Decizia nr. 148/1997
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 1/1992 privind registrul agricol și ale Legii nr. 68/1991 privind registrul agricol.
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3
- Legea nr. 68/1991 26 noiembrie 1991 privind registrul agricol
- OG nr. 1/1992 13 martie 1992 privind registrul agricol
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Are ca temei 1
- Decretul-lege nr. 92/1990 14 martie 1990 (prevederi anume) pentru alegerea parlamentului și a Președintelui României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Muraru - președinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Nicolae Popa - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Ilie Petre împotriva
Deciziei Curții Constituționale nr. 12 din 23 ianuarie 1997 .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20 mai 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților, legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 3 iunie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Decizia nr. 12 din 23 ianuarie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței Guvernului nr. 1/1992
și ale
Legii nr. 68/1991 , ambele privind registrul agricol.
Pentru a ajunge la aceasta soluție, instanța de fond a stabilit, în esenta, următoarele:
-
nu contravine noii Constituții, nefiind aplicabile deci dispozițiile art. 150 alin. (1) din Constituție:
-
Ordonanța Guvernului nr. 1/1992
nu este altceva decât tot o hotărâre a Guvernului, prin care se poate modifica sau abroga o lege ordinară, dar nu și una organică; cat privește supunerea ei spre aprobare Parlamentului, se retine ca regula de drept comun este aceea ca aceasta aprobare este necesară numai dacă legea de abilitare o cere, ceea ce nu este cazul în speta;
- se mai considera, de asemenea, că nu poate fi vorba de retroactivitate, deoarece
Ordonanța Guvernului nr. 1/1992
nu prevede o dată anume pentru intrarea sa în vigoare, ci dispune doar ca registrul agricol existent se va înlocui pe o perioadă de 5 ani; or, de vreme ce ordonanța Guvernului a intrat în vigoare de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, art. 78 din Constituție nu a fost încălcat;
- în fine, făcându-se aplicatia art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, se retine ca reclamantul a fost eliberat din funcția de secretar al Consiliului Local al Municipiului Roman pentru încălcarea, cu vinovăție, a obligațiilor ce-i reveneau potrivit dispozițiilor cuprinse și în alte acte normative, nu numai în
și în
Ordonanța Guvernului nr. 1/1992 , și ca atare, sub acest aspect, excepția invocată este irelevanta.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul Ilie Petre, care, în motivarea acestuia, susține, în esenta, următoarele:
Adoptarea
este rezultatul unei operațiuni de delegare legislativă care are caracter neconstitutional, deoarece, în raport cu prevederile Constituției din anul 1965, "...delegarea legislativă putea aparea numai în favoarea Consiliului de Stat și nu și în beneficiul Consiliului de Miniștri"; potrivit art. 80 din Decretul-lege nr. 92/1990, s-a prevăzut ca Parlamentul își va desfășura activitatea și ca adunare legiuitoare, fără ca textul în cauza sa stabilească și posibilitatea delegării legislative în favoarea Guvernului, "astfel încât acesta sa reglementeze primar relații sociale dintr-un domeniu sau altul";
nefiind o lege constituțională de revizuire a Constituției în vigoare nu putea sa modifice textele ce reglementau delegarea legislativă. Asa fiind, Constituția din anul 1965 "...a fost și a rămas în întregime abrogată la data de 8 decembrie 1991, când a fost aprobată prin referendum (noua Constituție), iar delegarea legislativă continuta în
era posibila în raport cu prevederile constituționale în vigoare la data adoptării".
a fost emisă cu încălcarea principiului neretroactivitatii legilor, care, chiar dacă nu era înscris în Constituția din anul 1965 sau în Decretul-lege nr. 92/1990, era prevăzut totuși în art. 1 din Codul civil, gasindu-și consacrarea în art. 15 din noua Constituție; or, cum legea în cauza a intrat în vigoare la data de 28 noiembrie 1991, dar dispunea introducerea noului registru agricol cu data de 1 iulie 1991, contravenea flagrant aceluiași
art. 15 din Constituție. Ordonanța Guvernului nr. 1/1992 , intrand în vigoare la data publicării ei, nu putea sa conțină, sub raportul datei intrării ei în vigoare, prevederi contrare
în virtutea căreia fusese emisă; or, potrivit art. 107 din noua Constituție, ordonanțele se pot emite numai în limitele și în condițiile prevăzute de legea de abilitare.
În consecința, cum
conținea prevederi cu caracter retroactiv, ea nu-și mai putea produce efectele după intrarea în vigoare a noii Constituții.
Preambulul
Ordonanței Guvernului nr. 1/1992
prevede că aceasta a fost emisă în temeiul art. 107 alin. (1) și (3) din Constituție și al
art. 1 din Legea nr. 68/1991 , considerată deci ca lege de abilitare; cum însă, conform art. 114 din Constituție, legea de abilitare trebuie să cuprindă domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe, iar
nu a conținut aceste elemente, rezultă ca ea "nu poate constitui temei legal pentru emiterea unei ordonanțe, contravenind și prevederilor Constituției din 1991." Ca atare, se impunea constatarea abrogării
și în temeiul art. 150 alin. (1) din actuala Constituție, deoarece legile existente la data adoptării acesteia rămân în vigoare numai în măsura în care nu contravin noii legi fundamentale.
Ordonanța Guvernului nr. 1/1992
a fost și ea adoptată cu încălcarea Constituției, fiindca a fost emisă în baza
contrare Constituției și conține norme cu caracter retroactiv, deoarece a intrat în vigoare la 7 aprilie 1992, când a fost publicată în Monitorul Oficial al României, or, potrivit rubricatiei pe care o introduce, înscrierile în noile registre agricole se fac pentru o perioadă agricolă începând cu anul 1992, ordonanța Guvernului prevăzând chiar obligații ce trebuiau îndeplinite înainte de data intrării în vigoare a ordonanței.
Apelantul nefiind citat, au fost incalcate prevederile art. 24 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 47/1992. Astfel, solicitandu-se punctele de vedere ale Camerelor Parlamentului și Guvernului, citarea părților devenea obligatorie, procedura soluționării cauzelor fără citare fiind legală doar când s-au solicitat aceste puncte de vedere.
Cat privește lipsa de relevanta a excepției, se susține de către recurent ca judecarea cauzei depinde și de cele doua acte normative a căror constituționalitate se contesta; relevanta lor în cauza este un atribut al instanței de control judiciar.
CURTEA,
având în vedere decizia atacată, motivele de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile legale care fac obiectul excepției de neconstituționalitate, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:
Cat privește neconstituționalitatea
Legii nr. 68/1991 , este de reținut faptul ca ideea avansată de recurent - Constituția din anul 1965 și-a produs efectele până la adoptarea noii Constituții - nu poate fi primită.
Este în afară de orice indoiala ca, urmare Revoluției din decembrie 1989, încă din Comunicatul către țara al Frontului Salvării Naționale din 22 decembrie 1989, toate structurile de putere ale fostului regim au fost abolite. Acest fapt și-a găsit consacrarea și în prevederile art. 10 din Decretul-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naționale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 27 decembrie 1989. Aceste prevederi statornicesc, în mod expres, ca "Sunt și rămân dizolvate toate structurile de putere ale fostului regim dictatorial".
În aceste condiții, este de neconceput a se admite ca regimul juridic al delegării legislative, cuprins în Constituția din anul 1965, mai putea fi aplicabil în anul 1991, de vreme ce vechile structuri de putere - Marea Adunare Naționala și Consiliul de Stat - nu mai existau.
Cat privește Decretul-lege nr. 92/1990, art. 80 alin. 2 conține o prevedere atotcuprinzatoare lipsită de orice circumstantiere: "Până la intrarea în vigoare a Constituției României, Parlamentul își va desfășura activitatea și ca adunare legiuitoare". Este recunoscut atât în doctrina, cat și în practica Curții Constituționale prin Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 septembrie 1996, ca atât Decretul-lege nr. 2/1989, cat și Decretul-lege nr. 92/1990 "...au avut, neîndoielnic, caracterul unor acte cu valoare constituțională", deși, desigur, ele nu au fost Constituții.
În consecința, competența nelimitată, ca putere legiuitoare, a Parlamentului nu poate fi pusă la indoiala, nici un text normativ cu valoare superioară neputându-se suprapune prevederilor Decretului-lege nr. 92/1990, inclusiv celor cuprinse în art. 80.
Asa fiind, adoptarea unei legi, în speta
Legea nr. 68/1991 , prin care se abiliteaza Guvernul sa emita o hotărâre relativă la introducerea noului registru agricol, nu încalcă nici o prevedere constituțională, în raport de legislația existenta la data adoptării legii respective.
Este adevărat ca
nu a prevăzut un termen înlăuntrul căruia Guvernul urma sa emita hotărârea de aplicare, după cum apare ca retroactiv termenul de introducere a noului registru agricol, care, potrivit noii legi - adoptată în noiembrie 1991 - urma să fie 1 iulie 1991.
Dar tot atât de adevărat este și faptul ca nici o dispoziție cu caracter constituțional, la data adoptării
Legii nr. 68/1991 , nu reglementa retroactivitatea sau obligația ca ordonanța Guvernului să fie emisă până la un anumit termen. A aplica principiul neretroactivitatii instituit de art. 15 din Constituție unor acte emise înainte de adoptarea ei este echivalent cu a promova tocmai retroactivitatea Constituției, ceea ce este inadmisibil.
Rămâne în discuție, din aceste prime motive de casare, analizarea posibilității ca
Ordonanța Guvernului nr. 1/1992
emisă de Guvern să poată conține "dispoziții modificatoare ale chiar legii speciale de abilitare', și dacă după intrarea în vigoare a Constituției se impunea constatarea ca
a fost abrogată, în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție, fiind retroactivă, astfel cum arata recurentul, simpla retroactivitate conducand automat la neconstituționalitate.
Aceste sustineri necesita abordarea, în plan constituțional, a efectelor
Legii nr. 68/1991 , după 8 decembrie 1991, a regimului delegării legislative sub imperiul noii Constituții și, desigur, a implicatiilor sale în speta de fața.
Este cert ca în cazul în care Guvernul ar fi emis hotărârile de aplicare a
înainte de adoptarea noii Constituții prin referendumul din 8 decembrie 1991, în lumina celor desprinse din prevederile art. 80 din Decretul-lege nr. 92/1990, nu existau nici un fel de dificultăți. Dar actul normativ de aplicare, Ordonanța Guvernului nr. 1, a fost adoptat în martie 1992, fiind publicat în luna aprilie a aceluiași an.
Analiza trebuie îndreptată asupra aplicabilitatii sau neaplicabilitatii art. 150 alin. (1) din Constituție, relativ la modul în care s-a reglementat și s-a realizat delegarea legislativă în cauza de fața. Astfel, este incontestabil ca la data promulgării
- 26 noiembrie 1991 - delegarea legislativă era perfect constituțională. Se impune a se cerceta dacă prevederile acestei legi pot fi sau nu considerate ca intrand sub incidența art. 150 alin. (1) din Constituție, respectiv ca legea în discuție ar contraveni noii legi, fundamentale a tarii.
În consecința, determinant ar putea fi socotit modul în care legea de abilitare răspunde condițiilor cerute de art. 107 și 114 din Constituția în vigoare, respectiv dacă actul de abilitare a Guvernului provine de la Parlament ca autoritate publică competența, dacă prin legea adoptată s-au stabilit anumite condiții și, în caz afirmativ, dacă ele au fost respectate și, în sfârșit, dacă nu cumva obiectul ordonanței îl constituie o materie de domeniul legii organice.
Se constata ca nici una dintre aceste cerințe nu a fost incalcata. Astfel abilitarea a fost aprobată de Parlament, prin
Legea nr. 68/1991 , votată de Senat la 17 iunie 1991 și de Adunarea Deputaților la 20 noiembrie 1991. Legea nu a conținut dispoziții speciale pentru hotărârea ce urma a se emite, nici cu privire la termen, nici în legătură cu depunerea ei spre aprobare autorității legiuitoare a tarii potrivit art. 114 alin. (1) și (3) din Constituție, pentru ca astfel de obligații nu erau prevăzute de legislația în vigoare. Pe de altă parte, introducerea noului registru agricol nu este o problemă de domeniul legii organice.
În legătură cu faptul ca
art. 1 din Legea nr. 68/1991
stabilește un termen de intrare în vigoare a noului registru agricol, anterior aprobării legii, acest lucru nu atrage automat consecința neconstitutionalitatii actului normativ respectiv, antrenand numai modificarea acestui termen în raport cu prevederile noii Constituții, gasindu-și perfect aplicatia dispozițiile art. 78 din legea fundamentală.
Cat privește neconstituționalitatea
Ordonanței Guvernului nr. 1/1992 , motivele de casare sunt intrinsec legate de cele relative la
Legea nr. 68/1991 , analizate mai sus. Deci nu s-ar putea considera, între altele, faptul ca retroactivitatea atrage după sine în mod neapărat neconstituționalitatea; consecința directa a aplicării art. 78 din Constituție - în situația în care în textul ordonanței nu se prevede nici o dată a intrării sale în vigoare - o constituie faptul ca prevederile ei devin obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 7 aprilie 1992.
În aceea ce privește calificarea categoriei juridice a actului: hotărâre, în
Legea nr. 68/1991 , ordonanța, în realitate, în 1992. Pornind de la principiul conversiunii actelor juridice, în raport cu noile texte constituționale în vigoare, se constată că, potrivit art. 107 alin. (2) din Constituție, hotărârile Guvernului se puteau emite, după 8 decembrie 1991, numai pentru organizarea executării legilor, iar atunci când exista legi speciale de abilitare, actul guvernamental nu putea purta - potrivit art. 117 alin. (3) din legea fundamentală - decât denumirea de ordonanța, astfel ca, sub acest aspect, motivul de recurs este neîntemeiat.
Faptul ca la fond s-au cerut relații sau opinii din partea unor autorități publice și după aceea s-a trecut la soluționarea cauzei fără citarea părților - făcându-se aplicatia art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 - nu înseamnă, în mod necondiționat, ca excepția nu putea fi considerată ca vadit nefondata. De altfel, nici una dintre cele două Camere ale Parlamentului nu a comunicat punctul sau de vedere, iar Guvernul a apreciat chiar ca, într-o anumită măsura, s-ar putea considera ca excepția ar putea fi socotită intemeiata. Asadar, instanța, cu unanimitatea voturilor membrilor ei, și-a format convingerea contrară, cu totul independent de punctele de vedere, solicitate, ele neavând, în aceasta cauza, nici o înrâurire asupra soluției la care completul a ajuns în întregul său.
Este adevărat ca problema relevantei
este de resortul instanței de fond, dar considerentul criticat prin recurs nu a prezentat decât un aspect subsidiar, excepția fiind respinsă ca vadit nefondata pentru temeiurile pe larg expuse în prima parte a motivarii deciziei, făcându-se aplicatia textelor constituționale incidente în cauza.
În consecința, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ilie Petre împotriva
Deciziei Curții Constituționale nr. 12 din 23 ianuarie 1997 .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 1997.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Valer-Vasilie Bica
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.