Decizia nr. 134/1996

---------------

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Georgeta Panoviciu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , constata următoarele:

Prin Încheierea din 11 iulie 1996 a Judecătoriei Targu Mures, pronunțată în Dosarul nr. 120/1995, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Decretului nr. 176/1948

pentru trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor congregatiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional.

Excepția a fost invocată de reclamanta Parohia Româno-Catolica I Targu Mures, într-un litigiu având ca obiect recunoașterea dreptului de proprietate asupra unui imobil trecut în proprietatea statului prin decretul sus-menționat. Prin excepția invocată, se considera ca prevederile

Decretului nr. 176/1948

de trecere în proprietatea statului a imobilului sunt neconstituționale, fiind contrare regimului juridic al dreptului de proprietate garantat de Constituție.

Exprimandu-și opinia, în conformitate cu prevederile

art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , instanța apreciază ca prevederile

Decretului nr. 176/1948

"nu sunt neconstituționale și ca reclamanta, Parohia Româno-Catolica I Targu Mures, poate să-și valorifice, pe alta cale, pretențiile invocate, potrivit noilor dispoziții legale apărute în materia revendicării imobilelor naționalizate, expropriate sau trecute în alt mod în proprietatea Statului Roman".

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile

Decretului nr. 176/1948 , raportate la prevederile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992 , retine:

Problema de drept, a carei soluționare formează obiectul acestei excepții, a mai fost supusă jurisdicției Curții Constituționale.

Astfel, prin Decizia nr. 3 din 2 februarie 1993, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 17 mai 1993, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Decretului nr. 92/1950

privind naționalizarea unor imobile.

Aceeași soluție a fost pronunțată de Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 134 din 6 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, precum și prin Decizia nr. 48 din 30 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 29 august 1996, cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor

Decretului nr. 134/1949

pentru naționalizarea unor unități sanitare.

Motivele care au fundamentat, în drept, soluția de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor

Decretului nr. 92/1950

și a prevederilor

Decretului nr. 134/1949

subzistă și în cauza de fața, cu privire la prevederile

Decretului nr. 176/1948 . Aceste motive sunt, în esenta, următoarele:

În conformitate cu regimul constituțional al dreptului de proprietate privată, instituit prin Constituția din anul 1991, naționalizarea - asa cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 4/1992 - este o măsura neconstitutionala, singura posibilitate de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri proprietate privată fiind exproprierea, în condițiile art. 41 alin. (3) și (5) din Constituție, precum și confiscarea, în condițiile alin. (8) al aceluiași articol.

Suprematia dispozițiilor constituționale referitoare la regimul juridic al proprietății private, ca, de altfel, suprematia legii fundamentale, prevăzută la art. 51 din Constituție, se aplică însă exclusiv față de legile și alte reglementări adoptate sub imperiul Constituției actuale. Pe baza acestui criteriu nu se poate constata, de aceea, violarea de către o lege anterioară Constituției din anul 1991 a unor reguli instituite de aceasta, întrucât ele nu existau la data când acea lege a fost adoptată. Aplicarea criteriului ierarhic al supremației Constituției față de o lege anterioară ar insemna sa confere regimului constituțional actual un efect retroactiv, cu încălcarea principiului neretroactivitatii legii, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituție. De aceea, în considerarea supremației Constituției, o lege poate fi apreciată numai în funcție de regimul constituțional sub imperiul căruia a fost adoptată. Legea, în înțeles de act juridic, este supusă regulii tempus regit actum, adică regimului constituțional din momentul în care a fost adoptată, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea controlului constituționalității sale.

Potrivit

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , neconstituționalitatea unei legi preconstitutionale, având ca efect abrogarea acesteia în temeiul art. 150 din Constituție, se poate constata doar cu referire la raporturile juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituției din anul 1991. Aceasta regula face inaplicabile dispozițiile art. 150 din Constituție în cazul imobilelor naționalizate prin

Decretul nr. 176/1948 , deoarece, în ceea ce privește aceste imobile, dreptul subiectiv de proprietate al statului s-a constituit anterior Constituției. Exercitarea dreptului de proprietate al statului, astfel constituit, este supusă prevederilor constituționale actuale, ca urmare a aplicării imediate a noii legi asupra regimului juridic al acestui drept, dar nu și în ceea ce privește constituirea dreptului de proprietate al statului, care este supusă regimului constituțional de la data la care dreptul respectiv a fost stabilit.

Întrucât nu exista elemente noi care să infirme practica jurisdicțională a Curții în acest domeniu, excepția de neconstituționalitate invocată urmează a fi respinsă ca vadit nefondata.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al

art. 25 din Legea nr. 47/1992 , în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Decretului nr. 176/1948 , invocată de Parohia Româno-Catolica I Targu Mures în Dosarul nr. 120/1995 al Judecătoriei Targu Mures.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 31 octombrie 1996.