părți și transferul îndeplinește următoarele condiții:

a)

documentația

aferentă

securitizării

reflectă

substanța

economică

a tranzacției;

b)

instituția de credit inițiatoare și creditorii acesteia nu mai au nici un drept asupra expunerilor securitizate, inclusiv în caz de faliment sau de punere

sub administrare judiciară. Îndeplinirea acestei condiții trebuie să fie confirmată printr-o opinie juridică de specialitate;

c)

titlurile emise nu reprezintă obligații de plată ale instituției de credit inițiatoare;

d)

transferul este efectuat către o entitate special constituită în scopul securitizării;

e)

instituția de credit inițiatoare nu păstrează controlul, efectiv sau indirect, asupra expunerilor transferate. Se consideră că un inițiator a păstrat controlul efectiv asupra expunerilor transferate dacă are dreptul de a răscumpăra de la destinatarul transferului expunerile transferate anterior în vederea realizării

profiturilor aferente

sau dacă are obligația de a-și asuma din nou riscul transferat. Menținerea de către instituția de credit inițiatoare a drepturilor sau obligațiilor aferente administrării expunerilor transferate nu reprezintă un control indirect al expunerilor;

f)

în cazul unei opțiuni de retragere anticipată

(clean-up call option)

, următoarele condiții trebuie să fie îndeplinite:

dreptul de exercitare a opțiunii este la discreția instituției de credit inițiatoare;

-

opțiunea poate fi exercitată numai dacă cel mult 10% din valoarea inițială a expunerii securitizate rămâne nerambursată; și

-

opțiunea nu este structurată astfel încât să evite alocarea pierderilor asupra pozițiilor de creștere a calității creditului sau asupra altor poziții deținute de investitori și nici nu este structurată într-un alt mod care să furnizeze o creștere a calității creditului; și

g)

documentația aferentă securitizării nu conține clauze care:

-

să impună ca, în alte cazuri decât rambursarea anticipată prevăzută, să fie ameliorate

pozițiile

din

securitizare

de către

instituția

de credit

inițiatoare, prin metode care includ, dar nu se limitează la modificarea expunerilor suport sau la creșterea dobânzii de plătit către investitori pentru

a

contracara

efectul

deteriorării

calității

creditului

aferentă expunerilor securitizate; sau

-

să conducă la creșterea dobânzii de plătit către deținătorii de poziții din securitizare pentru a contracara efectul deteriorării calității creditului aferentă portofoliului de expuneri suport.

Secțiunea 2

Cerințe minime pentru recunoașterea unui transfer semnificativ al riscului de credit în cazul unei securitizări sintetice

Articolul 23

- Instituția de credit inițiatoare a unei securitizări sintetice poate calcula valoarea ponderată la risc a expunerilor și, dacă este cazul, valoarea pierderilor așteptate aferente expunerilor securitizate, în conformitate cu prevederile art. 18 și art. 19, dacă un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat către terțe părți, fie prin intermediul unei protecții finanțate a creditului, fie prin intermediul unei protecții nefinanțate a creditului și dacă transferul îndeplinește următoarele condiții:

a)

documentația

aferentă

securitizării

reflectă

substanța

economică

a tranzacției;

b)

protecția

creditului

pnn

intermediul

căreia

se

realizează

transferul riscului de credit îndeplinește cerințele de eligibilitate și celelalte cerințe prevăzute de Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții, pentru recunoașterea unei astfel de protecții a creditului. Pentru scopul prezentei secțiuni, entitățile special constituite în

scopul securitizării nu sunt recunoscute în calitate de furnizori eligibili de protecție nefinanțată a creditului;

c)

instrumentele utilizate pentru transferul riscului de credit nu conțin clauze sau condiții care:

-

să impună praguri de semnificație, sub al căror nivel protecția creditului să nu se considere a fi declanșată de un eveniment de credit;

-

să permită rezilierea protecției ca urmare a deteriorării calității creditului expunerilor suport;

-

să impună ca, în alte cazuri decât rambursarea anticipată prevăzută, pozițiile din securitizare să fie ameliorate de către instituția de credit inițiatoare;

-

să majoreze costurile instituției de credit legate de protecția creditului sau dobânda

de plătit către deținătorii de poziții din securitizare, pentru a contracara efectul deteriorării calității creditului aferentă portofoliului de expuneri suport; și

d)

a fost confirmat, printr-o op1me juridică de specialitate, caracterul executoriu al protecției creditului în oricare dintre jurisdicțiile relevante.

Capitolul

IV

Evaluări externe ale creditului

Secțiunea 1

Cerințe aplicabile ratingurilor fumizate de instituțiile externe de evaluare a creditului (ECAI)

Articolul 24

- Pentru a fi utilizat în scopul calculului valorii ponderate la risc a expunerilor, potrivit prevederilor Capitolului II și V, un rating fumizat de o

instituție externă de evaluare a creditului eligibilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a)

să nu existe nici un decalaj între categoriile de plăți luate în considerare în cadrul procesului de evaluare a creditului și categoriile de plăți la care instituția de credit este îndreptățită potrivit contractului care dă naștere respectivei poziții din securitizare

b)

ratingurile trebuie să fie în mod public disponibile participanților de pe piață.

Se consideră

ratingurile

sunt

în

mod

public

disponibile participanților de pe piață numai dacă

au fost publicate într-o formă accesibilă

publicului

și au

fost

incluse

în matricea

de

tranziție

a instituțiilor

externe

de evaluare

a

creditului.

Ratingurile

care

sunt disponibile numai unui număr limitat de entități nu sunt considerate ca fiind disponibile în mod public.

Secțiunea 2 a Utilizarea ratingurilor

Articolul 25

- O instituție de credit poate nominaliza una sau mai multe instituții externe de evaluare a creditului eligibile ale căror ratinguri să fie utilizate la calculul valorii ponderate la risc a expunerilor potrivit prevederilor cap. II, secțiunea 1 (,,instituție externă de evaluare a creditului nominalizată").

Articolul 26

- Fără a aduce atingere prevederilor art. 28-30, o instituție de credit care utilizează ratingurile furnizate de instituții externe de evaluare a creditului nominalizate pentru pozițiile sale din securitizare, trebuie să o facă în mod consecvent

Articolul 27

- Fără a aduce atingere prevederilor art. 28 și 29, o instituție de credit nu

poate utiliza ratingurile furnizate de o instituție externă de evaluare a creditului pentru pozițiile sale din anumite tranșe ale unei structuri de securitizare și ratingurile fumizate de o altă instituție externă de evaluare a creditului pentru pozițiile sale din alte tranșe din cadrul aceleiași structuri, indiferent dacă acestea din urmă beneficiază sau nu de un rating fumizat de prima instituție externă de evaluare a creditului.

Articolul 28

- În cazul în care o poziție din securitizare a instituției de credit dispune de două ratinguri fumizate de instituții externe de evaluare a creditului nominalizate, instituția de credit utilizează ratingul cel mai puțin favorabil.

Articolul 29

- (1) În cazul în care o poziție din securitizare a instituției de credit dispune de mai mult de două ratinguri furnizate de instituții externe de evaluare a creditului nominalizate, instituția de credit

utilizează cele mai favorabile două ratinguri.

(2) În cazul în care cele două ratinguri prevăzute la alin. 1 sunt diferite, instituția de credit utilizează cel mai puțin favorabil rating dintre cele două.

Articolul 30

- (1) În situația în care o protecție a creditului eligibilă potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții este fumizată în mod direct entității special constituite în scopul securitizării și acea protecție este luată în considerare

în procesul de evaluare a creditului aferent unei poziții din securitizare, efectuat de către o

instituție externă de evaluare a creditului nominalizată, ponderea de risc asociată acelui rating poate fi utilizată.

(2)

Dacă protecția fumizată în sensul alin. 1 nu este eligibilă

conform prevederilor

Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții, ratingul fumizat nu trebuie să fie recunoscut.

(3)

În situația în care protecția creditului nu este fumizată entității special constituite

în

scopul

securitizării, ci

în mod

direct

unei

poziții

din securitizare, ratingul fumizat nu trebuie să fie recunoscut.

Secțiunea 3

Punerea în corespondență a ratingurilor cu nivelele scalei de calitate a creditului (!vfapping)

Articolul 31

- (1) În scopul determinării corespondenței prevăzute la art. 11, Banca Naționala a României trebuie să diferențieze gradele de risc relative exprimate de fiecare rating.

(2) În vederea determinării corespondenței prevăzute la art. 11, Banca Naționala a României ia în considerare factori cantitativi (cum ar fi ratele de nerambursare și/sau rata pierderilor) și factori calitativi (cum ar fi gama de tranzacții evaluate în procesul de atribuire a unui rating de către instituția externă de evaluare a creditului și semnificația ratingului ).

Articolul 32

- (1) În cadrul procesului de determinare a corespondenței, Banca Naționala a României urmărește să se asigure că pozițiile din securitizare cărora le este atribuită aceeași pondere de risc pe baza ratingurilor furnizate

de instituții externe de evaluare a creditului eligibile,

prezintă un grad de risc de credit echivalent.

(2) În sensul alin. 1, Banca Naționala a României poate modifica în mod corespunzător determinarea corespondenței dintre nivelele scalei de calitate a creditului și ratinguri.

Capitolul V Metodologia de de calcul

Secțiunea 1

Calculul valon·i ponderate la risc a expunerilor în cazul utilizării abordăn"i standard

Articolul 33

-

Fără a aduce atingere prevederilor art. 35, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziții din securitizare care beneficiază de rating se calculează prin aplicarea la valoarea expunerii a ponderii de risc asociate nivelului scalei de calitate a creditului cu care a fost pus în corespondență

ratingul

de

către

Banca

Naționala

a

României,

în conformitate cu prevederile art. 11, așa cum este prevăzut în tabelele 1 și 2.

Tabelul nr. 1

Poziții, altele decât cele care beneficiază de rating pe termen scurt

Nivelul scalei de

calitate a creditului

1

2

3

4

Cel mult 5

Pondere de risc

20%

50%

100%

350%

1250%

Tabelul nr. 2

Poziții care beneficiază de rating pe termen scurt

Nivelul scalei de

calitate a creditului

1

2

3

Toate celelalte ratinguri

Pondere de risc

20%

50%

100%

1250%

Articolul 34

-

Fără a aduce atingere prevederilor art. 37-42, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziții din securitizare care nu beneficiază de rating se calculează prin aplicarea unei ponderi de risc de 1250%.

Articolul 35

-

În cazul unei instituții de credit inițiatoare sau care are calitatea de sponsor, valoarea ponderată la risc a expunerilor aferentă propriilor poziții din securitizare poate fi limitată la valoarea ponderată la risc a expunerilor care ar fi fost calculată pentru expunerile securitizate dacă acestea nu ar fi fost securitizate, condiționat de aplicarea unei ponderi de risc de 150% asupra tuturor elementelor restante și elementelor încadrate în categoria ,,risc reglementat ridicat" din cadrul expunerilor securitizate.

1.1

-

Tratamentul pozițiilor care nu beneficiază de rating

Articolul 36

-

Instituțiile de credit care dețin o poziție din securitizare care nu beneficiază de rating pot să aplice, pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerii pentru poziția respectivă, tratamentul prevăzut la art. 37, cu condiția ca, în orice moment, să fie cunoscută componența portofoliului de expuneri securitizate.

Articolul 37

- (1) O instituție de credit poate aplica o pondere de risc medie ponderată ce ar fi aplicată expunerilor securitizate potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard de către o instituție de credit care ar deține expunerile, multiplicată cu un coeficient de concentrare .

(2)

Coeficientul de concentrare prevăzut de alin. 1 este egal cu raportul dintre suma valorilor nominale ale tuturor tranșelor securitizării și

suma valorilor nominale ale tranșelor de rang inferior sau de rang egal față de cel al tranșei în care este deținută poziția, inclusiv

valoarea

nominală

a respectivei tranșe.

(3)

Ponderea de risc rezultată din aplicarea alin. 1 nu poate depăși 1250% și nu poate fi mai mică decât orice pondere de risc aplicabilă unei tranșe de rang superior care beneficiază de rating.

(4)

În situația în care instituția de credit nu poate să determine ponderile de risc aplicabile expunerilor securitizate potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard, respectivei poziții i se aplică o pondere de risc de 1250%.

1.2

-

Tratamentul pozițiilor din secun·tizare deținute în cadrul unei tranșe-ce suportă a doua pierderea(,, second loss'') sau într-o tranșă mai favorabilă în

cadrul unui program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active

Articolul 38

- Fără a aduce atingere posibilității aplicării unui tratament mai avantajos în temeiul dispozițiilor referitoare la facilitățile de trezorerie prevăzute la par. 1.3 al prezentei secțiuni, o instituție de credit poate aplica pozițiilor din securitizare care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 39 o pondere de risc reprezentând

maximul dintre 100% și cea mai mare dintre ponderile

de risc

care

ar fi fost

aplicate

oricăreia

dintre

expunerile securitizate

potrivit

prevederilor

Regulamentului

BNR-CNVM

nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit ș1

firmele

de

investiții

potrivit

abordării

standard, de

către

o

instituție

de

credit

care ar deține respectivele expuneri.

Articolul 39

- Tratamentul prevăzut la art. 38 poate fi aplicat dacă poziția din securitizare:

a)

este încadrată într-o tranșă care din punct de vedere economic suportă a doua pierderea

(,,second

loss'')

sau într-o tranșă mai favorabilă

a securitizării, iar tranșa care suportă prima pierderea

(,,first loss'')

trebuie să-i furnizeze acesteia o creștere semnificativă a calității creditului;

b)

este de o calitate cel puțin echivalentă ratingului aferent unei investiții cu risc scăzut; și

c)

este deținută de o instituție de credit care nu deține nici o poziție în tranșa care suportă prima pierderea

(,,first loss'').

f) facilitatea de trezorerie trebuie să includă o clauză care să conducă la o reducere automată a sumei care mai poate fi utilizată, cu valoarea expunerilor care se află în stare de nerambursare,

în sensul prevăzut de Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit si firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, sau să conducă, atunci când portofoliul de expuneri securitizate este alcătuit din instrumente care beneficiază de rating, la revocarea facilității în situația în care calitatea medie a portofoliului se situează sub ratingul aferent unei investiții cu risc scăzut ;

(3) Ponderea de risc care se aplică în cazul unei expuneri aferente unei

facilități de trezorerie eligibile care nu beneficiază de rating este cea mai mare pondere

care s-ar aplica oricăreia

dintre

expunerile

securitizate conform Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard, de către o instituție de credit care ar deține respectivele expunen.

Articolul 41

- (1) În vederea determinării valorii ponderate la risc a expunerii aferente unei facilități de trezorerie care nu beneficiază de rating și care nu poate fi utilizată decât în situația unei crize generale a pieței, asupra valorii nominale a facilității de trezorerie respective se poate aplica un factor de conversie de 0%, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.40.

(2)

În

sensul

alin.

1,

prin

criză

generală

a

pieței

se

înțelege situația în care mai multe entități special constituite în scopul securitizării, care derulează tranzacții diferite, se află în imposibilitatea de a reînnoi

titlurile pe termen scurt scadente, iar această imposibilitate nu este rezultatul unei deprecieri

nici a calității

creditului

respectivelor

entități

special constituite în scopul securitizării nici a calității

creditului expunerilor securitizate.

Articolul 42

- În vederea determinării valorii ponderate la risc a expunerii aferente unei facilități de trezorerie

care nu beneficiază de rating și care poate

fi revocată

necondiționat, asupra

valorii

nominale

a respectivei facilități de trezorerie se poate aplica un factor de conversie de 0%, dacă sunt

îndeplinite

condițiile

prevăzute

la

art.

40

și

dacă

rambursarea lichidităților trase în cadrul facilității de trezorerie are rang superior în raport cu orice alte creanțe asupra fluxurilor de numerar generate de expunerile securitizate.

1.4

-

Cerințe de capital suplimentare pentru securitizarea expunerilor reînnoibile cu clauză de rambursare anticipată

Articolul 43

- În afară de valoarea ponderată la risc a expunerilor calculată pentru pozițiile sale din securitizare, o instituție de credit inițiatoare trebuie să calculeze o valoare

ponderată la risc a expunerii în conformitate cu metodologia prevăzută în prezentul paragraf, în situația în care transferă expuneri reînnoibile în cadrul unei securitizări care conține o clauză de rambursare anticipată.

Articolul 44

- În sensul acestui paragraf, instituția de credit calculează valoarea ponderată

la risc a expunerii

pentru suma

interesului

inițiatorului

ș1 intereselor investitorilor.

Articolul 45

- Pentru structurile de securitizare în care expunerile securitizate sunt atât expuneri reînnoibile cât și expuneri care nu sunt reînnoibile, o instituție de credit inițiatoare aplică pentru partea de portofoliu formată din

expunen

tratamentul prevăzut la art. 46-56.

reînnoibile

Articolul 46

(0)

-

(1)

Pentru scopurile art. 43-56, pnn interesul inițiatorului se înțelege valoarea expunerii pentru partea noțională a portofoliului de sume trase, transferate în cadrul securitizării, a cărei proporție în raport cu valoarea portofoliului total transferat în cadrul

structurii de securitizare, determină

proporția

fluxurilor

de

numerar

generate

de

încasarea principalului și a dobânzii,

precum și a altor sume asociate care nu sunt disponibile

pentru

efectuarea

de plăți către cei care dețin

poziții din securitizare în cadrul securitizării.

(2)

Pentru a putea fi calificat drept interes al inițiatorului în sensul alin. 1, acesta nu trebuie să fie subordonat interesului investitorilor.

(3)

Prin interesele investitorilor se înțelege valoarea expunerii pentru partea noțională rămasă din portofoliul de sume trase.

Articolul 47

- Expunerea instituției de credit inițiatoare, asociată drepturilor sale care decurg din interesul inițiatorului nu trebuie să fie considerată o poziție din securitizare, ci o expunere proporțională din expunerile securitizate, ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate.

Articolul 48

-

Inițiatorii următoarelor structuri de securitizare care conțin o clauză de rambursare anticipată sunt exceptați de la cerința de capital suplimentară prevăzută la art. 43:

a)

securitizarea expunerilor reînnoibile în cazul cărora investitorii rămân expuși în totalitate la toate tragerile viitoare ale împrumutaților, astfel încât riscul aferent facilităților suport nu revine la instituția de credit inițiatoare nici chiar după producerea unui eveniment care declanșează o rambursare anticipată; și

b)

securitizarea în cadrul căreia rambursarea

anticipată este declanșată numai de producerea unor evenimente care nu sunt legate de performanța activelor securitizate sau a instituției de credit inițiatoare, cum ar fi modificări semnificative în legislație sau în reglementările fiscale.

Articolul 49

În cazul unei

instituții de credit inițiatoare supusă cerinței de capital suplimentare prevăzute la art. 43, totalul dintre valoarea ponderată la risc a expunerilor aferente pozițiilor sale în

interesele

investitorilor și valoarea ponderată la risc a expunerilor calculat conform art. 43, nu trebuie să depășească cea mai mare dintre:

a)

valoarea ponderată la risc a expunerilor aferente pozițiilor sale în interesele investitorilor; și

b)

valoarea ponderată la risc a expunerilor aferentă expunerilor securitizate, așa cum ar fi aceasta calculată de către o instituție de credit care ar deține respectivele expuneri rară a le securitiza, pentru o valoare egală cu interesul investitorilor.

Art.

50

-Câștigurile

nete

potențiale

aferente

activelor

securitizate, recunoscute în capitalurile proprii, deduse

la calculul fondurilor proprii potrivit Regulamentului BNR-CNVM

nr.

18/23/2006

privind

fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții, sunt tratate independent de valoarea maximă indicată la art. 49.

Articolul 51

Valoarea ponderată la risc a expunerii calculată în conformitate cu art. 43, este produsul dintre valoarea intereselor investitorilor, factorul de conversie corespunzător, conform prevederilor de la art. 53-57 și media ponderată a ponderilor de risc care s-ar fi aplicat expunerilor securitizate, în cazul în care acestea nu ar fi fost securitizate.

Articolul 52

O clauză de rambursare anticipată

este considerată ăcontrolată" dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a)

instituția de credit inițiatoare a implementat un program adecvat referitor la capital/lichiditate, pentru a se asigura că dispune de suficiente capital și lichidități ce pot fi utilizate în cazul unei rambursări anticipate;

b)

pe tot parcursul tranzacției se păstrează o distribuire proporțională între interesul inițiatorului și interesele investitorilor, în ceea ce privește plățile de dobândă și principal, cheltuielile, pierderile și recuperările, pe baza soldurilor de rambursat ale creanțelor existente la una sau mai multe date de referință din cadrul fiecărei luni;

c)

perioada de rambursare este considerată suficientă pentru 90% din totalul datoriilor (interesul inițiatorului și interesele investitorului) de rambursat

la începutul perioadei de rambursare anticipată, care trebuie să fie rambursate sau recunoscute ca fiind în stare de nerambursare;

d)

ritmul rambursărilor nu este mai rapid decât cel produs de o rambursare liniară pe parcursul perioadei prevăzute la lit. c).

Articolul 53

(1)

- În cazul securitizărilor care conțin o clauză de rambursare anticipată a expunerilor de tip retail, care nu sunt angajate ferm și pot fi revocate

necondiționat

fără

notificare

prealabilă,

în

situația

în

care rambursarea anticipată este declanșată de scăderea nivelului marjei nete sub un nivel de referință, instituția de credit trebuie să compare

marja netă medie pe trei luni cu nivelul marjei nete de la care ea trebuie să renunțe la respectiva marjă (nivel limită).

(2)

În cazul în care securitizarea nu prevede obligația de a renunța la marja netă, nivelul limită se consideră a fi cu 4.5 puncte procentuale mai mare decât nivelul marjei nete care declanșează rambursarea anticipată.

Articolul 54

- Factorul de conversie care trebuie aplicat în sensul art. 51 este determinat de nivelul marjei nete medii efective pe trei luni în conformitate cu tabelul nr. 3.

Tabelul nr. 3

Securitizare care cant , ine o clauză de rambursare anticipată

controlată

Securitizare care cantine o clauză de

'

rambursare anticipată

necontrolată

Marja netă medie pe trei luni

Factor de conversie

Factor de conversie

Nivel superior nivelului

A

0%

0%

Nivelul A

1%

5%

Nivelul B

2%

15%

Nivelul C

10%

50%

Nivelul D

20%

100%

Nivelul E

40%

100%

unde:

-Nivelul A reprezintă nivelul marjei nete care se încadrează între 100% din nivelul limită și 133,33 % din respectivul nivel;

-Nivelul B" reprezintă nivelul marjei nete pozitive care se încadrează între 75% din nivelul limită și 100 % din respectivul nivet

-Nivelul C reprezintă nivelul marjei nete pozitive care se încadrează între 50% din nivelul limită și 75 % din respectivul nivel;

-

Nivelul D reprezintă nivelul marjei nete pozitive care se încadrează între 25% din nivelul limită și 50 % din respectivul nivel;

-

Nivelul E reprezintă nivelul marjei nete pozitive mai mic de 25% din nivelul limită.

Articolul 55

- În cazul securitizărilor care conțin o clauză de rambursare anticipată a expunerilor de tip retail care nu sunt angajate ferm și pot fi revocate

necondiționat,

fără

notificare

prealabilă,

în

situația

în

care rambursarea anticipată este declanșată de o limită

cantitativă referitoare la un element, altul decât

marja netă medie pe trei luni, pentru determinarea factorului de conversie corespunzător Banca Națională a României poate aplica un tratament asemănător celui prevăzut la art. 53 și 54.

Articolul 56

(1)

În cazul în care pentru o anumită securitizare Banca Națională a României intenționează să aplice un tratament în conformitate cu prevederile art. 55, aceasta trebuie să informeze în prealabil autoritățile competente relevante din toate celelalte state membre.

(2)

Înainte ca aplicarea unui astfel de tratament să devină parte a politicii generale a Băncii Naționale a României pentru securitizările ce conțin clauze de rambursare anticipată de natura celei în cauză, Banca Națională a Romîniei se consultă cu autoritățile competente relevante din toate celelalte state membre și ține cont de opiniile exprimate de acestea.

(3)

Opiniile exprimate de autoritățile competente relevante din toate celelalte state membre în urma consultărilor prevăzute la alin. 3 și tratamentul aplicat sunt făcute publice de către Banca Națională a României.

Articolul 57

(0)

-

(1)

Pentru toate celelalte securitizări care cuprind o clauză controlată de rambursare anticipată a expunerilor reînnoibile se aplică un factor de conversie de 90%..

(2)

Pentru toate celelalte securitizări care cuprind o clauză necontrolată de rambursare anticipată a expunerilor reînnoibile, se aplică un factor de conversie de 100%.

1.5.

-Recunoașterea diminuării riscului de credit asupra pozițiilor din securitizare

Articolul 58

În cazul în care o poziție din securitizare beneficiază de protecție a creditului, calculul valorii ponderate la risc a expunerilor poate fi modificat în conformitate

cu Regulamentul

BNR-CNVM nr. 19/24/2006

privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții.

1.6.

-

Reducerea valon·i ponderate la risc a expunerilor

Articolul 59

- (1) În cazul unei poziții din securitizare căreia îi este atribuită o pondere de risc de 1250%, instituțiile de credit pot, în locul includerii respectivei poziții în calculul valorii ponderate la risc a expunerilor, să deducă

valoarea

expunerii

respective

din

fondurile

proprii,

potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții.

(2) În sensul alin. 1, calculul valorii expunerii poate lua în considerare protecția finanțată a creditului eligibilă, într-o modalitate conformă cu prevederile art. 58.

Articolul 60

În cazul în care o instituție de credit utilizează alternativa prevăzută la art.59 alin.I, o sumă egală cu de 12,5 ori suma dedusă conform prevederii menționate trebuie dedusă, pentru scopurile art. 35, din valoarea ponderată la risc maximă a expunerii,

specificată la art. 35, care trebuie calculată de instituțiile de credit în cauză.

Secțiunea 2 a

Calculul valon·i ponderate la risc a expunerilor în cazul utilizării abordăn"i bazate pe modele interne de rating

2.1.

Ierarhia metodelor

Articolul 61

- Pentru scopurile prevederilor art. 5-7 și 9, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziții din securitizare se calculează în conformitate cu prevederile prezentei secțiuni.

Articolul 62

- (1) În cazul unei poziții care beneficiază de rating sau al unei poziții pentru care se poate utiliza un rating implicit, pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerii se utilizează metoda bazată pe ratinguri prevăzută la par. 2.5 din prezenta secțiune.

(2) În cazul unei poziții care nu beneficiază de rating, se utilizează metoda formulei reglementate,

prevăzută la par. 2.6 din prezenta secțiune, cu excepția

cazurilor

în care, potrivit

prevederilor

par. 2.3 din prezenta secțiune, este permisă utilizarea abordării bazate pe ratinguri interne.

Articolul 63

- O instituție de credit, alta decât o instituție de credit inițiatoare sau o instituție de credit sponsor, poate utiliza metoda formulei reglementate numai cu aprobarea Băncii Naționale a României.

Articolul 64

- În cazul unei instituții de credit inițiatoare sau al unei instituții de credit sponsor, care se află în imposibilitatea de a calcula

Kirb

și care nu a obținut aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe ratinguri interne pentru pozițiile sale din cadrul unui program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active, precum și în cazul altor instituții de credit care nu au obținut aprobarea de a utiliza metoda formulei reglementate sau abordarea bazată pe ratinguri interne, pentru pozițiile din cadrul programelor

de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active, o pondere de risc de 1250% este atribuită pozițiilor din securitizare care nu beneficiază de rating și pentru care nu se poate utiliza un rating implicit.

2.2.

Utilizarea ratingurilor implicite

Articolul 65

- O instituție de credit atribuie unei poziții care nu beneficiază de rating un rating implicit, echivalent evaluării de credit atribuite pozițiilor care beneficiază de rating (,,poziții de referință ,,) și care au rangul cel mai înalt între pozițiile total subordonate poziției din securitizare în cauză care nu beneficiază de rating, în cazul în care următoarele cerințe operaționale minime sunt îndeplinite:

a)

pozițiile de referință trebuie să fie total subordonate pozițiilor din securitizare care nu beneficiază de rating;

b)

scadența aferentă pozițiilor de referință trebuie să fie cel puțin egală cu cea aferentă respectivei poziții care nu beneficiază de rating ; și

c)

once rating implicit trebuie să fie actualizat în permanență pentru a reflecta orice schimbări intervenite în ratingul atribuit pozițiilor de referință.

2.3.

Utilizarea abordării bazate pe ratingun· interne în cazul pozițiilor din cadrul programelor de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu

active

Articolul 66

- (1) O instituție de credit poate să atribuie unei poziții care nu beneficiază de rating

din cadrul unui program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active un rating derivat, potrivit prevederilor art. 67, dacă se obține aprobarea prealabilă a Băncii Naționale a României și dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a)

pozițiile din titlurile pe termen scurt emise în cadrul programului de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active sunt poziții care beneficiază de rating;

b)

instituția

de credit

demonstrează

Băncii

Naționale

a României

că ratingurile sale interne cu privire la calitatea creditului poziției respective reflectă metodologia de evaluare, disponibilă în mod public, a uneia sau mai multor instituții externe de evaluare a creditului eligibile, pentru atribuirea de ratinguri titlurilor garantate cu expuneri de tipul expunerilor securitizate;

c)

instituțiile

externe de evaluare a creditului

a căror metodologie de evaluare este luată în considerare la stabilirea ratingurilor interne ale instituțiilor de credit, în sensul lit. b), includ acele instituții externe de evaluare a creditului care au acordat un rating extern titlurilor pe termen

scurt emise în cadrul programului de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active. Elementele cantitative (precum parametrii pentru simularea condițiilor de criză) utilizate pentru atribuirea unei anumite calități a creditului poziției din securitizare trebuie să fie cel puțin la fel de prudente precum cele utilizate de instituțiile externe de evaluare a creditului în cauză în metodologiile lor de evaluare;

d)

la elaborarea metodologiei de evaluare internă, instituția de credit ia în considerare

metodologiile

de

rating

relevante

publicate,

pe

care instituțiile externe de evaluare a creditului eligibile le utilizează pentru atribuirea de ratinguri titlurilor pe termen scurt din cadrul programului de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active. Acest proces trebuie să fie formalizat de către instituția de credit și actualizat cu regularitate, așa cum este prevăzut la lit. g);

e)

metodologia de evaluare internă a instituției de credit include clasele de rating și trebuie să existe o corespondență între aceste clase de rating și ratingurile furnizate

de instituțiile

externe

de evaluare

a creditului eligibile. Această corespondență

trebuie

să fie formalizată

în mod explicit;

j)

metodologia de evaluare internă este utilizată de instituția de credit în cadrul proceselor interne de administrare a riscului, inclusiv în cadrul proceselor

decizionale,

de informare

a conducerii

și de alocare

a capitalului;

g)

auditorii interni sau externi, o instituție externă de evaluare a creditului sau funcția din cadrul instituției de credit care realizează controlul intern al creditului sau administrarea riscurilor efectuează examinări

regulate ale procesului de evaluare internă și a calității evaluărilor interne în ceea ce privește calitatea creditului aferentă expunerilor instituției de credit în

cadrul unui program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active. În situația în care examinarea este efectuată de auditorii interni, sau de funcția din cadrul instituției de credit care realizează

controlul intern al creditului sau administrarea riscurilor, aceste funcții trebuie să fie independente

de activitățile

legate de derularea

programului

de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active, și să nu aibă nici un fel de legătură cu clienții;

h)

instituția de credit monitorizează performanța ratingurilor interne în timp pentru a evalua calitatea

metodologiei de evaluare internă și ajustează, după caz, metodologia respectivă, în situația în care comportamentul expunerilor deviază în mod regulat de la cel indicat de ratingurile interne;

i)

programul de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active include

standarde de subscriere sub formă de ghiduri în domeniul creditului și investițiilor (de ex, pentru a decide asupra achiziției unui activ, administratorul programului de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active trebuie să ia în considerare tipul activului ce urmează să fie achiziționat, tipul și valoarea monetară a expunerilor ce rezultă din furnizarea facilităților de trezorerie și a mijloacelor de creștere a calității creditului, distribuția pierderii și separarea din punct de vedere economic și juridic a activelor transferate de entitatea care vinde activele; o analiză de credit asupra profilului de risc al vânzătorului activului este efectuată, care va include analiza performanței financiare trecute și viitoare a poziției curente de piață, a competitivității viitoare previzionate,

a gradului de îndatorare, a fluxurilor de numerar, a ratei de acoperire a dobânzilor și a ratingului datoriei; în plus, este efectuată o examinare a standardelor

de subscriere

ale vânzătorului, a capacității

sale de a administra datoria și a procedurilor sale de încasare).

j)

standardele de subscriere ale programului de em1smne de titluri pe termen scurt garantate cu active stabilesc criterii minime de eligibilitate a activelor care, în special:

-

să nu permită achiziția activelor care înregistrează întârzieri semnificative la plată sau se află în stare de nerambursare;

-

să limiteze concentrările excesive față de același debitor sau aceeași zonă geografică; și

-

să delimiteze tipul activelor ce urmează a fi achiziționate;

k)

programul de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active dispune de politici și proceduri de încasare care iau în considerare capacitatea

operațională

ș1

calitatea

creditului

administratorului creditului. Programul de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active

trebuie

diminueze

riscul

vânzătorului/ administratorului creditului prin diferite mijloace, cum ar fi stabilirea de praguri de declanșare bazate pe calitatea curentă a creditului, care să împiedice orice confuzie cu privire la fonduri

1) estimarea agregată a pierderilor pentru un portofoliu de active ce se intenționează a fi achiziționate în cadrul unui program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active trebuie să ia în considerare toate sursele de risc potențial, cum ar fi riscul de credit și riscul de diminuare a valorii creanțelor. În situația în care creșterea calității creditului fumizată de

vânzător

este

dimensionată

doar

pe

baza

pierderilor

aferente creditului, trebuie să se constituie o rezervă distinctă pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor, atunci când acest risc de diminuare a valorii creanței este semnificativ pentru portofoliul de expuneri respectiv. Pentru

cuantificarea

nivelului

creșterii

calității

creditului

necesar, programul trebuie să analizeze seriile de informații istorice înregistrate pe

parcursul

mai

multor

am,

inclusiv

pierderile,

întârzierile

la plată, diminuările de valoare a creanțelor

și rata de rotație a creanțelor și

m) programul de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active include elemente structurale (cum ar fi praguri de închidere) pentru achiziționare de expuneri în vederea diminuării riscurilor de deteriorare a calității creditului pentru portofoliul suport.

(2) -În procesul de aprobare prealabilă prevăzut la alin. 1, Banca Națională a României poate acorda o derogare de la cerința ca metodologia de evaluare a unei instituții externe de evaluare a creditului să fie disponibilă în mod public, în situația în care instituția de credit demonstrează

că datorită caracteristicilor specifice

securitizării

(spre exemplu

structura

unică

a acesteia) nu există încă o astfel de metodologie de evaluare accesibilă publicului.

Articolul 67

- (1) Instituția de credit atribuie poziția care nu beneficiază de rating unui nivel de rating descris la art. 66.

(2) În sensul alin. 1, poziției care nu beneficiază de rating îi este atribuit un rating derivat identic

evaluărilor de credit corespunzătoare acelui nivel de rating, așa cum s-a prevăzut la art. 66.

(3) Pentru scopurile calculării valorii ponderate la risc a expunerilor, în cazul în care la inițierea securitizării ratingul derivat este cel puțin la nivelul unui rating aferent unei investiții cu risc scăzut, respectivul rating este considerat identic cu un rating

eligibil fumizat de o instituție externă de evaluare a creditului eligibilă.

Orice alte evaluări ale

creditului

1250%

1250%

1250%

Articolul 70

- (1) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 71 și 72, ponderile de risc din coloana A a fiecărui tabel de la art. 69 se aplică în cazul în care poziția se situează în tranșa cu cel mai ridicat rang.

(2)Pentru a determina dacă o tranșă are cel mai ridicat rang nu este necesar să fie luate în considerare sumele datorate în baza contractelor aferente instrumentelor

financiare

derivate

pe

rata

dobânzii

sau

pe

valute, comisioanele datorate sau alte plăți similare.

Articolul 71

- (1) Asupra unei poziții dintr-o tranșă din securitizare având cel mai ridicat rang se poate aplica o pondere de risc de 6%, în situația în care respectiva tranșă este de rang superior din toate punctele de vedere față de o altă tranșă de poziții din securitizare cărora le-ar fi atribuită o pondere de risc de 7% conform prevederilor art. 69.

(2)

Prevederile alin. 1 devin aplicabile dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a)

Băncii Naționale a României i se demonstrează că aceasta este justificată de calitatea de absorbție a pierderilor pe care o au tranșele subordonate din securitizare; și

b)

fie poziția beneficiază de un rating extern al creditului cu care a fost asociat nivelul 1 al scalei de calitate a creditului din tabelele 4 sau 5 fie, în cazul în care nu beneficiază de rating, sunt îndeplinite cerințele prevăzute la lit. a) - c) de la art. 65. În cel de-al doilea caz, prin ăpoziții

de referință" se înțeleg pozițiile din tranșa subordonată, cărora le-ar fi atribuită o pondere de risc de 7% potrivit prevederilor art. 69.

Articolul 72

- (1) Ponderile de risc din coloana C a fiecărui tabel de la art. 69 se aplică în cazul în care poziția se raportează la o securitizare în care numărul efectiv al expunerilor securitizate este mai mic de 6.

(2)

În vederea calculului numărului efectiv al expunerilor securitizate, toate expunerile față de același debitor trebuie să fie tratate ca o singură expunere.

(3)

Numărul efectiv al expunerilor se calculează astfel:

unde EADi reprezintă suma valorilor tuturor expunerilor înregistrate față de debitorul ăi".

(4)

În cazul securitizării expunerilor care fac deja obiectul unei securitizări, instituția

de

credit

trebuie

ia

în considerare

numărul

expunerilor securitizate din cadrul portofoliului și nu pe cel al expunerilor suport din portofoliile inițiale din care provin expunerile suport care fac deja obiectul unei securitizări.

(5)

În situația în care se cunoaște partea din portofoliu căreia îi corespunde cea mai mare expunere, C 1

,

instituția de credit poate determina N ca fiind l/C1.

Articolul 73

- Ponderile de risc prevăzute în coloana B ale fiecărui tabel de la art. 69 se aplică tuturor celorlalte poziții.

Articolul 74

- Diminuarea riscului de credit pentru pozițiile din securitizare poate fi recunoscută în conformitate cu prevederile art. 83-85.

2.6. Metoda formulei reglementate

Articolul 75

- Fără a aduce atingere prevederilor art. 81 și 82, potrivit metodei formulei

reglementate,

ponderea

de

risc

aplicabilă

unei

poziții

din securitizare este maximul dintre 7% și ponderea de risc determinată potrivit prevederilor art. 76.

Articolul 76

- (1) Fără a aduce atingere prevederilor art 81 și 82, ponderea de risc aplicabilă asupra valorii expunerii este:

12,SxS[L+T]-S[L] ,

unde:

T

S[x = ]

{

:irbr+ K[

X]-

K[Kirbr

]+

(d ·

Kirbr I

O)

)(1-

ew(Kirbr-L)I K,rbr)

daca x

:'.:'.

Kirbr} daca Kirbr

<

x

unde:

h

=

(1-

Kirbr!ELGDl

C

=

Kirbr!(l

-

h)

(LGD

-

Kirbr)Kirbr

+ 0.25(1 -

LGD)Kirbr

V

N

f

=

[v

+

Kirbr

2

_

c

2

J

+

(1

-Kirbr)Kirbr

-

v

l -

h

(l -

h)r:

g

a

=

g•c

b

=

g-(1-c)

d

=

l-

(l

-h)•(l-Beta[Kirbr; a, b])

K[x]

=

(1- h)-((1 -

Beta[x; a, b]) x

+

Beta[x;a

+ l,

b ]c) 1

=

1OOO și co

=

20

(2)

În sensul alin. 1:

a)

Beta[x;a,b] reprezintă distribuția beta cumulată cu parametrii ăa" și ăb"în punctul x;

b)

T reprezintă densitatea tranșei în care este deținută poziția și se măsoară ca raport între:

-

valoarea nominală a tranșei și

-

suma valorilor tuturor expunerilor care au fost securitizate.

În scopul calculului indicatorului T, valoarea expunerii unui instrument financiar derivat prevăzut în Anexa la Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al

operațiunilor

de

dare/luare

de

titluri/mărfuri

cu

împrumut,

al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în

marjă, atunci când costul curent de înlocuire nu are o valoare pozitivă, este expunerea la credit potențială viitoare, calculată în conformitate cu prevederile acelui regulament;

c)

Kirbr

reprezintă raportul dintre:

Kirb

și suma valorilor expunerilor care au fost securitizate.

Kirbr

se exprimă în formă zecimală (de exemplu,

Kirbr

egal cu 15% din portofoliu este exprimat ca 0,15);

d)

L reprezintă nivelul creșterii calității creditului și se măsoară ca raport între valoarea nominală a tuturor tranșelor subordonate tranșei în care este

deținută

poziția

și

suma

valorilor

expunerilor

care

au

fost securitizate.

Profitul viitor capitalizat nu este luat în considerare la determinarea indicatorului L. Sumele datorate de contrapartide în cazul instrumentelor financiare derivate prevăzute în Anexa la Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă care reprezintă tranșe de rang inferior față de tranșa respectivă pot fi luate în considerare la determinarea indicatorului L la costul curent de înlocuire (excluzând expunerea la credit potențială viitoare);

e)

N reprezintă numărul efectiv de expunen securitizate, determinat în conformitate cu prevederile art. 72;

f)

ELGD, valoarea medie ponderată în funcție de expunere a pierderii în caz de nerambursare, se detennină astfel:

unde LGDi reprezintă LGD mediu pentru ansamblul expunerilor până la debitorul

ăi",

iar

LGD

se

determină

în

conformitate

cu

prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit si firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

În cazul securitizării expunerilor care au făcut deja obiectul unei securitizări, pentru pozițiile securitizate se aplică un LGD de 100%.

În situația în care riscul de nerambursare și riscul de diminuare a valorii creanței aferente creanțelor achiziționate sunt tratate în mod

agregat în cadrul unei securitizări (de ex. este disponibilă o singură rezervă sau o singură garanție reală suplimentară excedentară pentru acoperirea pierderilor din oricare dintre surse), parametrul de intrare LGDi este media ponderată a pierderilor în caz de nerambursare (LGD) pentru riscul de credit și a unei pierderi în caz de nerambursare (LGD) de 75% pentru riscul de diminuare a valorii creanței.

Ponderile aplicate sunt cerințele de capital la nivel individual pentru riscul de credit, și, respectiv, pentru riscul de diminuare a valorii creanței.

(3)

În situația în care valoarea expunerii celei mai mari expuneri securitizate, C 1

,

nu depășește 3% din suma valorii expunerilor securitizate, instituția de credit poate, în scopul aplicării metodei formulei reglementate, să atribuie pierderii în caz de nerambursare (LGD) o valoare de 50% și pentru Nuna dintre următoarele două valori, potrivit lit. a sau b:

a)

a)

N-(

C.Cm

+

(c;,

= •

)max -m

c,,of

sau

b)

b)N

=

l/C 1

(4)

În sensul alin. 3,

Cm

reprezintă raportul între suma valorilor expunerilor celor mai mari expuneri ,,m" și suma valorilor expunerilor aferente tuturor expunerilor securitizate. Valoarea parametrului ăm" poate fi stabilită de către instituția de credit.

(5)

În situația în care securitizările includ expuneri de tip retail, Banca Națională a României poate permite implementarea

metodei formulei reglementate cu următoarele simplificări: h

=

O și v

=

O.

Articolul 77

Diminuarea riscului de credit aferent pozițiilor din securitizare poate fi recunoscută în conformitate cu prevederile art 83, art. 84 și 86-89.

2. 7

Facilități de trezorerie

Art.

78

- În vederea

determinării

valorii

expunerii

unei

poziții din securitizare care nu beneficiază de rating și care ia forma anumitor tipuri de facilități de trezorerie, se aplică prevederile prezentului paragraf.

Articolul 79

Asupra valorii nominale a unei facilități de trezorerie care nu poate fi utilizată decât în cazul unei crize generale a pieței și care îndeplinește condițiile de eligibilitate prevăzute la art. 40

se poate aplica un factor de conversie de 20%.

Articolul 80

- Asupra valorii nominale a unei facilități de trezorerie care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 42 se poate aplica un factor de conversie de 0%.

Articolul 81

-

În situația în care o instituție de credit nu are posibilitatea de a calcula

valoarea

ponderată

la

risc

a

expunerilor

pentru

expunerile securitizate ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate, respectiva instituție de credit poate, în mod excepțional și numai cu aprobarea Băncii Naționale a României, să aplice, pentru o perioadă limitată, metoda prevăzută la art. 82 pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor pentru o poziție din securitizare care nu beneficiază de rating reprezentată sub forma unei facilități de trezorerie care îndeplinește condițiile de eligibilitate prevăzute la art. 40 sau care se încadrează în condițiile prevăzute la art. 79.

Articolul 82

(0)

-

(1)

-Cea mai mare pondere de risc care s-ar aplica, potrivit prevederilor

Regulamentului

BNR-CNVM

nr.

14/19/2006

privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard, expunerilor securitizate în cazul în care acestea nu ar fi fost securitizate, poate fi aplicată poziției din

securitizare reprezentate de o facilitate de trezorerie.

(2)

Pentru a determina valoarea expunerii poziției se poate aplica un factor de conversie de 50% asupra valorii nominale a facilității de trezorerie, dacă respectiva facilitate are o scadență inițială de cel mult un an.

(3)

În situația

în care facilitatea

de trezorerie

îndeplinește

condițiile prevăzute la art. 79 se poate aplica un factor de conversie de 20%.

(4)

În toate celelalte cazuri, în afară de cele de la alin. 2 și 3, se aplică un factor de conversie de 100%.

2.8. Recunoașterea diminuării riscului de credit în cazul pozițiilor din securitizare

Articolul 83

- O protecție finanțată a creditului eligibilă în vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerilor potrivit prevederilor BNR-CNVM nr. 14/19/2006

ulamentului

privind

tratamentul

riscului

de

credit

pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard, se limitează la cea care este eligibilă potrivit Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții,

iar recunoașterea sa este condiționată

de

îndeplinirea

cerințelor

minime

relevante

prevăzute

în respectivele regulamente.

Articolul 84

- Protecția nefinanțată eligibilă a creditului și furnizorii unei astfel de protecții se limitează

la acelea care sunt eligibile potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții, iar recunoașterea acestora este condiționată de îndeplinirea cerințelor minime relevante prevăzute în respectivul regulament.

Articolul 85

- În situația în care valoarea ponderată la risc a expunerilor este calculată utilizând metoda bazată pe ratinguri, valoarea expunerii și/sau valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziții din securitizare, pentru care a fost obținută o protecție a creditului, pot fi modificate în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții, așa cum se aplică acestea la calculul valorii ponderate la risc a expunerii potrivit prevederilor Regulamentului BNR­ CNVM

nr.

14/19/2006

privind

tratamentul

riscului

de

credit

pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard.

Articolul 86

- (1) În situația în care valoarea ponderată la risc a expunerilor este calculată

utilizând metoda formulei reglementate,

instituția de credit determină ăponderea de risc efectivă" a respectivei poziții.

(2) Pentru scopurile aplicării alin. I, se raportează valoarea ponderată la risc a expunerii aferentă poziției la

valoarea expunerii poziției respective, iar rezultatul obținut se multiplică cu 100.

Articolul 87

- În cazul protecției finanțate a creditului, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente poziției din securitizare este produsul dintre valoarea expunerii aferente poziției, ajustate cu protecția finanțată aferentă poziției (E*,

calculat

potrivit

prevederilor

Regulamentului

BNR-CNVM

nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții, în scopul calculului valorii ponderate la risc a expunerii potrivit prevederilor Regulamentului BNR­ CNVM

nr.

14/19/2006

privind

tratamentul

riscului

de

credit

pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard, considerând că valoarea poziției din securitizare este egală cu E) și ponderea de risc efectivă.

Articolul 88

- În cazul protecției nefinanțate a creditului, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente poziției din securitizare este suma dintre:

a)

produsul dintre valoarea protecției ajustate, în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții, în cazul în care există un decalaj în ceea ce privește deviza și scadența (GA) și ponderea de risc aferentă furnizorului protecției și

b)

produsul dintre valoarea poziției din securitizare mai puțin

GA

și ponderea de risc efectivă.

Articolul 89

- (1) În cazul în care prin diminuarea riscului de credit se acoperă

ăprima pierdere" aferentă poziției din securitizare sau totalitatea pierderilor pe o bază proporțională aferente poziției din securitizare, instituția de credit poate aplica prevederile de la art 86-88.

(2)

În celelalte cazuri, instituția de credit tratează poziția din securitizare ca reprezentând două sau mai multe poziții, partea neacoperită fiind considerată poziția cu cea mai scăzută calitate a creditului.

(3)

În vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerii pentru poziția de la alin. 2 se aplică prevederile art. 75-77, cu următoarele modificări:

a)

în cazul unei protecții finanțate a creditului, ,,T" este ajustat la e*

b)

în cazul unei protecții nefinanțate a creditului, T este ajustat la T-g.

(4)

Indicatorii prevăzuți la alin. 3 au următoarele semnificații:

a)

e*

reprezintă

raportul

dintre E* și valoarea

noțională

totală

a portofoliului suport

b)

E* reprezintă valoarea expunerii ajustate pentru poziția din securitizare,

calculată în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții, așa cum se aplică acestea pentru

calculul

valorii

ponderate

la

risc

a

expunerilor

potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard, considerând valoarea poziției din securitizare ca fiind

c)

g este raportul dintre valoarea nominală a protecției creditului (ajustată în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții pentru eventualele decalaje de devize sau scadențe) și suma valorilor expunerilor pentru expunerile securitizate.

(5)

În cazul protecției nefinanțate a creditului, ponderea de risc aferentă furnizorului protecției se aplică acelei părți a poziției care nu este luată în considerare de valoarea ajustată a lui T.

2.9. Cerințe suplimentare de capital pentru securitizarea expunen1or reînnoibile cu clauză de rambursare anticipată

Articolul 90

-

În afară de

valoarea ponderată la risc a expunerilor calculată pentru pozițiile sale din securitizare, o instituție de credit inițiatoare trebuie să calculeze o valoare

ponderată la risc a expunerii în conformitate cu metodologia prevăzută la par. 1.4, secțiunea 1 a prezentului capitol, în situația în care expunerile reînnoibile transferate în cadrul unei securitizări care conține o clauză de rambursare anticipată.

Articolul 91

-

Pentru scopurile art 90, art. 92 și 93 înlocuiesc art. 46 și 47.

Articolul 92

(1)

Pentru

scopul

prevederilor acestui

paragraf,

pnn

interesul inițiatorului se înțelege suma următoarelor elemente:

a)

valoarea expunerii pentru partea noțională a portofoliului de sume trase, transferate în cadrul securitizării, a cărei proporție în raport cu valoarea portofoliului total transferat în cadrul structurii de securitizare, determină proporția fluxurilor de numerar generate de încasarea principalului și a

dobânzii, precum și a altor sume asociate care nu sunt disponibile pentru efectuarea de plăți către cei care dețin poziții din securitizare în cadrul securitizării; și

b)

valoarea expunerii pentru partea portofoliului de sume netrase aferente liniilor de credit ale căror sume trase au fost transferate în cadrul securitizării, a cărei proporție în raport cu valoarea totală a sumelor netrase este egală cu raportul între valoarea expunerii prevăzute la lit. a) și valoarea expunerii pentru portofoliul de sume trase transferate în cadrul securitizării.

(2)

Pentru a răspunde definiției prevăzute la alin. 1, interesul inițiatorului nu se poate subordona intereselor investitorilor.

(3)

Prin interese ale investitorilor se înțelege valoarea expunerii pentru partea noțională a portofoliului de sume trase care nu se încadrează în prevederile alin.

1

lit. a), la care se adaugă și valoarea expunerii

pentru partea din portofoliului de sume netrase aferente liniilor de credit ale căror sume trase au fost transferate în cadrul securitizării, care nu se încadrează în prevederile alin.

1

lit. b).

Articolul 93

- (1) Expunerea instituției de credit inițiatoare, asociată drepturilor care îi conferă partea din interesul inițiatorului, descrisă la art. 92 alin.

1 lit.

a), nu este tratată precum o poziție din securitizare, ci precum o expunere proporțională la sumele trase securitizate, ca și cum acestea nu ar fi

fost securitizate, pentru o valoare egală cu cea prevăzută la art. 92 alin.

1

lit. a).

(2) Se consideră

că instituția

de credit inițiatoare

deține o expunere proporțională la sumele netrase aferente liniilor de credit ale căror sume trase au fost transferate în cadrul securitizării, pentru o valoare egală cu cea prevăzută la art. 92 alin. 1 lit. b).

2.1O Reducerea valon·i ponderate la risc a expunerilor

Articolul 94

- (1) Valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziții din securitizare căreia îi este atribuită o pondere de risc de 1250% poate fi redusă cu de 12,5 ori suma tuturor ajustărilor de valoare aplicate de instituția de credit în ceea ce privește expunerile securitizate.

(2) În măsura în care ajustările de valoare sunt luate în considerare pentru scopurile alin. 1 acestea nu sunt luate în considerare în scopul efectuării calculelor

menționate

la

art.

65

din

Regulamentul

BNR-CNVM

nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit si firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

Articolul 95

- Valoarea ponderată la risc a expunerii aferentă unei poziții din securitizare poate fi redusă cu de 12,5 ori suma tuturor ajustărilor de valoare aplicate de instituția de credit în ceea ce privește poziția respectivă.

Articolul 96

- (1) În cazul unei poziții din securitizare căreia îi este atribuită o pondere de risc de 1250% , instituțiile de credit pot, în locul includerii respectivei poziții în calculul valorii ponderate la risc a expunerilor, să deducă valoarea expunerii aferente poziției din fondurile proprii, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții.

(2) În sensul alin. 1:

a)

valoarea expunerii unei poziții poate fi determinată

pornind de la valoarea ponderată la risc a expunerilor, ținând cont de orice eventuale reduceri efectuate în conformitate cu prevederile art. 94 și 95;

b)

calculul valorii expunerii poate lua în considerare protecția finanțată a creditului

eligibilă

în

conformitate

cu

metodologia

prevăzută

la paragraful 2.8 din prezenta secțiune și

c)

în cazul în care pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor se folosește metoda formulei reglementate și L ::;

Kirbr

și [L + T] >

Kirbr,

poziția poate fi tratată ca reprezentând două poziții distincte în care L este egal cu

Kirbr

pentru poziția cu cel mai ridicat rang.

Articolul 97

-

În cazul în

care o

instituție

de credit utilizează alternativa prevăzută de art.96 alin. I, o sumă egală cu de 12,5 ori suma dedusă conform prevederii menționate este dedusă, pentru scopurile art.68, din valoarea ponderată la risc maximă a expunerii specificată la art.68

care trebuie calculată de instituțiile de credit în cauză.

Capitolul VI Sancțiuni și dispoziții finale

Articolul 99

Fără a aduce atingere prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 13/18/2006

privind

determinarea

cerințelor

minime

de

capital

pentru instituțiile de credit și firmele de investiții, prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE

Nr. 19 din 14 decembrie 2006

Nr. 116 din 14 decembrie 2006

O R D I N

pentru aprobarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit

și al firmelor de investiții*)

Având în vedere dispozițiile art. 124, 126, 278, 384 și 385 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

în temeiul prevederilor art. 420 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 și ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, precum și ale art. 1, 2 și ale art. 7 alin. (1), (3), (10) și (15) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare,

Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare emit următorul ordin:

Articolul 1

— Se

aprobă

Regulamentul

Băncii

Naționale a

României

și

al

Comisiei

Naționale

a

Valorilor Mobiliare

nr.

22/27/2006

privind

adecvarea

capitalului instituțiilor

de

credit

și

al

firmelor

de

investiții, prevăzut

în

anexa**)

care

face

parte

integrantă

din prezentul ordin.

Articolul 2

— Prezentul ordin și regulamentul menționat la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 3

— Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare vor urmări ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Președintele Consiliului de administrație

Președintele Comisiei Naționale al Băncii Naționale a României,

a Valorilor Mobiliare,

Mugur Constantin Isărescu

Gabriela Anghelache

*) Ordinul nr. 19/116/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 28 decembrie 2006 și este reprodus și în acest număr bis.

**) Anexa este reprodusă în facsimil.

ANEXĂ

R E G U L A M E N T U L Nr. 22/27/2006

privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții

Articolul 2

(1)

Termenii și expresiile utilizate în prezentul regulament au înțelesul prevăzut în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/ 2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

Expresia

piață reglementată

are înțelesul prevăzut în

Legea nr.297/2004 privind piața de capital,

cu modificările și completările ulterioare.

Termenii și expresiile

instituții, firme de investiții

și

firmă locală

au înțelesul prevăzut în

Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții.

Expresiile

fonduri proprii

și

capital inițial

au înțelesul prevăzut în

Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții.

Expresia

membru compensator

are înțelesul prevăzut în

Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr.13/2005 privind autorizarea și funcționarea depozitarului central, caselor de compensare și contrapartidelor centrale,

cu modificările și completările ulterioare.

(2)

În

înțelesul prezentului regulament, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a)

firme de investiții recunoscute din state terțe

- firme care îndeplinesc următoarele condiții:

(i)

dacă ar fi fost înființate în România, s-ar fi încadrat în definiția societăților de servicii de investiții financiare;

(ii)

sunt autorizate într-un stat terț; și

(iii)

sunt supuse · și respectă cerințe prudențiale considerate de către autoritățile competente din România ca fiind cel puțin la fel de stricte ca cele stabilite în prezentul regulament;

b)

instrument financiar

- orice contract care generează simultan un activ financiar (pentru una dintre părți) și o datorie financiară sau un instrument de capital (pentru cealaltă dintre părți);

c)

instrumente

financiare

derivate

tranzacționate

pe

OTC

(over-the-counter)

- elementele enumerate în cadrul listei din Anexa la

Regulamentul BNR-CNVM nr.20/ 25/

2006

privind

tratamentul

riscului

de credit

al contrapartidei în

cazul

instrumentelor

financiare

derivate,

al

tranzacțiilor

de

răscumpărare,

al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă,

altele decât acele elemente cărora le este atribuită, potrivit art.8 din cadrul aceluiași regulament, o valoare a expunerii egală cu zero;

d)

titlu convertibil

- un titlu care, la alegerea deținătorului, poate fi schimbat cu un alt titlu;

e)

warrant

- un titlu care conferă deținătorului dreptul de a cumpăra un activ suport la un preț stabilit ,

până la sau la data expirării

warrant-ului

și care poate fi decontat prin livrarea activului suport însuȘ,i sau prin decontare în numerar;

f)

finanțare de stocuri

- poziții în care stocuri fizice au fost vândute

forward,

iar costul finanțării a fost înghețat până la data vânzării

forward;

g)

acord

repa

și

acord

reverse repa

-

orice acord pnn care o instituție sau contrapartida sa transferă titluri/ mărfuri sau drepturi garantate referitoare la proprietatea titlurilor/ mărfurilor, cu condiția ca această garanție să fie emisă de către o bursă recunoscută care deține drepturile asupra titlurilor/ mărfurilor, dar rară ca prin acord să fie permisă transferarea sau gajarea unui anumit titlu/ marfă către mai mult de o contrapartidă la un moment dat, și prin care se angajează să le răscumpere

- sau să răscumpere titluri/ mărfuri care prezintă aceleași caracteristici - la un preț specificat, la o dată viitoare care este specificată, sau urmează a fi specificată, de către cel care efectuează transferul. Acordul reprezintă un acord repo pentru instituția care vinde titlurile/ mărfurile și un acord reverse repo pentru instituția care le cumpără;

h)

operațiuni de dare de titluri /

mărfuri cu împrumut

și

operațiuni de luare de titluri /

mărfuri cu împrumut

- orice tranzacție în care o instituție sau contrapartida sa transferă titluri/ mărfuri în schimbul unei garanții corespunzătoare, iar împrumutatul se angajează să restituie titlurile/ mărfurile echivalente la o dată viitoare sau atunci când i se solicită astfel de către cel care efectuează transferul, tranzacția respectivă reprezentând dare de titluri/ mărfuri cu împrumut pentru instituția care transferă titlurile/ mărfurile și luare de titluri/ mărfuri cu împrumut pentru instituția către care acestea sunt transferate;

i)

delta

- variația așteptată a prețului unei opțiuni în raport cu o variație mică a prețului instrumentului suport al opțiunii;

j)

capital

- fonduri proprii;

(3)

Pentru scopurile alin.(2) lit.b), instrumentele financiare înglobează atât instrumente financiare primare sau instrumente cash, cât și instrumente financiare derivate a căror valoare derivă din prețul unui instrument financiar suport, o rată, un indice sau prețul unui alt element suport și includ cel puțin instrumentele spțcificate în art.2 pct.1 din

Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr.31/ 2006 de completare a reglementărilor CNVM în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene.

Capitolul II

Portofoliul de tranzacționare

Articolul 3

(1)

Portofoliul de tranzacționare

(trading book)

al unei instituții cuprinde toate pozițiile pe instrumente financiare și mărfuri care sunt deținute fie cu intenție de tranzacționare, fie pentru a acoperi alte elemente din portofoliul de tranzacționare și care, fie sunt libere de orice clauze restrictive cu privire la posibilitatea tranzacționării acestora, fie pot fi acoperite.

(2)

Pozițiile deținute cu intenție de tranzacționare sunt acele poziții deținute intenționat în vederea revânzării pe termen scurt și/ sau cu intenția de a beneficia de pe urma diferențelor pe termen scurt, reale sau așteptate, dintre prețurile de cumpărare și vânzare sau de pe urma altor variații de preț sau de rată a dobânzii. Termenul "poziții" include poziții proprii și poziții care rezultă atât din servicii prestate clienților

(client servicing),

cât și din operațiuni efectuate în calitate de formator de piață.

(3)

Intenția de tranzacționare trebuie demonstrată pe baza strategiilor, politicilor ș1 procedurilor stabilite de instituție, potrivit Anexei VI, Partea A, în scopul administrării unei anumite poziții sau portofoliului.

(4)

Instituțiile trebuie să stabilească și să mențină sisteme și mecanisme de control pentru administrarea portofoliului de tranzacționare potrivit Anexei VI, Părțile B și D.

(5)

Acoperirile interne pot fi incluse în portofoliul de tranzacționare, caz în care se aplică Anexa VI, Partea C.

Capitolul III

Fonduri proprii

Articolul 4

Fondurile proprii de nivel I se compun din totalul elementelor de la art.4 lit.a) - c) din

Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții,

mai puțin totalul elementelor de la art.5 lit.a), f) și e) din cadrul aceluiași regulament.

Articolul 5

(1)

Sub rezerva prevederilor alin.(2) - (5) și ale art.6 și 7, fondurile proprii ale societăților de servicii de investiții financiare și ale instituțiilor de credit se determină în conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR-CNVM nr.18/

23/

2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții.

(2)

Prin derogare de la prevederile alin.I, instituțiile care sunt obligate să îndeplinească cerințele de capital calculate potrivit art.12, art.17 - 20 și Anexelor I și III - V pot utiliza, numai în acest scop și cu aprobarea autorității competente, o modalitate alternativă de determinare a fondurilor proprii. Nicio parte din fondurile proprii utilizată în acest scop nu poate fi folosită simultan pentru a îndeplini alte cerințe de capital.

Această modalitate alternativă de determinare este reprezentată de suma următoarelor elemente:

a)

fondurile proprii așa cum sunt definite în

Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții;

b)

profiturile nete aferente portofoliului de tranzacționare al instituției, nete de orice obligație sau dividend previzibile, minus pierderile nete din alte activități ale acesteia, cu condiția ca niciuna din aceste sume să nu fi fost deja inclusă, în calitate de element prevăzut la art.4 lit.c) sau art.5 lit.e) din

Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții,

în cadrul elementului de la lit.a) a prezentului paragraf;

c)

capitalul sub formă de împrumut subordonat și/ sau elementele la care se face referire în alin.(5) al acestui articol, cu respectarea condițiilor prevăzute în alin.(3) și

(4)

ale acestui articol și în art.6.

(3)

Capitalul sub formă de împrumut subordonat la care se face referire la alin.(2) paragraful al 2-lea lit.c) trebuie să aibă o scadență inițială de cel puțin doi ani. Sumele aferente acestora trebuie să fie integral plătite, iar contractul de împrumut nu trebuie să conțină nicio clauză care să prevadă că, în anumite condiții, altele decât lichidarea instituției, datoria devine rambursabilă înainte de data stabilită prin contract, cu excepția cazului în care autoritatea competentă aprobă această rambursare. Atât principalul cât și dobânda aferente unui asemenea capital sub formă de împrumut subordonat nu pot fi rambursate dacă o asemenea rambursare ar presupune ca fondurile proprii ale instituției în cauză să devină mai mici decât 100% din cerințele totale de capital.

În situația în care fondurile proprii ale instituției scad sub 120% din cerințele totale de capital, aceasta trebuie să notifice autorității competente toate rambursările aferente unui astfel de capital sub formă de împrumut subordonat.

(4)

Capitalul sub formă de împrumut subordonat la care se face referire la alin.(2) paragraful al 2-lea lit.c) nu poate depăși un maxim de 150% din fondurile proprii de nivel I rămase să îndeplinească cerințele calculate potrivit art.12, art.17 - 20 și anexelor I la V și se poate apropia de acest maxim numai în condițiile aprobării prealabile de către autoritatea competentă.

(5)

Instituțiile pot, cu aprobarea autorității competente, să înlocuiască capitalul sub formă de împrumut subordonat, la care se face referire la alin.(2) paragraful al 2-lea lit.c), cu elementele prevăzute la art.12(2) lit.a) - b) și art.12(3) din

Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții.

Articolul 6

(1)

Societățile de servicii de investiții financiare pot, cu aprobarea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, acordată în condițiile în care aceasta consideră că este adecvat din punct de vedere prudențial, să depășească plafonul pentru capitalul sub formă de împrumut subordonat prevăzut la art.5(4), dacă totalul unui asemenea capital sub formă de împrumut subordonat și al elementelor la care se face referire în art.5(5) nu depășește 200% din fondurile proprii de nivel I rămase să îndeplinească cerințele calculate potrivit art.12, art.17 - 20 și Anexelor I și III la V.

(2)

Instituțiile de credit pot, cu aprobarea Băncii Naționale a României, acordată în condițiile în care aceasta consideră că este adecvat din punct de vedere prudențial, să

depășească plafonul pentru capitalul sub formă de împrumut subordonat prevăzut la art.5(4), dacă totalul unui asemenea capital sub formă de împrumut subordonat și al elementelor la care se face referire în art.5(5) nu depășește 250% din fondurile proprii de nivel I rămase să îndeplinească cerințele calculate potrivit art.17 - 20 și Anexelor I și III la V.

Articolul

7

(1)

În cazul în care o instituție calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor pentru scopurile Anexei II ale prezentului regulament potrivit prevederilor

Regulamentului BNR­ CNVM nr.15/ 20/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

atunci pentru scopurile calculului prevăzut la art. 34 din cadrul aceluiași regulament, se aplică următoarele:

a)

ajustările de valoare realizate pentru a ține cont de calitatea creditului contrapartidei pot fi incluse în totalul ajustărilor de valoare și a provizioanelor constituite pentru expunerile indicate în Anexa II; și

b)

sub rezerva obținerii aprobării autorităților competente, valoarea pierderii așteptate aferente expunerii la riscul de credit al contrapartidei este zero dacă, la evaluarea unei poziții incluse în portofoliul de tranzacționare, riscul de credit al contrapartidei este luat în considerare în mod adecvat.

În cazul unor astfel de instituții, pentru scopurile lit.a), asemenea ajustări de valoare nu se includ în fondurile proprii decât în conformitate cu prevederile acestui alineat.

(2)

Pentru scopurile prezentului articol, se aplică art.I06 și art.I07 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul risculuî de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard

și art.259 - 262 din

Regulamentul BNR­ CNVM nr.15/ 20/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

Capitolul IV

Cerințe de capital

Secțiunea 1

Prevederi pentru acoperirea riscurilor

Articolul 8

Pe toată durata funcționării, instituțiile trebuie să respecte cerințele de capital și limitele privind expunerile mari calculate în conformitate cu prevederile prezentului regulament.

Articolul 9

(1)

Instituțiile trebuie să dețină un nivel al fondurilor proprii care să fie întotdeauna mai mare sau egal cu suma următoarelor:

a)

cerințele de capital pentru activitățile care aparțin portofoliului de tranzacționare, calculate în concordanță cu Anexele I, II și, după caz, Anexa V; și

b)

cerințele de capital pentru întreaga activitate, calculate în concordanță cu metodele și opțiunile descrise în Anexele III, IV și, după caz, Anexa V.

(2)

Prin derogare de la prevederile alin.I, instituțiile pot, cu aprobarea

autorității competente, să calculeze cerințele de capital pentru activitățile ce aparțin portofoliului de tranzacționare, conform prevederilor art.2 lit.a) din

Regulamentul BNR-CNVM nr.13 /

18/ 2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții

și pct.6, 7 și 9 din Anexa II la prezentul regulament, în condițiile în care sunt îndeplinite următoarele cerințe în ceea ce privește dimensiunea activităților ce aparțin portofoliului de tranzacționare:

a)

activitățile ce aparțin portofoliului de tranzacționare nu depășesc în mod normal 5% din totalul activității;

b)

pozițiile totale din portofoliul de tranzacționare nu depășesc în mod normal echivalentul în RON a 15 milioane EUR; și

c)

activitățile ce aparțin portofoliului de tranzacționare nu depășesc niciodată 6% din totalul activității, iar pozițiile totale din portofoliul de tranzacționare nu depășesc niciodată echivalentul în RON a 20 milioane EUR.

(3)

Pentru scopurile alin.(2) lit.a) și c), totalul activității este dat de mărimea activității din bilanț și din afara bilanțului. Pentru a determina mărimea activității din bilanț și din afara bilanțului, titlurile de creanță se evaluează la valoarea lor de piață sau la valoarea lor nominală, titlurile de capital la valoarea lor de piață, iar instrumentele financiare derivate conform valorii nominale sau valorii de piață a instrumentelor suport. Pozițiile lungi și pozițiile scurte se însumează indiferent de semnul lor. Metodele de evaluare se utilizează în mod consecvent.

(4)

În cazul în care o instituție depășește una sau ambele limite impuse la alin.(2) lit.a) și

b) pe o perioadă de timp ce nu poate fi considerată scurtă, sau depășește una sau ambele limite impuse la alin.(2) lit.c), instituția respectivă este supusă, în ceea ce privește activitățile ce aparțin portofoliului de tranzacționare, cerințelor impuse la alin.(1) lit.a) și trebuie să notifice acest lucru autorității competente.

Articolul 1

(0)

O

(1)

Prin derogare de la prevederile pct.13 și 14 din Anexa I, cerința de risc specific pentru orice obligațiune care se încadrează în art.52 - 54 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard,

este egală cu cerința de risc specific aferentă unui element eligibil având aceeași scadență reziduală cu cea a unei asemenea obligațiuni, diminuată corespunzător procentelor prevăzute în art.55 din cadrul aceluiași regulament.

(2)

Dacă, în conformitate cu pct.52 din Anexa I, o autoritate competentă dintr-un alt stat membru aprobă ca eligibil un organism de plasament colectiv (OPC) dintr-un stat terț, autoritatea competentă din România se poate folosi de această aprobare rară a mai efectua o evaluare proprie.

Articolul 11

(1)

Cerințele art.2 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții

se aplică societățifor de servicii de investiții financiare, sub rezerva alin.(2) - (4) și a art.22 din prezentul regulament.

(2)

Prin derogare de la prevederile alin. I, societățile de servicii de investiții financiare care nu sunt autorizate să presteze serviciile de investiții prevăzute la art.5(1) pct.1 lit.c) și e)

din

Legea nr.297/2004 privind piața de capital,

cu modificările și completările ulterioare pot, cu aprobarea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, să dețină un nivel al fondurilor proprii care să fie întotdeauna mai mare sau egal cu maximul dintre:

a)

suma cerințelor de capital cuprinse la art.2 lit.a) - c) din

Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții;

și

b)

suma prevăzută la art.12.

(3)

Prin derogare de la prevederile alin.1, societățile de servicii de investiții financiare care dețin un nivel al capitalului inițial în conformitate cu art.7(1) lit.c) din

Legea nr.29712004 privind piața de capital,

cu modificările și completările ulterioare, dar care se află într-una dintre următoarele categorii, trebuie să dețină un nivel al fondurilor proprii care să fie întotdeauna mai mare sau egal cu suma dintre cerințele de capital calculate potrivit art.2 lit.a)

-

c) din

Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții

și suma prevăzută la art.12 din prezentul regulament:

a)

societăți de servicii de investiții financiare care tranzacționează în cont propriu numai cu scopul de a duce la îndeplinire sau de a executa ordinul unui client sau cu scopul de a-și asigura accesul la un sistem de compensare și decontare sau la o bursă recunoscută atunci când acționează în calitate de agent sau când execută ordinul unui client; și

b)

societăți de servicii de investiții financiare:

(i)

care nu dețin bani sau titluri ale clienților;

(ii)

care efectuează tranzacții numai în cont propriu;

(iii)

care nu au clienți externi;

(iv)

ale căror tranzacții se execută și se decontează sub responsabilitatea unei instituții de compensare și sunt garantate de aceasta.

(4)

Societățile de servicii de investiții financiare menționate la alin.(2) și (3) trebuie să respecte... toate celelalte prevederi referitoare la riscul operațional din cadrul

Regulamentului BNR-CNVM

nr.23/

28/ 2006 privind

criteriile tehnice referitoare

la organizarea

și tratamentul riscurilor, precum și criteriile tehnice utilizate de autoritățile competente pentru verificarea și evaluarea acestora.

(5)

Prevederile art.I 2 se aplică doar societăților de servicii de investiții financiare cărora li se aplică alin.(2) sau (3), în modul specificat în cadrul respectivului articol.

Articolul 12

(1)

Societățile de servicii de investiții financiare trebuie să mențină fonduri propm echivalente cu o pătrime din valoarea cheltuielilor generale fixe aferente anului precedent.

(2)

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare poate modifica cerința prevăzută la alin.(I) în cazul unei schimbări semnificative a activității societății față de anul precedent.

(3)

În cazul în care o societate de servicii de investiții financiare nu a funcționat cel puțin un an, incluzând ziua în care a început activitatea, cerința este de o pătrime din suma cheltuielilor generale fixe previzionată în planul său de afaceri, dacă Comisia Națională a Valorilor Mobiliare nu solicită o revizuire a acestui plan.

Secțiunea 2

Aplicarea cerințelor pe baza consolidată

Articolul 13

(1)

Societățile de servicii de investiții financiare pot fi exceptate de la îndeplinirea cerințelor de capital pe bază consolidată stabilite în prezentul articol, cu autorizarea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, cu condiția ca toate firmele de investiții din grup să fie acoperite de prevederile art.I I(2), iar grupul să nu includă instituții de credit.

(2)

În cazul în care cerințele prevăzute la alin.(I) sunt îndeplinite, firma de investiții - mamă la nivelul unui stat membru trebuie să dețină un nivel al fondurilor proprii la nivel consolidat care să fie întotdeauna mai mare sau egal cu maximul dintre următoarele două sume, calculate pe baza situației financiare consolidate a firmei de investiții

-

mamă și în conformitate cu Secțiunea 3 a prezentului capitol:

a)

suma cerințelor de capital prevăzute la art.2 lit.a)- c) din

Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile

.)

de credit și firmele de investiții;

și

b)

suma prevăzută la art.I 2.

(3)

În cazul în care cerințele prevăzute la alin.(1) sunt îndeplinite, societatea de servicii de investiții financiare controlată de către o societate financiară holding trebuie să dețină un nivel al fondurilor proprii la nivel consolidat care să fie întotdeauna mai mare sau egal cu maximul dintre următoarele două sume, calculate pe baza situației financiare consolidate a societății financiare holding și în conformitate cu Secțiunea 3 a prezentului capitol:

a)

suma cerințelor de capital prevăzute la art.2 lit.a)- c) din

Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții;

și

b)

suma prevăzută la art.12.

Articolul 14

(1)

Societățile de servicii de investiții financiare pot fi exceptate de la îndeplinirea cerințelor de capital pe bază consolidată stabilite în prezentul articol, cu autorizarea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, cu condiția ca toate firmele de investiții din grup să se încadreze în categoriile prevăzute la art.11 alin.(2) și (3), iar grupul să nu includă instituții de credit.

(2)

În cazul în care cerințele prevăzute la alin.(1) sunt îndeplinite, firma de investiții - mamă la nivelul unui stat membru trebuie să dețină un nivel al fondurilor proprii la nivel consolidat care să fie întotdeauna mai mare sau egal cu suma cerințelor de capital prevăzute la art.2 lit.a) - c) din

Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții

și suma prevăzută la art.12, calculate pe baza situației financiare consolidate a firmei de investiții - mamă și în conformitate cu Secțiunea 3 a prezentului capitol

(3)

În cazul în care cerințele prevăzute la alin.(1) sunt îndeplinite, societatea de servicii de investiții financiare controlată de către o societate financiară holding trebuie să dețină un nivel al fondurilor proprii la nivel consolidat care să fie întotdeauna mai mare sau egal cu suma cerințelor de capital prevăzute la art.2 lit.a) - c) din

Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții

și suma prevăzută la art.12, calculate pe baza situației financiare consolidate a societății financiare holding și în conformitate cu Secțiunea 3 a prezentului capitol.

Secțiunea 3

'

Calcularea cerințelor pe bază consolidată

Articolul 15

(1)

Pentru scopul calculării, pe bază consolidată, a cerințelor de capital stabilite în Anexele I și V și a expunerilor față de clienți prevăzute la art.17 - 20, pozițiile din portofoliul de tranzacționare al unei instituții

pot fi compensate cu pozițiile din portofoliul

de tranzacționare al altei instituții, în conformitate cu regulile stabilite la art.17 -

20 și în Anexele I și V.

Pozițiile pe valută ale unei instituții pot fi compensate cu pozițiile pe valută ale altei instituții, în conformitate cu regulile stabilite în Anexele III și/ sau V. Totodată, pozițiile pe mărfuri ale unei instituții pot fi compensate cu pozițiile pe mărfuri ale altei instituții, în conformitate cu regulile stabilite în Anexa IV și/ sau Anexa V.

Compensarea menționată la primele două paragrafe poate fi efectuată numai între pozițiile din portofoliile de tranzacționare ale instituțiilor care îndeplinesc, pe bază individuală, cerințele de capital

impuse

în

art.2

din

Regulamentul

BNR-CNVM

nr.13/

18/

2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții

și cerințele privind monitorizarea și controlul expunerilor mari prevăzute în Secțiunea 4 a prezentului capitol.

(2)

Pozițiile din portofoliile de tranzacționare și, respectiv, pozițiile pe valută și pe mărfuri, aferente entităților localizate în state terțe pot fi compensate, numai dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiții:

a)

entitățile respective au fost autorizate într-un stat terț și fie se încadrează în definiția instituțiilor de credit prevăzută de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/ 2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

fie sunt firme de investiții recunoscute din state terțe;

b)

asemenea entități se conformează, pe bază individuală, cu norme de adecvare a capitalului similare celor prevăzute prin prezentul regulament; și

c)

în țările terțe în cauză nu există nicio reglementare care să poată afecta semnificativ transferul fondurilor în cadrul grupului.

(3)

Fără a lua în considerare prevederile alin.(1) paragraful al 3-lea, compensarea prevăzută la primele două paragrafe ale aceluiași alineat poate fi efectuată între instituțiile din cadrul unui grup, care au fost autorizate în România, în condițiile în care:

a)

există o alocare satisfăcătoare a capitalului în cadrul grupului; și

b)

cadrul de reglementare, cel legal sau contractual în care instituțiile își desfășoară activitatea, este de natură să garanteze suportul financiar reciproc în cadrul grupului.

(4)

Compensarea prevăzută la primele două paragrafe ale alin.(1) poate fi efectuată între instituțiile din cadrul unui grup care îndeplinesc condițiile impuse la alin.(3) și orice instituție inclusă în același grup care a fost autorizată în alt stat membru, dacă acea instituție are obligația să îndeplinească, pe bază individuală, cerințele de capital impuse la art.9, art.11, precum și cerințele de la art.I7.

Articolul 16

(1)

La calculul fondurilor proprii pe bază consolidată se aplică prevederile art.26 alin.(1) și alin.(3) - (5) din

Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții.

(2)

Pentru scopul calculării fondurilor proprii pe bază consolidată, instituțiile pot solicita autorității

competente

responsabile

cu

exercitarea

supravegherii

pe bază consolidată recunoașterea validității definițiilor specifice privind fondurile proprii, aplicabile instituțiilor în cauză, în raport cu prevederile Capitolului III din prezentul regulament.

Sect , iunea 4

Monitorizarea și controlul expunerilor mari

Articolul 17

(1)

Instituțiile

trebuie

monitorizeze

și

să controleze

expunerile

mari

conform prevederilor art.3 alin.(1) - (3), art.4, art.5, art.6(1), art.7(1) și art.8

-

17 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.16/ 21/ 2006 privind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții

și prevederilor art.142 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/ 2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

(2)

Prin derogare de la prevederile alin.(1), instituțiile care calculează cerințele de capital pentru activitățile aferente portofoliului de tranzacționare în conformitate cu Anexele I și li, și, după caz, cu Anexa V la prezentul regulament, trebuie să monitorizeze și să controleze expunerile mari în conformitate cu prevederile art.3 - 5, art.6(1), art.7(1) și art.8 - 17 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.16/ 21/ 2006 privind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții

și prevederile art.142 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/ 2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

supuse modificărilor prevăzute la art.18 - 20 din prezentul regulament.

Articolul 18

(1)

Expunerile față de clienții individuali, care rezultă din portofoliul de tranzacționare se calculează prin însumarea următoarelor elemente:

.

a) excedentul - atunci când este pozitiv - al pozițiilor lungi față de pozițiile scurte ale unei instituții pe toate instrumentele financiare emise de clientul în cauză, poziția netă pe fiecare dintre diferitele instrumente fiind calculată conform metodelor prevăzute în Anexa I;

b)

expunerea netă, în cazul angajamentelor de preluare fermă a unui titlu de creanță sau de capital; și

c)

expunerile față de clientul în cauză, rezultate din tranzacții, acorduri și contracte la care se face referire în Anexa II, asemenea expuneri fiind calculate în maniera de calcul al valorilor expunerilor, descrisă în respectiva anexă.

Pentru scopurile lit.b), expunerea netă se calculează prin deducerea acelor poziții aferente angajamentelor de preluare fermă care sunt subscrise sau sub-angajate de către terțe părți pe baza unei înțelegeri formale, urmată de reducerea acesteia prin aplicarea factorilor prevăzuți la pct.41 din Anexa I.

Pentru scopurile lit.b), instituțiile trebuie să implementeze sisteme pentru monitorizarea și controlul expunerilor rezultate din angajamente

de preluare fermă în perioada dintre momentul angajamentului inițial și ziua lucrătoare 1, ținând cont de natura riscurilor întâlnite pe piețele în cauză.

Pentru scopurile lit.c), referința către

Regulamentul BNR-CNVM nr.15/ 20/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit

abordării bazate pe modele interne de rating

se exclude dintre referințele prevăzute la pct.6 al Anexei II la prezentul regulament.

(2)

Expunerile din portofoliul de tranzacționare față de grupurile de clienți aflați în legătură se calculează prin însumarea expunerilor față de clienții individuali dintr-un astfel de grup, determinate conform alin. I.

Articolul 19

(1)

Expunerile totale față de clienți individuali sau grupuri de clienți aflați în legătură se calculează prin însumarea expunerilor care rezultă din portofoliul de tranzacționare și a expunerilor care rezultă din afara portofoliului de tranzacționare, ținând cont de art. I I - 17 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.16/ 211 2006 privind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții.

(2)

Expunerile totale ale instituției față de clienții individuali și grupurile de clienți aflați în legătură, calculate în conformitate cu alin.(4), se raportează în conformitate cu art.8 - 9 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.16 /

21 /

2006 privind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții.

Cu excepția expunerilor aferente tranzacțiilor de răscumpărare și operațiunilor de dare/ luare cu împrumut de titluri/ mărfuri, calculul expunerilor mari față de clienții individuali și grupurile de clienți aflați în legătură, efectuat pentru scopuri de raportare, nu poate include recunoașterea diminuării riscului de credit.

(3)

Suma expunerilor față de un client individual sau un grup de clienți aflați în legătură la care se face referire în alin.(1) este limitată în conformitate cu art. IO - 17 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.16/ 2112006 privind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investi , tii.

(4)

Prin derogare de la prevederile alin.(3), activele reprezentând creanțe și alte expuneri față de firme de investiții recunoscute din țări terțe, case de compensare și burse de instrumente financiare, recunoscute, pot fi supuse aceluiași tratament acordat creanțelor și expunerilor față de instituții prin art.14(3) lit.b), art.14(5) lit.e) din

Regulamentul BNR-CNVM nr.16/ 21/ 2006 privind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții.

Articolul 20

Instituțiile cărora le este penms să utilizeze modalitatea alternativă de determinare a fondurilor proprii conform art.5(2), pot folosi respectiva modalitate de determinare pentru scopurile art.19 alin.(2) și (3) cu condiția ca, instituțiile în cauză să îndeplinească toate obligațiile, prevăzute la art.8 - 17 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.16/ 211 2006 privind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții,

cu privire la expunerile care rezultă din afara portofoliului de tranzacționare, prin utilizarea fondurilor proprii așa cum sunt definite în

Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții.

Secțiunea 5

Evaluarea pozițiilor pentru scopuri de raportare

Articolul 21

(1)

Toate pozițiile din portofoliul de tranzacționare sunt supuse regulilor de evaluare prudente prevăzute în Anexa VI, Partea B. Potrivit acestor reguli, instituțiile trebuie să se asigure că valoarea stabilită pentru fiecare poziție din portofoliul de tranzacționare reflectă în mod adecvat valoarea curentă de piață. Prima dintre valorile menționate anterior trebuie să prezinte un grad de certitudine adecvat, avându-se în vedere caracterul dinamic al pozițiilor din portofoliul de tranzacționare, principiile prudențiale sănătoase, precum și modul de operare și scopul cerințelor de capital relativ la pozițiile din portofoliul de tranzacționare.

(2)

Pozițiile din portofoliul de tranzacționare trebuie reevaluate cel puțin zilnic.

(3)

În absența unor prețuri de piață disponibile imediat, instituțiile pot să utilizeze metode alternative de evaluare suficient de prudente, cu condiția ca aceste metode să fi fost aprobate de către autoritatea competentă.

Secțiunea 6

'

Administrarea riscului și evaluarea capitalului

Articolul 22

Societățile de servicii de investiții financiare trebuie să respecte simultan cerințele art.24 din

Legea nr.29712004 privind piața de capital,

cu modificările și completările ulterioare, și cerințele reglementărilor emise în aplicarea acestuia, precum și cerințele impuse de art.24 și

art.148 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr . 99 /

2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

ținând cont de prevederile art.29(1) din

Regulamentul BNR-CNVM nr.17/ 221 2006 privind supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.

Secțiunea 7

'

Cerințe de raportare

Articolul 23

(1)

La solicitarea autorității competente, instituțiile trebuie să furnizeze toate informațiile necesare pentru evaluarea modului în care acestea se conformează cu prezentul regulament, precum și orice alte informații necesare autorității competente pentru îndeplinirea atribuțiilor în 4omeniul adecvării capitalului instituțiilor. Instituțiile trebuie să ia toate măsurile necesare astfel încât mecanismele de control intern și procedurile administrative și contabile să permită, în orice moment, verificarea conformității cu prezentul regulament.

(2)

Societățile de servicii de investiții financiare trebuie să raporteze Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, în maniera specificată de aceasta, cel puțin o dată pe lună în cazul societăților

de servicii

de investiții

financiare

prevăzute la art.7(1) lit.c) din

Legea nr . 297/2004 privind piața de capital,

cu modificările și completările ulterioare, cel puțin o dată la fiecare trei luni în cazul societăților de servicii de investiții financiare prevăzute la art.7(1) lit.b) din cadrul legii menționate și cel puțin o dată la fiecare șase luni în cazul societăților de servicii de investiții financiare prevăzute la art.7(1) lit.a) din cadrul aceleiași legi.

(3)

Fără a lua în considerare prevederile alin.(2), societățile de servicii de investiții financiare de la art.7(1) lit.b) și c) din

Legea nr.297/2004 privind piața de capital,

cu modificările și completările ulterioare, trebuie să transmită informațiile pe bază consolidată sau subconsolidată doar o dată la fiecare șase luni.

(4)

Instituțiile de credit raportează Băncii Naționale a României indicatorii calculați pe bază individuală, trimestrial, iar cei calculați pe bază consolidată, semestrial.

(5)

Instituțiile trebuie să raporteze imediat autorității competente orice caz în care contrapartidele acestora nu își onorează obligațiile ce decurg din acorduri

repo

și

reverse repo

sau din operațiuni de dare de titluri/ mărfuri cu împrumut și din operațiuni de luare de titluri/ mărfuri cu împrumut.

Capitolul V

Supravegherea și cooperarea între autoritățile competente

Articolul 24

Autoritățile competente din România fumizează autorităților competente ale celorlalte state membre, la cererea acestora, toate informațiile care sunt de natură să faciliteze supravegherea adecvării capitalului instituțiilor, în special verificarea conformității cu dispozițiile prezentului regulament.

Capitolul VI

SANCȚIUNI

Capitolul VII

Secțiunea 1

Articolul 26

Pentru

scopurile

calculării

cerințelor

minime

de capital

pentru

riscul

de credit

al contrapartidei, potrivit prezentului regulament, precum și pentru scopurile calculării cerințelor minime de capital pentru riscul de credit, potrivit

Regulamentului BNR-CNVM nr.13/ 181 2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții,

și rară a aduce atingere prevederilor art.8 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.20/ 25/ 2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă,

expunerile față de firme de investiții recunoscute din state terțe ș1

expunerile față de case de compensare recunoscute ș1 burse recunoscute se tratează ca expuneri față de instituții.

Secțiunea 2 Dispoziții tranzitorii

Articolul 27

(1)

Până la 31 Decembrie 2010 sau până la data unor dispoziții exprese cu privire la stabilirea unui alt termen, societățile de servicii de investiții financiare pot depăși limitele cu privire la expunerile mari prevăzute la art.IO din

Regulamentul BNR-CNVM nr.16/ 21/

2006

privind expunerile mari ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții.

Pentru exercitarea acestei opțiuni trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a)

societatea de servicii de investiții financiare furnizează servicii de investiții sau desfășoară activități de investiții legate de instrumentele financiare menționate la art.2 pct.1 lit.e) subpunctele (1) - (3) și art.2 pct.1 lit.g) și h) din

Regulamentul

1

Comisiei

Nationale

a

Valorilor

Mobiliare

nr.31/

2006

de

completare

a

reglementărilor CNVM în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene;

b)

societatea de servicii de investiții financiare nu fumizează astfel de servicii de investiții sau nu desfășoară astfel de activități de investiții în numele sau contul clienților retail;

c)

depășirile limitelor menționate la începutul prezentului alineat apar în legătură cu expunerile care decurg din contracte care sunt instrumente financiare enumerate la lit.a) și se referă la mărfuri sau instrumente suport în înțelesul art.2 pct.1 lit.h) din

Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr.31/ 2006 de completare a reglementărilor CNVM în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene

și sunt calculate în conformitate cu

Regulamentul BNR-CNVM nr.20/ 25/ 2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă

sau apar în legătură cu expunerile care decurg din contracte cu privire la livrarea mărfurilor sau emisiile de noxe; și

d)

societatea de servicii de investiții financiare are o strategie formalizată pentru administrarea și, în special, pentru controlarea și limitarea riscurilor ce rezultă din

concentrarea expunerilor. Societatea de servicii de investiții financiare trebuie să informeze Comisia Națională a Valorilor Mobiliare cu privire la această strategie și, fără întârziere, de toate modificările cu caracter material operate asupra acesteia. Societatea de servicii de investiții financiare trebuie să întreprindă aranjamente adecvate

pentru a asigura

monitorizarea

continuă

a bonității

debitorilor,

în conformitate

cu

impactul

acestora

asupra

riscului

de

concentrare.

Aceste aranjamente permit societății de servicii de investiții financiare să reacționeze adecvat și suficient de prompt la orice deteriorare a bonității respectivilor debitori.

(2)

În cazul în care societatea de servicii de investiții financiare depășește limitele interne stabilite în conformitate cu strategia la care se face referire la alin.(1) lit.d), aceasta trebuie să notifice

Comisiei

Naționale

a Valorilor Mobiliare

rară întârziere mărimea și natura excedentului, precum și denumirea contrapartidei.

Articolul 28

Pentru scopurile art.9 și art.11, se aplică în mod corespunzător art.264 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.15/ 20/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

și art.36 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.24/ 29/ 2006 privind determinarea cerințelor minime de capital ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții pentru riscul operațional.

Secțiunea 3 Dispoziții finale

Articolul 29

Societățile de servicii de investiții financiare au obligația de a transmite lunar Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare situația capitalului inițial, în vederea stabilirii serviciilor de investiții financiare pe care le vor putea presta.

Articolul 30

Administrarea portofoliilor individuale de investiții menționate la art.54(3) lit.a) din

Legea nr.297/2004 privind piața de capital,

cu modificările și completările ulterioare, de către societățile

de

administrare

a

investițiilor

trebuie

realizată

cu

respectarea,

în

mod corespunzător, a prevederilor prezentului regulament aplicabile societăților de servicii de

Anexa I

la regulament

(v)

Un instrument de tipul

first-asset-to-default credit derivative

generează o poziție, de valoare egală cu suma noțională, pe o obligație a fiecărei entități de referință. Dacă nivelul plății maxime, în caz de eveniment de credit, este inferior cerinței de capital determinate potrivit metodei prevăzute la prima propoziție din acest punct, suma maximă a plății poate fi considerată cerință de capital pentru riscul specific.

Un instrument de tipul

second-asset-to-default credit derivative

generează o poziție, de valoare egală cu suma noțională, pe o obligație a fiecărei entități de referință, cu excepția uneia (aceea care are cea mai mică cerință de capital pentru riscul specific). Dacă nivelul plății maxime, în caz de eveniment de credit, este inferior cerinței de capital determinate potrivit metodei prevăzute la prima propoziție din acest punct, această sumă poate fi considerată cerință de capital pentru riscul specific.

În cazul în care un instrument de tipul

first-asset-to-default credit derivative

sau

second-asset-to-default credit derivative

beneficiază de un rating extern și îndeplinește condițiile aferente unui titlu de creanță eligibil, vânzătorul protecției calculează o singură cerință de capital aferentă riscului specific, care să reflecte rating-ul instrumentului financiar derivat.

B. TRATAMENTUL CUMPĂRĂTORULUI PROTECȚIEI

Pentru partea care transferă riscul de credit ("cumpărătorul protecției"), pozițiile sunt determinate prin simetrie cu cele înregistrate de vânzătorul protecției, cu excepția instrumentelor de tip

credit linked note

(care nu generează poziții scurte pe emitent). Dacă la un moment dat există o opțiune

call

în combinație cu un

step-up,

un asemenea moment este considerat ca fiind scadența protecției. În cazul instrumentelor de tip

n th

to default

credit derivative,

cumpărătorii protecției pot compensa riscul specific pentru "n-1" active suport (respectiv acele n-1 active care au cea mai mică cerință de capital pentru riscul specific).

9.

Instituțiile care marchează la piață și administrează riscul de rată a dobânzii al instrumentelor financiare derivate enumerate în cadrul pct.4 -

7 pe baza fluxurilor de numerar actualizate pot utiliza modelele de senzitivitate pentru a

calcula pozițiile la care se face referire în cadrul punctelor menționate și le pot utiliza pentru orice obligațiune care este amortizată pe perioada reziduală (nu și pentru obligațiunile al căror principal este rambursat la final într-o singură rată). Modelul, precum și utilizarea acestuia de către instituție, trebuie aprobate de către autoritatea competentă. Aceste modele trebuie să genereze poziții care au aceeași senzitivitate la modificările ratei dobânzii ca și fluxurile de numerar suport. Această senzitivitate trebuie să fie evaluată

în

raport de variațiile independente, ale unor rate eșantionate de-a lungul curbei de randament, care să comporte cel puțin un punct de senzitivitate în fiecare dintre benzile de scadență prevăzute în Tabelul 2 de la pct.20. Pozițiile se includ în calculul cerințelor de capital conform dispozițiilor prevăzute la pct.17 - 32.

10.

Instituțiile care nu utilizează modele conform pct.9 pot, cu aprobarea autorității competente, să compenseze integral toate pozițiile pe instrumente financiare derivate la care se face referire la pct.4 -

7 și care îndeplinesc cel puțin următoarele condiții:

a)

pozițiile au aceeași valoare și sunt exprimate în aceeași monedă;

b)

rata de referință (pentru pozițiile pe rată variabilă) sau cuponul (pentru pozițiile pe rată fixă) are valoare apropiată; și

c)

următoarea dată de fixare a ratei sau, pentru pozițiile pe cupon fix, scadența reziduală corespunde următoarelor limite:

(i)

mai puțin de o lună: aceeași zi;

(ii)

între o lună și un an: în cadrul a șapte zile; și

(iii)

peste un an: în cadrul a 30 zile.

11.

O instituție,

în cazul în care transferă

titlurile, sau drepturile

garantate referitoare la proprietatea titlurilor, în cadrul unui acord

repa

sau în cazul în care dă cu împrumut titlurile în cadrul unei operațiuni de dare de titluri cu împrumut trebuie să includă titlurile respective în calculul cerinței de capital, conform acestei anexe, cu condiția ca astfel de titluri să îndeplinească criteriile prevăzute la art.I1.

Riscul general și riscul specific

12.

Riscul de poziție pe un titlu de creanță sau de capital tranzacționat (sau instrument derivat pe un titlu de creanță ori de capital) este împărțit în două componente în vederea calculării cerinței de capital pentru acoperirea acestuia. Prima componentă este cea de risc specific - acesta este riscul de modificare a prețului instrumentului în cauză datorită factorilor legați de emitentul acestuia sau, în cazul unui instrument financiar derivat, de emitentul instrumentului suport. A doua componentă acoperă riscul general -

acesta este riscul de modificare a prețului instrumentului datorită unei modificări în nivelul ratelor dobânzii (în cazul unui titlu de creanță tranzacționat sau al unui instrument financiar derivat pe un titlu de creanță ,

tranzacționat), sau unei variații generale a pieței titlurilor de capital care nu este legată de niciun atribut specific al titlurilor individuale (în cazul unui titlu de capital sau al unui instrument financiar derivat pe un titlu de capital).

TITLURI DE CREANȚĂ TRANZACȚIONATE

13.

Instituția trebuie să clasifice pozițiile nete corespunzător monedei în care acestea sunt exprimate și să calculeze cerința de capital pentru acoperirea riscului general și a celui specific, separat pentru fiecare valută individuală.

Riscul specific

14.

Instituția trebuie să atribuie pozițiile nete din portofoliul de tranzacționare, calculate conform pct.1, categoriilor corespunzătoare din Tabelul 1 în funcție de emitent/ debitor, evaluarea externă sau internă a creditului, precum și în funcție de scadența reziduală, și, în continuare, să le înmulțească cu ponderile prevăzute în

tabelul

menționat.

Instituția

trebuie

însumeze

pozițiile

ponderate (indiferent dacă acestea sunt lungi sau scurte) în vederea calculării cerinței de capital pentru acoperirea riscului specific.

Tabelul 1

Categorii

Cerința de capital pentru riscul specific

Titluri de creanță emise sau garantate de administrații centrale, emise de bănci centrale, organizații internaționale, bănci multilaterale de dezvoltare sau administrații regionale/ autorități locale ale statelor membre, care, potrivit regulilor cu pnv1re la ponderarea în funcție de nsc a expunerilor în conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard,

s-ar încadra la nivelul 1 al scalei de evaluare a calității creditului sau cărora le-ar fi atribuită o pondere de risc de 0%.

0%

Titluri de creanță emise sau garantate de administrații centrale, emise de bănci centrale, organizații internaționale, bănci multilaterale de dezvoltare sau administrații regionale/ autorități locale ale statelor membre, care, potrivit regulilor cu pnv1re la ponderarea în funcție de nsc a expunerilor în conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard,

s-ar încadra la nivelul 2 sau 3 al scalei de evaluare a calității creditului și

0,25% (durata reziduală până la scadența finală este mai mică sau egală cu șase luni)

1,00% (durata reziduală până la scadența finală este mai mare de șase luni și mai mică sau egală cu 24 luni)

1,60% (durata reziduală până la scadența finală este mai mare de 24 luni)

titluri de creanță emise sau garantate de instituții care, potrivit regulilor cu privire la ponderarea în funcție de nsc a expunerilor în conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard,

s-ar încadra la nivelul 1 sau 2 al scalei de evaluare a calității creditului și

titluri de creanță emise sau garantate de societăti care, potrivit regulilor cu privire

la ponderarea în funcție de nsc a expunerilor în conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard,

s-ar încadra la nivelul 1 sau 2 al scalei de evaluare a calității creditului.

Alte elemente eligibile așa cum sunt definite la pct.15.

Titluri de creanță emise sau garantate de administrații centrale, emise de bănci centrale, organizații internaționale, bănci multilaterale de dezvoltare sau administrații regionale/ autorități locale/ instituții ale statelor membre, care, potrivit regulilor cu privire la ponderarea în funcție de nsc a expunerilor în conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard,

s-ar încadra la nivelul 4 sau 5 al scalei de evaluare a calității creditului și

titluri de creanță emise sau garantate de societăți care, potrivit regulilor cu privire la ponderarea în funcție de nsc a expunerilor în conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard,

s-ar încadra la nivelul 3 sau 4 al scalei de evaluare a calității creditului.

Expuneri pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului din partea unei instituții externe de evaluare a creditului (ECAI) nominalizate.

8,00%

Titluri de creanță emise sau garantate de administrații centrale, emise de bănci centrale, organizații internaționale, bănci multilaterale de dezvoltare sau administrații regionale/ autorități locale/ instituții

ale

statelor

membre,

care,

potrivit regulilor cu privire la ponderarea

12,00%

în funcție de nsc a expunerilor în conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard,

s-ar încadra la nivelul 6 al scalei de evaluare a calității creditului și

titluri de creanță emise sau garantate de societăți care, potrivit regulilor cu privire la ponderarea în funcție de risc a expunerilor în conformitate cu prevederile

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării stqndard,

s-ar încadra la nivelul 5 sau 6 al scalei de evaluare a calității creditului.

În cazul instituțiilor care aplică regulile cu privire la ponderarea în funcție de risc a expunerilor în conformitate cu

Regulamentul BNR-CNVM nr.15/ 20/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating,

pentru a putea fi încadrat la un nivel al scalei de evaluare a calității creditului, debitorul față de care este înregistrată expunerea trebuie să aibă un rating intern cu o probabilitate de nerambursare echivalentă cu sau mai scăzută decât cea asociată cu nivelul corespunzător al scalei de evaluare a calității creditului, în conformitate cu regulile referitoare la ponderarea în funcție de risc a expunerilor față de societăți, prevăzute în cadrul

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard.

Instrumentelor emise de către un emitent neeligibil li se atribuie o cerință de capital pentru riscul specific de 8% sau 12% în conformitate cu Tabelul 1. Pentru scopurile determinării nivelului riscului de piață general, instituțiile pot efectua compensarea între asemenea instrumente și orice alte titluri de creanță.

Expunerile rezultate din securitizare care, în conformitate cu art.22 alin.(1) și (3) din

Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții,

ar fi supuse unui tratament de

deducere sau care, în conformitate cu art.5(1), art.8, art.15 - 17 și Capitolul V din

Regulamentul BNR-CNVM nr.21/ 26/ 2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate și al pozițiilor din securitizare,

ar fi ponderate în funcție de risc cu 1250%, se supun unei cerințe de capital care nu poate fi mai mică decât cea stabilită prin tratamentele amintite. Facilitățile de trezorerie pentru care nu există rating se supun unei cerințe de capital care nu poate fi mai mică decât cea prevăzută în art.5(1), art . 8, art.15 - 17 și Capitolul V din

Regulamentul BNR-CNVM nr.21/ 26/ 2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate și al pozițiilor din securitizare.

15.

Pentru scopurile pct.14, elementele eligibile includ:

a)

poziții lungi și scurte pe active care pot fi încadrate la un nivel al scalei de evaluare

a

calității

creditului

care

corespunde

cel

puțin

gradului investițional în cadrul procesului de punere în corespondență ( mapping process),

descris în cadrul

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard;

b)

poziții lungi și scurte pe active care, datorită solvabilității emitentului, au o probabilitate de nerambursare care nu este, potrivit abordării descrise în

Regulamentul BNR-CNVM nr.15/ 20/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating,

mai mare decât cea a activelor la care se face referire la lit.a);

c)

poziții lungi și scurte pe active pentru care nu este disponibilă o evaluare din partea unei instituții externe de evaluare

a creditului

(ECAI) nominalizate, și care îndeplinesc următoarele condiții:

(i)

sunt considerate suficient de lichide de către instituția în cauză;

(ii)

calitatea lor investițională este, în opinia instituției, cel puțin echivalentă cu aceea a activelor prevăzute la lit.a); și

(iii)

sunt admise la tranzacționare pe cel puțin o piață reglementată dintr­ un stat membru sau pe o bursă

(stock exchange)

dintr-un stat terț, cu condiția ca bursa respectivă să fie recunoscută de autoritățile competente din România;

d)

pozițiile lungi și scurte pe active, emise de instituții supuse cerințelor privind adecvarea capitalului similare cerințelor stabilite în

Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții,

care sunt considerate de către instituția în cauză suficient de lichide și a căror calitate investițională este, în opinia instituției, cel puțin echivalentă cu cea a activelor la care se face referire la lit.a); și

e)

titlurile emise de instituții care sunt considerate a avea un nivel de calitate a creditului echivalent sau mai ridicat decât cele asociate nivelului 2 al scalei de evaluare a calității creditului, potrivit regulilor cu privire la ponderarea în funcție de risc a expunerilor față de instituții, stabilite în cadrul

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard,

și care sunt supuse unor aranjamente de supraveghere și reglementare comparabile cu cele prevăzute de legislația națională cu caracter prudențial.

Maniera în care titlurile de creanță sunt evaluate se analizează de către autoritatea competentă, care va schimba aprecierea instituției dacă consideră că titlurile în cauză au un grad de risc specific prea mare pentru a putea fi considerate eligibile.

16.

În cazul titlurilor care prezintă un risc deosebit datorită solvabilității insuficiente a emitentului, instituția trebuie să aplice ponderarea maximă prevăzută în Tabelul I de la pct.14.

Riscul general

(a) Pe baza scadenței

17.

Procedura de calcul a cerințelor de capital pentru acoperirea riscului general implică două etape de bază. În prima etapă, toate pozițiile se ponderează corespunzător scadenței (potrivit explicațiilor de la pct.18) în vederea calculării cerinței de capital necesare pentru acoperirea acestora. În a doua etapă, cerințele de capital pot fi reduse în cazul în care o poziție ponderată este deținută în paralel cu o poziție ponderată de semn opus, în cadrul aceleiași benzi de scadență. Reducerea cerinței de capital este, de asemenea, permisă în cazul în care pozițiile ponderate de semn opus se încadrează în benzi de scadență diferite, nivelul reducerii putând depinde atât de faptul că cele două poziții aparțin sau nu aceleași zone, cât și de zonele particulare de care aparțin. Există în total trei zone (grupe de benzi de scadență).

18.

Instituția

trebuie

încadreze

pozițiile

nete

în

benzile

de

scadență corespunzătoare din coloana 2 sau, după caz, coloana 3 a Tabelului 2 de la pct.20. Instituția trebuie să realizeze acest lucru pe baza scadenței reziduale, în cazul instrumentelor pe rată fixă, și pe baza perioadei

rămase până la următoarea refixare a ratei dobânzii, în cazul instrumentelor la care rata dobânzii este refixată înainte de scadența finală. Instituția trebuie să facă, de asemenea, distincție între titlurile de creanță cu un cupon de 3% sau mai mult și cele cu un cupon de mai puțin de 3% și, în consecință, le alocă în coloana 2 sau coloana 3 a Tabelului 2. În continuare, instituția le înmulțește pe fiecare dintre acestea cu ponderea aferentă benzii de scadență în cauză din coloana 4 a Tabelului 2.

19.

Instituția trebuie să calculeze, în continuare, suma pozițiilor lungi ponderate și, separat, suma pozițiilor scurte ponderate în fiecare dintre benzile de scadență. Partea care corespunde de la cele două sume amintite, într-o bandă de scadență dată, reprezintă poziția ponderată pusă în corespondență în acea bandă, în timp ce poziția lungă reziduală sau poziția scurtă reziduală

reprezintă poziția ponderată

nepusă

în corespondență

în

aceeași

bandă.

În continuare,

se calculează totalul pozițiilor ponderate puse în corespondență în toate benzile.

20.

Pentru benzile incluse în fiecare dintre zonele din Tabelul 2, instituția trebuie să calculeze totalurile pozițiilor lungi ponderate, nepuse în corespondență, în vederea determinării poziției lungi ponderate, nepusă în corespondență pentru fiecare zonă. În mod similar, totalurile aferente pozițiilor scurte ponderate nepuse în corespondență, de la fiecare bandă dintr-o anumită zonă, se însumează în vederea determinării poziției scurte ponderate nepuse în corespondență, pentru

acea

zonă.

Partea

aferentă

poziției

lungi

ponderate,

nepusă

în corespondență pentru o zonă dată, care este pusă în corespondență cu poziția scurtă ponderată, nepusă în corespondență pentru aceeași zonă, reprezintă poziția ponderată pusă în corespondență pentru zona respectivă. Partea rămasă a poziției lungi

ponderate,

nepusă în corespondență, sau a poziției

scurte ponderate, nepusă în corespondență pentru o zonă, care nu a putut fi astfel pusă în corespondență, reprezintă poziția ponderată nepusă în corespondență pentru zona respectivă.

Tabelul 2

Zona

Banda de scadentă

Ponderea (în%)

Modificarea presupusă a ratei dobânzii

(în%)

Cupon de 3 % sau mai mult

Cupon de mai puțin de 3 %

(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

Unu

O ::;; 1 lună

O ::;; 1 lună.

0,00

-

> 1 ::;; 3 luni

> 1 ::;; 3 luni

0,20

1,00

> 3 ::;; 6 luni

> 3 ::;; 6 luni

0,40

1,00

> 6 ::;; 12 luni

>

6 ::;; 12 luni

0,70

1,00

Doi

>1 ::;;2ani

> 1,0 ::;; 1,9 ani

1,25

0,90

> 2 ::;; 3 ani

>

1,9

<

2,8 ani

1,75

0,80

>3::;;4ani

> 2,8

<

3,6 ani

2,25

0,75

Trei

>4::;;5ani

> 3,6 ::;; 4,3 ani

2,75

0,75

>5 ::;;?ani

> 4,3

<

5,7 ani

3,25

0,70

> 7 ::;; 10 ani

> 5,7 ::;; 7,3 ani

3,75

0,65

> 10 ::;; 15 ani

> 7,3

<

9,3 ani

4,50

0,60

> 15 ::::;20 ani

> 9,3

<

10,6 ani

5,25

0,60

> 20 ani

> 10,6 ::::; 12,0 ani

6,00

0,60

> 12,0 ::::; 20,0 ani

8,00

0,60

> 20 ani

12,50

0,60

21.

În continuare se determină suma aferentă poziției lungi (scurte) ponderate, nepusă în corespondență din zona unu, care este pusă în corespondență cu poziția scurtă (lungă) ponderată, nepusă în corespondență din zona doi. Aceasta se utilizează la pct.25 sub denumirea de poziție ponderată pusă în corespondență între zonele unu și doi. În continuare se aplică aceeași procedură părții rămase din poziția ponderată nepusă în corespondență din zona doi și poziția ponderată nepusă în corespondență din zona trei, în vederea calculării poziției ponderate puse în corespondență între zonele doi și trei.

22.

La alegerea sa, instituția poate inversa ordinea în cadrul pct.21, astfel încât să calculeze poziția ponderată pusă în corespondență între zonele doi și trei înainte să calculeze poziția ponderată pusă în corespondență între zonele unu și doi.

23.

În continuare, în vederea determinării poziției ponderate puse în corespondență între zonele unu și trei, soldul poziției ponderate nepuse în corespondență din zona unu se pune în corespondență cu cel din zona trei, rămas după ce zona trei a fost pusă în corespondență cu zona doi.

24.

Pozițiile reziduale, rezultate în urma parcurgerii celor trei proceduri separate de calcul de punere în corespondență prevăzute la pct.21, 22 și 23, se însumează .

25.

Cerința de capital a instituției se calculează prin însumarea următoarelor elemente:

a)

10% din suma pozițiilor ponderate puse în corespondență în toate benzile de scadență;

b)

40% din poziția ponderată pusă în corespondență din zona unu;

c)

30% din poziția ponderată pusă în corespondență din zona doi;

d)

30% din poziția ponderată pusă în corespondență din zona trei;

e)

40% din poziția ponderată pusă în corespondență între zonele unu și doi și între zonele doi și trei (a se vedea pct.21 );

f)

150% din poziția ponderată pusă în corespondență între zonele unu și trei;

ȘI

g)

100% din pozițiile ponderate reziduale nepuse în corespondență.

(b) Pe baza duratei

26.

Instituțiile pot să utilizeze în vederea calculării cerinței de capital pentru acoperirea riscului general, aferent titlurilor de creanță tranzacționate, în locul sistemului stabilit la pct.17 - 25, un sistem care reflectă durata, cu condiția ca instituția să notifice acest lucru autorității competente și să utilizeze acest sistem în mod consecvent.

27.

Corespunzător unui asemenea sistem, instituția trebuie să ia valoarea de piață a fiecărui titlu de creanță cu rată fixă și să calculeze randamentul la scadență al acestuia, care este rata de actualizare implicită pentru titlul respectiv. În cazul instrumentelor cu rată variabilă, instituția trebuie să ia valoarea de piață a fiecărui instrument și să calculeze randamentul pornind de la ipoteza că principalul este scadent la următoarea dată de refixare a ratei dobânzii.

28.

În continuare, instituția trebuie să calculeze durata modificată pentru fiecare titlu de creanță pe baza următoarei formule:

durata (D)

durata modificată=

, unde

(1+r)

m

E

t=l

D=

m

E

t=l

t Ct (l+ri

Ct (l+ri

unde:

r

=

randamentul la scadență pct.25),

(a se vedea

Ct

m

=

=

plata la momentul t,

scadența totală (a se vedea

pct.25)

29.

În continuare, instituția trebuie să înregistreze fiecare titlu de creanță în zona corespunzătoare din Tabelul 3. Instituția realizează acest lucru pe baza duratei modificate pentru fiecare instrument.

Tabelul 3

Zona

Durata modificată (în ani)

Dobânda presupusă (modificare, în%)

Unu

>O<

1,0

1,0

Doi

> 1,0 53,6

0,85

Trei

>

3,6

0,7

30.

În continuare, instituția trebuie să calculeze poziția ponderată pe baza duratei, pentru fiecare instrument, prin înmulțirea valorii sale de piață cu durata sa modificată și cu modificarea presupusă a ratei dobânzii aferente unui instrument

căruia îi corespunde respectiva durată modificată (a se vedea coloana 3 din Tabelul 3).

31.

Instituția trebuie să determine pozițiile lungi ponderate pe baza duratei, precum și pozițiile scurte ponderate pe baza duratei, în cadrul fiecărei zone. Suma rezultată din punerea în corespondență, în fiecare zonă, a pozițiilor lungi ponderate pe baza duratei cu pozițiile scurte ponderate pe baza duratei, reprezintă poziția ponderată pe baza duratei, pusă în corespondență pentru zona respectivă.

În continuare, instituția trebuie să calculeze pentru fiecare zonă pozițiile ponderate pe baza duratei nepuse în corespondență. Apoi trebuie să parcurgă procedurile stabilite la pct.21 -

24, pentru pozițiile ponderate nepuse în corespondență.

32.

În continuare,

se calculează cerința de capital a instituției ca sumă a următoarelor elemente:

a)

2% din poziția ponderată pe baza duratei, pusă în corespondență pentru fiecare zonă;

b)

40% din pozițiile ponderate pe baza duratei, puse în corespondență între zonele unu și doi și între zonele doi și trei;

c)

150% din poziția ponderată pe baza duratei, pusă în corespondență între zonele unu și trei; și

d)

100% din pozițiile reziduale ponderate pe baza duratei, nepuse în corespondență.

TITLURI DE CAPITAL

33.

Instituția trebuie să calculeze suma pozițiilor nete lungi și suma pozițiilor nete scurte în conformitate cu pct.1. Totalul celor două sume reprezintă poziția brută totală a instituției. Diferența dintre cele două sume reprezintă poziția netă totală.

Riscul specific

34.

Pentru a calcula cerința de capital pentru acoperirea riscului specific, instituția trebuie să înmulțească poziția sa brută totală cu 4%.

35.

Prin derogare de la prevederile pct.34, nivelul cerinței de capital pentru acoperirea riscului specific este de 2% în loc de 4% pentru acele portofolii de titluri de capital deținute de instituție, care îndeplinesc următoarele condiții:

a)

titlurile de capital sunt emise de către alți emitenți decât cei care au emis numai titluri de creanță care fac obiectul tranzacționării și care au asociată o cerință de 8% sau 12% conform Tabelului 1 de la pct.14 sau care au asociată o cerință mai mică numai datorită faptului că sunt garantate;

b)

titlurile de capital sunt considerate foarte lichide de către autoritatea competentă; și

c)

nicio poziție individuală nu conține mai mult de 5% din valoarea portofoliului total de titluri de capital al instituției.

Pentru scopul lit.c), pot fi utilizate poziții individuale de până la 10%, cu condiția ca totalul pozițiilor mai mari de 5%, indiferent de semnul lor, să nu depășească 50% din portofoliu.

Riscul general

36.

Pentru a calcula cerința de capital pentru acoperirea riscului general, instituția trebuie să înmulțească poziția sa netă totală cu 8%.

Contracte

futures

pe indici bursieri

37.

Contractele

futures

pe indici bursieri, echivalentele delta ale opțiunilor pe contractele

futures

pe indici bursieri și ale opțiunilor pe indici bursieri, care sunt denumite în continuare 'contracte

futures

pe indici bursieri', se pot descompune în poziții pe fiecare dintre titlurile de capital componente. Aceste poziții pot fi tratate ca și poziții pe titlurile de capital suport respective și pot fi compensate, în condițiile aprobării de către autoritatea competentă, cu poziții de semn opus pe înseși titlurile de capital suport.

38.

Instituția care efectuează compensarea pozițiilor pe unul sau mai multe dintre titlurile de capital componente ale unui contract

futures

pe indici bursieri cu una sau mai multe poziții pe însuși contractul

futures

pe indici bursieri, trebuie să dețină capital adecvat pentru a acoperi riscul de pierdere cauzat de evoluția diferită a valorii contractului

futures

față de cea a titlurilor

de capital componente; de asemenea, instituția trebuie să se asigure de acest lucru și în cazul în care deține poziții de semn opus pe contracte

futures

pe indici bursieri care nu sunt identice în ceea ce privește scadența și/ sau compoziția acestora.

39.

Prin derogare de la prevederile pct.37 și 38,

contractelefutures

pe indici bursieri care sunt tranzacționate pe bursă și -

în opinia autorității competente - reprezintă indici cu o largă diversificare, atrag o cerință de capital pentru acoperirea riscului general de 8%, dar nu atrag nicio cerință de capital pentru acoperirea riscului specific. Asemenea contracte

futures

pe indici bursieri se includ în calculul poziției nete totale la pct.33, dar nu se includ în calculul poziției brute totale din cadrul aceluiași punct.

40.

În cazul în care un contract

futures

pe indici bursieri nu este descompus în poziții pe fiecare dintre titlurile de capital componente, acesta se tratează ca și un titlu de capital individual. Totuși, riscul specific al acestui titlu de capital individual poate fi ignorat dacă respectivul contract

futures

pe indici bursieri este tranzacționat pe o bursă și, în opinia autorității competente, reprezintă un indice cu o diversificare largă.

ANGAJAMENTE DE PRELUARE FERMĂ (UNDERWRITING)

41.

În cazul angajamentelor de preluare fermă de titluri de creanță și de capital, instituția poate să folosească procedura ce urmează, pentru calculul cerințelor de capital. În primul rând, aceasta trebuie să calculeze pozițiile nete prin deducerea pozițiilor aferente angajamentelor de preluare fermă care sunt subscrise sau subangajate de către terțe părți, pe baza unor înțelegeri formale. În al doilea rând, instituția trebuie să reducă pozițiile nete cu factorii de reducere prevăzuți în Tabelul 4:

Anexa II

la regulament

(ii)

în cazul tranzacțiilor transfrontaliere, a trecut o zi sau mai mult de când aceasta a efectuat plata ori livrarea.

Tabelul 2

Tratamentul tranzacțiilor incomplete din punct de vedere al cerințelor de capital

Tipul Tranzacției

În perioada

până la primul segment al tranzacției (reprezentând plată/ livrare contractuală)

de la primul segment al tranzacției (reprezentând plată/ livrare contractuală) și până la 4 zile după cel de-al doilea segment al tranzacției (reprezentând plată/ livrare contractuală)

cuprinsă în intervalul de la 5 zile lucrătoare după al doilea segment al tranzacției (reprezentând plată/ livrare

contractuală)

ȘI

pa "

na la stingerea tranzacției

(1)

(2)

(3)

(4)

Tranzacție incompletă

Nicio cerință de capital

Se tratează ca

ȘI

o expunere

Se deduc, din fondurile propm, atât valoarea transferată cât și expunerea curentă pozitivă

3.

La aplicarea unei ponderi de risc expunerilor din tranzacțiile incomplete tratate în conformitate cu coloana 3 din Tabelul 2, instituțiile care utilizează abordarea prevăzută în

Regulamentul BNR-CNVM nr.15/ 20/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

pot atribui probabilități de nerambursare

contrapartidelor pentru

care

nu

au

alte expuneri

în afara portofoliului de tranzacționare, pe baza rating-ului extern al contrapartidelor. Instituțiile care utilizează propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare

(loss given default)

pot aplica valoarea pierderilor în caz de nerambursare prevăzută la art. 73 din cadrul aceluiași regulament, expunerilor din tranzacții incomplete tratate în conformitate cu coloana 3 din Tabelul 2 cu condiția să aplice respectiva valoare a pierderii în caz de nerambursare tuturor expunerilor de acest tip. Alternativ, instituțiile care utilizează abordarea prevăzută în

Regulamentul BNR-CNVM nr.15/ 20/ 2006 privind tratamentul riscului de

credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

pot aplica ponderile de risc, așa cum este prevăzut

în cadrul

Regulamentului BNR-CNVM

nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard,

cu condiția să le aplice tuturor expunerilor de acest tip, sau pot aplica o pondere de risc de 100% tuturor expunerilor de acest tip.

Dacă nivelul expunerii pozitive ce rezultă din tranzacții incomplete nu are caracter material, instituțiile pot aplica acestor expuneri o pondere de risc de 100%.

4.

În cazul

unei

disfuncționalități generale

a sistemului

de decontare

sau compensare, instituțiile sunt scutite de la calculul cerințelor de capital, efectuat potrivit pct.1 și 2, până la remedierea situației, cu condiția notificării autorității competente cu privire atât la apariția cât și la încetarea unei astfel de situații. În acest caz, incapacitatea unei contrapartide de a deconta o tranzacție nu este considerată nerambursare pentru scopurile riscului de credit.

RISCUL DE CREDIT AL CONTRAPARTIDEI (CCR)

5.

Instituțiile au obligația de a deține capital pentru acoperirea riscului de credit al contrapartidei (CCR) care rezultă din expuneri datorate următoarelor:

a)

instrumente financiare derivate tranzacționate pe OTC și instrumente financiare derivate de credit;

b)

acorduri

repa,

acorduri

reverse repa,

operațiuni de dare sau luare de titluri/ mărfuri cu împrumut care se bazează pe titluri sau mărfuri incluse în portofoliul de tranzacționare;

c)

tranzacțiile de creditare în marjă în legătură cu titluri sau mărfuri; și

d)

tranzacțiile cu decontare îndelungată.

6.

Ținând cont de prevederile pct.7 - 10, valorile expunerilor și valorile ponderate la

risc

ale

expunerilor

se

calculează

în

conformitate

cu

prevederile

Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de

credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard, Regulamentului BNR-CNVM nr.15/ 20/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

și ale

Regulamentului BNR-CNVM nr.19/ 24/ 2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții

în cadrul acestora referințele la "instituții de credit" din respectivele prevederi urmând a fi înțelese ca referințe la "instituții", referințele la "instituții de credit mamă" urmând a fi înțelese ca referințe la "instituții mamă", termenii care decurg urmând a fi interpretați în consecință.

7.

Pentru scopurile pct.6:

Anexa la

Regulamentul BNR-CNVM nr.20/ 25/ 2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al

tranzacțiilor

de

răscumpărare,

al

operațiunilor

de

dare/luare

de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă

se consideră ca fiind modificată astfel încât să includă art.2 pct.1 lit.f) din

Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr.31I 2006 de completare a reglementărilor CNVM în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene;

Prevederile

Regulamentului BNR-CNVM nr.20/ 25/ 2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al

tranzacțiilor

de

răscumpărare,

al

operațiunilor

de

dare/luare

de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă

se consideră ca fiind modificate astfel încât să includă, după notele de subsol ale Tabelului 1, următorul text:

"În scopul obținerii unei valori pentru expunerea de credit potențială viitoare în cazul instrumentelor financiare derivate de credit de tip

total return swap

și

credit default swap,

valoarea nominală a instrumentului este înmulțită cu următoarele procente:

5%, în cazul în care obligația de referință este una care, dacă ar da naștere la o expunere directă a instituției, aceasta ar fi un element eligibil pentru scopurile Anexei I; și

10%, în cazul în care obligația de referință este una care, dacă ar da naștere la o expunere directă a instituției, aceasta nu ar fi un element eligibil pentru scopurile Anexei I.

Totuși, în cazul unui

credit default swap,

se permite instituției a cărei expunere rezultată din

swap

reprezintă o poziție lungă pe instrumentul suport, utilizarea unui factor de 0% pentru calculul expunerii de credit potențială viitoare, cu excepția cazului în care

swap-ul

respectiv face obiectul unei clauze de lichidare în cazul insolvabilității entității a cărei expunere rezultată din

swap

reprezintă o poziție scurtă pe instrumentul suport, chiar dacă în legătură cu instrumentul suport nu s-a produs niciun eveniment de credit."

În cazul în care instrumentul financiar derivat de credit furnizează protecție în funcție de al n-lea caz de nerambursare

(n th

to default)

din cadrul unui număr de obligații suport, procentul aplicabil prevăzut mai sus este determinat de obligația cu cea mai scăzută a n-a calitate a creditului

(the n th

lowest credit quality)

determinată de faptul că, dacă obligația ar fi una care ar fi asumată de instituție, aceasta ar fi un element eligibil pentru scopurile Anexei I.

8.

Pentru scopurile pct.6, la calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor, nu este permisă instituțiilor utilizarea metodei simple a garanțiilor financiare, prevăzută la art.82 - 88 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.1912412006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții,

pentru recunoașterea efectelor garanțiilor financiare.

9.

Pentru scopurile pct.6, în cazul tranzacțiilor de răscumpărare și al operațiunilor de dare sau luare de titluri/ mărfuri cu împrumut înregistrate în portofoliul de tranzacționare, toate instrumentele financiare și mărfurile care sunt eligibile pentru a fi incluse în portofoliul de tranzacționare pot fi recunoscute în calitate de

garanții

reale

eligibile.

În

cazul

expunerilor

aferente

instrumentelor financiare

derivate

tranzacționate

pe

OTC

înregistrate

în

portofoliul

de tranzacționare, mărfurile care sunt eligibile a fi incluse în portofoliul de

tranzacționare pot fi, de asemenea, recunoscute în calitate de garanții reale eligibile. Pentru scopurile calculării ajustărilor de volatilitate atunci când asemenea instrumente financiare sau mărfuri care nu sunt eligibile potrivit

Regulamentului BNR-CNVM nr.19/ 24/ 2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții

sunt date cu împrumut, vândute sau fumizate, ori luate cu împrumut, cumpărate sau primite în cadrul unei asemenea tranzacții prin intermediul colateralului sau prin altă modalitate și instituția utilizează abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate potrivit Capitolului IV din cadrul aceluiași regulament, astfel de instrumente și mărfuri se tratează în același mod ca și titlurile de capital admise la tranzacționare pe o bursă recunoscută, care nu fac parte dintr-un indice principal.

În cazul în care instituțiile utilizează abordarea bazată pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate potrivit Capitolului IV din

Regulamentul BNR-CNVM nr.19/ 24/ 2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții

în legătură cu instrumentele financiare sau mărfurile care nu sunt eligibile potrivit regulamentului menționat, ajustările de volatilitate trebuie calculate pentru fiecare element individual. În cazul în care instituțiile utilizează abordarea bazată pe modele interne definită în Capitolul IV din cadrul aceluiași regulament, acestea pot aplica, de asemenea, această abordare pentru portofoliul de tranzacționare.

1O.

Pentru scopurile pct.6, în ceea ce privește recunoașterea acordurilor cadru de compensare care acoperă tranzacții de răscumpărare și/ sau operațiuni de dare sau luare de titluri/ mărfuri cu împrumut și/ sau alte tranzacții ajustate la condițiile pieței

(market-driven transactions),

compensarea între poziții din portofoliul de tranzacționare și din afara portofoliului de tranzacționare este recunoscută

doar

în

cazul

în

care

tranzacțiile

compensate

îndeplinesc următoarele condiții:

a)

toate tranzacțiile sunt marcate la piață zilnic; și

b)

orice elemente luate cu împrumut, cumpărate sau primite în cadrul tranzacțiilor, pot fi recunoscute în calitate de garanții financiare eligibile

Anexa III

la regulament

Anexa IV

la regulament

Tabelul 1

Banda de scadență

Rata

spread

(%)

(1)

(2)

O

<

1 lună

1.50

>

1 ::;; 3 luni

1.50

>

3 ::;; 6 luni

1.50

> 6::;; 12 luni

1.50

>1 ::;;2ani

1.50

> 2<3ani

1.50

>

3 ani

1.50

14.

Pozițiile pe aceeași marfă sau care sunt considerate conform pct.7 ca fiind poziții pe aceeași marfă pot fi compensate și pot fi încadrate pe benzi de scadență corespunzătoare pe bază netă pentru :

a)

pozițiile pe contracte care au scadența la aceeași dată; și

b)

pozițiile pe contracte care înregistrează unul față de celălalt o diferență de scadență de maxim 1O zile, dacă contractele sunt tranzacționate pe piețe care au date de livrare zilnice.

15.

Instituția trebuie să calculeze, în continuare, suma pozițiilor lungi și suma pozițiilor scurte în fiecare bandă de scadență. Suma pozițiilor lungi (scurte) puse în corespondență cu pozițiile scurte (lungi) într-o anumită bandă de scadență reprezintă poziția pusă în corespondență în acea bandă de scadență, în timp ce poziția reziduală lungă sau scurtă reprezintă poziția nepusă în corespondență pentru aceeași bandă.

16.

Acea parte a poziției lungi (scurte), nepusă în corespondență în cadrul unei anumite benzi de scadență, care este pusă în corespondență cu poziția scurtă (lungă), nepusă în corespondență în cadrul unei benzi de scadență ulterioare, reprezintă poziția pusă în corespondență între două benzi de scadență. Acea parte a poziției lungi sau scurte, nepusă în corespondență, care nu poate fi astfel pusă în corespondență, reprezintă poziția nepusă în corespondență.

17.

Cerința de capital a instituției pentru fiecare marfă se calculează, pe baza benzilor de scadență relevante, ca sumă a următoarelor:

a)

suma pozițiilor lungi și scurte puse în corespondență, înmulțită cu rata

spread

corespunzătoare așa cum este indicat în a doua coloană a Tabelului 1 de la pct.13, pentru fiecare bandă de scadență, și înmulțită cu prețul spot al mărfii;

b)

poziția pusă în corespondență între două benzi de scadență, înmulțită, pentru fiecare bandă de scadență în care o poziție nepusă în corespondență este reportată, cu 0,6% (rată

carry)

și cu prețul spot al mărfii; și

c)

pozițiile reziduale nepuse în corespondență, înmulțite cu 15% (rată

outright)

și cu prețul spot al mărfii .

18.

Cerința de capital totală a instituției pentru riscul de marfă se calculează ca sumă a cerințelor de capital calculate pentru fiecare marfă, conform pct.17.

(b) Abordarea simplificată

19.

În scopul calculării cerințelor de capital pentru riscul de marfă, instituțiile pot opta pentru abordarea simplificată. În cazul în care ia decizia de a utiliza această abordare,

instituția trebuie să notifice autoritatea competentă cu privire la decizia respectivă.

Cerința de capital a instituției pentru fiecare marfă se calculează ca sumă a:

a)

15% din poziția netă, lungă sau scurtă, înmulțită cu prețul spot al mărfii; și

b)

3% din poziția brută, lungă plus scurtă, înmulțită cu prețul spot al mărfii.

20.

Cerința de capital totală a instituției pentru riscul de marfă se calculează ca sumă a cerințelor de capital calculate pentru fiecare marfă, conform pct.19 .

(c) Abordarea extinsă pe benzi de

scadență

21.

Instituțiile pot să utilizeze ratele minime de

spread, carry

și

outright

stabilite în următorul tabel (Tabelul 2), în locul celor indicate la pct.13 ,

14, 17 și 18,

în condițiile în

care, acestea:

a)

desî'așoară activități semnificative cu mărfuri,

b)

au un portofoliu diversificat de mărfuri, și

c)

nu sunt încă în

măsură

să utilizeze modele interne pentru scopul calculării cerințelor de capital privind riscul de marfă în conformitate cu Anexa V.

Anexa V

la regulament

Tabelul 1

Numărul de depășiri

Factorul complementar

Mai puține de 5

0,00

5

0,40

6

0,50

7

0,65

8

0,75

9

0,85

1O sau mai multe

1,00

De la caz la caz, în situații excepționale, autoritatea competentă poate acorda derogare de la

cerința

de

a majora

factorul

de multiplicare

cu factorul

complementar corespunzător Tabelului 1, dar numai în condițiile în care instituția demonstrează în mod convingător că o asemenea majorare nu se justifică și că modelul este în esență solid.

Dacă se înregistrează depășiri numeroase, indicând astfel că modelul nu este suficient de exact, recunoașterea modelului se revocă de către autoritatea competentă sau se impun,

de

către

aceasta,

măsuri

adecvate

pentru

a

asigura

îmbunătățirea

cu promptitudine a modelului.

Pentru a permite autorității competente să monitorizeze pe bază continuă corectitudinea factorului complementar, instituțiile trebuie să notifice acesteia cu promptitudine, în orice caz nu mai târziu de 5 zile lucrătoare, depășirile care rezultă din programul de testare ex-post

(back-testing)

și care, conform tabelului de mai sus, ar implica o creștere a factorului complementar.

9.

Fiecare instituție trebuie să îndeplinească o cerință de capital exprimată ca cea mai mare dintre:

a)

valoarea la risc

(value-at-risk)

aferentă zilei precedente, cuantificată conform parametrilor specificați în prezenta anexă, la care se adaugă, dacă este cazul, cerința de capital pentru riscul de nerambursare adițional prevăzută la pct.5; sau

b)

media nivelurilor zilnice ale valorii la risc

(value-at-risk)

din ultimele 60 de zile lucrătoare, înmulțită cu factorul menționat la pct.7, ajustată cu factorul la care se face referire la pct.8, la care se adaugă, dacă este cazul, cerința de capital pentru riscul de nerambursare adițional prevăzută la pct.5.

10.

Modul de calcul al valorii la risc

(value-at-risk)

este supus următoarelor standarde mm1me:

a)

calcularea, cel puțin zilnic, a valorii la risc

(value-at-risk);

b)

un interval de încredere unilateral ( one-taileâ)

de 99%;

c)

o perioadă de deținere echivalentă cu 1O zile;

d)

o perioadă efectivă de observare de cel puțin un an, cu excepția cazului în care se justifică o perioadă de observare mai scurtă datorită unei majorări subite și semnificative a volatilității prețurilor; și

e)

actualizarea trimestrială a datelor.

11.

Modelul trebuie să surprindă cu acuratețe toate riscurile de preț, cu caracter material, ale pozițiilor pe opțiuni sau pe instrumente similare acestora, iar orice alte riscuri care nu sunt surprinse de către model trebuie să fie acoperite în mod adecvat de fondurile propm.

12.

Modelul de cuantificare a riscului trebuie să surprindă un număr suficient de factori de risc, în funcție de nivelul activității instituției pe diverse piețe și, în special, factorii specificați mai jos.

Riscul de rată a dobânzii

Sistemul de cuantificare a riscului trebuie să încorporeze un set de factori de risc corespunzător ratelor dobânzii pe fiecare monedă în care instituția înregistrează poziții senzitive la rata dobânzii, în bilanț și în afara bilanțului. fustituția trebuie să modeleze curbele

de

randament

folosind

una

dintre

abordările

general

acceptate.

Pentru expunerile, cu caracter material, la riscul de rată a dobânzii în monede și pe piețe importante, curba de randament trebuie divizată în minimum șase benzi de scadență pentru a surprinde variațiile volatilității ratelor de-a lungul curbei de randament.

Sistemul de cuantificare a riscului trebuie, de asemenea, să surprindă riscul legat de variațiile, imperfect corelate, ale diferitelor curbe de randament.

Riscul valutar

Sistemul de cuantificare a riscului trebuie să încorporeze factorii de risc corespunzători aurului și valutelor individuale în care sunt exprimate pozițiile instituției.

În cazul OPC-urilor, se iau în considerare pozițiile pe valută efective ale acestora. Instituțiile se pot baza pe raportările terților privind pozițiile pe valută ale OPC, în cazul în care corectitudinea acestor raportări este asigurată în mod adecvat. Dacă o instituție nu are cunoștință de pozițiile pe valută ale unui OPC, această poziție trebuie extrasă și tratată în conformitate cu Anexa III pct. 2.1 alin.(4).

Riscul legat de titluri de capital

Sistemul de cuantificare a riscului trebuie să utilizeze un factor de risc separat, cel puțin pentru fiecare dintre piețele de titluri de capital în care instituția deține poziții semnificative.

Riscul de marfă

Sistemul de cuantificare a riscului trebuie să utilizeze un factor de risc separat, cel puțin pentru fiecare marfă în care instituția deține poziții semnificative. Sistemul

de cuantificare a riscului trebuie, de asemenea, să surprindă riscul legat de variațiile, imperfect corelate, ale mărfurilor similare, dar nu identice, precum și expunerea la modificările prețurilor

forward

apărută ca urmare

a decalajului

scadențelor.

De asemenea, acesta trebuie să țină cont de caracteristicile pieței, mai ales de datele de livrare și de libertatea de manevră a celor care efectuează tranzacții

(traders)

în ceea ce privește închiderea pozițiilor.

13.

Instituțiile pot să utilizeze corelații empirice în cadrul și de-a lungul categoriilor de risc în cazul în care, în opinia autorității competente, sistemul de cuantificare a corelațiilor pe care îl deține instituția este solid și implementat cu integritate.

Anexa VI

la regulament

Partea B - SISTEME ȘI MECANISME DE CONTROL

1.

Instituțiile trebuie să stabilească și să mențină sisteme ș1 mecamsme de control suficiente pentru a fumiza estimări prudente și fiabile, pentru scopuri de evaluare.

2.

Sistemele și mecanismele de control trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:

a)

politici și proceduri pentru procesul de evaluare formalizate. Acestea trebuie să includă responsabilități clar definite pentru diversele structuri implicate în procesul de determinare a valorii, sursele de informații privind piața și modul în care sunt reexaminate în scopul de a stabili dacă acestea sunt adecvate, frecvența cu care se realizează evaluările independente, sincronizarea în ceea ce privește prețurile de închidere, procedurile

pentru ajustarea

rezultatelor

evaluărilor, procedurile de verificare ad-hoc și de sf'arșit de lună; și

b)

linii de raportare clare și independente de

front-office,

destinate departamentului responsabil cu procesul de evaluare.

Linia de raportare trebuie să ajungă în cele din urmă până la nivelul unui membru executiv principal al consiliului de administrație.

Metode Prudente de Evaluare

3.

Marcarea la piață reprezintă evaluarea, cel puțin zilnică, a pozițiilor la prețuri de închidere direct disponibile, care provin din surse independente, ca de exemplu: prețuri de pe bursă, cotații electronice, cotații provenite de la mai mulți

broker-i

independenți, care se bucură de o largă recunoaștere.

4.

În situația în care se realizează marcarea la piață, trebuie utilizat cel mai prudent dintre cursul de cumpărare și cel de vânzare, cu excepția cazului în care instituția este un formator de piață semnificativ pentru acel tip de instrument financiar sau pentru marfa în cauză, caz în care aceasta poate să efectueze închiderea la cursul mediu al pieței.

5.

În situația în care marcarea la piață nu este posibilă, instituțiile trebuie să marcheze pozițiile/ portofoliile la model, înainte de a aplica tratamentul privind cerințele de capital aferente portofoliului de tranzacționare. Marcarea la model este definită ca fiind orice evaluare obținută pe baza unor date de intrare provenite din piață care sunt utilizate ca valori de referință, extrapolate sau incluse în cadrul oricărei alte metode de calcul.

6.

În

situația în care este utilizată marcarea la model, trebuie respectate următoarele cerințe:

a)

conducerea

superioară

are

cunoștință

de

elementele

din

portofoliul

de tranzacționare care fac obiectul marcării la model și înțelege impactul material al incertitudinii pe care aceasta o creează în cadrul raportării referitoare la riscul/ performanța activității;

b)

datele de intrare provenite din piață sunt obținute, atunci când este posibil, în concordanță cu prețurile de piață, iar măsura în care datele de intrare sunt adecvate pentru poziția care este supusă evaluării, precum și parametrii modelului, fac obiectul unei revizuiri frecvente;

c)

sunt utilizate, atunci când sunt disponibile, metodologii de evaluare care, pentru instrumentul financiar sau marfa în cauză, reprezintă practici de piață acceptate;

d)

în cazul în care modelul este elaborat de către instituția însăși, acesta se bazează pe presupuneri adecvate, evaluate și testate de către persoane cu calificare corespunzătoare, independente de procesul de elaborare;

e)

sunt implementate proceduri formale de control al modificărilor, iar o copie de siguranță a modelului este păstrată și utilizată periodic pentru a verifica evaluările efectuate;

f)

persoanele responsabile cu administrarea riscului au cunoștință de punctele slabe ale modelelor utilizate, precum și de modalitățile de a le sublinia cât mai bine în cadrul rezultatelor evaluării; și

g)

modelul este supus reexaminării periodice pentru a se determina acuratețea rezultatelor obținute prin aplicarea acestuia (de exemplu, evaluarea privind continuitatea caracterului adecvat al ipotezelor, analiza profitului și a pierderii în raport cu factorii de risc, compararea valorilor efective de închidere cu rezultatele modelului).

Pentru scopurile lit.d), modelul trebuie să fie elaborat/ aprobat de structuri independente de

front office

iar testarea trebuie să fie independentă și să includă validarea calculelor matematice, a ipotezelor și a programului informatic.

7.

În plus față de marcarea zihrică la piață sau marcarea la model trebuie efectuată și o verificare de preț independentă. Aceasta reprezintă procesul prin care prețurile de piață sau datele de intrare aferente modelului sunt verificate în mod regulat în ceea ce privește acuratețea și independența. În timp ce marcarea la piață zilnică poate fi realizată de către

dealer-i,

verificarea prețurilor de piață și a datelor de intrare aferente modelului trebuie efectuată de către o unitate independentă de sala de tranzacționare, cel puțin o dată pe lună (sau mai frecvent, în funcție de natura pieței/ activității de tranzacționare). În cazul în care nu sunt disponibile surse de preț independente sau sursele de preț sunt mai mult subiective, poate fi adecvată luarea unor măsuri prudente cum ar fi ajustarea evaluărilor.

Ajustări sau Reze-rve aferente Evaluării

8.

Instituțiile trebuie să stabilească și să mențină proceduri pentru luarea în considerare a ajustărilor/ rezervelor aferente evaluării.

Standarde Generale

9.

Instituțiile trebuie să determine ajustări/ rezerve aferente evaluării, cel puțin cu privire la: marjele de credit constatate în avans

(unearned credit spreads),

costurile de închidere

(close-out costs),

riscurile operaționale, rezilierea neanticipată, costurile de investire și de finanțare, costurile administrative viitoare și, în situațiile în care este relevant, riscul de model.

Standarde pentru poziții mai puțin lichide

1O.

Poziții mai puțin lichide pot rezulta atât din evenimente de piață cât și din situații ce țin de instituție, de exemplu poziții concentrate și/ sau poziții cu dinamică scăzută.

11.

Pentru a determina dacă este necesară o rezervă aferentă evaluării pentru pozițiile mai puțin lichide, instituțiile trebuie să ia în considerare mai mulți factori. Acești factori includ timpul necesar pentru a acoperi poziția/ riscurile aferente poziției, volatilitatea și media marjelor dintre cursurile de cumpărare și cele de vânzare, disponibilitatea cotațiilor de piață (numărul și identitatea formatorilor de piață), volatilitatea și media volumelor tranzacționate, concentrări ale pieței, creșterea vechimii pozițiilor, măsura în care evaluarea se bazează pe marcarea la model și impactul altor riscuri de model.

12.

În cazul utilizării de evaluări realizate de terți sau în cazul marcării la model, instituțiile trebuie să determine dacă este oportună efectuarea unei ajustări aferente evaluării. În

plus, instituțiile trebuie să aibă în vedere necesitatea stabilirii de rezerve pentru poziții mai puțin lichide și să reexamineze permanent continuitatea caracterului adecvat al acestora.

13.

În cazul în care ajustările/ rezervele aferente evaluării conduc la pierderi cu caracter material aferente anului financiar curent, acestea trebuie deduse din fondurile proprii de nivel I ale instituției potrivit art.5 lit.e din

Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții

.

14.

Alte profituri/ pierderi care rezultă din ajustările/ rezervele aferente evaluării trebuie incluse în calculul "profiturilor nete aferente portofoliului de tranzacționare" menționate la art.5(2) paragraful al 2-lea lit.b) din prezentul regulament și trebuie adunate la, respectiv deduse din, fondurile proprii adiționale eligibile pentru acoperirea cerințelor de risc de piață conform respectivelor prevederi.

15.

Ajustările/ rezervele

aferente evaluării care depășesc

nivelul celor realizate

în conformitate cu cadrul contabil aplicabil instituției se tratează potrivit pct.13, dacă conduc la pierderi cu caracter material, sau potrivit pct.14, în caz contrar.

Partea C ACOPERIRI INTERNE

1.

O acoperire internă este o poziție care compensează de o manieră materială sau în totalitate elementul de risc component al unei poziții sau al unui set de poziții din afara portofoliului de tranzacționare. Pozițiile care decurg din acoperiri interne sunt eligibile pentru tratamentul privind cerințele de capital aferente portofoliului de tranzacționare, cu condiția ca acestea să fie deținute cu intenția de a fi tranzacționate și să fie îndeplinite criteriile generale referitoare la intenția de tranzacționare și la evaluarea prudentă, specificate în Părțile A și B. În special:

a)

acoperirile interne trebuie să nu aibă ca scop principal evitarea sau reducerea cerințelor de capital;

b)

acoperirile interne trebuie să fie formalizate și trebuie să fie supuse procedurilor interne specifice, de aprobare și audit;

c)

tranzacția internă trebuie să fie efectuată în condițiile pieței;

d)

cea mai mare a parte a riscului de piață care este generat de acoperirea internă trebuie să fie administrată în mod dinamic în portofoliul de tranzacționare în cadrul limitelor autorizate; și

e)

tranzacțiile interne trebuie să fie monitorizate cu atenție.

Monitorizarea trebuie să fie asigurată prin proceduri adecvate.

2.

Tratamentul la care se face referire la pct.1 se aplică rară a prejudicia cerințele de capital aplicabile "segmentului din afara portofoliului de tranzacționare " din cadrul acoperirii interne.

3.

Fără a lua în considerare pct.1 și 2, în cazul în care o instituție acoperă o expunere la riscul de credit, din afara portofoliului de tranzacționare, utilizând un instrument financiar derivat de credit inclus în portofoliul de tranzacționare (utilizând o acoperire internă), nu se consideră că expunerea din afara portofoliului de tranzacționare este acoperită pentru scopurile calculării cerințelor de capital, decât în cazul în care pentru expunerea din afara portofoliului de tranzacționare instituția cumpără de la o terță parte eligibilă din punctul de vedere al fumizării protecției, un instrument financiar derivat de credit care îndeplinește cerințele prevăzute în art. 58 din

Regulamentul BNR-CNVM nr.19/ 24/ 2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituțiile de credit și firmele de investiții.

În

cazul în care o astfel de protecție fumizată de o terță parte este cumpărată și este recunoscută ca acoperire pentru o expunere din afara portofoliului de tranzacționare pentru scopurile calculării cerințelor de capital, niciuna dintre acoperirile prin instrumente financiare derivate de credit, internă sau externă, nu poate fi inclusă în portofoliul de tranzacționare pentru scopul calculării cerințelor de capital.

Partea D -INCLUDEREA ÎN PORTOFOLIUL DE TRANZACȚIONARE

1.

Instituțiile trebuie să dispună de politici și proceduri pentru determinarea pozițiilor care se includ în portofoliul de tranzacționare pentru scopurile calculării cerințelor de capital, clar definite în concordanță cu criteriile prevăzute la art.3 din prezentul regulament și luând în considerare capacitatea și practicile instituției în ceea ce privește administrarea riscului. Conformitatea cu aceste politici și proceduri trebuie să fie formalizată integral și să fie supusă auditării interne periodice.

2.

Instituțiile trebuie să dispună de politici și proceduri clar definite pentru administrarea generală a portofoliului de tranzacționare. Aceste politici și proceduri se trebuie să se refere cel puțin la următoarele:

a)

activitățile pe care instituția le consideră ca fiind de tranzacționare și, totodată, parte componentă a portofoliului de tranzacționare pentru scopurile calculării cerințelor de capital;

b)

măsura în care o poziție poate fi marcată la piață zilnic prin referire la o piață bidirecțională activă și lichidă;

c)

pentru pozițiile care sunt marcate la model, măsura în care instituția poate:

(i)

să identifice toate riscurile cu caracter material ale poziției;

(ii)

să acopere toate riscurile cu caracter material ale poziției prin instrumente pentru care există o piață bidirecțională activă și lichidă; și

(iii)

să determine estimări de încredere pentru ipotezele/ parametrii cheie utilizați în model;

d)

măsura în care instituția poate, ș1 1 se impune, să genereze evaluări pentru o anumită poziție, care pot fi validate extern într-o manieră coerentă;

e)

măsura în care restricțiile legale sau alte cerințe operaționale ar putea afecta capacitatea instituției de a lichida/ acoperi o poziție pe termen scurt;

f)

măsura în care instituția poate, și i se impune, să administreze în mod activ, din punct

de vedere

al riscului, o

anumită

poziție

în cadrul

operațiunii

de tranzacționare; și

g)

măsura în care instituția poate transfera riscul sau pozițiile din (în) portofoliul de tranzacționare în (din) afara acestuia, precum și criteriile pentru efectuarea unor astfel de transferuri.

3.

O instituție poate, cu aprobarea autorității competente, să trateze pozițiile care sunt deținute în portofoliul de tranzacționare și care corespund elementelor prevăzute la art.22(1) lit.a) - c) din

Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții,

ca și titluri de capital sau de creanță, după caz, în situația în care instituția demonstrează că este un formator de piață

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE

Nr. 20 din 14 decembrie 2006

Nr. 117 din 14 decembrie 2006

O R D I N

pentru aprobarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 23/28/2006 privind criteriile tehnice referitoare la organizarea

și tratamentul riscurilor, precum și criteriile tehnice utilizate de autoritățile competente pentru verificarea și evaluarea acestora*)

Având în vedere dispozițiile art. 24, 77, art. 101 alin. (2), art. 122, 148, 166, 167, 168, art. 278 alin. (1) lit. b) și c), art. 384 și 385 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

în temeiul prevederilor art. 420 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 și ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, precum și ale art. 1, 2 și ale art. 7 alin. (1), (3), (10) și (15) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare,

Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare emit următorul ordin:

Articolul 2

— Prezentul ordin și regulamentul menționat la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 3

— Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare vor urmări ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Președintele Consiliului de administrație

Președintele Comisiei Naționale al Băncii Naționale a României,

a Valorilor Mobiliare,

Mugur Constantin Isărescu

Gabriela Anghelache

*) Ordinul nr. 20/117/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 28 decembrie 2006 și este reprodus și în acest număr bis.

ANEXĂ*)

R E G U L A M E N T U L Nr. 23/28/2006

privind criteriile tehnice referitoare la organizarea și tratamentul riscurilor, precum și criteriile tehnice utilizate de autoritățile competente pentru verificarea și evaluarea acestora

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

Articolul 4

- În domeniul administrării riscurilor semnificative, structura de conducere a instituțiilor de credit prevăzută la art.13 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99./2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului

trebuie să aprobe și să revizuiască periodic strategiile și politicile pentru asumarea, administrarea, monitorizarea și diminuarea riscurilor la care instituția de credit este sau ar putea fi expusă, inclusiv acelea care provin din mediul macroeconomic în care instituția de credit își desfășoară activitatea și care sunt legate de stadiul ciclului economic.

Articolul 5

Cadrul de administrare a riscurilor în ceea ce privește separarea responsabilităților în cadrul instituțiilor de credit și evitarea conflictelor de interese trebuie să fie definit de către structura de conducere a instituțiilor de credit prevăzută la art.13 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

Secțiunea 2

Dispoziții pn·vind administrarea n·scului de credit și a riscun'lor asociate acestuia

Art.

6- (1) Instituțiile de credit trebuie să desfășoare activitatea de creditare în baza unor criterii sănătoase și bine definite de acordare a creditelor.

(2)

Instituțiile de credit trebuie să dispună de procese clar stabilite pentru aprobarea noilor credite, modificarea clauzelor, reînnoirea și refinanțarea celor existente.

(3)

Administrarea

ș1 monitorizarea

continuă a diferitelor portofolii ș1 expuneri afectate de riscul de credit ale instituțiilor de credit, inclusiv pentru identificarea și administrarea creditelor neperformante și pentru realizarea unor ajustări de valoare și constituirea unor provizioane adecvate, trebuie să fie realizată prin intermediul unor sisteme care să funcționeze efectiv.

(4)

Diversificarea portofoliilor de credit trebuie să fie adecvată în raport cu piețele pe care instituția de credit dorește să acționeze și cu strategia generală privind creditarea.

Articolul 7

Instituțiile de credit trebuie să monitorizeze și să controleze pe bază de politici și proceduri scrise riscul rezidual, respectiv riscul ca tehnicile recunoscute de diminuare a riscului de credit utilizate de către instituția de credit să fie mai puțin eficiente decât se așteaptă.

Articolul 8

- Instituțiile de credit trebuie să monitorizeze și să controleze pe bază de politici și proceduri scrise riscul de concentrare, respectiv riscul care apare din expuneri față de contrapartide, grupuri de contrapartide aflate în legătură și contrapartide din același sector economic, regiune geografică sau din aceeași activitate sau marfă sau din aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit și include în special riscurile asociate cu expunerile mari

indirecte la riscul de credit (de ex. față de un singur emitent de garanție reală).

Articolul 9

- - (1) Instituțiile de credit trebuie să evalueze și să monitorizeze pe bază de politici și proceduri scrise riscul din securitizare, respectiv riscul care apare din operațiuni de securitizare în legătură cu care instituțiile de credit sunt inițiator sau sponsor, pentru a se asigura în special că substanța economică a tranzacției se reflectă în totalitate în evaluarea și luarea deciziilor privind administrarea riscului.

(2) Instituțiile

de credit care sunt inițiatoare

ale unor operațiuni de securitizare a unor expuneri reînnoibile care conțin o clauză de rambursare anticipată trebuie să dispună de planuri de lichiditate pentru a soluționa implicațiile aferente atât în cazul unei rambursări programate cât și al uneia anticipate.

Secțiunea 3

Dispoziții privind administrarea riscului de piață și administrarea riscului de rată a dobânzii din activități în afara portofoliului de tranzacționare

Articolul 10

- Instituțiile de credit trebuie să implementeze politici și procese pentru măsurarea și administrarea tuturor cauzelor și efectelor semnificative ale riscurilor de piață.

(2)

Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare scenarii alternative, iar ipotezele care stau la baza deciziilor privind poziția lor netă de finanțare trebuie să fie revizuite periodic.

Articolul 15

-

Instituțiile de credit trebuie să dispună de planuri alternative pentru a face față crizelor de lichiditate.

Capitolul III

Criterii tehnice referitoare la evaluarea efectuată de autoritățile competente cu privire la riscuri

Articolul 16

(0)

-

(1)

În afară de riscurile de credit, de piață și operațional, verificarea

și evaluarea

efectuate

de Banca

Națională

a României

în aplicarea prevederilor art. 166 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 pn·vind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

va include cel puțin următoarele:

a)

rezultatele simulărilor în condiții de criză efectuate de instituțiile de credit care aplică abordarea bazată pe modele interne de rating;

b)

expunerea

la riscul de concentrare și administrarea acestui risc de către instituțiile

de

credit,

inclusiv

conformarea

acestora

cu

cerințele Regulamentului BNR-CNVM nr. 16/21/2006 privind expunerile mari ale instituțiilor de credit și firmelor de investiții;

c)

soliditatea, caracterul adecvat și modalitățile de aplicare ale politicilor și procedurilor implementate de instituțiile de credit pentru administrarea

riscului rezidual asociat utilizării tehnicilor de diminuare a riscului de credit recunoscute;

d)

adecvarea fondurilor proprii deținute de o instituție de credit în legătură cu activele securitizate având în vedere substanța economică a tranzacției, inclusiv nivelul de transfer al riscului realizat;

e)

expunerea la riscul de lichiditate și administrarea acestui risc de către instituțiile de credit;

f)

impactul efectelor de diversificare și modalitatea în care aceste efecte sunt luate în considerare în sistemul de evaluare a riscurilor; și

g)

rezultatele simulărilor în condiții de criză efectuate de către instituțiile care utilizează un model intern pentru a calcula cerințele de capital la riscul de piață potrivit Anexei V la Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții.

(2)

Verificarea și evaluarea efectuate de către Banca Națională a României în aplicarea prevederilor art. 166 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului

trebuie să includă și expunerea instituțiilor de credit la riscul de rată a dobânzii ce apare din activitățile care sunt în afara portofoliului de tranzacționare.

(3)

În sensul alin. 2, în cazul instituțiilor a căror valoare economică scade cu mai mult de 20% din fondurile lor proprii ca urmare a unei schimbări bruște și neașteptate a ratelor de dobândă, Banca Națională a României ia măsuri a căror dimensiune o stabilește și care nu diferă de la o instituție de credit la alta.

Articolul 17

- (1) Banca Națională a României monitorizează dacă o instituție de credit a susținut implicit o securitizare.

(2) Dacă se stabilește că o instituție de credit a susținut implicit în mai multe rânduri o

operațiune

de securitizare,

Banca

Națională

a României

ia măsurile care se impun, astfel încât să fie reflectată expectația crescută ca instituția de credit să susțină și pe viitor operațiunile de securitizare, împiedicând astfel realizarea unui transfer semnificativ al riscului.

Art.

18

-

Pentru scopurile determinării

ce trebuie efectuată

potrivit prevederilor art. 166 alin. 2 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

pn·vind

instituțiile

de

credit

și

adecvarea

capitalului,

Banca Națională a României examinează dacă ajustările de valoare efectuate și provizioanele constituite pentru pozițiile/portofoliile din cadrul portofoliului de

tranzacționare,

potrivit

prevederilor

părții

B

din

Anexa

VI

la

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE

Nr. 21 din 14 decembrie 2006

Nr. 118 din 14 decembrie 2006

O R D I N

pentru aprobarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 24/29/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții pentru riscul operațional*)

Având în vedere dispozițiile art. 126, 138, 139, 278, 384 și 385 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului și ale art. 2 lit. d) din Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 13/18/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții,

în temeiul prevederilor art. 420 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 și ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, precum și ale art. 1, 2 și ale art. 7 alin. (1), (3), (10) și (15) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare,

*) Ordinul nr. 21/118/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 28 decembrie 2006 și este reprodus și în acest număr bis.

Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare emit următorul ordin:

Articolul 2

— Prezentul ordin și regulamentul menționat la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 3

— Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare vor urmări ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Președintele Consiliului de administrație

Președintele Comisiei Naționale al Băncii Naționale a României,

a Valorilor Mobiliare,

Mugur Constantin Isărescu

Gabriela Anghelache

ANEXĂ*)

R E G U L A M E N T U L Nr. 24/29/2006

privind determinarea cerințelor minime de capital ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții pentru riscul operațional

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

(4)

Prezentul

regulament

se

aplică

în

mod

corespunzător societăților de servicii de investiții financiare autorizate să desfășoare activități de tranzacționare cu instrumente financiare în cont propriu și subscriere de instrumente financiare și/sau plasamentul de instrumente financiare în baza unui angajament ferm. În acest sens, orice referire la Banca Națională a României se consideră a fi făcută, după caz, la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

(5)

Prezentul regulament se aplică la nivel individual și, după caz, la nivel consolidat, în conformitate cu Regulamentul BNR-CNVM nr. 17/22/2006 privind supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.

(6)

Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de rețea cooperatistă.

Articolul 2

- (1) Termenii și expresiile utilizate în prezentul regulament au semnificațiile prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

(2)

În înțelesul prezentului regulament, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a)

formalizare

-

descrierea și, după caz, fundamentarea unm proces, sistem, a unei metodologii sau decizii, regăsite la nivelul instituției de credit sub forma unei prezentări scrise cu un grad adecvat de complexitate și detaliere;

b)

risc legal

-

risc de pierdere ca urmare atât a amenzilor,

penalităților și sancțiunilor de care instituția de credit este pasibilă în caz de

neaplicare

sau

aplicare

defectuoasă

a

dispozițiilor

legale

sau contractuale, cât și a faptului că drepturile și obligațiile contractuale ale instituției de credit și/sau ale contrapartidei sale nu sunt stabilite în mod corespunzător;

(2) Determinarea cerinței de capital pentru acopenrea riscului operațional se face în conformitate cu abordările prevăzute în cadrul Secțiunilor 1-5.

Secțiunea 1 Abordarea de bază

Articolul 5

- Calculul cerinței de capital pentru acopenrea riscului operațional potrivit abordării de bază se face prin aplicarea unei cote de 15% asupra bazei de calcul determinate conform metodologiei prevăzute la art. 6-9.

Articolul 6

- (1) Baza de calcul se determină ca medie aritmetică a indicatorilor relevanți înregistrați de instituția de credit în ultimele trei exerciții financiare, indicatori relevanți ce se calculează potrivit art. 8 alin. (1) și cu respectarea prevederilor art. 8 alin. (2) și ale art. 9.

(2)

Media pe trei ani prevăzută la alin. (1) se calculează pe baza ultimelor trei observări anuale efectuate la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar.

(3)

Valorile negative sau egale cu zero ale indicatorului relevant, în cazul în care astfel de situații apar în cadrul ultimelor trei exerciții financiare, nu sunt luate în considerare la determinarea bazei de calcul. În aceste cazuri, baza de calcul se determină prin raportarea sumei valorilor pozitive ale indicatorului

relevant la numărul anilor în care s-au înregistrat respectivele valori pozitive.

Articolul 7

- În situația în care instituția de credit nu dispune de date auditate pentru determinarea bazei de calcul prevăzute la art. 6 alin. (1), se pot utiliza estimări ale acestora.

Articolul 8

- (1) Indicatorul relevant este egal cu suma următoarelor elemente, extrase din lista posturilor din contul de profit și pierdere:

a)

Venituri din dobânzi și venituri asimilate, inclusiv cele aferente titlurilor cu venit fix;

b)

Cheltuieli cu dobânzile și cheltuieli asimilate;

c)

Venituri din acțiuni și alte titluri cu venit variabil;

d)

Venituri din comisioane;

e)

Cheltuieli cu comisioane;

f)

Profitul sau pierderea netă din operațiuni financiare;

g)

Alte venituri din exploatare.

(2) La determinarea indicatorului relevant, elementele componente de natura veniturilor sau profiturilor se iau în considerare cu semnul plus, iar cele de natura cheltuielilor sau pierderilor, cu semnul minus.

Articolul 9

- La determinarea indicatorului relevant se vor avea în vedere următoarele condiții:

a)

Indicatorul

relevant

se

calculează

înainte

de

deducerea provizioanelor și a altor

cheltuieli

de exploatare

decât

cele prevăzute la art. 8 alin. (1). În cadrul cheltuielilor de exploatare, altele decât cele prevăzute la art. 8 alin. (1), vor fi incluse și drepturile plătite pentru serviciile extemalizate furnizate de terțe părți, în cazurile în care terța parte nu este societatea-mamă sau filială a instituției de credit sau filială a societății-mamă a instituției de credit. Cheltuielile pentru serviciile extemalizate furnizate de

terți pot diminua indicatorul relevant dacă prestarea serviciilor este efectuată de către o entitate supusă supravegherii prudențiale de către o autoritate competentă sau unei supravegheri echivalente celei reglementate prin Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții.

b)

Nu se includ în calculul indicatorului relevant profiturile sau pierderile

rezultate

din

vânzarea

elementelor

neincluse

în portofoliul de tranzacționare, veniturile extraordinare și veniturile din asigurări.

c)

În cazul în care diferențele din reevaluarea elementelor incluse în portofoliul de tranzacționare sunt înregistrate în contul de profit și pierdere, acestea pot fi luate în calculul indicatorului relevant. Ajustările asupra valorii titlurilor de tranzacție, ajustări care se regăsesc în contul de profit și pierdere, trebuie incluse în calculul indicatorului relevant.

d)

În cazul sucursalelor instituțiilor de credit din state terțe, precum și în cazul calculării

indicatorului

relevant la nivel

consolidat, determinarea acestuia din urmă se va face pe baza datelor care reflectă cel mai fidel prevederile art. 6-8 și ale art. 9 lit. a) - c).

e)

În cazul societăților de servicii de investiții financiare autorizate să desfășoare activități de tranzacționare cu instrumente financiare în cont

propriu

și

subscriere

de

instrumente

financiare

și/sau plasamentul de instrumente financiare în baza unui angajament ferm, determinarea indicatorului relevant se va face pe baza datelor care reflectă cel mai fidel prevederile art. 6-8 și ale art. 9 lit. a) - c).

Secțiunea 2 Abordarea standard

Articolul 1

(0)

O

-

(1)

Instituțiile de credit pot calcula cerința de capital pentru acoperirea riscului operațional prin aplicarea abordării standard numai cu aprobarea prealabilă a Băncii Naționale a României.

(2)

Aprobarea la care se face referire la alin. (1) este condiționată de respectarea cerințelor prevăzute la art. 11-12.

Articolul 11

- (1) Instituțiile de credit care aplică abordarea standard în scopul determinării cerințelor de capital aferente riscului operațional, trebuie să îndeplinească, atât la momentul implementării abordării, cât și ulterior acestuia, pe baze continue, în plus față de cerințele ce vizează riscul operațional prevăzute la art. 3, următoarele cerințe specifice:

a)

instituțiile de credit dispun de un sistem bine formalizat de evaluare și administrare a riscului operațional, cu responsabilități clare și bine definite. Acest sistem trebuie să facă obiectul unui proces de validare internă și al unei examinări independente, realizate de către auditori interni sau externi, în mod regulat, dar cel puțin anual, precum și, ori de câte ori condiții obiective o impun;

b)

instituțiile de credit asigură identificarea expunerilor la riscul operațional și monitorizarea

informațiilor și datelor relevante referitoare la riscul operațional, inclusiv a celor privind pierderile semnificative;

c)

instituțiile de credit asigură integrarea sistemului de evaluare a riscului operațional

în procesele

de administrare

a riscurilor existente la nivelul instituției de credit. Rezultatele evaluării riscului operațional trebuie să constituie o parte integrantă a

procesului

de

monitorizare

și

control

al

profilului

de

risc operațional al instituției de credit; și

d)

instituțiile de credit implementează un sistem de raportare internă care

asigură, în mod periodic, dar cel puțin de două ori pe an, furnizarea de rapoarte privind riscul operațional structurilor și persoanelor relevante din cadrul instituțiilor de credit. Instituțiile de credit dispun de proceduri pentru adoptarea de măsuri adecvate, pe care informațiile incluse în aceste rapoarte le impun.

(2) Îndeplinirea cerințelor prevăzute la alin. (1) se va face cu respectarea principiului proporționalității, prin luarea în considerare a dimensiunii și complexității activităților desfășurate de instituția de credit.

Articolul 12

- Pentru scopul determinării cerinței de capital pentru riscul operațional prin aplicarea abordării standard, instituțiile de credit vor parcurge următoarele etape:

a)

încadrarea activităților pe liniile de activitate prevăzute în Anexa nr. I, cu respectarea principiilor din cadrul Anexei nr.2;

b)

determinarea, pentru fiecare linie de activitate, a indicatorilor relevanți

calculați

pentru

fiecare

dintre

ultimele

3

exerciții financiare încheiate, potrivit prevederilor art. 8 și art. 9, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor

art. 7 și cu respectarea principiilor prevăzute în Anexa nr. 2;

c)

determinarea cerinței de capital aferente fiecărei linii de activitate, pentru fiecare dintre cele trei exerciții financiare, prin aplicarea asupra indicatorului relevant calculat potrivit prevederilor lit. b), a cotei de risc corespunzătoare, conform prevederilor Anexei nr. I;

d)

determinarea cerinței de capital aferente fiecăruia dintre cele trei exerciții financiare prin însumarea cerințelor de capital aferente fiecărei linii de activitate în respectivul exercițiu financiar. În situația în care, într-unul dintre cele trei exerciții financiare, pentru o linie de activitate se determină o cerință de capital negativă, ca urmare a înregistrării unui indicator relevant negativ, atunci această cerință de capital poate fi dedusă din cerința de capital aferentă respectivului exercițiu financiar;

e)

determinarea cerinței totale de capital ca medie aritmetică a cerințelor de capital aferente fiecăruia dintre cele trei exerciții financiare. În situația în care cerința de capital determinată pentru

un exercițiu financiar, este negativă, aceasta va fi înlocuită cu valoarea zero la calculul mediei aritmetice.

Sect , iunea a 3-a Abordarea standard alternativă

Articolul 13

- (1) Instituțiile de credit pot calcula cerința de capital pentru acoperirea riscului operațional prin aplicarea abordării standard alternative, conform prevederilor art. 14 - 16, numai după ce a fost obținută aprobarea prealabilă din partea Băncii Naționale a României.

(2) Aprobarea la care se face referire la alin. (1) este condiționată de următoarele:

a)

instituția de credit îndeplinește cerințele prevăzute la art. 11;

b)

instituția de credit desfășoară în principal activități bancare de retail

și/sau

comerciale,

veniturile

obținute

din

acestea reprezentând cel puțin 90% din veniturile sale; și

c)

o

parte

importantă

a

activităților

prevăzute

la

lit.

b) este reprezentată de acordarea de credite cu probabilitate ridicată de nerambursare, iar utilizarea abordării standard alternative conduce la o evaluare mai justă a riscului operațional.

Articolul 14

- (1) Metodologia de determinare a cerinței de capital necesare acoperirii riscului operațional prin aplicarea abordării standard alternativă este aceeași cu cea prevăzută la art. 12 pentru abordarea standard, cu excepția faptului că în cazul liniilor

Activitate bancară comercială

și

Activitate bancară de retail,

indicatorul relevant este înlocuit cu un indicator alternativ de venit normalizat, egal cu 0,035 din valoarea nominală totală anuală a creditelor și avansurilor aferente acestor linii de activitate.

(3) Instituțiile de credit care aplică abordarea avansată de evaluare în scopul determinării cerințelor de capital aferente riscului operațional, trebuie să îndeplinească cerințele și standardele menționate la alin. (2) atât la momentul implementării abordării, cât și ulterior acestuia, pe baze continue.

Articolul 18

- (1) Dacă o instituție de credit, persoană juridică română, este instituție de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau este filială a unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene și dacă se intenționează utilizarea la nivel de grup a abordării avansate de evaluare, orice cerere de aprobare adresată Băncii Naționale a României, în

calitate

de

autoritate

responsabilă

cu

supravegherea

pe

bază consolidată, trebuie însoțită și de o descriere a metodologiei folosite pentru alocarea capitalului aferent riscului operațional între entitățile din cadrul grupului.

(2) Cererea va indica dacă și în ce manieră se intenționează să se includă efectele diversificării în sistemul de cuantificare a riscului operațional.

Subsecțiunea a 2-a Standarde calitative

Articolul 19

- (1) Instituția de credit trebuie să dispună de o funcție independentă de administrare a riscului operațional.

(2)

Sistemul intern de cuantificare a riscului operațional al instituției de credit trebuie să facă parte integrantă din procesele curente de administrare a riscului.

(3)

Instituția de credit trebuie

să dispună de un sistem de administrare a riscurilor bine formalizat. Instituția de credit trebuie să aibă implementate proceduri menite să asigure controlul periodic al

conformității cu politicile, sistemele de control și procedurile interne aferente

sistemului

de

administrare

a

riscului,

precum

ș1

cu reglementările, actele și recomandările emise de Banca Națională a României instituția de credit trebuie să aibă, de asemenea, implementate și politici de gestionare a cazurilor de neconformitate.

(4)

Procesele de administrare și sistemul de cuantificare ale riscului operațional trebuie supuse unor examinări periodice realizate de către auditori interni și/sau externi.

(5)

Raportările privind expunerile la riscul operațional și pierderile înregistrate efectiv trebuie să aibă loc cu regularitate. Instituția de credit trebuie să dispună de proceduri de implementare a măsurilor de remediere care se impun.

(6)

Validarea de către Banca Națională a României a sistemului de cuantificare

a

riscului

operațional

implică

în

special

verificarea următoarelor aspecte:

a)

procesele

de

validare

internă

operează

într-o

manieră satisfăcătoare

b)

fluxurile de date și procesele asociate sistemelor de cuantificare a riscului sunt transparente și accesibile.

Subsecțiunea a 3-a Standarde cantitative

Procesul de cuantificare a riscului operațional

Articolul 20

- (1) La determinarea cerinței de capital, instituțiile de credit

trebuie

includă

atât

pierderile

așteptate,

cât

ș1

pierderile neașteptate,

cu excepția

cazului

în care pot demonstra

că pierderile așteptate sunt reflectate în mod adecvat în practicile interne.

(2)

Cuantificarea riscului operațional trebuie să surprindă ș1 evenimentele de risc cu frecvență redusă și impact negativ potențial

major, situate la extremitatea curbei de distribuție statistică, astfel încât să se asigure atingerea unui standard de rigurozitate comparabil cu un interval de încredere de 99,9% pentru un orizont de timp de un an.

(3)

În vederea atingerii standardului de rigurozitate menționat la alin. (2), sistemul de cuantificare a riscului operațional al unei instituții de credit trebuie să includă o serie de elemente esențiale, între care cel puțin: utilizarea datelor interne, a datelor externe, a analizelor de scenarii și a factorilor ce reflectă mediul de afaceri și sistemele de control intern. Utilizarea acestor patru elemente se realizează în conformitate

cu prevederile art. 21-24. Instituția de credit trebuie să dispună de o abordare

formalizată cu privire la ponderarea utilizării fiecăruia dintre cele patru elemente în sistemul global de cuantificare a riscului operațional.

(4)

Sistemul de cuantificare a riscului operațional trebuie să surprindă cei mai importanți factori de risc ce influențează forma extremității curbei de distribuție statistică a pierderilor (estimarea de risc operațional).

(5)

Corelațiile între estimările individuale de risc operațional pot fi recunoscute

numai

dacă instituția

de credit poate demonstra

spre convingerea Băncii Naționale a României că sistemele de cuantificare a corelațiilor sunt riguroase, sunt implementate în mod corect și iau în considerare nivelul de incertitudine aferent oricăror astfel de estimări de corelații, în special în perioadele de criză. Instituția de credit trebuie să valideze ipotezele aferente corelațiilor, prin intermediul unor tehnici cantitative și calitative corespunzătoare.

(6)

Sistemul de cuantificare a riscului operațional trebuie să fie consecvent pe plan intern și trebuie să evite luarea în considerare de mai multe ori a rezultatelor pozitive ale evaluărilor calitative sau a tehnicilor de diminuare a riscului, care au fost deja recunoscute în alte segmente ale cadrului de adecvare a capitalului.

Datele interne

Articolul 21

- (1) Cuantificările de risc operațional generate de instituția de credit trebuie să se bazeze pe o perioadă de observare istorică de cel puțin cinci ani. În cazul în care o instituție de credit aplică pentru prima dată abordarea avansată de evaluare a riscului operațional se poate accepta o perioadă de observare istorică de minim trei ani.

(2)

Instituția de credit trebuie să aibă capacitatea să repartizeze datele istorice interne privind pierderile din riscul operațional pe liniile de activitate prevăzute în cadrul Anexei m. 1 și pe categoriile de evenimente

de pierdere prevăzute în cadrul Anexei m. 3 și să poată furniza aceste date Băncii Naționale a României, la solicitarea adresată de aceasta.

(3)

Criteriile de alocare a pierderilor pe linii de activitate ș1 pe categorii de evenimente de pierdere trebuie să fie obiective și formalizate.

(4)

Pierderile din riscul operațional care sunt legate de riscul de credit și care se regăsesc în bazele de date interne istorice pentru riscul de credit trebuie îmegistrate în bazele de date privind riscul operațional și identificate distinct. Aceste pierderi nu vor face obiectul unei cerințe de capital pentru acoperirea riscului operațional pe parcursul perioadei în care continuă să fie tratate, pentru scopul stabilirii cerinței minime de capital, în contextul riscului de credit.

(5)

Pierderile din riscul operațional care sunt legate de riscul de piață vor fi luate în considerare la determinarea cerinței de capital aferente riscului operațional.

(6)

Datele interne ale instituției de credit privind pierderile trebuie să fie complete, în sensul acoperirii tuturor activităților și expunerilor semnificative asociate tuturor subsistemelor și subdiviziunilor geografice. Instituțiile de credit trebuie să poată demonstra că orice excluderi ale unor activități sau expuneri, luate atât individual, cât și în combinație, nu au impact semnificativ asupra estimărilor de risc globale.

(7)

Instituția de credit trebuie să stabilească praguri de pierdere minimă fundamentate pentru scopul colectării datelor interne privind pierderile.

(8)

Instituția

de credit

trebuie

colecteze

informații/date referitoare la valorile brute ale pierderilor înregistrate, data evenimentului și eventualele sume recuperate din valoarea brută a pierderii și să asigure o descriere succintă a cauzelor sau factorilor care au condus la producerea evenimentului de pierdere.

(9)

Instituția de credit trebuie să stabilească criterii specifice pentru repartizarea

informațiilor

cu privire la pierderea provocată de un eveniment asociat unei funcții centralizate sau de o activitate comună mai multor linii de activitate, precum și la pierderea cumulată rezultată din evenimente legate în timp.

(1O) Instituția de credit trebuie să aplice proceduri formalizate pentru evaluarea relevanței în timp a datelor istorice privind pierderile. Aceste proceduri se vor referi inclusiv la situațiile în care sunt utilizate reparametrizări în baza unei judecăți profesionale, scalări/redimensionări sau alte ajustări, măsura în care acestea pot fi utilizate și persoanele abilitate să decidă în acest sens.

Datele externe

Articolul 22

- (1) Sistemul de cuantificare a riscului operațional al instituției de credit trebuie să utilizeze date externe relevante, în special în situația în care există motive care să indice că instituția de credit este expusă la pierderi cu frecvență redusă, dar cu impact negativ potențial maJor.

(2)

Instituția de credit trebuie să implementeze un proces sistematic pentru stabilirea situațiilor pentru care se impune utilizarea de date externe și a metodologiilor de includere a acestor date în sistemul său de cuantificare a riscului operațional.

(3)

Condițiile și practicile cu privire la utilizarea de date externe trebuie formalizate, revizuite cu regularitate, și supuse periodic unei examinări independente.

Analizele de scenarii

Articolul 23

- (1) În vederea evaluării expunerii la evenimente cu impact

negativ

major,

instituția

de

credit

trebuie

utilizeze,

în combinație

cu

date

externe,

analize

de

scenarii

construite

pe

baza opiniilor exprimate de experți.

(2) Evaluările astfel realizate trebuie validate și revizuite în timp, pnn

compararea

cu

pierderile

înregistrate

efectiv,

pentru

a

asigura verosimilitatea acestora.

Factorii legați de mediul de afaceri și controlul intern

Articolul 24

- (1) Metodologia de evaluare a riscului operațional la nivelul întregii instituții de credit trebuie să ia în considerare factorii importanți legați de mediul de afaceri și de controlul intern, care pot conduce la modificarea profilului său de risc operațional.

(2)

Alegerea fiecărui factor trebuie să fie justificată prin potențialul de acțiune al acestuia ca sursă de risc, pe baza experienței și considerând opiniile profesionale emise din domeniile de activitate vizate.

(3)

Senzitivitatea estimărilor de risc la modificările intervenite în factorii considerați, precum și ponderarea relativă a factorilor trebuie să fie bine justificată.

(4)

Cadrul de cuantificare a riscului trebuie să ia în considerare atât modificările la nivelul riscului datorate îmbunătățirii

procedurilor

de control,

cât

ș1 potențialele

creșteri

ale

nivelului

riscului

induse

de creșterea complexității și/sau a volumului activității.

(5)

Cadrul de cuantificare a riscului trebuie să fie formalizat și supus examinării din partea Băncii Naționale a României, precum și ori de câte ori condiții obiective o impun, dar cel puțin anual, unei revizuiri independente la nivelul instituției de credit.

(6)

Procesul de cuantificare și rezultatele acestuia trebuie validate ș1 revizuite în timp, prin compararea lor cu pierderile interne efectiv înregistrate, precum și cu datele externe relevante.

Subsecțiunea a 4-a

Impactul asigurărilor la riscul operațional și al altor mecanisme de transfer al acestui risc

Art.

25

-

Instituțiile

de

credit

pot

recunoaște

impactul

unei asigurări la riscul operațional, în condițiile respectării cerințelor prevăzute la art. 26-28, precum și al altor mecanisme de transfer al riscului în măsura

în care pot demonstra

spre

convingerea

Băncii Naționale

a României,

prin

utilizarea

acestora

se

realizează

o

reducere semnificativă a riscului operațional.

Articolul 26

- Furnizorul de protecție trebuie să fie o entitate autorizată să ofere servicii de asigurare sau reasigurare, pentru care este disponibil un rating cu privire la capacitatea de plată a despăgubirilor, furnizat de către o instituție externă de evaluare a creditului

eligibilă, rating ce corespunde cel puțin nivelului 3 al scalei de evaluare a calității creditului conform regulilor de ponderare la risc a expunerilor față de instituții de credit, prevăzute de Regulamentul BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard.

Articolul 27

- Polița de asigurare și politica instituției de credit privind asigurările și recunoașterea efectului acestora trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a)

polița de asigurare prevede un interval de cel puțin un an între momentul începerii și cel al încetării răspunderii asigurătorului; în cazul polițelor pentru care intervalul până la momentul încetării răspunderii asigurătorului este mai mic de un an, instituția de credit trebuie să facă ajustări corespunzătoare, care să reflecte riscul apropierii de momentul

încetării răspunderii asigurătorului, moment prevăzut în poliță; ajustarea va fi de I 00% în cazul în care intervalul precizat anterior este de 90 de zile sau mai puțin;

b)

polița de asigurare prevede un termen mm1m de notificare pentru încetarea relației contractuale de 90 de zile;

c)

polița de asigurare nu prevede clauze de anulare sau limitare a protecției,

activate de acțiuni ale autorității de supraveghere, sau care, în cazul unei instituții de credit față de care s-a deschis o procedură de administrare specială sau de insolvență, să împiedice instituția de credit, administratorul

special/judiciar

sau

lichidatorul

de

la

recuperarea daunelor suferite sau a cheltuielilor suportate de către instituția de credit, cu excepția acelor evenimente

care au loc după inițierea

respectivei proceduri, sub rezerva că polița de asigurare poate să prevadă clauze de anulare a protecției pentru amenzi, penalități sau daune punitive rezultate din acțiuni ale autorităților competente;

d)

calculele privind diminuarea riscului trebuie să reflecte protecția oferită de polița de asigurare de o manieră care să fie transparentă și coerentă cu probabilitatea efectivă de înregistrare a pierderilor și impactul acestora, utilizate în stabilirea cerinței de capital pentru riscul operațional;

e)

furnizorul

asigurării

este

o

terță

entitate;

în

cazul

în

care asigurarea este oferită de entități afiliate sau captive, expunerea trebuie transferată, de exemplu prin reasigurare, unei entități terțe independente care îndeplinește criteriile de eligibilitate;

f)

politica instituției de credit referitoare la recunoașterea asigurării este fundamentată în mod corespunzător și formalizată.

Articolul 28

- (1) Metodologia pentru recunoașterea efectului asigurării ia în considerare, prin intermediul unor disconturi sau ajustări ale sumei asigurate recunoscute, următoarele elemente:

a)

intervalul

rămas

până

la

momentul

încetării

răspunderii asigurătorului conform poliței de asigurare, în cazul în care acesta este mai mic de un an, în maniera prezentată la art. 27;

b)

termenele de notificare pentru încetarea relațiilor contractuale, în cazul în care aceste termene sunt mai mici de 1 an; și

c)

orice incertitudine legată de plata despăgubirilor, precum și orice neconcordanțe în protecția oferită de polițele de asigurare.

(2) Reducerea cerinței de capital pentru riscul operațional rezultată ca urmare a recunoașterii efectului tuturor tehnicilor de diminuare a riscului operațional nu poate depăși 20% din cerința de capital pentru riscul

operațional

determinată

anterior

recunoașterii

tehnicilor

de diminuare a riscului.

Secțiunea 5 Utilizarea combinată a abordărilor

Articolul 29

- (1) La utilizarea combinată a abordărilor la nivel de grup se vor avea în vedere prevederile Anexei nr. 4.

(2) La utilizarea combinată a abordărilor la nivel individual se vor avea în vedere prevederile Anexei m. 5.

Utilizarea

abordării

avansate

de

evaluare

în

combinație

cu celelalte abordări

Articolul 30

- (1) O instituție de credit poate utiliza, cu acordul Băncii Naționale a României, abordarea avansată de evaluare în combinație fie cu abordarea de bază, fie cu abordarea standard sau, după caz, abordarea standard alternativă, numai dacă sunt respectate următoarele condiții:

a)

se asigură acoperirea tuturor riscurilor operaționale la care este expusă instituția de credit; metodologia folosită pentru acoperirea diferitelor activități, locații geografice, structuri juridice sau a altor diviziuni pertinente stabilite pe plan intern, este considerată ca adecvată de către Banca Națională a României;

Capitolul III

Sancțiuni, dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 33

- Până la data de 31.12.2012, societățile de servicii de investiții financiare autorizate să desfășoare activități de tranzacționare cu instrumente

financiare

în

cont

propriu

și

subscriere

de

instrumente financiare

și/sau plasamentul

de instrumente

financiare

în baza unui angajament ferm al căror indicator relevant pentru linia de activitate Tranzacționare

și

vânzări

reprezintă

cel

puțin

50%

din

totalul indicatorilor

relevanți

pentru

toate

liniile

de

activitate,

calculați

în conformitate cu prevederile art. 20 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/2712006

privind

adecvarea

capitalului

instituțiilor

de

credit

și al firmelor de investiții și ale Secțiunii a 2-a din Capitolul II al prezentului regulament,

pot aplica în cazul liniei de activitate

Tranzacționare ș1 vânzări o cotă redusă de risc de 15%.

Art.

34

- (1)

Fără a se aduce atingere

prevederilor

art. 31, instituțiile

de

credit

care

aplică

abordarea

standard

sau

abordarea standard alternativă pentru determinarea nivelului cerințelor de capital

necesare acoperirii riscului operațional nu pot trece la aplicarea abordării de bază decât pentru cauze bine fundamentate și cu aprobarea Băncii Naționale a României.

(2)

Fără a se aduce atingere prevederilor art. 30, instituțiile de credit care aplică abordarea avansată de evaluare pentru determinarea nivelului cerințelor de capital necesare acoperirii riscului operațional nu pot trece la aplicarea abordării de bază, a abordării standard

sau a abordării standard alternative decât pentru cauze bine fundamentate și cu aprobarea Băncii Naționale a României.

Articolul 35

- Banca Națională a României poate solicita unei instituții de credit care nu mai îndeplinește cerințele și, respectiv, standardele pentru aplicarea abordării standard, a abordării standard alternative sau a abordării avansate de evaluare, după caz, să treacă la utilizarea unei abordări mai puțin avansate pentru întreaga sa activitate sau o parte a acesteia, până la îndeplinirea condițiilor specificate de Banca Națională a României pentru revenirea la una dintre abordările mai avansate.

Articolul 36

Instituțiile de credit pot utiliza abordarea avansată de evaluare în vederea determinării cerinței de capital pentru acoperirea riscului operațional în condițiile prezentului regulament începând cu 1 ianuarie 2008.

Articolul 37

Anexele

nr. 1 -

5 fac parte integrantă

din prezentul regulament.

Articolul 38

Fără a aduce atingere prevederilor Regulamentului BNR­ CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții, prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

Prezentul regulament transpune prevederile art. 4 paragraful 22, art.

102-105,

art.

157

paragraful

3

și

Anexei

X

din Directiva

nr. 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006, privind accesul la activitate și desfășurarea activității de către instituțiile de

credit,

publicată

în

Jurnalul

Oficial

al

Uniunii

Europene

nr.

L 177/30.06.2006,

precum

și

prevederile

art.

44

din

Directiva

nr. 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006, privind adecvarea capitalului firmelor de investiții și al instituțiilor de credit,

publicată

în

Jurnalul

Oficial

al

Uniunii

Europene

nr.

L 177/30.06.2006.

Anexa 1

la regulament

clienților

tranzacționare

Brokeraj de retail

12%

angajament ferm

(Activități

cu

persoane fizice sau

entități

m1c1

sau

mijlocii, față de care

expunerile

îndeplinesc condițiile

pentru a fi încadrate

în clasa expunerilor

de tip retail, stabilite

la art. 4 alin. (2) din

Regulamentul BNR-

CNVM

nr.

14/19/2006

privind

tratamentul

riscului

de

credit

pentru

instituțiile de credit și

firmele de investiții

potrivit

abordării

standard)

Activitate

bancară

15%

rambursabile

depozite

ș1

alte

fonduri

comercială

Plasament de instrumente financiare fără angajament ferm

Administrare a unui sistem multilateral de

Preluare și transmitere de ordine privind unul sau mai multe instrumente financiare

Executare de ordine pentru contul clienților

Plasament de instrumente financiare fără

Atragere de

ș1

asumare

de

Activitate bancară de

12%

ș1

ș1

alte fonduri

asumare

de

retail

(Activități

cu

persoane fizice sau

entități

m1c1

sau

mijlocii, față de care

expunerile

îndeplinesc condițiile

pentru a fi încadrate

în

clasa

de

expunerilor tip retail,

stabilite la art. 4 alin.

(2) din Regulamentul

BNR-CNVM

nr.

14/19/2006

privind

tratamentul

riscului

de

credit

pentru

instituțiile de credit și

firmele de investiții

potrivit

abordării

standard)

Plăți și decontări

18%

de plăți

Acordare de credite

Leasing financiar

Emitere de garanții angajamente

Atragere de depozite rambursabile

Acordare de credite

Leasing financiar

Emitere de garanții angajamente

Servicii de transfer de fonduri/Operațiuni

plată

Servicii de agent

15%

garanțiilor reale

Administrarea activelor

12%

Emitere ș1 administrare de mijloace de

Păstrarea și administrarea de instrumente financiare pentru contul clienților, inclusiv custodia și servicii conexe cum ar fi

administrarea

numerarului

sau

a

Administrare de portofolii

Administrare a organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare

Alte forme de administrare a activelor

Principii de încadrare pe linii de activitate

1.

Instituțiile de credit, altele decât cele care aplică abordarea de bază

în

scopul

determinării

cerinței

de

capital

aferente

riscului operațional, au obligația să stabilească politici și criterii adecvate de încadrare a diferitelor activități pe cele opt linii prevăzute în Anexa nr. l și să le transpună în mod clar și transparent în normele interne.

2.

Criteriile de încadrare pe linii de activitate trebuie analizate periodic și ajustate în mod adecvat în cazul activităților și riscurilor noi sau al celor care au suferit modificări.

3.

Încadrarea activităților instituției de credit pe linii trebuie să respecte următoarele principii:

a)

Toate activitățile desfășurate trebuie încadrate pe cele opt linii, respectându-se criteriul de apartenență exclusivă a unei activități la o singură linie;

Anexa 2

la regulament

b)

Orice activitate care nu poate fi încadrată cu ușurință pe o anumită linie, dar care reprezintă în fapt o operațiune conexă a unei activități deja încadrate, trebuie alocată liniei de activitate în care se regăsește activitatea pe care o sprijină. Dacă această activitate conexă susține mai multe linii de activitate, instituția de credit trebuie să stabilească

și să utilizeze un criteriu obiectiv de încadrare;

c)

Dacă o activitate nu poate fi încadrată

pe o anumită linie, activitatea va fi inclusă în linia căreia îi este atribuită cea mai mare cotă de risc operațional. Pe aceeași linie de activitate vor fi încadrate și operațiunile conexe asociate activității în cauză;

d)

Încadrarea activităților pe linii, pentru scopul determinării cerinței de

capital

aferente

riscului

operațional,

trebuie

fie

în concordanță cu categoriile utilizate pentru riscul de credit și riscul de piață;

e)

Conducerea

superioară,

sub

supravegherea

Consiliului

de administrație, poartă răspunderea pentru politica de încadrare a activităților

pe

linii.

Această

politică

este

supusă

aprobării Consiliului de administrație al instituției de credit;

f)

Procesul de încadrare pe linii de activitate trebuie să facă periodic obiectul unei examinări independente.

4.

Instituțiile de credit vor aplica principiile enunțate în cadrul acestei anexe, în mod corespunzător, și în cazul alocării indicatorului relevant pe linii de activitate. Instituțiile de credit pot utiliza metode interne de tarifare pentru a repartiza indicatorul relevant între liniile de activitate. Costurile care sunt generate în cadrul unei linii de activitate dar care sunt imputabile unei alte linii de activitate pot fi afectate acesteia din urmă, de exemplu, utilizând un tratament bazat pe costurile interne de transfer între cele două linii de activitate.

Anexa 3

la regulament

practici comerciale

sau din neglijență a obligațiilor profesionale față de clienți (inclusiv cele privind încrederea/siguranța și cele privind adecvarea serviciilor) sau din natura sau caracteristicile

unui produs.

Pagube asupra activelor corporale

Pierderile rezultate din distrugerea sau deteriorarea

activelor

corporale

în

urma

catastrofelor naturale sau a altor evenimente.

Întreruperea activității

Pierderi rezultate din întreruperi ale activității

și funcționarea

sau funcționarea neadecvată a sistemelor.

Executarea, livrarea și Pierderi datorate procesării neadecvate a gestiunea proceselor

tranzacțiilor sau gestiunii necorespunzătoare a

proceselor pierderi din relațiile cu partenerii de

afaceri/comerciali și cu furnizorii.

Anexa 4

la regulament

Anexa 5

la regulament

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE

Nr. 22 din 14 decembrie 2006

Nr. 119 din 14 decembrie 2006

O R D I N

pentru aprobarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale

a Valorilor Mobiliare nr. 25/30/2006 privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit

și firmele de investiții*)

Având în vedere dispozițiile art. 122, art. 126 alin. (1), art. 128—134, art. 138 alin. (1), art. 140, 148, 159—163,

278 și ale art. 384 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,

în temeiul prevederilor art. 420 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 și ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, precum și ale art. 1, 2 și ale art. 7 alin. (1), (3), (10)

și (15) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare,

Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare emit următorul ordin:

Articolul 2

— Prezentul ordin și regulamentul menționat la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 3

— Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare vor urmări ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Președintele Consiliului de administrație

Președintele Comisiei Naționale al Băncii Naționale a României,

a Valorilor Mobiliare,

Mugur Constantin Isărescu

Gabriela Anghelache

ANEXĂ**)

R E G U L A M E N T U L Nr. 25/30/2006

privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit și firmele de investiții

*) Ordinul nr. 22/119/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 28 decembrie 2006 și este reprodus și în acest număr bis.

**) Anexa este reprodusă în facsimil.

(3)

Respectarea cerințelor prevăzute în Capitolul V din Titlul I, Partea I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului se asigură de către casa centrală pentru activitatea proprie, precum și pentru cea a întregii rețele cooperatiste.

(4)

Prezentul regulament se aplică în mod corespunzător societăților de servicii de investiții financiare, precum și societăților de administrare a investițiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiții.

(5)

În acest sens, orice referire la Banca Națională a României se consideră a fi făcută, după caz, la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Capitolul II

Dispoziții generale

Articolul 2

(1)

Pentru scopul

prezentului

regulament,

o informație

este considerată semnificativă, dacă prin omisiune sau eroare, poate modifica sau influența evaluarea sau decizia unui utilizator care se bazează pe informația respectivă în scopul luării unei decizii economice.

(2)

O informație este considerată ca proprietate a unei instituții de credit dacă publicarea acesteia ar avea consecințe negative asupra poziției sale competitive. Astfel de informații pot include informații despre produse sau sisteme care, făcute cunoscute concurenței, ar genera efecte negative asupra valorii investițiilor instituției de credit.

(3)

O informație este considerată ca fiind confidențială dacă instituția de credit este ținută de o clauză de confidențialitate în contextul unei obligații față de un client sau unei relații de orice altă natură cu o contrapartidă.

Articolul 3

Fără a aduce atingere prevederilor art.159 și art.160 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și

adecvarea capitalului, instituțiile de credit pot decide să nu facă publice unul sau mai multe dintre elementele cuprinse în Capitolele III - IV, dacă potrivit prevederilor art.2 alin.(2) și alin.(3), instituția de credit

apreciază că acea comunicare include informații considerate ca fiind proprietatea acesteia sau confidențiale.

Articolul 4

În situațiile excepționale prevăzute la art.3, instituția de credit în cauză trebuie să specifice în comunicările efectuate faptul că anumite informații nu au fost făcute publice, motivul

pentru care nu au fost dezvăluite

și să publice date cu caracter general

despre informațiile respective, cu excepția cazului în care acestea sunt clasificate ca fiind proprietatea instituției de credit sau confidențiale, în baza prevederilor art.2 alin.(2) și alin.(3).

Articolul 5

(1)

Banca Națională a României solicită instituțiilor de credit să publice anual toate informațiile supuse cerințelor de publicare.

(2)

Banca Națională a României solicită instituțiilor de credit să evalueze necesitatea publicării unora sau tuturor informațiilor supuse cerințelor de publicare cu o frecvență mai mare decât cea anuală, ținând cont de caracteristicile

specifice

activității

desfășurate

de

acestea,

precum dimensiunea activității, gama activităților desfășurate, prezența acestora în diferite țări, implicarea în diferite sectoare financiare și participarea pe piețele financiare

internaționale, precum

și în sistemele

de plăți, de decontare și de compensare. Această evaluare are în vedere posibilitatea publicării

cu o frecvență

mai mare decât

cea anuală a informațiilor prevăzute

la

art.8

alin.(2),

art.8

alin.(5)

și

art.9

alin.(2) -

(5),

a informațiilor

referitoare

la

expunerea

la

riscuri,

precum

și

a

altor elemente susceptibile de a fi supuse unor modificări rapide.

Capitolul III Cerințe generale

Articolul 6

Obiectivele și politicile unei instituții de credit cu pnvire la administrarea riscurilor vor fi publicate separat pentru fiecare categorie

de risc, inclusiv pentru riscurile menționate la prezentul articol și la art.7 - art.20. Informațiile publicate vor cuprinde:

a)

strategiile și procesele de administrare pentru aceste riscuri;

b)

structura și organizarea funcției de administrare a fiecărui risc sau orice alte modalități de organizare pentru acest scop;

c)

sfera de cuprindere și tipul sistemelor de raportare și de evaluare a riscurilor; și

d)

politicile de acoperire și diminuare a riscului, precum și strategiile și procesele implementate pentru controlul eficacității respectivelor politici.

Articolul 7

Următoarele informații referitoare la sfera de aplicare a cerințelor prevăzute în prezentul regulament vor fi făcute publice:

1.

denumirea instituției de credit căreia i se aplică prevederile prezentului regulament;

2.

o prezentare a diferențelor existente între perimetrele de consolidare în scopuri contabile și prudențiale, cu o descriere succintă a entităților care sunt:

a)

consolidate integral

b)

consolidate proporțional

c)

deduse din fondurile proprii; sau

d)

nici consolidate și nici deduse;

3.

orice impediment semnificativ de ordin practic sau legal, actual sau previzionat în calea transferului rapid al fondurilor proprii sau de rambursare rapidă a datoriilor între societatea-mamă și filialele acesteia;

Șl

4.

suma agregată a diferenței negative eventuale între fondurile proprii minime obligatorii și fondurile proprii efective ale ansamblului filialelor

neincluse

în

consolidare,

precum

ș1

denumirea

filialei/filialelor respective.

Articolul 8

Următoarele informații referitoare la fondurile proprii vor fi făcute publice de către instituțiile de credit:

1.

informații succinte cu privire la clauzele contractuale referitoare la caracteristicile principale ale fiecărui element al fondurilor proprii precum și ale componentelor aferente;

2.

valoarea fondurilor proprii de nivel I cu menționarea separată a fiecărui element pozitiv și a fiecărei deduceri;

3.

valoarea totală a fondurilor proprii de nivel II precum și a fondurilor proprii de nivel III definite în Capitolul III din Regulamentul BNR­ CNVM nr.22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții

4.

deducerile din fondurile proprii de nivel I și din fondurile proprii de nivel II, potrivit prevederilor art.22 din Regulamentul BNR-CNVM nr.18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții, cu informații separate pentru elementele prevăzute la art.22 alin.(l) lit.f) din regulamentul menționat; și

5.

valoarea

totală

a

fondurilor

proprii

eligibile,

după

deducerile

ș1 limitările prevăzute la art.21 și la art.22 din Regulamentul BNR-CNVM nr.18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții.

Articolul 9

Următoarele informații referitoare la respectarea de către instituțiile de credit a cerințelor stipulate în art.126(1) și în art.148 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului și în art.2 din Regulamentul BNR-CNVM nr.13/18/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții vor fi făcute publice:

1.

un rezumat cu privire la metoda aplicată de

instituția de credit în vederea

evaluării

adecvării

capitalului

intern

în

scopul

susținerii activităților curente și viitoare;

2.

pentru instituțiile de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard, 8% din valoarea ponderată la risc a expunerilor pentru fiecare clasă de expunere prevăzută în art.4 din regulamentul menționat;

3.

pentru instituțiile de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, 8% din valoarea ponderată la risc a expunerilor pentru fiecare clasă de expunere prevăzută în art.13 - art.21, din respectivul regulament. Pentru clasa de expuneri de tip retail, aceste cerințe se aplică pentru fiecare categorie de expuneri cărora le corespund corelațiile diferite indicate în art.40- art.43 din

Regulamentul

BNR-CNVM

nr.15/20/2006

privind

tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating. Pentru clasa de expuneri din titluri de capital, aceste cerințe se aplică:

a)

fiecăreia dintre abordările prevăzute la art.47 - art.55 din Regulamentul BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating;

b)

expunerilor din titluri de capital tranzacționate la bursă, expunerilor din titluri de capital netranzacționate dintr-un portofoliu suficient de diversificat, precum și altor expuneri;

c)

expunerilor

care fac obiectul unm regim prudențial tranzitoriu în materia cerințelor de capitat și

d)

expunerilor care fac obiectul unei prevederi de menținere a acquis-ului în materia cerințelor de capitat

4.

cerințele minime de capital calculate potrivit art. 2 lit.b) și lit.c) din Regulamentul

BNR-CNVM

m.13/18/2006

privind

determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții; și

5.

cerințele minime de capital calculate potrivit Regulamentului BNR­ CNVM m.24/29/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții pentru riscul operațional, publicate separat.

Articolul 1

(0)

O

Următoarele informații referitoare la expunerea unei instituții de credit la riscul de credit al contrapartidei, așa cum este definit la art.2 din Regulamentul BNR-CNVM m.20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor

de

răscumpărare,

al

operațiunilor

de

dare/luare

de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă vor fi făcute publice:

(1)

o descriere a metodologiei utilizate pentru alocarea internă a capitalului și pentru stabilirea limitelor de credit aferente expunerilor la riscul de credit al contrapartidei;

(2)

o descriere a politicilor de obținere a garanțiilor reale și de constituire a rezervelor de credit;

(3)

o descriere a politicilor referitoare la expunerile la riscul de corelare;

(4)

o descriere a impactului valorii garanției reale pe care instituția de credit ar trebui să o furnizeze în cazul obținerii unui rating inferior;

(5)

valoarea

justă

pozitivă

brută

a

contractelor,

profiturile

din compensare, expunerile din credite curente după compensare, garanțiile

reale deținute și expunerile de credit nete din instrumente financiare derivate. Expunerea de credit netă din instrumente financiare derivate reprezintă expunerea de credit decurgând din tranzacții cu instrumente financiare derivate, după ce a fost luat în calcul atât profitul obținut din acordurile de compensare executorii, cât și din contractele

de garanție reală;

(6)

valoarea expusă la risc obținută prin utilizarea metodelor prevăzute în Capitolele III - VI din Regulamentul BNR-CNVM nr.20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă, indiferent de metoda utilizată;

(7)

valoarea noțională a acoperirilor cu instrumente financiare derivate de credit, precum și distribuția expunerilor de credit curente pe tipuri de expuneri de credit;

(8)

tranzacții cu instrumente financiare derivate de credit (valoarea noțională) separate după cum urmează:

a)

tranzacții efectuate pentru portofoliul propriu al instituției de credit;

Șl

b)

tranzacții legate de activități de intermediere ale instituției de credit, defalcate în continuare în funcție de derivatul de credit utilizat în cadrul fiecărei grupe de produse în tranzacții de cumpărare și de vânzare a protecției; și

(9)

valoarea estimată a indicelui a în cazul în care instituția de credit a obținut aprobarea de la Banca Națională a României de a estima această valoare.

Articolul 11

Următoarele informații referitoare la expunerea unei instituții de credit față de riscul de credit și riscul de diminuare a valorii creanței vor fi făcute publice:

1.

definirea

în scopuri contabile a termenilor

ăelemente restante" ș1 "elemente depreciate'\

2.

o descriere a abordărilor și metodelor aplicate pentru determinarea ajustărilor de valoare și a provizioanelor;

3.

valoarea totală a expunerilor după compensarea contabilă și înainte de aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit, precum și valoarea medie a expunerilor aferente perioadei, defalcată pe clase de expunere;

4.

repartiția geografică a expunerilor, defalcată pe clasele principale de expuneri, detaliate corespunzător, dacă este cazul;

5.

repartiția

expunerilor pe sectoare de activitate sau pe tipuri de contrapartidă, defalcată pe clase de expuneri, detaliate

corespunzător, dacă este cazul;

6.

defalcarea tuturor expunerilor în funcție de scadența reziduală, segmentată pe clase de expuneri, detaliate corespunzător, dacă este cazul;

7.

pentru

fiecare

sector

de

activitate

sau

tip

de

contrapartidă semnificative, valoarea:

a)

expunerilor depreciate și expunerilor restante, prezentate separat;

b)

ajustărilor de valoare și provizioanelor; și

c)

cheltuielilor cu ajustările de valoare și cu provizioanele aferente perioadei;

8.

valoarea expunerilor depreciate și a expunerilor restante, separate ș1 defalcate pe zone geografice semnificative, însoțite, dacă este posibil, de sumele reprezentând ajustările de valoare și provizioanele pentru fiecare zonă geografică în parte;

9.

reconcilierea variațiilor ajustărilor de valoare și provizioanelor pentru expunerile depreciate, prezentate separat. Informațiile vor cuprinde:

a)

o descriere a tipului ajustărilor de valoare și provizioanelor;

b)

soldurile inițiale;

c)

dotările la provizioanele aferente perioadei;

d)

sumele provizionate sau reluate pentru pierderile probabile estimate, aferente expunerilor perioadei, orice alte ajustări, cele determinate în special

de

diferențele

de

curs

valutar,

combinările

de

activități, achiziționările și vânzările de filiale, precum și de transferuri între prov1z10ane; ș1

e)

soldurile finale.

Articolul 12

Ajustările de valoare și provizioanele, precum și reluările înregistrate direct în contul de profit și pierdere vor fi publicate separat.

Articolul 13

Instituțiile de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții

potrivit

abordării

standard, vor face

publice

următoarele informații, pentru fiecare clasă de expunere prezentată în art.4 din regulamentul menționat:

1.

denumirea instituțiilor externe de evaluare a creditului nominalizate și a agențiilor de creditare a exporturilor nominalizate, precum și motivele care stau la baza oricăror înlocuiri ale acestora;

2.

clasele de expunere pentru care se apelează la o anumită instituție externă de evaluare a creditului sau la o anumită agenție de creditare a exporturilor;

3.

o descriere a procesului aplicat pentru a transfera evaluările de credit ale emitentului și ale emisiunii la elemente neincluse în portofoliul de tranzacționare;

4.

corespondența

rating-ului extern al fiecărei instituții externe de evaluare a creditului nominalizate sau agenții de creditare a exporturilor nominalizate,

cu

nivelul

scalei

de

calitate

a

creditului,

conform Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard, cu mențiunea că publicarea acestor informații nu este obligatorie, în situația în care instituția de credit respectă corespondențele standard publicate de Banca Națională a României; și

5.

valorile expunse la risc după aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit, asociate fiecărui nivel al scalei de calitate a creditului în parte, prevăzute de

Regulamentul BNR-CNVM nr.l 4/l 9/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de

investiții potrivit abordării standard, precum și cele deduse din fondurile propn1 ..

.

Articolul 14

Instituțiile de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor potrivit art.36 sau art.48 - art.50 din Regulamentul BNR­ CNVM nr.15/20/2006

privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, vor publica valoarea expunerilor încadrate în fiecare categorie prevăzută în Tabelul 1 din cadrul art.36, sau pentru fiecare pondere de risc menționată la art.48 - art.50 din respectivul regulament.

Articolul 15

Instituțiile de credit care calculează cerințele de capital conform prevederilor

art.2 lit.(b)

și lit.(c) din Regulamentul

BNR-CNVM nr.13/18/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru

instituțiile de credit și firmele de investiții vor face publice respectivele cerințe de capital separat, pentru fiecare risc menționat în prevederile respective.

Articolul 16

Următoarele informații vor fi făcute publice de către fiecare instituție de credit care își calculează cerințele de capital în conformitate cu prevederile Anexei V din Regulamentul BNR-CNVM nr.22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții:

1.

pentru fiecare sub-portofoliu acoperit:

a)

caracteristicile modelelor utilizate;

b)

o descriere a simulării de criză aplicat sub-portofoliului;

c)

o descriere a abordării utilizate pentru testarea ex-post ș1 pentru validarea acurateței și a coerenței modelelor interne și a proceselor de modelare;

2.

gradul de acceptare de către Banca Națională a României; și

3.

o descriere a măsurii în care sunt respectate cerințele prevăzute în Anexa VI partea B din Regulamentul BNR-CNVM nr.22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții, precum și a metodelor aplicate în acest scop.

Articolul 17

Următoarele informații vor fi făcute publice de către instituțiile de credit cu privire la riscul operațional:

1.

abordările pentru evaluarea cerințelor de capital aferente riscului operațional pe care instituția de credit le aplică; și

2.

o descriere a metodologiei stabilită în art.17 din Regulamentul BNR­ CNVM nr.24/29/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții pentru riscul

operațional, dacă este utilizată de instituția de credit, inclusiv o analiză a factorilor interni și externi luați în considerare în cadrul acestei abordări de evaluare. În cazul utilizării parțiale, se va face publică sfera de aplicare a diferitelor abordări utilizate.

Articolul 18

Următoarele informații referitoare la expunerile din titluri de capital neincluse în portofoliul de tranzacționare vor fi făcute publice:

1.

o clasificare a expunerilor în funcție de obiectivul vizat, inclusiv urmărirea obținerii de câștiguri din deținerea titlurilor de capital sau eventuale considerații strategice, precum și o prezentare a tehnicilor contabile și a metodelor de evaluare folosite, care să includă principalele ipoteze și practici care influențează evaluarea, precum și orice modificare semnificativă a acestor practici;

2.

valoarea bilanțieră, valoarea justă și, pentru titlurile de capital tranzacționate la bursă, o comparație cu prețul pieței atunci când acesta diferă semnificativ față de valoarea justă;

3.

tipul, natura și valoarea expunerilor din titluri de capital tranzacționate la bursă, ale expunerilor din titluri de capital netranzacționate ce aparțin unui portofoliu suficient de diversificat, precum și ale altor expuneri;

4.

valoarea totală a profiturilor sau a pierderilor realizate din vânzări și lichidări ale perioadei; și

5.

valoarea totală a profiturilor sau a pierderilor nerealizate, totalul diferențelor favorabile și nefavorabile latente din reevaluare, precum și fiecare sumă de această natură inclusă în fondurile proprii de nivel I sau II.

Articolul 19

Următoarele informații referitoare la expunerile instituției de credit la riscul de rată a dobânzii pentru pozițiile neincluse în portofoliul de tranzacționare vor fi făcute publice:

1.

natura riscului de rată a dobânzii, principalele ipoteze avute în vedere (cele legate de rambursarea anticipată a creditului și de comportamentul depozitelor la vedere), ș1

frecvența de evaluare a riscului de rată a dobânzii; și

2.

variațiile profiturilor, valorii economice sau altor variabile relevante utilizate de conducere pentru a măsura șocurile provocate de creșterea sau scăderea ratei dobânzii potrivit metodei adoptate de conducere pentru evaluarea riscului de rată a dobânzii, defalcate în funcție de moneda utilizată.

Articolul 20

(0)

Instituțiile de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor conform Regulamentului BNR-CNVM nr.21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate și al pozițiilor din securitizare vor face publice următoarele informații:

(1)

descrierea obiectivelor instituției de credit în legătură cu activitatea de securitizare;

(2)

rolurile instituției de credit în procesul de securitizare;

(3)

gradul de implicare a instituției de credit în fiecare operațiune de securitizare;

(4)

abordările adoptate în vederea calculării valorii ponderate la risc a expunerilor aplicate de instituția de credit în activitățile de securitizare;

(5)

o prezentare succintă a metodelor contabile aplicate de instituția de credit în activitatea de securitizare, incluzând următoarele informații:

(a)

clasificarea operațiunilor la rezultatul din exploatare sau la rezultatul financiar;

(b)

contabilizarea veniturilor din cesiuni;

(c)

ipotezele principale pe baza cărora se face evaluarea intereselor păstrate de instituție; și

(d)

tratamentul securitizării sintetice, dacă aceasta nu este acoperită de alte metode contabile;

(6)

denumirile instituțiilor externe de evaluare creditului utilizate pentru securitizări și tipurile de expuneri pentru care este folosită fiecare agenție;

(7)

valoarea totală a expunerilor securitizate de instituția de credit și care sunt acoperite de cadrul de securitizare (defalcat pe securitizare clasică și sintetică), pe tipuri de expunere;

(8)

pentru expunerile

securitizate

de instituția de credit ș1 care sunt acoperite de cadrul de securitizare, o defalcare pe tipuri de expunere a sumelor depreciate și restante aferente expunerilor securitizate, precum și pierderile recunoscute de instituția de credit pe perioada considerată;

(9)

valoarea

agregată

a

pozițiilor

din

securitizare

păstrate

sau achiziționate, defalcate pe tipuri de expunere;

(1O)

valoarea

agregată

a

pozițiilor

din

securitizare

păstrate

sau achiziționate, defalcate pe un număr relevant de benzi de ponderi de risc. Pozițiile care au fost ponderate cu 1250% sau deduse vor fi publicate separat;

(11)

suma totală a expunerilor reînnoibile securitizate cu defalcare între interesele inițiatorului și cele ale investitorilor; și

(12)

o prezentare succintă a activității de securitizare pe perioada considerată incluzând

valoarea expunerilor securitizate pe tipuri de expunere și profitul sau pierderea recunoscute din cesionarea lor pe tipuri de expunere.

Capitolul

N

Cerințe pentru utilizarea anumitor instrumente sau metodologii

Articolul 21

Instituțiile de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor, conform Regulamentului nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, vor face publice următoarele informații:

1.

aprobarea Băncii Naționale a României pentru utilizarea abordării sau aprobarea tranziției către respectiva abordare;

2.

o explicitare și o analiză a:

a)

structurii sistemului intern de rating ș1 a relației între rating-urile interne și externe;

b)

utilizarea estimărilor interne în alte scopuri decât cele pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor, conform Regulamentului BNR­ CNVM nr.15/20/2006

privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating;

c)

procesul de administrare și recunoaștere a tehnicilor de diminuare a riscului de credit; și

d)

mecanismele de control pentru sistemele de rating, incluzând o descriere a modului în care se verifică independența responsabilității și revizuirea acestor sisteme;

3.

o descriere a procesului intern de rating pentru fiecare din următoarele clase de expuneri:

a)

administrații centrale și bănci centrale;

b)

instituții;

c)

societăți, inclusiv întreprinderi mici și mijlocii, finanțare specializată și creanțe achiziționate față de societăți; și

d)

expuneri de tip retail, pentru fiecare dintre categoriile de expunen pentru care corespund corelațiile diferite prevăzute de art.40 - art.43 din Regulamentul BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating; și

e)

titluri de capital;

4.

valorile expuse la risc pentru fiecare clasă de expuneri menționată în art.13- art.21 din Regulamentul BNR-CNVM nr.15/20/2006

privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating. Pentru expunerile față de administrațiile centrale și băncile centrale, instituții și societăți, instituțiile de credit care utilizează propriile estimări pentru pierderile în caz de nerambursare sau pentru factorii de conversie în vederea calculării valorii ponderate la risc a expunerilor vor face distincție, la publicare, între acestea și acele expuneri pentru care nu utilizează astfel de estimări;

5.

în vederea unei diferențieri corespunzătoare a riscului de credit, pentru fiecare

dintre

clasele

de expuneri "administrații centrale

și bănci centrale", ,,instituții", ,,societăți" și ătitluri de capital", având în vedere un număr suficient de clase de rating pentru debitori (inclusiv pentru cei aflați

în stare de nerambursare ), instituțiile de credit vor face publice următoarele informații:

a)

expunerea totală (pentru clasele de expuneri ăadministrații centrale și bănci centrale", ,,instituții", ,,societăți comerciale", valoarea rămasă de rambursat și valoarea expusă la risc pentru angajamentele de finanțare netrase; pentru titluri de capital, suma în sold);

b)

pentru instituțiile de credit care folosesc propriile estimări pentru pierderile în caz de nerambursare în vederea calculării valorii ponderate la risc a expunerilor, valoarea medie a pierderii în caz de nerambursare ponderată în funcție de expunere, exprimată în procente;

c)

ponderea medie de risc în funcție de expuneri; și

d)

pentru instituțiile de credit care folosesc propriile estimări ale factorilor de conversie în vederea calculării valorii ponderate la risc a expunerilor, valoarea

angajamentelor netrase

și valorile

medii

ale expunerilor ponderate în funcție de expunere, pe fiecare clasă de expunere;

6.

pentru clasa expunerilor de tip retail și pentru fiecare dintre categoriile definite la pct.3 lit.d), fie informațiile publicate și menționate la pct.(5) (dacă este cazul, la nivel de grupă de risc), fie o analiză a expunerilor, (credite în sold și valorile expuse la risc pentru angajamentele netrase) având ca referință un număr suficient de clase de pierderi așteptate în vederea obținerii unei diferențieri relevante a riscului de credit (dacă este cazul, la nivel de grupă de risc);

7.

ajustările de valoare și provizioanele efective în perioada precedentă pentru fiecare clasă de expunere (la expunerile tip retail, pentru fiecare dintre categoriile definite la pct.3 lit.(d), precum și variațiile în raport cu perioadele anterioare);

8.

o descriere a factorilor care au avut impact asupra pierderilor îmegistrate în perioada precedentă (spre exemplu, instituția de credit s-a confruntat cu rate de nerambursare superioare ratei medii, sau cu pierderi în caz de nerambursare sau cu factori de conversie superioare mediei); și

9.

o comparație între estimările instituțiilor de credit și rezultatele efective pentru o perioadă mai îndelungată. Acestea vor cuprinde un minimum de informații referitoare la: pierderile așteptate și pierderile îmegistrate pe fiecare clasă de expunere (pentru expuneri de tip retail, pentru fiecare

categorie definită la pct.3 lit.d)) pentru o perioadă de timp suficient de îndelungată pentru a permite o evaluare pertinentă a performanțelor înregistrate de procesul de rating intern aferent fiecărei clase de expunere (pentru expuneri de tip retail, pentru fiecare categorie definită la pct. 3 lit.d)). Dacă este cazul, instituțiile de credit vor detalia comparația la valorile probabilității de nerambursare și, pentru instituțiile de credit care utilizează propriile estimări pentru pierderile în caz de nerambursare și/sau pentru factorii de conversie, la valorile efective ale pierderilor în caz de nerambursare

și ale factorilor de conversie

comparativ cu estimările furnizate în informațiile referitoare la evaluarea cantitativă a riscurilor.

Articolul 22

Pentru scopurile prevederilor de la art.21 pct.3, descrierea va include tipurile de expuneri incluse în clasele de expuneri, definițiile, metodele și datele necesare pentru estimarea și validarea probabilității de nerambursare și dacă este cazul, a pierderilor în caz de nerambursare și a factorilor de conversie, incluzând ipotezele utilizate pentru derivarea acestor variabile, precum și descrierea abaterilor semnificative de la definiția stării de nerambursare prevăzută la

art.160 - art.163 din Regulamentul BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, precum și segmentele generale influențate de aceste abateri.

Articolul 23

Instituțiile de credit care aplică tehnicile de diminuare a riscului de credit vor face publice următoarele informații:

1.

politicile și procesele aferente compensării bilanțiere și compensării elementelor din afara bilanțului, precum și indicarea măsurii în care entitatea utilizează aceste compensări

2.

politicile și procesele aplicate în materie de evaluare și administrare a garanțiilor reale;

3.

o descriere a principalelor tipuri de garanții reale acceptate de o instituție de credit;

4.

principalele tipuri de garanți și de contrapartide în tranzacțiile cu instrumente financiare derivate de credit precum și calitatea semnăturii acestora (bonitatea);

5.

concentrările de nsc

de piață sau de nsc de credit în cadrul operațiunilor de diminuare a riscului;

6.

pentru instituțiile de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor conform Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard, sau Regulamentului BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, dar nu furnizează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare sau ale factorilor de conversie, corespunzător claselor de expuneri, separat pentru fiecare clasă de expunere în parte, valoarea expusă la risc (după compensarea bilanțieră sau compensarea elementelor din afara bilanțului, dacă este cazul) acoperită, după aplicarea ajustărilor de volatilitate, de garanții reale financiare eligibile sau de alte garanții reale eligibile; și

7.

pentru instituțiile de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor conform Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării standard, sau Regulamentului BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne

de rating, separat

pentru fiecare clasă de expunere, expunerea totală (după compensarea bilanțieră sau compensarea elementelor din afara bilanțului, dacă este cazul) care este acoperită prin garanții personale sau prin instrumente financiare derivate de credit. Pentru clasa de expunere aferentă titlurilor de capital, această cerință se aplică fiecăreia dintre abordările prevăzute la art.47 - art.55 la Regulamentul BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituțiile de credit și firmele de investiții potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

Articolul 24

Instituțiile de credit care utilizează abordarea prevăzută la art.17 din Regulamentul BNR-CNVM nr.24/29/2006

privind determinarea cerințelor minime de capital ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții pentru riscul operațional pentru calcularea cerințelor de capital pentru acoperirea riscului operațional vor face publică o descriere a modului de utilizare a asigurării ca măsură de diminuare a riscului.

Capitolul V Sancțiuni și dispoziții finale

Articolul 25

Nerespectarea

dispozițiilor

prezentului

regulament

atrage aplicarea măsurilor și/sau a sancțiunilor prevăzute la art.226, art.227, art.229 precum și la art.284 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99

/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

Articolul 26

Fără a aduce atingere prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr.13/18/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții, prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.