Decizia nr. 354/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Mihu Elena împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 56 din 20 martie 1997 *).

-----------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 21 ianuarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 2.813/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330 și a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimata-reclamanta Mihu Elena.

Prin Decizia nr. 56 din 20 martie 1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca vadit nefondata, ținând seama de practica sa jurisdicțională în aceasta privinta, asa cum rezultă din Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, precum și din deciziile nr. 35 și 37 din 25 februarie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997 și nr. 82 din 6 mai 1997.

Împotriva deciziei sus-menționate Mihu Elena a declarat recurs, în termen legal, deoarece "Curtea Constituțională nu a avut în vedere toate implicatiile intervenției Parchetului General într-un proces civil de revendicare a unui bun imobil", în special în ceea ce privește atingerea adusă dreptului de proprietate, "drept ocrotit și garantat de art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție", și întrucât aceasta intervenție este considerată "o imixtiune a puterii executive în domeniul puterii judecătorești".

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția invocată este vadit nefondata.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Critica adusă de recurenta

Deciziei nr. 56 din 20 martie 1997

este neîntemeiată, întrucât recursul în anulare nu este contrar în nici un fel dreptului de proprietate, ale cărui garanție și ocrotire constituțională presupun ca el sa fi fost legal dobândit.

În ceea ce privește eventualele atingeri aduse dreptului de proprietate, prin declararea recursului în anulare, se constată că aceasta nu este o problemă de constituționalitate, ci de legalitate, deoarece interesele celui în cauza nu se pot realiza decât pe temeiul unui drept legal dobândit, ceea ce urmează să fie soluționat prin judecarea recursului în anulare declarat.

În legătură cu motivul de recurs legat de instituirea de către legiuitor a unei atribuții exclusive pentru o anume autoritate publică, cum este declararea recursului în anulare de către procurorul general, Curtea apreciază ca, fiind justificată de un interes public, nu încalcă principiul egalității și nu constituie o imixtiune în atribuțiile puterii judecătorești, cat timp soluționarea recursului în anulare este de competența instanțelor judecătorești.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Mihu Elena împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 56 din 20 martie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 1997.