Decizia nr. 913/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 146/1997 24 iulie 1997 (prevederi anume) privind taxele judiciare de timbru
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor
art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Grupul Doi Internațional" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.164/310/2006 al Judecătoriei Sinaia.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.164/310/2006, Judecătoria Sinaia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru.
Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Grupul Doi Internațional" - S.R.L. din București cu ocazia soluționării cererii în anulare formulate în contradictoriu cu Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat" - Sucursala pentru reprezentare și protocol Sinaia.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (2) din Constituție, întrucât "acțiunile de emitere a somației de plată, care întotdeauna au caracterul unor cereri sau acțiuni evaluabile în bani, sunt taxate potrivit
art. 3 din Legea nr. 146/1997 , care se referă la acțiunile și cererile neevaluabile în bani".
Judecătoria Sinaia apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că procedura somației de plată este o procedură specială pusă la îndemâna creditorului care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, constatată printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații. Fiind o procedură specială ce are ca scop punerea la îndemâna creditorului a unei căi facile pentru obținerea titlului executoriu, ea este supusă regulilor speciale prevăzute de lege inclusiv în ceea ce privește taxa judiciară de timbru. Legiuitorul are opțiunea de a determina cererile pentru care trebuie achitată taxa de timbru, precum și cuantumul acesteia, fără a se încălca prin aceasta dispozițiile constituționale privind egalitatea în fața legii.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, dispoziții introduse prin
Ordonanța Guvernului nr. 34/2001
pentru modificarea și completarea
privind taxele judiciare de timbru, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 742/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001.
Textul de lege criticat are următorul conținut:
Articolul 3
lit. o^1): "Acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...]
o^1) cereri pentru emiterea somației de plată 366.000/36,60 lei;".
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege".
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 162 din 22 aprilie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 9 mai 2003,
Decizia nr. 391 din 16 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 10 decembrie 2003, și
Decizia nr. 168 din 22 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 28 aprilie 2005, Curtea a constatat că acestea sunt constituționale. Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că obligația plății taxelor judiciare de timbru, ca una dintre condițiile sesizării legale a instanțelor judecătorești, este prevăzută de norme procedurale, a căror adoptare, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului. Legiuitorul are opțiunea liberă în determinarea cererilor pentru care trebuie plătite taxe judiciare de timbru, a cuantumului acestora, precum și a părților care au obligația să le plătească, cu condiția să nu instituie un tratament juridic diferit pentru situații identice. În raport cu obiectul acțiunilor sau al cererilor, cuantumul taxelor judiciare de timbru este stabilit în mod diferit, prin sume fixe în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani și prin cote procentuale aplicate la valoarea obiectului cererii când acesta este evaluabil în bani. Totodată, Curtea a constatat că dispozițiile
nu instituie nici privilegii și nici discriminări, toate persoanele care promovează un anumit tip de acțiune sau cerere fiind obligate să plătească taxele judiciare de timbru în valoare și în condiții identice.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 lit. o 1 ) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Grupul Doi Internațional" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.164/310/2006 al Judecătoriei Sinaia.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 decembrie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.